Neuropatie diabetică, sindrom de canal

Guyon, ziua 8 post-operator

Neuropatia diabetică se caracterizează prin leziuni ale nervilor care apar ca urmare a diabetului
zaharat, la care au fost excluse alte cauze ale disfuncției nervului periferic. Este o neuropatie
axonală și demielinizată. Patogenic poate fi metabolică prin ameliorarea simptomatologiei sau
sistarea progresiei cu corectarea tulburărilor metabolice, persistența hiperglicemiei are impact pe
metabolismul fosfolipidelor mielinei.
Diagnosticul de neuropatie diabetică se pune pe baza tabloului clinic și a investigațiilor
paraclinice (viteza de conducere nervoasă, testarea senzorială cantitativă).
Cauze ale neuropatiei diabetice
1. Deteriorarea nervilor și a vaselor de sânge: expunerea prelungită la creșterea glicemiei din
sânge poate afecta fibrele nervoase, provocând neuropatie diabetică.Zahărul interferează cu
capacitatea nervilor de a transmite semnale. De asemenea, slăbește pereții vaselor mici de sânge
(capilare) care alimentează nervii cu oxigen și nutrienți.
2. Alți factori care pot contribui la neuropatia diabetică includ:
 inflamația la nivelul nervilor cauzată de un răspuns autoimun: acest lucru se întâmplă
atunci când sistemul imunitar atacă în mod greșit o parte a corpului ca și cum ar fi un
organism străin;
 factorii genetici fac ca unii oameni să fie mai susceptibili la leziuni ale nervilor;
 fumatul și abuzul de alcool, care afectează atât nervii, cât și vasele de sânge și cresc
semnificativ riscul de infecții.
În funcție de nervii afectați, simptomele neuropatiei diabetice pot varia de la durere și amorțeală,
la nivelul extremităților până la probleme cu sistemul digestiv, urinar, vasele de sânge și inimă.
Aspecte clinice în neuropatia diabetică
Neuropatia senzitivo-motorie cronică insidioasă: este forma cea mai comună cu simptome care
variază de la iritație la disconfort și durere. Simptomele tipice sunt furnicăturile, arsura, durerile
„în ciorap” sau difuze, crampe musculare și hipersensibilitate cutanată. Picioarele sunt
predominant afectate, mai puțin mâinile, iar simptomele apar mai ales noaptea.Reflexele sunt de
obicei absente la membrele inferioare și poate să apară diminuarea sensibilității (mai ales a
senzației vibratorii), dar sunt afectate și fibrele groase proprioceptice (dând ataxie și Romberg
pozitiv).
Neuropatia acută dureroasă: este o formă care se întâlnește rar în comparație cu celelalte
sindroame neuropate și este legată mai strâns de controlul rău metabolic. Are debut brusc, cu
dureri severe la nivelul coapsei, dar mai ales în picior , cu importantă slăbiciune musculară și
atrofii.
Neuropatia motorie proximală: această formă are multe similitudini cu neuropatia acută
dureroasă. Se observă o extremă pierdere de masă musculară (amiotrofia lui Garland).
Neuropatia motorie difuză simetrică: cei care prezintă această formă sunt în general, pacienți
bătrâni cu diabet zaharat de tip 2 la care se prezintă și o complicație vasculară. Aceștia prezintă o
slăbiciune musculară generalizată și severă. De asemena, se pot întâlni frecvent fasciculații
musculare.

Sindromul de canal Guyonreprezinta o compresie a nervului ulnar, atunci cand trece printr-un
tunel in incheietura maini. Este o neuropatie compresivă care poate apărea din mai multe cauze,
factorul traumatic repetitiv fiind foarte des implicat, alături de consolidarea vicioasă a cârligului
osului hamat.Nervul ulnar incepe la baza gatului, unde radacinile nervoase individuale ies din
coloana vertebrala, prin mici spatii intre vertebre. Radacinile nervoase se unesc pentru a forma
trunchiuri, care dau nastere la trei nervi principali, care merg in jos pe brat pana la palma, iar
unul dintre acestia este nervul ulnar.
Dupa ce paraseste partea laterala a gatului, nervul ulnar trece prin axila si apoi prin brat, pana la
mana si degete. In timp ce trec prin incheietura mainii, nervul ulnar si artera ulnara circula prin
tunelul cunoscut sub numele de canalul Guyon. Acest tunel este format intre doua oase (pisiform
si hamat), si ligamentul care le conecteaza. Osul hamat are un mic carlig, care iese in evidenta
pentru a oferi suport pentru mai multe ligamente din incheietura mainii. Cunoscut sub numele de
carligul osului hamat, acest mic os se poate rupe, si poate apasa pe nervul ulnar in canalul lui
Guyon.
 Dupa ce trece prin canal, nervul ulnar se ramifica pentru a furniza senzatie in degetul mic si
jumatate din degetul inelar. Ramurile acestui nerv inerveaza, de asemenea, muschii mici din
palma si muschiul care trage degetul mare spre palma (adductor policis)
Anatomia unică a canalului Guyon va influența simptomele. Nervul poate fi comprimat proximal
inserției sale (zona 1), prezentând astfel o combinație de simptome atât senzitive cât și motorii.
Compresiunea la nivelul zonei 2 (ramura motorie profundă) va prezenta simptome pur motorii
caracterizate prin atrofia musculaturii hipotenare și interosoase, cu imposibilitatea depărtării
degetelor unul de altul și adducția degetului mare. Compresia în zona 3 este asupra ramurilor
senzitive și reprezintă parestezia la nivelul jumătății interne a inelarului și a degetului mic.
Simptome:
 durere ca o senzație de arsură la nivelul pumnului și a mâinii, parestezii și hipoestezii
(amorțeli și lipsa sensibilității) la nivelul teritoriului de inervație (ultimul deget și
jumătate din patru
 hipotrofia/atrofia musculaturii inervate de acest nerv determinnând o slăbiciune la nivelul
mâinii cu afectarea mișcărilor de finețe a degetelor și efectuarea pensei digitale.
 Evaluare inițială

