Modulul – Nursing

general 1
NEVOIA DE A SE MIŞCA ŞI A PĂSTRA O BUNĂ POSTURĂ
Curs nr.5 Profesor Leca Sidela
Mişcarea reprezintă mobilizarea părţilor
componente ale corpului prin acţiuni coordonate.
Postura reprezintă menţinerea părţilor
componente ale corpului într-o poziţie fiziologică,
de echilibru funcţional.
Aparatul locomotor:
•îndeplineşte funcţia de locomoţie;
•este format din 206 segmente osoase, peste 430
de muşchi striaţi şi peste 310 articulaţii.
Sistemul muscular:
•este constituit din muşchi scurţi, striaţi, lungi,
laţi şi inelari;
•asigură menţinerea coloanei vertebrale în
extensie, mişcările de forţă, direcţia de mişcare;
•Manifestări de independenţă
•postura (poziţia) adecvată
•ortostatismul (în picioare)
•capul drept, privirea înainte;
•spatele drept;
•braţele pe lângă corp;
•şoldurile drepte;
•membrele inferioare stau lipite, picioarele în unghi drept pe gambe;
•această poziţie este asigurată prin contracţia unui număr mare de
muşchi.
•şezând
•capul drept
•spatele drept, rezemat
•braţele sprijinite
•coapsele orizontale;
•gambele verticale,
•piciorul în unghi de 90 de grade cu gamba, sprijinit pe podea.
•culcat (clinostatism)
•decubit dorsal (pe spate)
•decubit lateral, stâng sau drept (într-o parte)
•decubit ventral (pe abdomen)
•mişcarea adecvată
Tipuri de mişcări
•ABDUCŢIE – este mişcarea de îndepărtare , realizată în afara axei
longitudinale;
•ADDUCŢIE – este mişcarea realizată înăuntru, de apropiere, faţă
de axul median al corpului;
•FLEXIA – sinonim cu îndoire;
•EXTENSIE – sinonim cu întindere;
•ROTAŢIE – mişcarea realizată în jurul axei lungi, internă sau
externă;
•PRONAŢIE – mişcarea de răsucire a palmelor în jos;
•SUPINAŢIE – mişcarea de răsucire a palmelor în sus;
•CIRCUMDUCŢIA – mişcarea complexă, care totalizează flexia,
extensia, abducţia şi le asociază cu rotaţia;
•EXERCIŢIILE FIZICE – sunt activităţi fizice efectuate cu scopul
de a îmbunătăţi randamentul muscular şi circulaţia:
•active - executate de către individ;
•pasive - mişcări ale articulaţiilor executate de către o altă persoană;
•izometrice – contracţii musculare în care lungimea muşchiului
rămâne neschimbată, crescând numai tensiunea sa (contracţia
muşchilor pentru menţinerea poziţiei corpului);
•izotonice – constă în modificarea lungimii muşchiului, tensiunea
rămânând constant (ex. extensia, flexia)
•de rezistenţă – sunt exerciţii cu scop de creştere a tonusului muscular
Mişcările de deplasare ale corpului sunt:
•MERSUL – reprezintă ansamblul de mişcări executate de
muşchii membrelor inferioare;
•FUGA – este realizată prin aceleaşi contracţii ce se
produc şi în mers, dar cu o frecvenţă şi intensitate mai
mare;
Educaţia pacientului pentru menţinerea independenţei
în satisfacerea nevoii
•Educaţia posturală statică:
•evitarea poziţiilor în ortostatism sau aşezat pentru
perioade lungi de timp;
•schimbarea cât mai des a poziţiei adoptate;
•la locul de muncă, activitatea efectuată în ortostatism să
fie adaptată înălţimii persoanei;
•când activitatea desfăşurată, la locul de muncă, necesită
poziţia şezând este important ca:
•scaunul de la birou să fie prevăzut cu suport pentru braţe şi
adaptat cu înălţimea;
•braţele să se poată rezema confortabil pe suprafaţa de
lucru;
•coatele să formeze un unghi drept;
•poziţia să nu necesite aplecarea înainte deoarece provoacă
tensiuni musculare la nivelul cefei care, în timp, pot afecta
coloana vertebrală;
•când este neapărat necesar ortostatismul prelungit, poziţia
corpului nu trebuie înclinată înainte, pentru echilibru
aşezâdu-se, alternativ, unul dintre picioare cu câţiva
centimetri în faţa celuilalt;
•Educaţia posturală dinamică:
•la aplecare se vor îndoi genunchii, fără a se curba
spatele;
•pentru ridicarea de greutăţi se va adopta poziţia
îngenuncheat sau ghemuit;
•greutatea va fi ţinută cu ambele mâini, cât mai
aproape de piept, pentru a se evita înclinarea în
faţă; se evită tocurile;
•mersul, plimbările, excursiile sunt recomandate
pentru menţinerea formei fizice, pentru tonifierea
organismului, unei bune circulaţii şi respiraţii;
•Evitarea tabagismului, a meselor copioase, a
obezităţii
II . DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA
NEVOII
Probleme de dependenţă
•Imobilitatea
•Hipo/Hiperactivitatea
•Necoordonarea mişcărilor (ataxie)
•Postură sau atitudine inadecvată
•Circulaţie inadecvată
•Refuzul de a efectua activităţi
•Edeme ale membrelor
•IMOBILITATEA
•reprezintă diminuarea/incapacitatea pacientului de a se mişca;
•poate fi impusă ca metodă terapeutică în traumatisme, boli organice
şi funcţionale (IMA, embolie, hemoragii);
•poate fi cauzată de stări generale grave cu alterarea conştienţei
(coma profundă);
•reprezintă inversul mobilităţii. Mobilitatea este capacitatea
individului de a se transfera de pe o suprafaţă pe alta.
