NEVOIA DE A SE MICA I DE A AVEA O BUN POSTUR

A se mica i a avea o bun postur reprezint o necesitate a fiinei vii de a fi n micare, de a-i mobiliza toate prile corpului, prin micri coordonate, de a pstra diferitele pri ale corpului ntr-o poziie care s permit eficacitatea funciilor organismului - cunoscut fiind faptul c, o bun funcionare a aparatului cardio-vascular i implicit a aparatului respirator este influenat de micare i de activitile fizice Mentinerea independentei miscarii corpului si a bunei posturi este determinata de : integritatea aparatului locomotor - respectiv a sistemului osos (oasele actionind ca pirghii, avind rol fundamental in realizarea miscarilor) ; a sistemului muscular (muschii actionind prin proprietatile lor excitabilitate, contractibilitate, elasticitate ) si a sistemului articular ; integritatea sistemului nervos - respectiv a cerebelului, care alaturi de aparatul vestibular, contribuie la reglarea echilibrului, dar regleaza totodata si tonusul muscular precum si miscarile fine; si integritatea sistemului vestibular - prin intermediul caruia este mentinut echilibrul static si dinamic al corpului; Satisfacerea acestei nevoi a fiintei umane este influentata de o serie de factori : biologici - categorie in care sunt incluse : virsta si dezvoltarea, precum si constitutia si capacitatile fizice ale individului psihologici - categorie in care sunt incluse : emotiile si personalitatea individului sociologici - categorie ce include : cultura, rolurile sociale, organizarea sociala, traditiile si religia ;

Individul este considerat independent din punct de vedere al acestei nevoi atunci cind prezinta : 1. Postura (sau atitudine ) adecvata - definita ca : functia corpului omenesc , bazata pe actiunea sinergica si coordonata a elementelor aparatului locomotor si a sistemului nervos, cu ajutorul carora sunt mentinute : stabilitatea, echilibrul si raporturile constante atat intre corp si mediu cit si intre difertitele segmente ale corpului. Aceasta postura adecvata imbraca urmatoarele forme : ortostatism ( n picioare) - capul drept inainte, spatele drept, bratele pe linga corp, soldurile si gambele drepte, iar piciorul in unghi de 90 grade cu gamba ; eznd - capul drept, spatele drept, rezemat, bratele sprijinite, coapsele orizontale, gambele verticale, iar piciorul in unghi de 90 grade cu gamba, sprijinit de podea ; clinostatism (culcat) - care poate imbraca una din cele 3 forme si anume : decubit dorsal (pe spate); decubit lateral sting sau drept (intr-o parte); sau decubit ventral (pe abdomen) si

2. Miscari adecvate - categorie ce include : tipuri de miscari si exercitiile fizice A. Tipurile de miscari pe care le poate efectua individul sunt : abductie - miscari de indepartare fata de axul median al corpului ; adductie - miscari de apropiere fata de axul median al corpului ;

 flexie/extensie - miscari de apropiere sau indepartare a doua segmente apropiate ; rotatie - miscare realizata in jurul axului care trece prin lungul segmentului care se deplaseaza ; pronatie / supinatie - pronatia reprezinta miscarea de rotatie a miinii prin care palma priveste in jos, iar supinatia este miscarea inversa; la picior, pronatia (eversia) reprezinta miscarea prin care planta priveste lateral, cu marginea externa ridicata, iar supinatia (inversia) este miscarea inversa; circumductie - miscarea complexa , care totalizeaza : flexia, extensia, abductia, si le asociaza cu rotatia B. Exercitiile fizice - sunt definite ca reprezentind activitati fizice efectuate cu scopul de a imbunatati atit randamentul muscular cit si circulatia , exercitii ce trebuie sa fie : coordonate, armonioase si complete. Acestea pot fi ; active - executate de ctre individ ; pasive - sunt micri ale articulaiilor executate de ctre o alt persoan; izomerice - sunt contracii musculare n care lungimea muchiului rmne neschimbat, crescnd numai tensiunea sa (contracia muchilor pentru meninerea poziiei corpului); de rezisten - exerciii fizice n care crete tonusul muscular ; Rolul asistentului medical in ceea ce priveste mentinerea independentei individului pentru realizarea acestei nevoi fundamentale este reprezentat de : - stabilirea impreuna cu pacientul a nevoilor de exercitiu fizic; - planificarea unor programe de exercitii moderate, adaptate capacitatilor fizice ale pacientului ; - invata pacientul sa foloseasca tehnici de destindere si relaxare ; - educa pacientul sa evite tabagismul, mesele copioase precum si surplusul de greutate ; Dependenta probleme: in satisfacerea acestei nevoi fundamentale de viata este data de aparitia urmatoarelor

