ENTORSA GLEZNEI

Entorsa intervine atunci când un ligament este fortat să se întindă dincolo de limitele sale
normale. O entorsă severă poate conduce la ruperea efectivă a fibrelor elastice care compun
ligamentele.
În cazul în care intervine o răsucire internă (inversiune) sau externă (eversiune) a tălpii
piciorului fată de gleznă, fortele respective duc la întinderea ligamentelor dincolo de lungimea
lor obişnuită.
Următoarele trei oase intră în componența articulației gleznei:

 Tibia; Fibula/peroneul; Talusul – un os mic poziționat între osul călcâiului (calcaneu) și

oasele gambei (tibie și peroneu).
Ligamentele

 Partea laterală prezintă un complex format din 3 ligamente: ligamentul talofibular

anterior; ligamentul talofibular posterior; ligamentul calcaneofibular;
 Partea mediană: ligamentul deltoid;

GRADUL 1: ÎNTINDERE UŞOARĂ A FIBRELOR LIGAMENTULUI.

Clinic: - ușoară sensibilitate dureroasă, edem, rigiditate articulară.
Tratament: Repaus articular; Poziție proclivă a membrului; Crioterapie (în primele 24-72 h sau
până dispare edemul de 3-4 ori pe zi); Electroterapie; Medicație antiinflamatoare; Mobilizare
activă a gleznei.
Se recomandă respectarea principiului RICE (Rest, Ice, Compression, Elevation)
GRADUL 2: RUPEREA PARŢIALĂ A LIGAMENTULUI.
Clinic: - durere, edem și echimoză moderate, mers dureros.
Tratament: - tratament pur funcțional: puncție evacuatorie, apoi repaus pentru câteva zile după
care se poate repeta puncția evacuatorie, apoi se pot începe mobilizările active.
- tratamentul ortopedic: imobilizarea în orteză(sedentari, vârstnici) pentru 3-5 săptămâni
- tratament cu benzi adezive: reîntărire la 3-4 zile, imobilizare pentru 3 săptămâni
Se recomandă respectarea principiului RICE (Rest, Ice, Compression, Elevation)
GRADUL 3: RUPEREA COMPLETĂ A LIGAMENTULUI.
Clinic: - durere, edem și echimoză severe. Frecvent imposibilitatea mersului cu sprijin
Tratament:- Tratament ortopedic: -aparat gipsat timp de 3 săptămâni apoi orteză semimobilă 3
săptămâni. Va relua mersul cu orteză tip ”walker” încă 3 săptămâni.
- Tratament chirurgical: - refacere ligamentară urmată de imobilizare în aparat gipsat/ orteză fixă
de gleznă pentru 3 săptămâni, interzis sprijinul pentru primele 3 săptămâni; orteză de mers tip
”walker” încă 3 săptămâni.
KINETOTERAPIA ÎN ENTORSELE DE GLEZNĂ

 Mobilizări active simple: flexie, extensie, adducție, abducție, eversie, inversie și apoi
complexe;
 Mobilizări active contra rezistență;
 Mobilizări pasive la amplitudinea maximă articulară
 Tonifierea musculaturii stabilizatoare: peronierii laterali, gambierul posterior, flexorul
comun al degetelor, flexorul propriu al halucelui, extensorul comun al degetelor;
 Exerciții proprioceptive;
FIBROMIALGIA
Fibromialgia este un sindrom de durere cronică, îşi are originea în sistemul nervos
central.
Este de origine neurogenă și presupune o tulburare a procesării durerii.
Fibromialgia afectează fiecare persoană în mod diferit,prezentând o gamă largă de
simptome.
Simptome comune : durere, , redoare si sensibilitate a muschilor, a zonelor de inserție
tendinoasa, a ligamentelor si a partilor moi adiacente.
DIAGNOSTICARE


durere cu durată de peste 3 luni, durere la cel puțin 11 din cele 18 puncte dureroase,
dureri musculare difuze și sensibilitate musculară, tulburări de somn, musculatura și
articulațiile sunt înțepenite
PUNCTE DUREROASE
• 2 occiput, 2 cervical inferior, 2 trapez, 2 supraspinos, 2 coasta II anterior, 2 lateral de cot,
2 fesier, 2 șold lateral, 2 genunchi medial
TRATAMENT
Obiective urmărite
1. Ameliorarea durerii
2. Favorizarea relaxării generale
3. Combaterea oboselii
4. Combaterea sensibilităţii structurilor afectate (muşchi, ligamente, tendoane)
• Electroterapie de medie şi joasă frecvenţă, stimulare electrică trasncutanată a nervilor
• Laser terapie- biostimulare pe puncte dureroase
• Masaj miofascial cu rol sedativ, decontracturant,miorelaxant
• Masaj cu uleiuri esentiale( mentă, jojoba, nucă de cocos) care calmează durerile
musculare, atenuează tensiunea
• Termoterapie prin băi calde şi aplicaţii de parafină
• Cură balneară prin peloidoterapie şi cataplasme nămol- induce fenomene de
desensibilizare, antiinflamatorie si antialgica, vasodilatatorii, decontracturante, sedative,
stimuleaza regenerarea tisulara, imbunatatesc circulatia,
• Climatoterapie - emanaţii tonice stimulente, aeroioni negativi şi aerosoli – bioclimat
relaxant, sedativ( Băile Tuşnad)
• Reflexoterapie
Obiective urmărite
1. Combaterea contracturilor musculare
2. Combaterea atrofiei musculare
3. Mentinerea/creşterea mobilităţii articulare
4. Creşterea elasticităţii ligamentelor şi tendoanelor, muşchilor
5. Ameliorarea redorilor articulare
Kinetoterapie: prin exercitii fizice aerobe, Mers pe jos, Mers pe bicicletă, Stretching muscular,
Hidrokinetoterapie și înot, Metoda Jacobson, Masaj, tractiuni în ax, Mobilizări articulare,
Posturări
Obiective urmărite
1. Relaxare psihică
2. Îmbunătătirea capacităţii de concentrare
3. Îmbunătătirea memoriei
4. Scăderea tulburării de somn
5. Reeducare respiratorie
 • Meloterapie, Aromaterapie, Yoga, Terapie ocupatională, Exercitii de memorie, Exercitii
de concentrare
Metoda Jacobson, prin alternarea relaxării şi a tensionării principalelor grupe de muşchi din
corp , cu scopul de a detensiona corpul şi a induce relaxarea.