•determină apariţia de:
•tulburări respiratorii şi circulatorii;
•necroze de presiune, pneumoniile hipostatice,
•tulburări de micţiune şi defecaţie;
•lipsa odihnei, a somnului şi a poftei de mâncare;
•comunicare deficitară prin izolare, disconfort, pierderea încrederii în
sine, anxietate;
•predispoziţie la traume psihologice şi fizice.
•Surse de dificultate
•de ordin fizic:
•boli ale SNC, de exemplu: accidente vasculare cerebrale, pareze,
paralizii;
•bolile osteo-articulare ( fracturi, entorse, luxaţii, ankiloze, inflamaţii,
tumori osoase);
•prezenţa bolilor sistemului muscular (miozitele);
•durerea ;
•obstacole în calea mişcării (pansamente, aparat gipsat, extensie
continuă).
•de ordin psihologic
•tulburări de gândire, anxietatea, stresul, pierderea, separarea;
•boli psihice care se însoţesc de lipsa de interes pentru mişcare;
•de ordin sociologic
•eşecul
•izolarea
•lipsa cunoaşterii: de sine, despre alţii şi despre mediul înconjurător
•Manifestări de dependenţă
•atonie musculară
•scăderea tonusului muscular;
•atrofie musculară
•diminuarea volumului muşchiului, a contractilităţii sale;
•hipertrofie musculară
•mărirea volumului unui muşchi;
•contractură musculară
•contracţie involuntară şi permanentă a unuia sau mai multor grupe
de muşchi care determină o poziţie inadecvată;
•ankiloza
•diminuarea sau imposibilitatea mişcării unei articulaţii;
•crampa
•contracţie spasmodică, involuntară şi dureroasă a unuia sau a mai
multor muşchi, cauzată de poziţie incomodă, de compresiunea unui
nerv sau deficit de calciu;
•escara de decubit
•distrugere a ţesutului cutanat prin scăderea sau absenţa
aportului sanguin, care apare la bolnavii cu repaus total la
pat, datorită unei compresiuni mai îndelungate între
proeminenţele osoase şi un plan dur (ulceraţii ale pielii
apărute în urma tulburărilor trofice prin neirigare
corespunzătoare cu sânge);
•râsul sardonic (tetanos)
•cauzat de contracţia muşchilor masticatori
•dă gurii un aspect răutăcios; batjocoritor, sarcastic;
•determinat de trismus (contracție spastică involuntară a
mușchilor mandibulei, care poate împiedica deschiderea
gurii)
•dificultate de deplasare (a se aşeza, ridica, a merge)
•diminuarea sau absenţa mişcării
•HIPERACTIVITATEA ŞI HIPEREXCITABILITATEA
•Hiperactivitatea
•reprezintă creşterea ritmului mişcărilor şi a activităţii generale a
individului;
•determinată de instabilitatea emoţională şi de pierderea ideilor
•Hiperexcitabilitatea
•reprezintă creşterea reactivităţii musculare la diverşi stimuli.
•Surse de dificultate
•cauze de ordin fizic:
•tulburări endocrine;
•reacţii medicamentoase, etilismul cronic;
•cauze de ordin psihologic:
•tulburări de gândire, senilitate,
•situaţii de criză (pierderea unui membru al familiei, separarea de
membrii familiei).
