POLIARTRITA REUMATOIDĂ

S T A D I U I , D E VI A Ț IE C U BI T A L Ă
 CUPRINS

1. Definitia bolii 
2. Descrierea stadiului evolutiv cu specificarea
fazei.
3. Descrierea deformatiei
4. Evaluare specifică afectiunii
5. Obiective de tratament specifice.
6. Metode, procedee si mijloace de tratament cu
descrierea specifică afectiunii
7.   Exercitii terapeutice specifice afectiunii 10-
15 .  
 1. DEFINIȚIA BOLII

Poliartrita reumatoidă este o afecțiune inflamatorie cronică autoimună,

caracterizată prin hipotrofie sinovială și are ca rezultat distrugerea progresivă
a structurilor articulare.

Din punct de vedre clinic, se manifestă prin artrite periferice, deseori

simetrice, cu evoluții spre deformări și anchiloze.

Afecțiunea mai este cunoscută și sub alte nume, cum ar fi:

−Reumatism articular progresiv ( Charcaut);
−Reumatism cronic progresiv (Weissenbach – Francon );
−Poliartrită cronică evolutivă (Coste și Forestier);
−Rheumatoid arthritis (după anglo-saxoni);
−Poliartrida reumatoidă (Școala Românească).
 PR afectează cu predilecție mâna, manifestându-se prin sinovită, afectarea
cartilajului, leziuni osoase, ale capsulei articulare, tendinoase, musculare și noduli
reumatoizi. De asemenea, articulațiile devin instabile din cauza inflamației
capsulei, ligamentelor, sinovialei și se deformează sub acțiunea forțelor musculare,
particularitățile funcționale ale mâinii explicând deformațiile.
•În primul stadiu al bolii
apar rigiditatea și
durerile la nivelul
articulațiilor afectate.
•Momentan, poliartrita
nu poate fi detectată cu
ajutorul imaginilor
radiografice.
•Activitățile fizice sunt
nealterate, iar
capacitatea fizică este
normală.
•Trecerea dintr-un
stadiu în altul se face
progresiv.
2. DESCRIEREA STADIULUI
EVOLUTIV CU SPECIFICAREA
FAZEI.
 DEVIAȚIA CUBITALĂ

Deviația cubitală a degetelor este favorizată de mai mulți factori :

a) F r e c v e n ț a a f e c t ă r i i a r t c u l a ț i e i m e t a c a r p o f a l a n g i e n e î n a c e s t
stadiu;
b) P a r t i c u l a r i t ă ț i l e a r t i c u l a ț i e i m e t a c a r p o f a l a n g i a n ă , ș i a n u m e ;
− Forma capului metacarpian cu condil mai mare radial dec ât
cubital,
− Suprafața cartilaginoasă a capului metacarpian mai mică decât a
bazei falangei

c) Solicitarea constantă a mâinii în gesturi zilnice.

DEVIAȚIA CUBITALĂ

Deviația este reprezentată

de tracțiunea tendoanelor
lungului flexor, care
deplasează articulația
slăbită și instabilă în
direcția palmară și
ineficiența mușchilor
extensori.
 EVALUARE

1. Inspecția- pe ambele fețe ale mâinii:

− Tumefieri, noduli;
− Deformări articulare;
− Hipotrofia musculară;
− Modificări ale pielii;
− Examinarea unghiilor;
− Examinarea artculațiilor.
 EVALUARE

2. Palparea
− Sistematică
− Pulsurile radiale
− Loja tenară și hipotenară
− Retracții palmare, îngroșarea tendoanelor
− Palparea articulațiilor MCF
− Palparea articulațiilor IF proximal și distal
− Articulațiile vizibil tumefiate sau dureroase se
palpează la final.
 EVALUARE

3. Evaluarea mobilității
− Flexia și extensia din articulația pumnului
− Flexia, extensia și abducția degetelor
− Opoziția policelui
 Pentru diagnosticarea PR sunt necesare prezența a minim 4 dintre criteriile
clinice stabilite de “Asociația Americană de Reumatologie” :
1. Redoare matinală de minim o oră, prezentă cel puțin 6 săptămâni;
2. Tumefiere a minim 3 articulații de cel puțin 6 săptămâni;
3. Tumefierea de cel puțin 6 săptămânia carpului, a articulaților
metacarpofalangiene, interfalangiene proximale;
4. Tumefierea articulțiilor simetrice;
5. Modificări radiologice tpice pentru PR, ce includ osteoporoză și eroziuni;
6. Prezență de factor reumatoid;
7. Prezență de noduli reumatoizi.
OBIECTIVE DE TRATAMENT SPECIFICE