imobilitate - definita ca fiind o diminuare sau o restrictie a miscarii datorate alterarii centrilor nervosi, a integritatii aparatului locomotor, sau a prezentei unor dezechilibre, fapt care poate duce la : dificultate in deplasare, atonie si atrofie musculara, hipertrofie musculara, anchiloza, crampe, escare de decubit, precum si la tulburari psihice care pot determina lipsa interesului pentru miscare hiperactivitate - problema de dependent a ce consta in cresterea ritmului miscarilor si a activitatii individului datorita : unor dezechilibre endocrine, reactii medicamentoase, tulburarilor de gindire, alcoolismului, senilatatii sau lipsei cunoasterii de sine si care se poate manifesta prin : vorbire caracteristica, miscari caracteristice, spasme, ticuri, manie sau euforie ; necoordonarea miscarilor - problema de dependenta ce se traduce prin dificultatea sau incapacitatea individului de a-si coordona miscarile diferitelor grupe musculare , datorita : unui deficit sensorial, unor leziuni ale sistemului nervos central, unui dezechilibru hidroelectolitic, tulburarilor de gindire, stresului sau anxietatii, sau a lipsei de cunoastere; - fapt care se poate manifesta prin : akinezie, ataxie, convulsii,

tremuraturi, tulburari ale mersului sau prin dificultatea de a trece din ortostatism in pozitie sezind ; postura inadecvata - problema de dependenta reprezentata de orice pozitie care nu respecta principiile pozitiei anatomice a corpului si care predispune individul la diferite deformari.

Aceste pozitii inadecvate pot fi intilnite ca urmare a : oboselii, slabiciunii musculare, anxietatii , stresului, sau durerii in cursul unor boli; modificarilor produse de boala in organism (contractura musculara in tetanos) ; reactiei constiente sau inconstiente a individului (pozitia cocos de pusca in meningita); masurilor profilactice in prevenirea unor complicatii (cu membrul inferior ridicat pe o perna in tromboflebita) ; terapiei necesare vindecarii (in cursul tratamentului fracturilor, prin extensie continua) ; examinarilor endoscopice sau clinice a unor organe ;

POZIIILE PE CARE LE POATE ADOPTA BOLNAVUL

In functie de starea generala a pacientului precum si de afectiunea acestuia, pozitia pacientului poate fi : activa - atunci cind pacientul se mobilizeaza singur si nu are nevoie de ajutor ; pasiva - atunci cind pacientul nu poate sa-si schimbe singur pozitia, si-a pierdut forta fizica, are nevoie de ajutorul altei persoane, sau in cazul bolnavilor gravi si adinamici ; fortata - determinata de afectiunea de baza (in tetanos, in meningita), ca o reactie de aparare a organismului (in crizele dureroase de ulcer sau in colica biliara), ca o masura profilactica in prevenirea unor complicatii (prevenirea emboliei in cazul tromboflebitei), ca masura terapeutica (folosirea aparatelor de extensie) Asistentul medical trebuie sa cunoasca : pozitiile pe care le adopta pacientii in pat, pozitiile in care acestia trebuie adusi pentru efectuarea unor ingrijiri sau a unor examinari ; precum si manoperele prin care se asigura schimbarile de pozitie; Din cadrul pozitiilor pe care le adopta pacientul in pat amintim : decubitul dorsal - respectiv culcat pe spate cu fata in sus, pozitie ce poate fi realizata : fara perna, cu o perna subtire sau cu doua perne ; - este pozitia cea mai relaxanta in mod normal, prevenind contractarea muschilor abdominali; - este mai confortabila atunci cind genunchii sunt indoiti (pozitie Flower) - pentru a se preveni eventualele dureri lombare ce pot sa apara datorita mentinerii timp indelungat a acestei pozitii, este necesara introducera unui sul subtire la nivelul coloanei lombare ;