SINDROMUL EKBOM (SINDROMUL

PICIOARELOR NELINIȘTITE)
Este o afecțiune a sistemului nervos care provoacă mișcarea necontrolată a picioarelor, în
urma unei senzații neplăcute. Este o tulburare heterogenă și poate să apară primar sau secundar.
PRIMAR este genetic.
SECUNDAR: sarcină, neuropatie periferică, diabet zaharat, boală renală cronică, deficit
de feritină, anemie, poliartrită reumatoidă .
Simptomatologia apare în repaus, în poziție culcat, șezut sau în timpul somnului, fiind
ameliorată temporar prin mișcare.
Aceasta se agravează seara sau pe perioada somnului.
Exercițiile aerobice și antrenamentul de rezistență corporală, efectuat de trei ori pe
săptămână timp de 12 săptămâni
Masaj
Terapia cu lumină infraroșie

OSTEOGENEZA IMPERFECTĂ
Este o boală ereditară rară a țesutului conjunctiv, caracterizată prin fragilitate osoasă.
SEMNE CLINICE
• Curbarea brațelor, a gambelor sau a coloanei vertebrale(scolioză sau cifoză), deformări
ale scheletului;
• Statură mică
• Sclere albastre
• Astenie importantă
• Surditate progresivă post-pubertală
 • Fracturi spontane sau la traumatisme minore, cu deformări ale oaselor
• Laxitate ligamentară și alte anomalii ale țesutului conjuctiv
• Craniul relativ mai mare decât corpul
• Prolaps de valvă mitrală
• Deformări osoase , cifo-scolioză, hernii
Tipul 1 Fragilitate osoasă mai puțin severă, sclere albastre pe toată durata vieții, pierderea
timpurie a auzului.
Tipul 2 Fragilitate osoasă excesivă ce determină moartea în perioada neonatală;
Tipul 3 Fragilitate osoasă marcată multiple fracturi deformarea severă a oaselor lungi,
retard sever de creștere.
Tipul 4 Osteoporoză, fragilitate osoasă și deformări ale oaselor lungi de intensitate variabilă,
sclere albe.
TRATAMENT
• Tratamente chirurgicale
• Terpia cu biofosfanați este eficientă în creșterea masei musculare și a durității osoase cu
reducerea fracturilor și îmbunătățirea histomorfometriei osoase.
• Tratamentul cu hormon de creștere pare a îmbunătăți rata de creștere liniară și formare
osoasă
• Terapia fizical kinetică și terapia ocupațională
KINETOTERAPIA
• Obiectivele constau în extinderea și menținerea funcționării și promovarea independenței
și integrarea pacienților cu osteogeneză imperfectă aproape de normal.
• Terapia ocupațională ajută la abilitățile motorii fine și la selectarea echipamentelor din
viața de zi cu zi
EXERCIȚIILE
• Exerciții pentru mobilitate articulară
• Exerciții pentru întărire musculară
• Exerciții pentru forță musculară
• Exerciții de tip aerob , intensitate ușoară și moderată , se pot folosi obiecte și materiale de
gimnastică
 • Exerciții de tip aplicativ atât din punct de vedere fizic cât și psihic
HIDROKINETOTERAPIA
• Exerciții de mers și alergare ușoară , astfel se pot corecta și alte afecțiuni asociate aceste
boli
• Exerciții de respirație
• Exerciții pentru o mobilitate articulară mai bună
• Exerciții de tonifiere musculară
• Înotul și terapia cu apă sunt cele mai bune forme de tratament pentru pacienții cu
osteogeneză imperfectă .
• Reduce riscul de fracturi

RECUPERAREA PREHENISUNII POST AVC

Accidentul vascular cerebral (AVC) apare atunci când aportul de sânge adus creierului
este întrerupt sau redus, astfel, celulele creierului încep să moară după câteva minute

STRUCTURA ANATOMICĂ ȘI CINEMATICĂ A MÂINII:

Din perspectiva structurală, mâna este compusă din trei tipuri de elemente (oase) și
anume: 8 oase carpiene, 5 oase metacarpiene,14 falange.
Între acestea există articulații cinematice monomobile sau bimobile după cum urmează:
11 articulații intercarpiene, 3 articulații metacarpiene, 9 articulații interfalangiene.
În plus există 8 articulații carpo-metacarpiene și 5 articulații metacarpo-falangine.
Rezultă un total de 27 de oase și 36 de articulații.
Prehensiunea (prinderea) este o abilitate avansată la oameni, care rezultă în mare parte
din capacitatea degetului mare de a se opune degetelor. Pot fi descrise două tipuri de prindere,
„precizia” care implică degetul mare și degetele și „puterea”, care implică întreaga mână
Tipuri de prehensiune
• Multi-pulpară , Pluri-digitală, Laterală, Palmară, Digitalo-palmară, Greblare, Cubitală,
Inter-digitală .
TERAPII ALTERNATIVE
 • Terapia oglinzilor, Terapia ocupațională, Terapia TENS, Terapia automată a mâinilor
bazată pe robot.

