Prof.univ.dr.

Antoaneta Cretu
 Gonartroza reprezinta localizarea reumatismului
degenerativ la articulatia genunchiului.
 Incidenta pe sexe: 64% femei (mai ales dupa
menopauza), intre varstele 40-70 de ani.
 Genunchiul este cea mai mare articulatie portanta a
organismului. El este deosebit de solicitat, atat in
momentul de sprijin, pentru asigurarea stabilitatii, cat
si in mers, in ridicarea piciorului in momentul
balansului.
 La nivelul genunchiului sunt 2 articulatii: articulatia
femuro-tibiala si articulatia femuro-rotuliana.
 Procesul de uzura le poate afecta separat, sau mai
frecvent impreuna.
Etiologie – procesul degenerativ artrozic este rezultatul unui
dezechilibru intre rezistenta structurilor articulare si solicitarile la
care sunt supuse aceste structuri.
Gonartroza poate fi primitiva sau secundara. Artroza primitiva poate
deveni disfunctionala atat datorita durerii, cat si afectarii fortei
musculare(extensorii gambei). Totusi cele mai severe procese
degenerative le genereaza gonartroza secundara.
Cauze: - gonartroza primitiva – factori endocrini (incidenta crescuta la
femei in menopauza sau postclimax), factori metabolici
(hiperponderalitatea) si deficitul de intoarcere venoasa
(tromboflebite, boala varicoasa).
- gonartroza secundara – dezalinieri articulare (genu varum,
valgum, recurvatum), meniscopatii, instabilitate ligamentara,
traumatisme articulare cu interesare osoasa, procese inflamatorii
articulare cronice nespecifice (PR) sau specifice (TBC, lues), tulburari
de circulatie.
Gonartrozele cu debut femuro-rotulian sunt secundare unor alterari
ale mecanicii femuro-rotuliene, fie din cauza traumatica (fracturi de
rotula, luxatii ale rotulei), fie determinate de malformatii congenitale
(luxatia recidivanta, subluxatia externa a rotulei)
 Debut: insidios
 Simptome: durerea - initial de mica intensitate, ulterior devine persistenta cu
intensificari in anumite imprejurari (pozitia ghemuita cu flexie mare de
genunchi, urcat-coborat trepte, mers pe teren accidentat). Durerea este
localizata pe fata anterioara sau antero-interna a genunchiului. Ea poate fi
numai posterioara in spatiul popliteu sau poate iradia spre gamba. Este de tip
mecanic, survine la mers si se calmeaza in repaus.
- instabilitate articulara – este determinata fie de insuficienta structurilor care
asigura stabilitatea pasiva (congruenta articulara, ligamente), fie a celor care
asigura stabilitatea activa (musculatura).
- limitarea mobilitatii articulare pe flexie, extensie, sau pe amandoua.
- mobilitatea patologica – hiperextensia antero-posterioara sau miscare
de lateralitate.
Alte semne clinice de diagnostic: aparitia crepitatiilor la palparea
genunchiului in mobilizare, socul rotulian (hipersecretie de lichid
sinovial), deformarea si marirea in volum a genunchiului.
De asemenea se evidentiaza insuficienta venoasa cronica si
obezitatea (in special la femei).
 Examene de laborator – VSH-ul este in general normal. Prin
punctie se observa ca lichidul sinovial poate fi modificat