- din cadrul situatiilor sau a afectiunilor care impun adoptarea acestei pozitii fac parte : dupa punctia lombara; unele afectiuni ale coloanei vertebrale; anemii post-hemoragice; unele afectiuni cerebrale; pacienti slabiti, adinamici sau operati ; pozitie semieznd - respectiv culcat pe spate, toracele formind cu linia orizontala un unghi de 30 45 grade, pozitie ce poate fi realizata cu : un numar mai mare de perne; cu rezematorul mobil sau cu somiera articulata ; - pentru ca pacientul sa nu alunece, se va aseza sub regiunea poplitee o perna indoita sau un sul din patura invelit intr-un cearceaf rasucit la extremitati si introdus sub saltea ; - sub talpi va fi asezat un sprijinator ; - mentinerea indelungata a acestei pozitii necesita masuri de prevenire a escarelor (colaci de cauciuc sub regiunea fesiera) sau a altor complicatii ; - pozitia este interzisa pacientilor cu tulburari de deglutitie si comatosilor ; - din cadrul afectiunilor sau a situatiilor care impun adoptarea acestei pozitii fac parte: afectiunile cardiace si pulmonare ; perioada de convalescenta ; unele categorii de operatii ; pacientii virstnici ; si in primul ajutor dat pacientilor cu tulburari respiratorii ; pozitie seznd - respectiv seznd n pat, - atunci cind trunchiul formeaza cu membrele inferioare un unghi drept, pacientul are coapsele flectate pe bazin si gambele in semiflexie pe coapse, genunchii fiind astfel ridicati ; - pozitia se realizeaza prin: ridicarea partii cefalice a somierei articulate; sau prin asezarea in trepte a 4-5 perne, capul sprijinindu-se cu o perna mica ; - sub bratele pacientului se poate aseza cite o perna, iar pentru a impiedica alunecarea se va proceda la fel ca in cazul pozitiei semisezind ; - in vederea examinarii pacientului, aceasta pozitie realizeaza expansiunea complet a plamnilor si permite o mai buna examinare a partii superioare a corpului ; - pacientii slabiti din punct de vedere fizic s-ar putea sa nu poata adopta aceasta pozitie, fapt pentru care vor fi asezati in decubit dorsal cu extremitatea cefalica asomierei ridicata ; - pacientii cu insuficienta cardiac, in cursul acceselor de dispnee nocturna se aseaza de mai multe ori la marginea patului cu picioarele atirnate sub talpi se va aseza un taburel ; - din cadrul afeciunilor sau a situaiilor care impun adoptarea acestei poziii fac parte ; pacienii n stare grav; dispneicii n caz de pneumonii ntinse; insuficiena cardiac; pacienii n perioada acceselor de astm bronsic; vrstnicii; dup anumite intervenii chirurgicale (glanda tiroid) ;