1. Reeducarea gestuală- necesară în prevenția

deviației sau agravării acesteia.
2. Mobilizarea articulațiilor vecine: cot, umăr
3. Mobilizarea pumnului și degetelor, cu atenție la:
− Nocivitatea hiperextensiei MCF
− Necesitatea mobilizării policelui și păstrarea
spațiului 1 interdigital
− Direcționarea corectă a degetelor II, III, IV în
timpul exercițiilor de flexie a degetelor.
 OBIECTIVE DE TRATAMENT SPECIFICE

4. Întărirea aparatului extensor al degetelor, carpului

și aparatului flexor al degetelor.
5. Întărirea interosoșilor și lombricalilor
6. Întărirea opozantului degetului V
7. Întărirea flexorului, extensorului scurt și lungului
abductor al policelui.
 METODE, PROCEDEE SI MIJLOACE DE TRATAMENT

1.Procedee de fizioterapie pentru favorizarea

circulației locale și a metabolismului celular, cu
eliminarea produșilor de catabolism, intervenind în
cercul vicios al durerii:
 Băi galvanice, ionogalvanizări- substanțe
antiinflamatoare
 Curenți de joasă frecvență (diadinamici, TENS) și
medie frecvență (curenți interferențiali)- efect
analgetic, decontracturant sau excitomor
 METODE, PROCEDEE SI MIJLOACE DE TRATAMENT

Termoterapia (dușuri și băi calde, aplicații de

parafină, infraroșii)- indicată pentru combaterea
durerii și redorii locale
Crioterapia (pungi cu gheață)- scade durerea
articulară și spasmul muscular
 METODE, PROCEDEE SI MIJLOACE DE TRATAMENT

2. Adoptarea anumitor posturi:

•Posturi antideclive- se mențin liber de către pacient sau cu

ajutorul unei eșarfe, se plasează mâna într-o poziție ridicată,
ceea ce favorizează repausul și evitarea edemului mâinii.
•Posturi seriate în atele- se mențin poziții funcționale
câștigate prin mobilizări pasive de întindere sau pentru
corectarea deviațiilor.
•Posturi preventive ale deformațiilor- se folosesc în leziuni
de nervi periferici, pentru evitarea instalării deformărilor.
 METODE, PROCEDEE SI MIJLOACE DE TRATAMENT

3. Întinderi – se fac progresiv, cu o durată de 10 minute și se repetă de

3-4 ori/zi, fiind urmate de o atelă cu scopul de a menține amplitudinea
câștigată.
4. Mișcări pasive, precedate de căldură și masaj. Se mobilizează separat
fiecare articulație, începând cu cele distale, apoi cele proximale.
5. Mișcări pasivo-active, atunci când forța musculară este prea slabă
pentru a asigura întreaga ampitudine a mișcării.
6. Refacerea forței musculare prin utilizarea mișcărilor active variate
dar și cu opunere de rezistență.
7. Refacerea abilității prin:
•Recuperarea activităților zilnice (ADL);
•Refacerea gesticii cerute de munca și activitatea profesională a
pacientului .
 EXERCITII TERAPEUTICE SPECIFICE AFECTIUNII 

1. Exerciții de facilitare neuromusculară- schemele Kabat, diagonalele de

facilitare ale membrului superior.
2. Antebrațul, mâna și vârful degetelor srpijinite pe masă, se exercită percuții
repetate cu degetele.
3. Prinderea unei mingi de tenis la nivel termino-terminal și tragerea către
podul palmei prin flexia degetelor.
4. Cu mâna pe masă, sprijinită cubital, se execută presiuni repetate cu fiecare
deget în part, terminal, asupra unui burete.
5. Cu antebrațul sprijinit pe masă, cubital, cu policele în abducție maximă, se
fac flexii repetate pe un burete cu falanga II.
6. Șezând, m.s. Sprijinite pe masă, ușor flectate din coate, mâinile în poziție de
pronosupinație degetele și policele întinse sau ușor flectate. Pacientul
execută flexii și extensii libere din articulațiile pumnului pe toată
amplitudinea de mișcare.
7. Idem ex anterior, mâna în pronație, atârnă la marginea mesei și ține o
ganteră de 1-2 kg. Se execută ridicarea mâinii în extensie cu pumnul flexat
și se revine la poziția inițială.
8. Idem ex 6, mâna în supinație atârnă la marginea mesei, ținând o ganteră
de 1-2 kg. Se realiează ridicarea mâinii în flexie cu revenire în poziție
inițială.
9. Idem, mâna în afara mesei, în poziție de pronosupinație, ținând gantera de
1-2 kg se execută ridicarea ganterei în sus (înclinație radială).
10. Idem, antebrațul răsucit cu marginea cubitală în sus, ținând o ganteră de
1-2 kg se realizează ridicarea ganterei în sus (înclinație cubitală).