Nevoia de a se misca si a

NEVOIA DE A
avea o buna postura
Transportul pacientilor
Pozitii in pat
POZIŢIILE CORPULUI
 Postura - poziţia adecvată sau atitudinea este funcţia
corpului omenesc bazată pe acţiunea sinergică şi
coordonată a aparatului locomotor şi a sistemului osos
de a lua diferite poziţii în funcţie de necesităţile
organismului.
Posturile pot fi:
 - în picioare (ortostatism)

 - şezând

 - culcat {clinostatism).
 POZIŢIILE BOLNAVULUI ÎN PAT
1. Decubit dorsal este cea mai obişnuită - culcat pe spate
(la bolnavii imobilizaţi, operaţi (fără pernă), cei slăbiţi vor
folosi dispozitive de ajutor)
2. Decubit lateral drept sau stâng (într-o parte) la cei
adinamici poziţia este asigurată de asistenta medicală care
îi va ajuta şi susţine cu un suport pregătit.
 Exemple: bolnavii cu pleurezii, intervenţii intratoracice
cu drenaj pleural, adinamici.
3. Decubit ventral (culcat pe abdomen cu faţa în jos)
 POZIŢIILE BOLNAVULUI ÎN PAT
4. Poziţia Trendelenburg - cu membrele inferioare mai sus
decât capul (poziţia asigură circulaţia sângelui la creier).
Poziţia se poate realiza prin ridicarea extremităţii distale a
patului. Diferenţa dintre extremităţile patului poate varia
10 -60 cm (oblic cu capul în jos). Capul bolnavului se
protejează cu o pernă, în caz de sincopa în sala de
operaţie. Aceasta poziţie se indică la bolnavii cu anemii
acute, pentru autotransfuzie, oprirea hemoragiilor la
membrele inferioare şi a hemoragiilor organelor genitale
la femei.
 Poziţia oblic cu capul în sus se

utilizează în cursul tratamentului

ortopedic pentru extensia coloanei
vertebrale.
 POZIŢIILE BOLNAVULUI ÎN PAT
6. Poziţia şezând — trunchiul formează un unghi drept de
90° cu membrele inferioare. Se realizează prin ridicarea
extremitătii cefalice a patului(somierei) până la înălţimea
dorită. Poziţia indicată la bolnavii cu insuficienţa cardiacă,
în criza de astm bronşic sau la bolnavii vârstnici.
 Poziţia ortopnee este poziţia şezând cu picioarele la
marginea patului sau în fotoliu mari nu prea
înalte(cardiace).
7. Poziţia semişezănd - se realizează ridicând dispozitivul
mecanic la paturile cu somiera mobilă fie cu un suport sau
cu perne în plus <=30 - 45°. Se indică la bolnavii cu
afecţiuni cardiace şi pulmonare, operaţi, convalescenţi.
 Poziţiile în pat luate în funcţie de starea generală a
bolnavului şi de afecţiunea sa pot fi:
a) poziţia activă - luată de bolnavii care se pot mobilize
singuri.
b) poziţia pasivă - este caracteristică bolnavilor în stare
gravă, adinamici, care şi-au pierdut forţa fizică.
c) poziţia forţată este caracterizată printr-o atitudine
neobişnuită determinată de boală sau de un tratament.
 Ex:  poziţia"opistotonus" — în tetanus- datorită paraliziei
muşchilor intervertebrali ai coloanei uni sau bilateral.
Bolnavul stă în hiperextensie ca un arc punctele de sprijin
fiind capul (regiunea occipitală) şi călcâiul.
 Poziţia din meningiă numită şi "cocoş de puşcă "
caracterizată prin fotofobie (bolnavul stă cu spatele la lumină)
în decubit lateral cu capul în hiperextensie, iar membrele
inferioare flectate atât în articulaţia genunchiului cât şi
coxofemurală.
POZIŢII PENTRU EXAMINĂRI ŞI TRATAMENT:

 poziţia ginecologică - pacienta culcată pe

spate cu genunchi flectaţi şi îndepărtaţi
 poziţia genupectorală - bolnavul stă
sprijinit pe genunchi cu pieptul pe un plan
orizontal, poziţie utilizată la examenul
rectoscopic.
 poziţia pentru litotomie necesară
intervenţiilor la nivelul perineului.
TIPURI DE MIŞCĂRI:
 abducţie -este mişcarea de îndepărtare a membrelor faţă
de axul median al corpului adducţie - mişcarea de
apropiere a unui membru faţă de axul median
 flexie- extensie este mişcarea de apropiere sau
îndepărtare a doua segmente periferice (braţ - antebraţ,
gambă - coapsă)
 rotaţia este - mişcare realizată în jurul axului ce trece
de-a lungul unui segment
 pronaţie/supinaţie
- pronaţia este mişcarea de rotaţie a mâinii cu palma în
jos, iar supinaţia mişcarea inversă, rotaţia mâinii cu spre
exterior cu faţa în sus.
 circumducţia este o mişcare complexă care totalizează
flexia, extensia, abducţia cu rotaţia.
 MANIFESTĂRI PATOLOGICE(DEPENDENTE)

 1.dificultate de deplasare- a se ridica, a merge, a se aşeza

 2.diminuarea forţei musculare se numeşte pareză.