 decubit lateral - respectiv - drept sau stng - culcat pe o parte, cu capul sprijinit pe o singur pern, membrele inferioare flectate usor, sau membrul inferior ce se afl n contact cu suprafaa patului ntins, iar celalalt ndoit , spatele fiind sprijinit cu o pern, un sul sau cu rezematoare special; - pentru a se preveni producerea escarelor, intre genunchi si maleole se vor introduce inele de vata, iar sub trohanterul mare un colac de cauciuc imbracat ; - virstnicii adinamici, vor fi intorsi la interval regulate de 1-2-3 ore, pentru a fi prevenite eventualele complicatii ; - daca pacientul are un membru inferior paralizat, fracturat, dureros sau operat, acesta va fi mentinut in cursul manevrei de intoarcerede catre asistent si asezat pe un support pregatit in prealabil: - aceasta pozitie este ideala pentru a auzi murmurul cu sonor redus ; - din cadrul afectiunilor sau a situatiilor care impun adoptarea acestei pozitii fac parte: pleurezii , meningite, dupa interventii intratoracice, dupa interventii renale, in cazul drenajului cavitatii pleurale; impunindu-se de asemenea si in : cursul efectuarii toaletei, schimbarii lenjeriei, administrarii clismelor si supozitoarelor, masurarii temperaturii pe cale rectala , pentru punctia lombara, in cursul sondajului duodenal si a drenajului postural ; pozitie decliva Trendelemburg - respectiv - decubit dorsal, eventual lateral, cu capul mai jos decit restul corpului - realizata prin : ridicarea extremitatii distale a patului (diferenta dintre cele doua extremitati ale patului putind varia intre 10 si 60 cm) - se poate aseza sub capul pacientului o perna subtire ; - se va proteja capul pacientului cu ajutorul unei perne asezate vertical la capatiiul patului ; - pentru evitarea alunecarii pacientului de pe masa de operatie, acesta va fi fixat cu ajutorul chingilor sau a rezematoarelor speciale de umar ; - aceasta pozitie favorizeaza o buna circulatie pentru centrii vitali - pacientul este asezat in decubit lateral doar atunci cind este pericol de aspiratie a secretiilor ; - din cadrul afectiunilor sau a situatiilor care impun adoptarea acestei pozitii fac parte: anemiile acute; pe masa de operatie in cazul sincopelor din cursul anesteziilor generale ; pentru autotransfuzii; pentru oprirea hemoragiilor membrelor inferioare si organelor genitale feminine dupa interventii ginecologice ; dupa rahianestezie ; pentru a favoriza drenajul secretiilor din caile respiratorii superioare ;

pozitie procliva - Trendelemburg inversat - respectiv - pozitie oblica cu capul mai sus decit restul corpului, pozitie utilizata cu precadere in tratamentul ortopedic, mai exact , pentru extensia coloanei cervicale ; decubit ventral - respectiv - culcat pe abdomen, cu capul intr-o parte sprijinit pe o perna subtire, membrele superioare asezate la stinga si la dreapta capului cu fata palmara pe suprafata patului si degetele in extensie ; - sub glezne se poate aseza o perna cilindrica, iar sub torace si abdomen se pot aseza perne subtiri si moi ; - aceasta pozitie nu este posibila fara perna pentru anumite boli cardiace si pulmonare ;

- din cadrul afectiunilor sau a situatiilor care impun adoptarea acestei pozitii fac parte : excarele extinse ; drenarea unor colectii purulente ; pacientii inconstienti ; pozitie ginecologica - respectiv - decubit dorsal cu genunchii indoiti si coapsele indepartate, ce se poate realiza: in pat, pe masa de examinare sau pe masa ginecologica (prevazuta cu sprijinatori pentru membrele inferioare, iar sub placa de sezut cu o tavita mobila) ; - este o pozitie jenanta si inconfortabila, fapt pentru care nu se va prelungi prea mult examinarea, iar pacienta va fi mentinuta bine acoperita - examinarea se va face dupa golirea in prealabil a vezicii urinare si a rectului; - din cadrul afectiunilor sau a situatiilor care impun adoptarea acestei pozitii fac parte examenele ginecologice si obstetricale ; rectoscopia si tuseul rectal; pozitia genupectorala - respectiv - pacientul asezat pe genunchi, acestia fiind usor departati, aplecat inainte, pieptul atingind planul orizontal respective masa de examinat ; - este o pozitie jenanta si inconfortabila pe care, pacientii cu artrita sau alte deformari articulare nu o vor putea practica ;

Din cadrul pozitiilor fortate amintim : Opistotonus - in tetanos - care se manifesta printr-o contractura musculara ca un arc de cerc in care bolnavul atinge planul patului cu regiunea occipitala si calcaie. in anumite cazuri aceasta incordare se poate face pe partea laterala si se numeste emprostotonus. alteori putem intilni pleurostotonus. Cocos de pusca - in meningita - data de contractura muschilor cefei care duce capul pe spate respectiv : decubit lateral cu restul coloanei curbate si flectarea gambelor pe coape si a coapselor pe abdomen ;