RUPTURA DE TENDON AHILEAN

Tendonul ahilean: este un tendon fibros, puternic și lung care unește mușchii gambei de
calcaneu.
În partea posterioară a gambei se află mușchiul triceps sural, acesta este cel mai
voluminos mușchi al gambei, fiind alcătuit din gemenul intern și extern și mușchiul solear. Toate
cele trei fascicule musculare converg către un tendon care le continuă direcția, tendonul lui
Achile.
COMPLICAȚIILE APĂRUTE LA NIVELUL TENDONULUI AHILEAN

 Tendinita: apare în urma suprasolicitării tendonului și reprezintă inflamația acestuia.

Această inflamație este de obicei de scurtă durată, iar dacă problema persistă și nu este
tratată se ajunge la tendinoză.
 Tendinoza: reprezintă un traumatism cronic al tendonului apărut în urma suprasolicitării
și pot apărea microleziuni .
 În urma inflamației tendonului, pacientul prezintă, probleme la mers, durere,
imposibilitatea de a realiza diferite activități fizice sau deformări la nivelul osului
calcaneu.
Ruptura tendonului ahilean reprezintă o leziune la nivelul tendonului care unește mușchii
gambei și călcâiul. În urma suprasolicitării tendonului, apare ruptura, iar aceasta apare mai des la
persoanele care practică tenis sau basket la nivel de performanță.
Parțială – când se rup fibre din tendon, dar tendonul este încă unitar;
Totală – când tendonul este secționat în două, iar flexia plantară este imposibil de realizat
(apare mai des decât cea partială).
CAUZE
-Artrita reumatoidă, Guta, Lupusul erimatos systemic, Tendinopatia tendonului ahilean
SIMPTOME
• Pocnet, Durere ascuțită, Edem, Echimoză, Durere în timpul mersului cu accentuare în
timpul urcării treptelor, Sensibilitate la nivelul tendonului
Testul THOMPSON'S
Testul Thompson se efectuează prin prinderea gambei pacientului cu o mână sau cu
ambele mâini în pensă și se strânge ușor mușchiul gastrocnemian. Dacă tendonul este intact,
piciorul realizează flexia plantară în momentul strângerii, iar în cazul unei rupturi, nu se
observă nicio mișcarea a piciorului.
TRATAMENTUL KINETIC
În faza cronică, kinetoterapia devine o componentă crucială a procesului de reabilitare.
Principalul scop al tratamentului kinetoterapeutic este de a restabili o lungime și o tensiune
normală a complexului mușchi – tendon, obținându-se astfel funcționalitate optimă.
În primele 2 săptămâni accentul se pune pe menținerea amplitudinii de mișcare, prin
mobilizări pasive în flexie plantară și active în dorsiflexie.
În urmatoarele 2 săptămâni se introduc exerciții ușoare de forță pentru toate grupele
musculare și se continuă mobilizările active și pasive.
În a 2 lună se încearcă recuperarea completă a amplitudinii de mișcare și obținerea unui
mers normal (fără orteză) pe teren neaccidentat. Din săptămâna 10 se continuă cu un program
intensiv de recuperare a mersului, pentru ca la 4-6 luni să poată fi reluată activitatea
desfașurată înaintea accidentului.
PROFILAXIE
Efectuare exercițiilor de încălzire înainte de antrenament/ joc
Stretching la nivelul mușchilor gambei
Evitarea exercițiilor care pun multă presiune pe tendon (săriturile, alergatul pe călcâie)
Purtarea unei încălțămite sport adecvate pentru sportul practicat
Creșterea treptată a intensității antrenamentelor
Petru o protejare mai bună se recomandă exercițiile de tonifiere a mușchilor gambei
Menținerea unei greutăți optime
Evitarea anumitor exerciții dacă acestea provoacă durere

POLIARTRITA REUMATOIDĂ
  este o boală inflamatorie cronică, cu etiologie necunoscută și patogenie autoimună,
caracterizată printr-o afectare articulară cu evoluție deformantă, distructivă și manifestări
sistemice multiple.
 La anumite persoane, poliartrita reumatoidă poate afecta ochii, pielea, plămânii sau
vasele de sange.
 între 25-55 ani, cu un vârf de apariție la 42 de ani. Debutul înainte de 15 ani se
încadrează în poliartrită juvenilă.
 este mai frecventă la femei

 condițiile de muncă în mediul umed și rece.

SIMPTOMATOLOGIE
 articulații calde, umflate și dureroase;
 articulații rigide mai ales dimineața și după o perioadă de inactivitate;
 oboseală;
 febră;
 lipsa poftei de mâncare.
 Boala debutează prin durere la nivelul articulațiilor degetelor de la mâini sau picioare, iar
pe masură ce progresează, poate afecta articulațiile mari, genunchii, gleznele, coatele,
șoldurile și umerii.

GUTA
Guta este ensitiveo o boală cronică progresivă, rezultat a unui exces de acid uric în
organism, ce se cristalizează și se depune în țesuturile organismului, în special în articulații și
astfel provoacă inflamarea acestora
Afectează sexul ensitive în tinerețe, iar cel ensitiv la menopauză
CAUZE

 Hiperuricemia
  Obezitatea (IMC – 35%)
 Alcoolul
 Unele boli ensiti grave HTA, sindrom metabolic, cancerul, ensitive, boli renale
 Cauze genetice
SIMPTOMELE PUSEULUI ACUT
Creșterea temperaturii locale, edem, durere si sensibilitate crescuta la nivelul articulației
(de obicei, articulația degetului mare de la picior, dar pot fi afectate și alte articulații);
- Dureri nocturne intense, care te pot trezi din somn
- Exfolierea pielii apărute după remiterea atacului de guta;
- Febra si frisoane, datorită reacției organismului
- Tegumentul din regiunea articulației afectate capătă o culoare roșie-vineție;
- Limitarea mișcărilor normale ale articulației
EVOLUȚIA