 3.Absenţa(abolirea) forţei musculare constitue paralizia

mono, para, tetra pareze sau paralizii; diplegie paralizia a 2

membre superioare; hemiplegia= paralizia unei jumătăţi de
corp stângă sau dreaptă; paraplegia paralizia membrelor
inferioare sau jumătăţii inferioare a corpului.
 4.atonie musculară = scăderea tonusului muscular

 5.atrofie musculară= nedezvoltarea tonusului muscular a

contractiliăţilor
 6.hipertrofie musculară = mărire de volum a muşchilor
MANIFESTĂRI PATOLOGICE(DEPENDENTE
 7. contractură musculară = contracţie involuntară şi
permanentă a unuia sau a mai multor muşchi
 8. anchiloza = diminuarea sau imposibilitatea mişcării intr-

o articulaţie
 9. crampă = contracţie spasmodică involuntară şi

dureroasă a unuia sau mai multor muşchi cauzată de o

poziţie incomodă, compresiune pe nerv, deficit de calciu.
 Torticolis = înclinarea capului intr-o parte datorită

contracturii musculaturii gâtului.

 Bătătură (clavus) = hipercheratoză uşor reliefată, netedă.
 MANIFESTĂRI PATOLOGICE(DEPENDENTE)
DEFORMĂRILE COLOANEI VERTEBRALE:
 cifoză -deviaţia coloanei vertebrale, cu o convexitate posterioară
 scolioză dorsală : deviaţia laterală a coloanei vertebrale spre dreapta sau
stânga.
 Cifoscolioza reprezintă asocierea cifozei cu scolioza.
 lordoza - accentuarea curburii lombare a coloanei vertebrale(obezitatea).
Adesea tulburările de statică vertebrală dorsală sunt agravate de o
malformaţie a piciorului(genu valgum) sau un dezechilibru de bazin.
 Deformările membrelor inferioare
• genu valgum -deformarea în care genunchii sunt apropiaţi iar picioarele
departate;
• genu varum - deformări în care genunchii sunt depărtaţi în schimb
picioarele apropiate;
• picior strâmb —sprijinit anterior sau antepicior(pe articulaţia metatarso-
falangiană) -echin;
• sprijinit pe călcâi (talus),
• sprijinit pe partea externă(varus);
• sprijinit pe partea internă(valgum);
• picior plat cu bolta plantară prăbuşită.
 MOBILIZAREA BOLNAVULUI
•  Pentru prevenirea apariţiilor unor
complicaţii(escare, tromboze) şi pentru grăbirea
procesului de vindecare mobilizare precoce.
• Momentul mobilizării hotărât de către medic funcţie
de boală, starea generală şi reactivitatea acestuia
(sarcina asistentei).
• Pregătirea psihică a bolnavului constă în explicarea
necesităţii şi importanţa mobilizării pentru vindecarea
sa (sarcina asistentei).
• Pregătire fizică: - îmbrăcare pacientului cu halat gros şi
papuci şi ajutarea la mobilizare;
• mobilizarea bolnavului începe în pat cu mişcări
pasive sau active de gimnastică prin ridicarea şi
schimbarea poziţiei membrelor superioare şi
inferioare, mişcărea capului; se controlează
pulsul şi faciesul bolnavului după mişcările de
gimnastică.
 TRANSPORTUL BOLNAVULUI
 Transport primar - transportul bolnavului la spital
de la locul de munca, de la domiciliu sau de la locul
accidentului
 Transport secundar - Transportul bolnavului de la
un spital la altul sau la domiciliu, de la o secţie la alta,
de la servicii de diagnostic şi tratament, precum şi
mutarea lui de la un salon la altul .
 In spital, bolnavul care nu se poate deplasa sau căruia îi
este contraindicată deplasarea, se transportă cu:
brancarda, cărucior, fotoliu şi pat
rulant sau cu ascensorul.
TRANSPORTUL CU BRANCARDA PE SCĂRI
TRANSPORT CU BRANCARDA
 TRANSPORTUL CU AUTOSALVAREA
* este este un mijloc
de transport
motorizat;
* maşina este
echipată cu aparate
de respiraţie
artificială,
oxigenoterapie şi
alte aparate
necesare menţinerii
funcţiilor vitale
(suport pentru
perfuzii);
* în timpul
transportului
asistenta va
supraveghea
pacientul