Spondilita Anchilozantă

• Spondilta anchilozantă (sau spondilită

anchilopoietica) este o boala a barabatului
tanăr, se poate defini ca un reumatism
inflamator cronic al articulațiilor sacro
iliace, al coloanei vertebrale și
ligamentelor acesteia, cu evoluție spre
anchiloza.
•
• Studiile epidemiologice evidentieaza o
frecvență de aprox. 1% în rândurile
populației. Freceventa bolii variază în
funcție de condițiile geografice, vârstă, sex
și profesie.
• Prevalența masculină este evidentă,
raportul la bărbați este de 4/1, iar la femei
10/1.
•
 Etiopatogenie
• Cauzele aparietiei procesului inflamator nu sunt
cunoscute. S-au emis diferite ipoteze:
• -factorul genetic
• -Infecțiile tuberculoase, gonococice, enteritice,
luetice sau virale nu au putut fi încriminate
• -nici interv. factoriilor endocrini nu a putut fi
demonstrată
• -traumatismul, expunerea la frig și umezeală par
a fi mai mult factori de “redesteptare” a bolii
•
 Aspectele clinice
• Tabloul clinic al S.A este dominat de o
simtomatologie variată și polimorfă, boală
evolund de la stadii incipiente, până la
fazele avansate, de-a lungul multor ani și
chiar zeci de ani; evoluția poate fi
continuă, sau întreruptă de perioade lungi
de acalmie
•
 În evoluție S.A. prezintă patru stadii
de evoluție:
• -stadiul predromal sau prespondilitic
• -stadiul de debut, precoce
• -stadiul spondilitic propriu-zis sau florid
• -stadiul avansat (tardiv, terminal)
 Examenul obiectiv:
• Inspecţia evidențiază un bolnav de vârstă
tânără, subponderal, cu faciesul palid și
obosit, prezentând sciatalgii, lobalgii sau
poliartalgii de tip periferic; la nivelul
articulațiilor se pot constata tumefacții sau
limtarea miscariilor.
 Tratament si profilaxie:

• Sunt recomandate met. de profilaxie

secundară, prin evitarea pozițiilor vicioase,
gimnastica respiratorie, evitarea staticii
prelungite și mesul pe teren acidentat
• Ca și sporturi se recomandă înotul: spate,
bras, fluture. Se recomandă și fitness-ul în
limită posibilitatiilor pacientului
• Alte mijloace de tratament ar fi băile calde
(36-39 grade C), masajul sedativ la nivelul
spatelui și terapia ocupațională
 Kinetoterapia în recuperare S.A

• Obiectivul fundamental al kinetoterapiei în

recuperarea S.A. este menținerea mobilității
articulare a segemntelor neafectate și
îmbunătățirea acesteia atunci când este
diminuată datorită proeceselor imflamatorii-
osifiante. Acest obiectiv este realizat în primul
rând prin mișcare, și trebuie adaptat formei
clinice și stadiul evolutiv al fiecărui pacient.
 Bibliografie
• Bazele Teoretico-metodice ale kinetoterapiei
in bolile reumatice, Elena Zamora si Rares
Ciocoi-Pop. Editura Risoprind, Cluj-Napoca
2006