 Hiperuricemia
 Inflamație acută
 Perioada intrecritică
 Guta avansată tofacee
KINETOTERAPIA ÎN GUTĂ
Menținerea sau recuperarea mobilității si stabilității articulare in perioada intercritică
putem utiliza hidrokinetoterapia in bazine cu apa calda, îmbogățită cu plante – masajul, indicat
înaintea sedințelor de kinetoterapia
Combaterea durerii și inflamației Contracții izometrice pentru conservarea forței
musculare Pe măsură ce puseul acut cedează putem iniția mobilizări ensiti, respectându -se
pragul dureros, tehnici hold – relax, mobilizari pasivo -active si autopasive
Menținerea sau creșterea forței si rezistentei musculare:
- in perioada acută se pot utilizează numai contracții izometrice pe diverse unghiuri de
alungire musculara
- in perioada intercritică se evită eforturile mari (astfel evitam apariția hiperuricemiei),
indicându-se eforturi mici si medii, in funcție de caracteristicile individuale (educație, tip
ensitiveonal, vârsta, sex, etc).
 SCLEROZA MULTIPLĂ
Scleroza multiplă este o boală degenerativă a sistemului nervos central
• Se manifestă prin tulburări de vedere, deficit de coordonare și echilibru, deficit motor,
tulburări de sensibilitate și pierderi de memorie
SIMPTOME
• ensitive: parestezii, dureri la nivelul membrelor,
• motorii: spasticitate, contracții spastice,
• vizuale: pierderea vederii,
• cerebeloase: ataxie, dificultati de coordonare, tremor cerebelos,
• la nivelul trunchiului cerebral: pareza facială, amețeli, senzația de amorțeală sau
furnicături în zona feței,
• altele: tulburări cognitive, disfuncții sexuale, probleme ale tractului urinar.
COMPLICAȚII
• rigiditate musculara, spasme musculare, paralizie, în special pe membrele inferioare,
pierderi de memorie, dezechilibre emotionale, depresie, epilepsie
RECUPERARE MEDICALĂ
• fizioterapie și kinetoterapie: au rol analgezic, Mențin forța musculară , Cresc mobilitatea
articulară;
• terapie ocupatională: Menține abilitatea pacientului, Ajută la susținerea independenței
funcționale

GENU VARUM
Reprezinta o deviere in plan frontal a genunchiului, cu tendinta pozitionarii gambei spre
interiorul axei membrului inferior si cu proeminenta genunchiului spre exterior.
CAUZE

 Rahitism (este cea mai frecventa cauza)

 Pote avea caracter familial
 Osteomielita
 Tuberculoza genunchiului
  Fracturi vicios consolidate
 Infectii sau tumori ale oaselor

SEMNE SI SIMPTOME

 Se evidentiaza dupa varsta de 2-3 ani, cand copilul incepe sa mearga

 Intre coapsa si gamba se formeaza un unghi deschis spre linia mediana (semnul cel mai
evident);
 Mers leganat(cand afectarea este mare);
 Picior “scobit” (cel mai frecvent) sau picior plat (din cauza tensiunii accentuate a tibiei);

În cazul adultului, genu varum, poate fi consecința unui genu varum infantil netratat sau a
unei sechele de fractură. Astfel, biomecanica articulatiei este compromisa, la fel ca și mersul.
Tratamentul recuperator al acestei afecțiuni poate fi realizat prin:
 kinetoterapie,
 fizioterapie,
 masaj medical.

Tratamentul de kinetoterapie  tonifierea în regim de întindere a musculaturii interne a

copaselor și tonifierea în regim de scurtare a musculaturii externe a coapselor. Mobilizarea
treptată a genunchilor este cea mai mare parte a tratamentului. Kinetoterapia utilizează exerciții
pentru consolidarea musculaturii membrelor inferioare, pentru mușchii cvadriceps, pentru
mușchii fesieri, etc. 

FRACTURA DISTALA DE RADIUS

Radiusul este un os lung și pereche, situat la partea laterală a antebrațului, lateral de ulnă
și în dreptul policelui.
Extremitatea cea mai voluminoasă se orientează în jos, marginea ascuțită medial,
procesul stiloid lateral, iar fața extremității inferioare, prevăzută cu creste și șanțuri, se orientează
posterior.

Fracturile radiusului se produc prin cădere pe mâna în hiperextensie (cele mai

frecvente) sau în hiperflexie.
SEMNE ȘI SIMPTOME

 Deformări severe ale pumnului și antebrațului;

  Durere;
 Impotență funcțională;
 Edem

RECUPERARE
Reluarea activitățiilor se face în jur de 6 săptămâni de la traumatism, în momentul în care
fractura se consideră stabilă, ea nefiind incă vindecată.

EXERCIȚII PENTRU MOBILITATE ARTICULARĂ:

 Mobilizări pasive ale degetelor: flexie/extensie; rotație internă/externă; circumducție;

mișcarea de opozabilitate; flexia/ extensia pumnului cu degetele în extensie/flexie;
abducție/adducție ( mișcarea de lateralitate) a pumnului cu degetele în extensie/flexie;
circumducția pumnului; mișcarea de pronație/supinație.
 Mobilizări autopasive ale degetelor și pumnului
 Mobilizări active
 Exerciții cu obiecte portative: rularea unei mingi înainte/înapoi, lateral stânga/lateral
dreapta; mișcarea de pronație/supinație cu o minge în mână ( luăm mingea de pe masă,
apoi o punem la loc); cu palma întinsă pe minge, se execută presiuni; cu o minge în
mână, se execută strângerea acesteia; cu ajutorul unui elastic poziționat la nivelul
degetelor se realzeaza extensia acestora.
EXERCIȚII PENTRU TONIFIERE MUSCULARĂ:

 Mobilizări active ale articulației degetelor și pumnului cu menținere 5 secunde la

capătul mișcării;
 Mobilizări active cu rezistență din partea kinetoterapeutului;
 Exerciții cu obiecte portative: cu o bandă elastică legată de spalier sau ținută de kt, se
execută flexia/extensia pumnului; cu o minge în mâna afectată, se execută strângerea
acesteia cu menținere 10 secunde; cu ajutorul unei gantere de 1 kg, 1,5 kg, se execută
toate mișcările din articulația pumnului
EXERCIȚII PENTRU STABILTATE ȘI CONTROL:

 Cu mâna afectată, se execută aruncarea unei mingi de tenis în perete și prinderea

cu ambele mâini, apoi doar cu cea bolnavă,
 Kinetoterapeutul aruncă o minge de tenis către pacient, iar acesta trebuie să o
prindă prima dată cu ambele mâini, apoi doar cu cea afectată,
 Din stând depărtat cu o minge de tenis în mâna afectată, se efectuează ridicarea
brațelor deasupra capului și trecerea mingii dintr-o mână în cealaltă cu revenire
în poziția inițială, idem cu trecerea mingii prin spatele corpului.
 DISTROFIE MUSCULARA
Este o boala ce afecteaza muschii, producand degenerarea definitiva a fibrelor. 
Majoritatea tipurilor de distrofie musculara au in comun slabiciunea musculara
progresiva ce tinde sa apara disnspre proximal spre distal (de exemplu dispre umar spre degete).
CAUZE
Etiologia distrofiilor musculare este reprezentata de o codare genetica patologica pentru
anumite proteine musculare, precum distrofina. Aceasta nu este doar distribuita in muschii
scheletici, ci si in cei cardiaci sau netezi (care produc contractii involuntare si lente).
SIMPTOME
Primul semn de distrofie musculara este echilibrul slab, apoi pierderea progresiva a masei
musculare, dificultatile de mers, durerea gambiera. Miscarea este limitata iar sustinerea este
instabila.

 ptoza palpebrala (caderea ploapelor);

 dificultati respiratorii;
 scolioza;
 imposibilitate de a merge, in ultima faza.

TRATAMENT

Activitatea fizica, mentinerea musculaturii active fiind foarte importanta. Daca muschiul nu este
activ (repaus la pat pentru o perioada lunga de timp), acest lucru poate inrautati situatia.

OBIECTIVE: ETAPA I DE RECUPERARE

 combaterea durerii
 evitarea aparitiei atitudinilor vicioase si a deformarilor
 evitarea aparitiei atrofiei musculare

FNP:CR, MARO, hold-relax, RR

Masaj

OBIECTIVE: ETAPA DE RECUPERARE II

 indepartarea tuturor simptomelor evidentiate in prima etapa

 cresterea fortei musculare sanatoase
  preveirea obezitatii sau combaterea
 reeducarea deprinderilor mortice de baza
 tonifierea musculaturii hipotone
 reeducarea respiratiei

mobilizari pasive/active, active cu rezistenta

tripla flexie activ/pasiv, cu rezistenta

FNP: IL, ILO, SR, SI, diagonal Kabat

Exercitii din pozitii fundamentale

OBIECTIVE: ETAPA DE RECUPERARE III

 mentinerea tonusului musc. Afectate

 tonifiereamusc sanatoase
 prevenirea aparitiei deformarilor si contracturilor
 reeducarea respiratiei

OBIECTIVE: ETAPA DE RECUPERARE IV

 dezvoltarea reactiilor de echilibru static si dynamic

 educarea mersului
 reeducarea respiratiei

EPICONDILITA MEDIALA
O leziune de suprasolicitare cauzata de un grip prea puternic al crosei de golf sau al
rachetei sau de miscari repetitive ale pumnului. Patologia este cauzata de suprasolicitarea
flexorilor pumnului care se ataseaza la nivelul inferior al humerusului, la nivelul ariei cotului.
CAUZE

 Slabiciune musculara
 Suprasolicitare
 Echipament neadecvat
 Tehnica de joc improprie
TRATAMENT

Repaus. 
Gheata. 
 Stretching
 Kinetoterapie
 Orteza
PROTOCOL DE RECUPERARE

 Exercitii de stretching si intarire a musculaturii care se ataseaza pe tendonul lezat

 Flexia pumnului cu rezistenta
 Extensia pumnului cu rezistenta
 Pronatia/supinatia antebratului cu rezistenta
 Streching-ul flexorilor pumnului
 Streching-ul extensorilor pumnului

HERNIA DE DISC
Afectiune neurologica, care consta in deplasarea unor discuri vertebrale ale coloanei
vertebrale

TIPURI: lombara si cervicala (zona gatului).

HERNIE DE DISC LOMBARA

Simptomele herniei de disc lombare: ca durere in zona feselor, a coapselor si sub
genunchi. Cei mai afectati nervi sunt cel sciatic si cel femural.

Durerile pot fi insotite de furnicaturi, amorteli si tulburari de sensibilitate la nivelul

membrelor si al zonelor afectate.

HERNIE DE DISC CERVICALA

Senzatia de durere se va manifesta la nivelul umerilor si al bratelor. Astfel de dureri cresc
progresiv in intensitate si pot fi acompaniate de senzatii de furnicaturi sau amorteala.
CAUZELE

 fumatul
 predispozitia catre sedentarism, statul prelungit pe scaun
 efort fizic exagerat dupa repaos indelungat
  ridicarea greutatilor in mod gresit
 inaintarea in varsta
 traumatismele coloanei vertebrale

Aceste cauze sunt amplificate de: obezitate, sedentarism, expunerea coloanei vertebrale la
vibratii, malformatii congenitale.
Diagnosticarea herniei de disc: radiografia, RMN-ul, tomografia computerizata dar si
mielografia.
STADIILE HERNIEI LOMBARE
Faza I: faza de instabilitate discala
Faza a II-a de leziune discala
Faza a III-a: faza radiculara
Faza a IV-a: discopatia lombara
TRATAMENT
Scopul tratamentului herniei de disc este ameliorarea durerii si oprirea evolutiei
afectiunii.
fizioterapiei si kinetoterapiei, interventia chirurgicala 
Acupunctura, masajul terapeutic, yoga, Elongatiile
Tratamentul fizioterapeutic in hernia de disc este benefic in calmarea durerilor si
presupune proceduri de electroterapie, hidroterapie, balneoterapie. (curenti interferentiali, curent
galvanic).