SCHIMBAREA POZIIEI PACIENTULUI

Schimbarile de pozitie ale pacientului - sunt indicate a fi efectuate la pacientii : adinamici, imobilizati, inconstienti, paralizati, sau a celor cu aparate gipsate . - pentru efectuarea schimbarilor de pozitii va fi nevoie de prezenta a doi asistenti, care vor trebui sa adopte o pozitie potrivita pentru a putea ridica pacientul cu mai multa usurinta si cu un efort fizic mai mic ; - prinderea pacientului se va face precis si sigur cu toata mna, aseznd palma pe suprafata corpului pacientului astfel incit suprafata de contact sa fie cit mai mare ;

- asezarea asistentului se va face cit mai aproape de pat (respectiv de pacient), cu picioarele departate (pentru a avea o baza de sustinere cit mai mare), genunchii flectati si coloana vertebrala usor aplecata - aceasta pozitie asigura protejarea coloanei vertebrale a asistentului prin diminuarea compresiunii atit asupra discurilor intervertebrale cit si asupra corpului vertebrei, permitind asistentului sa utilizeze forta musculaturii membrelor inferioare (coapsa , gamba), impulsionind astfel toata energia spre picioare ;

Schimbarile de pozitie ale pacientului pot imbraca doua forme si anume : schimbari active - acele schimbari pe care le executa pacientul singur ; sau schimbri pasive - mult mai frecvente - acele schimbri ce sunt efectuate cu ajutorul asistentului medical; - din cadrul acestei ultime categorii de micri, cele mai frecvente sunt : ntoarcerea pacientului din decubit dorsal n decubit lateral i napoi ; ridicarea pacientului din decubit dorsal n poziie eznd ; ridicarea pacientului pe pern; schimbarea poziiei pacientului din eznd n decubit dorsal aezarea pacientului n poziie eznd la marginea patului ridicarea pacientului n poziie ortostatic

1. ntoarcerea pacientului din decubit dorsal n decubit lateral : - asistentul se aseaza la marginea patului spre care va fi intors pacientul; - indoaie bratul pacientului din partea opusa peste toracele acestuia, apoi aseaza membrul inferior din partea opusa peste celalalt ; - asistentul se aseaza cu fata in dreptul toracelui pacientului avind piciorul dinspre marginea patului asezat mai inaintea celuilalt si genunchii usor flectati ; - se apleaca si prinde cu mina umarul din partea opusa, iar cu cealalta mina prinde soldul pacientului; - din aceasta pozitie, asistentul isi trece greutatea corpului dinspre membrul inferior aflat mai in fata spre cel aflat mai in spate si intoarce pacientul spre el (in timpul acestei miscari asistentulisi flecteaza bine genunchii) ;

2. Readucerea n decubit dorsal : - se realizeaz de ctre doi asisteni astfel : - ambii se aeaz de aceeai parte a patului, la spatele asistentului; asistentul aezat la capul pacientului prinde pacientul de sub axila cea mai apropiat de suprafaa patului sprijinindu-i capul pe antebra; iar celalalt, introduce o mn sub bazinul pacientului; - cu minile rmase libere i la comanda unuia dintre asisteni, acetia ntorc pacientul;

3. Ridicarea din Decubit Dorsal n poziie eznd : - poate fi realizat prin trei metode: a) - asistentul se aeaz la marginea patului, cu faa spre pacient i i plaseaz piciorul care se afla lng pat mai n urma celuilalt; - braul dinspre pat al asistentului rmne liber pn n momentul ridicrii pacientului, iar pe cellalt, asistentul l va trece peste umrul pacientului i i va plasa palma ntre omoplaii acestuia;