1. Scale:
CHESTIONARUL DURERII CD-L, McGill- pentru neuropatia diabetică
Este un ghid de interviu conceput de Melzack in 1975.
Urmareste perceperea subiectiva a durerii.
Este un instrument utilizat pe scala larga care a devenit un standard in evaluarea durerii.
Are 2 forme :
CD-L - forma lunga
CD-S - forma scurta
Aplicare si scorare CD-L
Intervievatorul solicita pacientului sa indice unde este localizata durerea folosind un
desen anatomic (marcheaza cu X) ;apoi, i se cere pacientului sa identifice acei descriptori
ai durerii care indica durerea sa prezenta (fior, tremur etc.).
I se cere pacientului sa descrie modelul durerii si sa indice intensitatea acesteia pe o scala
de la 0la 5.
Se calculeaza un index total al durerii prin sumarea valorilor durerii associate cuvintelor
relatate. (fior - 1p ... . .. batai puternice - 6 p)

Chestionarul durerii– pentru sindromul de canal Guyon

Tipul durerii: arsură, crampă, presiune, înţepătură, durerevagă, durerece nu poate fi descrisă,
durere pulsatilă, caracter ascuţit, durere ca o furnicătură, durere surdă
Nivelul durerii: 0 (fără durere) →10 (durere extrem de severă)
Nivelul mediu de durere în ultima lună: 0→10
Nivelul maxim de durere în ultima săptămână: - mâna stângă: 0→10
- mâna dreaptă: 0→10.

2. Scala de incapacitate Barthel. Măsoară performanțele pacientului în 10 activități

ale vieții cotidiene în funcție de ajutorul exterior necesar. Scorul maxim este de 100
puncte și corespunde unei autonomii complete. Scorul de 60 puncte semnifică
independență asistată, iar cel de 75 de puncte-cvasiindependență.
3. Index-ul ADL, scală ce cuprinde diverse activități curente, instrumentale specific
traiului zilnic. Pentru fiecare acțiune pacientul este punctat în funcție de performanța în
realizarea cerinței.
4. Tegumente
5. Forță- scala MRC, dinamometrie
6. Tonus- amplitudinea muscular
7. Bilanț articular- goniometrie
8. Troficitate

Obiective

1. Prevenirea limitărilor de mobilitate articulară și menținerea memoriei kinestezice

2. Prevenirea ș icombaterea tulburărilor vasculo-trofice
3. Menținerea forței musculaturii neafectate
4. Creșterea forței musculaturii afectate
5. Reeducarea abilității
6. Reeducarea sensibilității

Plan de tratament

1. Mobilizări pasive, mobilizări auto-pasive cu sau fără orteze, mobilizări pasivo-active sau active.
2. Ridicarea membrului superior deasupra orizontalei pentru favorizarea întoarcerii venoase, masaj
manual în sens centripet cu membrul superior în poziție elevată, mobilizări articulare pasive.
3. Exerciții active și active cu rezistență la nivelul tuturor mușchilor neafectați.
4. Exerciții analitice pentru mușchii afectați, aplicare de tehnici FNP (IR, CR); elemente de
facilitare- atingerea ușoară cu gheață, vibrația; exerciții contralaterale pe musculatura
membrului superior neafectat, scheme de facilitare Kabat (D1 flexie și D2 de extensie), exerciții
în lanț kinetic deschis de triplă flexie, iar când este posibil exerciții cu rezistență și izometrie.
5. Exerciții și activități de terapie ocupațională prin care se antrenează prizele si prehensiunea.
6. Reeducarea sensibilității se face de la presiune și durere, propriocepție, kinestezie, sensibilitate
termică la discriminarea a 2 puncte și stereognozie.
Fizioterapie: curenti TENS- efectv antalgic de poartă
Curenti Interferentiali