RUPTURA DE MENISC
Leziune care apare atunci cand bucati ale cartilajului meniscal sunt rupte, din cauza unor
miscari specifice care rotesc genunchiul brusc sau fortat, sau din cauza unor alti factori.
Leziunile cauzate de menisc sunt adesea observate la sportivi ca rezultat al unui accident sportiv
si reprezinta aproximativ 15% din toate cazurile de leziuni sportive.
SIMPTOMELE RUPTURII DE MENISC:

 Blocarea genunchiului
 Rigiditatea si umflarea genunchiului
 Senzatie de instabilitate a genunchiului
DIFERITE TIPURI DE RUPTURI ALE MENISCULUI:

 Ruptura radiala
 Ruptura oblica
 Ruptura longitudinala
 Manerul de galeata
 Ruptura orizontala
 Ruptura complexa

DIAGNOSTIC
Testul McMurray: Un medic va flexa piciorul pacientului la sau peste 90 de grade de
extensie, ca si cum ar fi indreptat. Odata ce piciorul este indreptat, medicul va intoarce piciorul
in ambele directii, astfel incat tibia sa se roteasca deasupra femurului atat intern cat si extern.
Rotatia interna testeaza ruperea meniscului lateral, in timp ce rotatia externa testeaza ruperea
meniscului medial. In timp ce acest lucru este efectuat, medicul atinge usor sau palpeaza
genunchiul.
Testul de compresie Apley: Pacientul se afla intins pe burta, indoind genunchiul la un
unghi de 90 de grade. Forta descendenta va fi aplicata pe picior de catre medic in timp ce
piciorul este rotit in afara. Daca durerea se prezinta in sectiunea interioara a articulatiei
genunchiului, poate fi prezenta o ruptura meniscala mediana.
TRATAMENT

 Controlul durerii si inflamatiei

 Recastigarea controlului genunchiului
 Recastigarea gamei de miscare
 Restabilirea flexibilitatii
 Restabilirea functiei musculare - Programul trebuie sa cuprinda atat exercitii
concentrice cat si excentrice pentru a castiga hipertrofie musculara precum si functie
neuromusculara.
 Optimizarea coordonarii neuromusculare - reeducarea proprioceptiva
 ingreunare progresiva 

Protocolul RCGE: Repaus, Compresie, Gheata, Elevatie

ARTROZA SOLD (COXARTROZA)

Artroza este o afectiune ce caracterizeaza cartilajul articular. In functie de
gravitate, poate fi de mai multe grade ( de la gradul I la gradul IV). Manifestarile acestei
afectiuni sunt in functie de gradul acesteia si pornesc de la durere la miscare activa, pana
la limitarea mobilitatii si imposibilitatea de a desfasura activitatea zilnica.
Rolul kinetoterapiei este de a mentine mobilitatea articulatiei soldului in limite
normale, a intari ligamentele componente ale articulatiei si a restabili functiile
tendoanelor. De asenemea, prin kinetoterapie, prevenim leziunile articulare si
abarticulare. Un alt rol important este de intarire a musculaturii soldului, dar si a
membrului inferior.
Efectele secundare kinetoterapiei constau in drenarea limfatica si sanguina,
lubrifierea cartilajului articular, cresterea nivelului de endorfine, stimularea
metabolismului bazal.
Fizioterapie: LASER, ultrasunet, terapia tecar, electroterapie sau shockwave.
CAUZELE

 Congenitale
 boli si afectiuni asociate cu tulburari metabolice
 activitatea fizica redusa
 diabetul zaharat, ochronoza, guta primara si secundara, hemocromatoza, boala
Wilson, lipsa hormonilor sexuali (estrogeni) la menopauza
SIMPTOME

 Durere in articulatie
 Tensiunea constanta a muschilor pelvini sau a muschilor soldului.
 Rigiditatea si limitarea semnificativa a mobilitatii articulatiilor.
 Schiopatat in timp ce mergeti pe jos.
 Trosnit in articulatii.
 Deformarea articulatiei

Coxartroza de gradul 1 aparitia senzatiilor de durere periodica dupa anumite forme de

activitate fizica (alergare, mers, etc.).
Coxartroza de gradul 2 durere crescuta, care se manifesta intr-o forma si mai pronuntata, care
trece la coapsa si la zona inghinala. In plus, senzatia de durere apare chiar daca pacientul este in
repaus, iar muschii, datorita carora se asigura miscarea si flexia, isi pierd functionalitatea
caracteristica. Exista deformari ale capului femural, precum si cresterea volumului acestuia.
Coxartroza de gradul 3 Durere persistenta, nu numai in timpul zilei, ci si pe timp de noapte.
Dificultate in mersul pe jos, este nevoie de sprijin si de folosirea unui baston. In plus, exista
atrofia muschilor piciorului inferior, coapsei si feselor. Datorita slabiciunii muschilor femurali,
ablatia pelviana are loc in planul frontal, in timp ce membrul este scurtat pe partea afectata.
 FASCEITA PLANTARA
Inflamatia unei benzi groase de tesut care trece prin partea inferioara a piciorului si
conecteaza osul calcaiului la degetele de la picioare (fascia plantara).
Fasceita plantara provoaca de obicei durere intensa care apare o data cu primii pasi facuti
dimineata.
CAUZE

 apare din cauza iritatiei tesutului gros care formeaza arcul piciorului.
 Varsta
 Anumite tipuri de exercitii fizice
 Mecanica piciorului (piciorul plat)
 Obezitatea
 Statul prelungit in picioare
SIMPTOME
Dupa o activitate prelungita, durerea poate aparea din cauza inflamatiei crescute.
TRATAMENT