inflamator in faze tardive.
 Examenul radiografic – se face de fata pentru articulatia
femuro-tibiala (se remarca mici osteofite la marginea platoului
tibial; mai tarziu apar si celelalte semne: pensarea interliniului
articular femuro-tibial, osteoscleroza suprafetelor articulare,
geode) si de profil pentru articulatia femuro-rotuliana (se
remarca osteofitoza la nivelul unghiului superior si inferior al
rotulei) .
Diagnostic diferential
- Coxartroza – atunci cand se manifesta printr-o durere iradianta
in genunchi
- Artrita genunchiului – mai ales cand gonartroza evolueaza cu
hidrartroza (se evidentiaza radiografic)
- Leziuni meniscale – durerea meniscala se exacerbeaza in varus
fortat, iar la presiune se evidentiaza un punct dureros precis pe
o anumita portiune a meniscului intern sau mai rar extern.
Evolutie – consta in agravare lenta, pe fondul cronic apar
episoade acute. In stadiile tardive se constituie o invaliditate
accentuata, frecvent devenind bilaterala. Extrem de rar ajunge la
anchiloza, iar prognosticul ramane in general favorabil.
Sub aspect clinic gonartroza se manifesta sub forma unei triade
patologice: - durerea;
- limitarea mobilitatii;
- aparitia instabilitatii cu hipotrofia
cvadricepsului.
Stadializarea clinica: a) stadiul preartrozic;
b) stadiul artrozic cu etapa 1 – initiala;
etapa 2 – evoluata;
etapa 3 – finala.
a) Stadiul preartrozic – reprezinta perioada in care genunchiul
evidentiaza o stare patologica premonitorie artrozei fara simptome.
b) Stadiul artrozic – prezinta stadiul de boala, de gonartroza instalata.
De obicei debutul este semnalat de artroza femuro-patelara si mai
apoi de dezvoltarea procesului degenerativ la intreaga articulatie.
etapa 1, initiala:
- dureri in ortostatism prelungit si mers pe teren accidentat;
- incapacitatea membrelor de fixare a genunchiului in mers;
- usoara hipotrofie a cvadricepsului;
- crepitatii articulare moderate.
etapa 2, evoluata:
- dureri intense in mers si ortostatism;
- mobilitate limitata, posibil sa schiteze flexumul de genunchi;
- hipotonie si hipotrofie importanta a cvadricepsului care
determina instabilitate activa;
- crepitatii intense;
- reducerea spatiului articular;
- pusee inflamatorii articulare si periarticulare.
etapa 3, finala – caracterizata prin decompensare severa, definitiva,
ireversibila a genunchiului:
- dureri prezente la orice miscare, chiar si in repaus;
- genunchiul aproape permanent in reactie inflamatorie;
- deficit motor sever;
- deformarea reliefului articular;
- insuficienta de cvadriceps;
- mers aproape imposibil fara carje, baston.
1. Tratament profilactic – are rol de prevenire a artrozei propriu-zise.
Cele mai frecvente stari preartrozice:
- tulburari statice ale genunchiului (varum, valgum,
recurvatum);
- instabilitatea genunchiului prin leziuni ligamentare
idiopatice;
- leziuni meniscale;
- dezalinierea rotulei si luxatiile recidivante ale rotulei.
In aceasta situatie tratamentul este ortopedico-chirurgical de corectie si
trebuie efectuat precoce.