- pentru a ridica pacientul, asistentul i basculeaz greutatea corpului dinspre piciorul plasat mai n fa spre piciorul plasat mai n spate, flectnd n acelai timp genunchii - n acest mod, centrul de greutate al asistentului contrabalanseaz greutatea pacientului; b) - asistentul se va aeza la marginea patului ; - cu mna dinspre extremitatea distal a patului prinde regiunea axilar a pacientului, iar cu cealalt mn l mbrieaz din spate,sprijinindu-i capul pe antebra; - dac starea pacientului i permite, atunci acesta se poate sprijini de braul asistentului sau de gtul acestuia, mbrindu-l ; c) - ridicarea in pozitie a pacientului in stare grava se va executa de catre doi asistenti astfel : - asistentii se vor aseza de o parte si de alta a patului, incrucisindu-si antebratele in regiunea dorsala a pacientului, si asezind palmele pe omoplatii acestuia vor ridica pacientul in pozitia sezind, la comanda unuia dintre ei, dintr-o singura miscare ;

4. Schimbarea din pozitie eznd n Decubit Dorsal: - se va realiza urmnd aceeai pai, dar n ordine invers fa de micarea anterioar;

5. Ridicarea pe Pern (readucerea la loc a pacientilor alunecai) : - aceasta manevr se va execut de ctre doi asisteni, aezai de o parte i de alta a patului, cu faa uor ntoars spre capul patului; - acetia: i lrgesc baza de sprijin prin deplasarea picioarelor i plasarea unuia n faa celuilalt (cel dinspre extremitatea distal a patului fiind plasat mai n spate); - neutralizeaz membrele superioare ale pacientului prin plasarea antebraelor acestora peste abdomen; - introduc mna dinspre capul patului sub omoplaii pacientului cu palma n sus, iar cealal mn, o introduc sub regiunea fesier a pacientului, unde minile celor doi asisteni se unesc; - i flecteaz uor genunchii, iar la comanda unuia dintre asisteni, se va ridica pacientul, folosinduse fora membrelor inferioare prin trecerea greutii de pe un membru pe cellalt; - pentru uurarea efortului de ridicare, cei doi asisteni se pot sprijini cap n cap; - tehnica de readucere a pacientului pe pern poate fi executat i de ctre un singur asistent, dac pacientul poate s se ajute, flectndu-i genunchii i mpingnd cu picioarele sprijinite pe suprafaa patului; 6. Aezarea pacientului n poziie eznd la marginea patului : - asistentul se va poziiona la marginea patului cu picioarele deprtate i genunchii flectai; - va neutraliza membrele superioare ale pacientului i va poziiona membrul inferior care se afl nspre asistent peste membrul inferior de parte opus - va introduce o mn la spatele pacientului sub omoplat, iar cealalt mn, sub regiunea poplitee (pacientul poate colabora, fie sprijinindu-se de marginea patului, fie mbrisnd gtul asistentului); - o dat cu ridicarea pacientului n poziie seznd, se face i rotirea membrelor inferioare ntr-un unghi de 90 i se urmreste poziia corect a coloanei acestuia;

7. Ridicarea n poziie ortostatic : se poate realiza n dou moduri i anume:

- dup ce pacientul este aezat in poziie seznd la marginea patului, asistentul st cu faa la pat, sprijin pacientul de sub ambele axile i l ridic; se poate menine n aceast poziie, la prima ridicare, cteva minute; n cazul n care pacientul poate s fie plimbat prin salon, el va fi sprijinit axilar de ctre doi asisteni; sau - asistentul se aeaz n faa pacientului care st n poziie seznd la marginea patului; - fixeaz cu genunchii lui, genunchii pacientului, iar cu minile l prinde de sub axile, pacientul prinzndu-se de minile lui sau de gtul acestuia; - prin impingere n genunchii pacientului, centrul de greutate al asistentului coboar, crescnd astfel fora de ridicare a pacientului; MOBILIZAREA PACIENTULUI