 exercitii pentru intarirea musculaturii piciorului inferior

 Terapia cu unde de soc
 Masajul
 streatchingul gambei si fasciei plantare 

LEZIUNEA LIGAMENTULUI ÎNCRUCIŞAT

ANTERIOR
Leziunea ligamentului încrucişat anterior (LIA) reprezintă ruptura partiala sau completa a
acestuia
LIA este unul dintre cele mai importante ligamente aflate la nivelul genunchiului.
CAUZE

 decelerare şi schimbare bruscă a direcţiei;

 pivotarea genunchiului cu piciorul fixat la nivelul solului;
  oprire bruscă;
 traumatism direct;
 hiperextensie/hiperflexie (mai puţin obişnuit, leziunea LIA se asociază cu rupturi ale altor
ligamente)

FACTORI DE RISC
Extrinseci

 Forţa musculară (femeile se accidentează mai frecvent decât bărbaţii ce practică acelaşi
sport);
 Tipul de mişcare (cele mai frecvente leziuni LIA apar la schimbarea bruscă a direcţiei
corpului);
 Interfaţa piciorului cu solul;
 Nivelul de pregătire;

Intrinseci

 Laxitatea articulaţiei;
 Alinierea membrului inferior;
 Dimensiunea notch-ului (fosă de la nivelul genunchiului) şi lungimea ligamentului;

SIMPTOME

 Durere şi incapacitatea de a continua efortul fizic;

 Tumefierea genunchiului ce se produce la câteva ore după traumatism;
 Auzirea unei trosnituri la nivelul genunchiului;
 Senzaţia de instabilitate („fuge” genunchiul);
 Pierderea mobilităţii articulare normale (nu se mai întinde sau nu se îndoaie complet);

ETAPELE RECUPERĂRII LIGAMENTULUI ÎNCRUCIȘAT ANTERIOR

FAZA I

Faza 1 a recuperării în urma operației de ligamentoplastie va debuta imediat după finalizarea

operației și durează, de regulă 8-14 zile, în funcție de caz.

Obiective 

 Reducerea inflamației de la nivelul genunchiului

 Asigurarea mobilității rotulei
 Prevenirea formării de aderențe la nivelul punctelor de incizie realizate de către medic/
  Dobândirea extensiei complete a genunchiului
 Dobândirea a 70-80 de grade de flexie a genunchiului

FAZA II

Obiective

 Controlul edemului/ umflăturii

 Menținerea extensiei complete a genunchiului

 Îmbunătățirea flexiei genunchiului- ideal să ajungă la 90 de grade

 Tonifierea progresivă a musculaturii coapsei

 Încărcări progresive ale genunchiului

Exerciții precum:

 întindere a musculaturii anterioare a coapsei din decubit ventral.

 Întindere a musculaturii anterioare a coapsei din așezat-

 Mobilizări pasive ale genunchiului, realizate de către kinetoterapeut.

 Mobilizări pasivo-active ale genunchiului.

 Stretching progresiv.

 Efectuarea flexiei și extensiei genunchiului în amplitudine maximă, cel puțin o dată pe

oră.

Exerciții:

 Mersul pe bicicletă ergonomică.

 Exerciții de tonifiere a musculaturii adductorilor și abductorilor.

 Exerciții efectuate în lanț kinetic închis, în funcție de amploarea durerii și a procesului

inflamator încă prezent.

 Presă pentru picioare( fără a efectua extensia completă a genunchiului).

 Exerciții izometrice pentru musculatura cvadricepsului și cea a ischiogambierilor din

poziții variate.

 Exerciții izotonice.
FAZA III : 4-6 SĂPTĂMÂNI

Obiective

 Limitarea edemului.

 Menținerea extensiei genunchiului

 Ameliorarea flexiei genunchiului

 Dezvoltarea stabilității articulare

Exerciții:

 Variante de mers.

 Exerciții de echilibru bilateral.

 Exerciții de echilibru unilateral.

 Genuflexiuni progresive.

 Mers fandat- progresie.

SCOLIOZA
Scolioza reprezintă o deviație laterală a axului normal al coloanei, deformația survenind
în 3 planuri: frontal, sagital și transversal.

CLASIFICARE

După vârsta de debut

 Scolioza infantilă

-debut la 0-3 ani (obișnuit în primul an)

-mai frecvent la băieți

-obișnui curbură toracică stânga

-majoritate dispat spontan chiar netratate

-unele progresează și au un prognnostic rău

  Scolioza juvenilă

-debut între 4-10 ani (în medie la 6 ani)

-repartiție egală pe sexe

-obișnuit curbură toracică dreapta

-evoluție mai puțin gravă ca cea infantilă

 Scolioza adolescentului

-debut între 10 ani și maturitatea scheletală

-predominanță feminină

-obișnuit curbură toracică dreapta

-evoluție benignă

FORMA TOPOGRAFICĂ CU IMPLICAȚII FUNCȚIONALE ȘI/SAU ESTETICE:

– cervico-toracica, deviația capului, prejudiciu estetic

– toracică, risc respirator sau chiar cardio-respirator

– lombară, degerenescența artrozică la adult

OBIECTIVELE TRATAMENTULUI DE RECUPERARE IN SCOLIOZA

– Reducerea gradului de scolioză, respectiv încetinirea sau stoparea progresării acestuia până la
maturitatea osoasă;

– Dezvoltarea și stabilizarea senzaţiei de postură corectivă;

– Creşterea capacitătii cardio-pulmonare;

– Ameliorarea durerii;

– Prevenirea proceselor degenerative ale diferitelor segmente (muşchi, articulatii, zone

intervertebrale);

Tratament kinetoterapeutic

 mijloace:

 diferite tehnici de masaj şi de stretching – întinderi ale părtilor moi (tegument, fascii,
muşchi, tendoane etc.) astfel încât să se realizeze o „dezlipire” – degajare a diferitelor
planuri tisulare (masaj miofascial);
  educatia posturală corectă în culcat, patrupedie, ortostatism, a activitătilor ADL din
timpul zilei – în pat, bănci şcolare, la purtarea gentilor sau a altor greutăti în mână sau
pe umăr etc.;
 exercitii dinamice cu scop de asuplizare articulară;
 exercitii statice pentru creşterea tonusului muscular;

ETAPELE TRATAMENTULUI

În prima etapă a tratamentului se determină atitudinea vicioasă

 exercitii de corectare a respiratiei în vederea creşterii capacitătii vitale – dobândirea

mecanismului respirator în cele trei forme (abdominal, costal, sternal).

