Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mielita
Mielita este o boală care se caracterizează prin inflamaţia măduvei spinării. Boala
perturbă transmiterea semnalelor nervoase, ceea ce poate provoca dureri sau
alte probleme senzoriale, precum slăbiciunea sau paralizia muşchilor, a vezicii
urinare sau disfuncţii intestinale.
Mai mulţi factori pot duce la dezvoltarea mielitei, inclusiv anumite infecţii care nu
afectează în mod direct coloana vertebrală, tulburări ale sistemului imunitar sau
scleroza multiplă. Mielita poate apărea la orice vârstă şi pare să nu aibă nicio
legătură cu factorii genetici.
• Boala lui Devic. Este o afecţiune care provoacă pierderea de mielină din jurul
măduvei spinării şi a nervul optic.
• Bolile autoimune. Aceste afecţiuni includ lupusul, care poate afecta mai multe
sisteme ale corpului şi sindromul Sjogren, care determină uscarea severă a gurii şi
a ochilor, precum şi alte simptome.
Simptomele mielitei
Simptomele mielitei transverse se dezvoltă rapid şi se agravează pe parcursul a
câteva zile. Cel mai adesea, pacientul dezvoltă simptome care includ:
• Spasme musculare
• Tulburări respiratorii
Obiective
Cresterea fortei musculare in zonele afectate si mentinerea fortei musculare in
zonele neafectate.
Cresterea fortei musculaturii paralizate: exercitii analitice pentru muschii afectati;
intinderi rapide, aplicarea de tehnici FNP - IR, CR, SI si elemente de facilitare -
atingerea usoara cu gheata, vibratia; exercitii contralaterale pe musculatura MS
neafectat; schemele de facilitare Kabat: diagonalele DI de flexie si DII de extensie;
exercitii in lant kinetic deschis de tripla flexie, iar cand este posibil ex. cu
rezistenta si izometrice.
Anamneza
Nume: Popescu George
Varsta: 48
Greutate: 105
Inaltime: 1.82
2. In decubit ventral
3. Masajul trofic
- Pentru asigurarea unei circulatii periferice mai bune este necesar sa se aplice
zilnic cu rol trofic mai ales pe zonele unde de obicei se instaleaza escarele.
Acestea sunt : pe sacrum, pe trohantere, pe calcaie, pe ischioane, pe crestele
iliace.
B. Gimnastica respiratorie
Exercitiile de gimnastica respiratorie se indica tuturor paraplegicilor. De remarcat
este faptul ca respiratia diafragmatica este totdeauna intacta pentru paraplegic,
inertia ei fiind la nivelul C3-4-5.
In cazul tetraplegiilor, muschii marele dorsal si marele pectoral pot juca un rol
important ca muschi respiratori.
Aceste instalatii asigura bolnavului atat posibilitatea unui lucru cu caracter auto-
pasiv cat si exersarea unor miscari, acolo unde exista posibilitatea, cu caracter
activ prin facilitarea.
C. Terapia excitomotorie
Stimularile electrice ale muschilor sunt indicate in toate felurile de leziuni, dar mai
ales a celor predominant radiculare. Cu ajutorul lor se poate mentine musculatura
paralizata intr-un stadiu trofic optim si totodata se poate preveni o atrofie
marcata si fibroza musculara.
Terapia excitomotorie aplicata pe punctele motorii, se practica pana la aparitia
semnelor de revenire a musculatorii sau a unei leziuni definitive.
Mobilizarile
Mobilizarile pasive ale membrelor inferioare continua sa fie executate zilnic. Dar
spre deosebire de primul stadiu, paraplegicul este capabil sa-si efectueze singur o
parte din aceste manevre. La inceput le poate executa sprijinit intre perne, apoi
devine capabil sa-si mentina echilibrul in pozitia sezand.
Programe de exercitii
- Mobilizari pasive
1. mersul alternativ
- in patru timpi
- in doi timpi
2. mersul pendulat
3. toaleta zilnica
5. mersul la toaleta