In alte stari preartrozice cum ar fi: atrofiile sau hipotrofiile de cvadriceps,

varice, obezitate, se vor face recomandarile specifice in vederea
tonifierii cvadricespului, tratamentul insuficientei venoase, scaderea in
greutate.
Este deosebit de importanta respectarea igienei ortopedice a
genunchiului:

- se evita:- mersul pe teren accidentat si ortostatismul prelungit;

-pozitiile de flexie accentuata a genunchiului;
-pastrarea prelungita a unui unghi fix de flexie a
genunchiului;
- rotatiile ample ale corpului, cand piciorul este
fixat pe sol;
- incaltamintea cu tocuri inalte;
- traumatismele si microtraumatismele directe;
- cresterea ponderala;
- se mentine forta musculara buna a cvadricepsului;
- se indica scurte perioade de odihna in decubit in timpul zilei;
- se recomanda mersul pe bicicleta;
2. Tratamentul curativ

Obiectivele terapeutice sunt:

◦ indoloritate;
◦ ameliorarea stabilitatii;
◦ ameliorarea mobilitatii genunchiului.

a) Etapa 1, initiala – medicatie antiinflamatorie si antialgica (fizioterapie). Este un

tratament simptomatic.
Singura forma eficienta este kinetoterapia. Ea urmareste:
- tonifierea musculara – “inzavorarea” genunchiului
- mobilizarea articulara pentru mentinerea amplitudinii complete de
miscare. Se recomanda dupa perioade de repaus prelungit, sa se execute cateva
miscari de flexie-extensie inainte de ortostatism. Mersul pe bicicleta este unul
extrem de favorabil.
Balneoterapia este utila prin bai de vapori, dus subacval, bai de namol,
hidrokinetoterapie.
b) Etapa 2, evoluata
Tratamentul chirurgical: se bazeaza pe interventii ortopedico-
chirurgicale paleative (foraj, toaleta articulara,
patelectomie).
Kinetoterapie: - posturari- pentru corectarea flexumului si a
deviatiilor posiblie in plan frontal (varus, valgus);
- tonifiere musculara: cvadriceps, ischiogambieri, rotatori
vor fi antrenati selectiv.
- mobilizarea articulara: pentru recastigarea extensiei
complete si pentru marirea flexiei, utilizand posturarile,
mobilizarile pasive si active.
Sunt contraindicate exercitiile de incarcare de tip genoflexiuni.
Fizioterapie: poate fi folosita dar cu prudenta, deoarece poate produce
exacerbari ale suferintei bolnavului. In afara puseului inflamator sunt
indicate: hidrokinetoterapia – in bazin, la 36-36,5 grade, sedinte zilnice a
20 de minute, ultrasunetele si alte forme de electroterapie cu efect de
incalzire a tesuturilor, parafina, perna electrica, aplicata de 1-3 ori pe zi pe
genunchi, 20-30 de minute.
Prezenta varicelor contraindica aplicarea caldurii locale.

Roentgenterapia: poate fi folosita la varstnici cu gonartroze in puseu evolutiv

care nu cedeaza la alte masuri terapeutice.
Crioterapia este indicata in cazul reactiei inflamatorii locale (genunchi cald,
edematios, dureros spontan si in repaus, inclusiv noaptea. Se poate aplica
sub forma compreselor reci (30-40 de minute pe sedinta, 3-4 sedinte pe
zi), punga cu gheata aplicata pe genunchi pe o suprafata cat mai mare (15-
20 de minute de 2-3 ori pe zi), masajul cu calupul de gheata timp de 10
minute.
Balneoterapia isi pastreaza utilitatea.
Tratamentul medicamentos – este indicat in puseele inflamatorii. Se folosesc
antiinflamatoare ca: aspirina, fenilbutazona, indometacin; infiltratii
intraarticulare cu corticoizi, maxim 4-5 pe an (in gonartroza fara proces
inflamator este contraindicat!)
c) Etapa 3, finala – rolul primordial ii revine chirurgiei ortopedice. Aceasta etapa este
teoretic etapa protezei de genunchi (artroplastia). In lipsa artroplastiei, pentru un
genunchi artrozic de faza 3, intra in discutie artodeza. Ea este indicata in cazul unei
gonartroze unilaterale majore, foarte evoluate, cu genunchi dislocat, care face
mersul imposibil.
Se indica: - evitarea suprasolicitarii articulatiei;
- evitarea ortostatismului, deplasarea pe distante mici se va face cu
cadrul/ carje/2 bastoane;
- se respecta toate celelalte recomandari date in faza anterioara.
Kinetoterapia are ca obiective si mijloace:
- posturari pentru corectarea flexumului de genunchi, cu calcaiul pe un suport,
lasand ca genunchiul sa se extinda prin propria greutate;
- mentinerea sau recastigarea fortei musculare prin exercitii de extensie a gambei
cu rezistenta;
- mentinerea sau recastigarea mobilitatii articulare (mobilizari pasive si active,
scripetoterapie, skatting);
- refacerea stabilitatii genunchiului prin exercitii in lant kinetic inchis;
- refacerea rezistentei la efort a musculaturii de extensie;
- refacerea controlului muscular dinamic pentru mers (coordonare, echilibru,
stabilitate);
- mentinerea unei bune functionalitati mioartrokinetice
Terapia ocupationala – in functie de stadiul evolutiv. Sporturi: ciclism, inot, canotaj.