Mobilizarea pacientului are drept scop, micarea acestuia, n vederea prevenirii complicatiilor ce pot s apar datorit imobilizrii prelungite, precum i rectigarea independenei acestuia; are drept obiective : - normalizarea tonusului muscular si mentinerea mobilitatii articulare; - asigurarea starii de bine si a independentei pacientului; - stimularea metabolismului si a circulatiei sanguine; i - favorizarea eliminrilor; se va face n funcie de : - starea general; - natura bolii; i - tipul de reactivitate a pacientului; perioada de exerciii pasive i active pentru refacerea condiiei musculare, precum i anvergura de micare, trebuie nceput ncet, mrindu-se treptat, n funcie de rspunsul fiziologic al pacientului; exerciiile se vor efectua nainte de mese; pacientul trebuie nvat s intercaleze exerciiile de micare cu exerciii de respiraie; momentul n care se ncepe mobilizarea pacientului precum i ridicarea din pat i ritmul n care se efectueaz mobilizarea, vor fi hotrte de ctre medic; nainte de nceperea mobilizrilor, pacientul va fi informat despre procedeul ce urmeaz a i se efectua precum i despre scopul acestuia; asistentul va evalua funciile vitale ale pacientului (puls, TA, respiraie, coloraia i integritatea tegumentelor), observnd totodat att starea general ct i expresia facial a pacientului; de asemenea se vor efectua msurtori goniometrice pentru a fi determinate gradele de mobilitate ale diferitelor articulaii ce urmeaz a fi mobilizate ;

Mobilizarea face parte din terapia prescris de medic, n funcie de afeciunea i starea pacientului, ea realizndu-se progresiv, crescnd treptat gama de micri. Se va ncepe cu : micri pasive i active ale capului (flexie, extensie, flexie laterala, rotatie) micri ale tuturor articulaiilor ;

 micarea i schimbarea poziiei membrelor superioare i inferioare (flexie i extensie) pacientul pstrnd n tot acest timp poziia de decubit;

Urmeaz: aezarea n poziie eznd - n mod pasiv la nceput (dup metodele cunoscute); aezarea n poziie eznd - n mod activ , de mai multe ori pe zi, crescndu-se progresiv numrul de minute; aezarea pacientului n poziie eznd la marginea patului sau n fotoliu - mai nti n mod pasiv, dup care n mod activ; ridicarea pacientului n poziie ortostatic i realizarea primilor pai; important de reinut este faptul c fiecare micare trebuie asociat cu exerciii de respiraie Asezarea pacientului in fotoliu : - asistentul aseaza fotoliul cu marginea laterala a acestuia lipita de marginea patului, dupa care pune va aseza o patura pe fotoliu ; - imbraca pacientul cu halat si ciorapi ; - aduce pacientul in pozitie sezind la marginea patului (dupa metoda cunoscuta) ; - asistentul se aseaza in fata pacientului si introduce miinile sub axilele acestuia, timp in care, pacientul se sprijina cu miinile pe bratele sau umerii asistentului ; - asistentul va ridica pacientul in picioare si, intorcindu-l cu spatele catre fotoliu, il va aseza incet in acesta, dupa care il va acoperi cu patura; - atunci cind asezarea in fotoliu se va face de catre doi asistenti ; acestia se vor aseza de o parte si de alta a pacientului care va sta in pozitie sezind la marginea patului; vor introduce mina de lng pacient sub axila acestuia si-l vor ridica in picioare ; apoi, rotindu-l, l vor aeza n fotoliu i-l vor acoperi;

Transportul pacientului: printr-un transport efectuat cu mult menajament si atentie fata de pacient, tinind cont de afectiunea de care sufera acesta, se evita agravarea durerilor si aparitia altor complicatii, de tipul : inrautatirii starii, producerii unui soc traumatic, provocarii de hemoragii, sau chiar transformarea unei fracturi inchise intr-una deschisa ; poate fi necesar in urmatoarele situatii : evacuarea traumatizatilor de la locul accidentului; transportul de la domiciliu la spital, de la un spital la altul, sau de la spital la domiciliu(in cazul externarii) ; de la o sectie la alta; la servicii de diagnostic si tratament; la si de la sala de operatii sau dintr-un salon in altul ; din cadrul categoriilor de pacienti ce necesita transport fac parte; accidentatii, in stare de soc, cu leziuni ale membrelor inferioare ; inconstientii, somnolentii ; astenicii, adinamicii, cu tulburari de echilibru ; operatii, pacientii cu insuficienta cardiopulmonara grava;

in functie de : gravitatea afectiunii, de scopul transportului precum si de distanta de parcurs, trasportul se poate efectua cu: targa (brancarda); carucior; fotoliu si pat rulant; mijloace improvizate in caz de urgenta; sau cu vehicule specializate;