•lipsa cunoaşterii
•Manifestări de dependenţă
•spasme
•contracţie involuntară a unuia sau mai multor muşchi;
•ticuri
•mişcări convulsive, involuntare ale ochilor, ale gurii, ale unui braţ
sau ale unui picior;
•manie
•psihoză caracterizată printr-o stare de excitaţie, în special, în sfera
activităţii;
•bolnavul este neliniştit, turbulent;
•desfăşoară în ritm rapid activităţile fără a le finaliza
•euforie
•bună dispoziţie
•mişcări rapide, frecvente, caracteristice
•vorbire precipitată
•recţie la stimuli interni şi externi (luminoşi, auditivi)
•NECOORDONAREA MIŞCĂRILOR
•constă în dificultatea sau incapacitatea individului în a-şi coordona
mişcările, acestea devenind haotice, imprecise, inutile.
•Surse de dificultate
•de ordin fizic
•boli ale sistemului nervos ( boala Parkinson, sindroame
cerebeloase);
•deficit senzorial (orbirea);
•dezechilibre hidro-electrolitice;
•reacţii medicamentoase, droguri;
•de ordin psihologic:
•tulburări de gândire, stress,
• emoţii puternice, anxietate;
•de ordin sociologic
•mediu necunoscut
•lipsa cunoaşterii
•Manifestări de dependenţă
•akinezie
•lipsa sau diminuarea mişcărilor normale
•imposibilitatea sau dificultatea de a efectua unele mişcări
spontane ale corpului, lentoare anormală a mişcărilor
voluntare;
•ataxie
•tulburări de coordonare a mişcărilor active voluntare
•imposibilitatea de a coordona grupele musculare în cursul
mişcărilor voluntare, apar mişcări imprecise, ezitante (în
leziuni cerebeloase sau ale măduvei spinării;
•mers ebrios
•ca de beţiv (în sindrom cerebelos)
•convulsii
•contracţii repetate, involuntare ale unui muşchi sau grupe
de muşchi, urmate de relaxare;
•contracţia este instantanee;
•tremurături
•mişcare anormală caracterizată prin oscilaţii ritmice
involuntare ale unei părţi a corpului (membru, trunchi,
faţă);
•tulburări ale mersului
•dificultatea de a trece din ortostatism în poziţia şezând
•expresia facială caracteristică (faţa rigidă)
•POSTURĂ INADECVATĂ
•constă în adoptarea unei poziţii, care nu respectă pricipiile
poziţiei anatomice a corpului şi predispune individul la
diferite deformări;
•poziţiile inadecvate se pot întâlni ca urmare a:
•oboselii, slăbiciunii musculare, anxietăţii, stresului sau
durerii
•pacient imobilizat la pat;
•modificări produse de boală în organism (contracturi
musculare în tetanos;
• măsuri profilactice în prevenirea unor complicaţii
(membrul inferior ridicat în tromboflebită);
•examinări endoscopice.
•Surse de dificultate
•de ordin fizic
•deformări osoase ale membrelor inferioare: genu valgum,
genu varum, luxaţii congenitale de şold, picior strâmb
congenital.
•durere, dispnee;
•imobilizarea prelungită în aparate gipsate, atele;
•de ordin psihologic
•anxietate, stress;
•tulburări de gândire
•de ordin sociologic
•condiţii de muncă inadecvate
•lipsa de cunoaştere de sine şi a celorlaţi
•Manifestări de dependenţă
•oboseala musculară
•reducerea temporară a capacităţii funcţionale a muşchiului,
consecinţă a activităţii excesive
•deformări ale coloanei vertebrale
•cifoză – deviaţia coloanei vertebrale cu convexitatea
posterioară
•lordoza – accentuarea curburii lombare a coloanei
vertebrale
•scolioza – deviaţia laterală a coloanei vertebrale
•deformări ale membrelor inferioare
•genu valgum – genunchi apropiaţi iar picioarele depărtate
)(
•genu varum – genunchi depărtaţi si picioarele apropiate ()
•picior strâmb
•equin – sprijinit pe antepicior
•talus – sprijinit pe călcâi
•varus – sprijinit pe partea externă
•valgus – sprijinit pe partea internă
•picior plat – bolta plantară prăbuşită
•deformări ale şoldului
•luxaţie – ieşirea capului femural din articulaţia coxo-
femurală

Talus valgus---
•torticolis
înclinarea capului într-o parte cauzată de contractura
musculaturii gâtului

•clavus
hiperkeratoză uşor reliefată, netedă (bătătură)