a) Transportul pacientului cu targa : - targa se va acoperi cu o patura si cu un cearsaf, iar la nevoie cu musama si aleza (se va utiliza si o perna subtire); - se va informa atit pacientul cit si apartinatorii acestuia asupra scopului transportului si a locului unde va fi transportat; - in cazul in care pacientul are instalate : perfuzii, sonde sau drenuri, vor fi luate masuri de siguranta ce constau in : sprijinirea (eventual pe un suport ) a aparatului de perfuzie; fixarea si pensarea sondelor, in functie de durata si conditiile de transport ; nu se va pensa drenul toracic la pacientii ventilati ; - se va pregati documentatia bolnavului; - pacientul va fi asezat pe targa cu privirea in directia mersului ; - la urcatul scarilor, brancardierul din urma va ridica targa pina la nivel orizontal; - daca panta este prea accentuata, se poate duce pacientul la urcarea pantei, cu capul inainte; - atunci cind pacientul trebuie supravegheat tot timpul, este indicat ca acesta sa fie dus cu capul inainte pentru a pastra un contact vizual permanent cu brancardierul ;

In functie de afectiune, pacientul poate ocupa urmatoarele pozitii pe targa ; decubit dorsal - pacientii cu traumatisme abdominale , cu genunchii flectati ; - accidentatii constienti, suspecti de fractura a coloanei vertebrale sau a bazinului este necesara asigurarea unei suprafete rigide; - leziuni ale membrelor inferioare sub membrul lezat asezindu-se o perna ; - leziuni ale membrelor superioare - membrul superior lezat se va aseza peste toracele pacientului, eventual va fi fixat cu o esarfa ; - accidentatii in stare de soc cu hemoragie - cu membrele inferioare ridicate ; pozitie sezind - pacientii cu traumatisme craniene, constienti si fara semne de soc; mentinuti cu ajutorul pernelor - leziuni ale gitului ; capul va fi flectat, astfel incit regiunea mentoniera sa atinga toracele ; pozitie semisezind - accidentatii toraco-pulmonari; - pacientii cu insuficienta cardio-respiratorie ; - accidentatii cu leziuni abdominale (pozitia Flower) cu genunchii flectati ; decubit lateral - pacientii in stare de coma ;

decubit ventral - pacientii cu leziuni cranio-faciale; sub a caror frunte se va aseza un sul improvizat din cearsafuri, sau chiar antebratul flectat al traumatizatului ; - cu leziuni ale spatelui sau a regiunii fesiere; pozitie Trendelemburg - cu inclinare maxima de 10-15 grade - accidentatii in stare de soc; - pacientii aflati in colaps periferic ; pentru a asigura un aport mai mare de singe in organele vitale; pozitie Trendelemburg inversat cu inclinare maxima de 10-15 grade - accidentatii cu fracturi ale bazei craniului ;

este recomandat ca pacientii sa fie transportati in pozitia in care au fost gasiti ;

b) Transportul cu caruciorul : - carucioarele utilizate pentru transportul pacientului au in general inaltimea meselor de operatie, pentru ca pacientul sa fie cu usurinta transbordat de pe carucior pe masa si invers ; c) Transportul cu patul rulant : - este forma ideala de transport, la cele 4 picioare paturile fiind prevazute cu roti, sau in cazul in care nu au roti, paturile pot fi racordate la un dispozitiv cu roti; - prin utilizarea acestui sistem de transport, pacientul nu trebuie transbordat mereu, ci va fi transportat direct cu patul; - patul cu ispozitiv rulant asteapta pacientul chiar la serviciul de primire ; - aceasta metoda nu poate fi insa aplicata la toate spitalele, deoarece necesita o dimensionere corespunzatoare a coridoarelor, usilor, inexistenta pragurilor, iar deplasarea intre etaje sa se poata face cu ascensorul ; 1/L; 2/M; 3/O; 4/K; 5/E; 6/N; 7/J; 8/B; 9/D; 10/G; 11/C; 12/A; 13/F; 14/H; 15/I