Etapa a doua este una corectivă. În această etapă asuplizarea corectoare ocupă un rol
important.

Etapa a treia este de consolidare şi readaptare. În această etapă se fixează rezultatele

obtinute până acum.

MIJLOACELE KINETOTERAPIEI PENTRU TRATAMENTUL CORECTIV AL

SCOLIOZEI
Există diferite mijloace kinetoterapeutice ca: exercitiile active, tehnicile FNP sau metodele
binecunoscute de corectare a scoliozei:

 Metoda translatiei, a lui Roederer şi Ledent, constă în deplasarea spre partea corectoare, a
unui segment de corp. Această translatie se face ţtinând bratele lateral pentru a putea
corecta pozitia trunchiului, iar kinetoterapeutul, aşezat în spatele copilului, controlează
executia mişcărilor.
 Metoda Niederhoffer se bazează pe folosirea tensiunilor izometrice în tratarea atât a
scoliozei cât şi a diverselor discopatii şi spondilozii. În această metodă se caută
redresarea coloanei vertebrale în raport cu linia mediană, prin contratii izometrice contra
rezistentei, egalând în felul acesta diferite tensiuni ale musculaturii spatelui (partea
concavă este slabă, partea convexă prezintă tensiuni mari).
 Metoda V. Vojta: exercitiile activ-reflexe actionează mai ales asupra musculaturii proprii
din straturile profunde ale coloanei vertebrale care nu poate fi pusă în functie prin vointa
pacientilor. Acest model de mişcare este perfect atât din punct de vedere al echilibrului
muscular în jurul articulatiilor cât şi din punct de vedere al aliniamentului osos al
coloanei vertebrale şi al membrelor.
 Terapia Schroth este abordarea terapeutică tridimensională a scoliozei
 GENU VALGUM
  Deviere in plan frontal a articulatiei genunchiului, cu tendinta pozitionarii gambei spre
exteriorul axei membrului inferior si cu proeminenta genunchiului spre interior. Aceasta
afectiune este cunoscuta popular sub denumirea de “genunchi in X”.
CAUZE

 Traumatism sau infectie la nivelul genunchiului sau piciorului

 Malformatii osoase provocate de rahistism, o boala determinate de lipsa vitaminei D si a
calciului
 Alte boli osoase
 Obezitate (kilogramele in plus pun presiune pe genunchi)
 Artrita articulatiilor genunchiului

SEMNE SI SIMPTOME

 Unghiul format intre axul coapsei si axul gambei este mai mic de 165 de grade;
 Distanta dintre maleolele interne este mai mare de 8 cm (cel mai frecvent este cuprinsa
intre 15 si 25 cm);
 Nu se corecteaza la proba functionala;
 Se poate observa prezenta piciorului plat;
 Membrul inferior afectat este scurtat;
 Se produc deviatii la nivelul coloanei vertebrale si a bazinului.

TRATAMENT

Kinetoterapie: Exercitii specifice pentru asuplizarea si tonifierea musculaturii adiacente

articulatiei genunchiului, in vederea obtinerii unei stabilitati cat mai bune si corective.
Terapie manuala si Kinesio Tapeing. Talonete pentru corectarea eventualei inegalitati de
membere sau a asocierii piciorului plat precum si a alunecarii articulatiei mediotarsiene
medial.
 Tratament chirurgical: in formele grave; la adolescenti.
MIJLOACE FOLOSITE
Exercitii statice, pozitii derivate din pozitiile fundamentale
1. Exerciţii statice, poziţii derivate din poziţiile fundamentale
Exercitii dinamice:
exerciţii ale membrelor inferioare sub forma mişcărilor de extensie, adducţie şi
rotaţie externă din articulaţia coxofemurală şi a mişcării de extensie din articulaţia
genunchiului. Acestea se pot executa activ liber sau împotriva unei rezistenţe;
 exercitii ale membrelor inferioare sub forma mişcărilor de extensie, adductie şi rotatie
externă din articulatia coxofemurală şi a mişcării de extensie din articulatia genunchiului.
Acestea se pot executa activ liber sau împotriva unei rezistente;
 exercitii aplicative cu structură corectivă, cum sunt exercitiile de mers corectiv, târâre,
echilibru;
 exercitii de redresare pasivă şi active.

SPONDILOZA CERVICALA
Este o afecțiune degenerativă a coloanei vertebrale, localizată la nivelul vertebrelor
cervicale şi a discurilor intervertebrale.
CAUZE
• adoptarea unei poziții vicioase a coloanei cervicale (statul prelungit în fața calculatorului
sau la birou);
• traumatisme involuntare la nivelul coloanei vertebrale;
• scăderea tonusului muscular,
• scăderea forței musculare;
• sedentarismului prelungit;
• anomalii congenitale;
• obezitatea;
• vârsta înaintată.

SEMNE ȘI SIMPTOME
• rigiditate și durere la nivelul gâtului (mai ales la mişcarea de lateralitate și flexie-
extensie);
• parestezii (furnicături) şi amorţeli la nivelul membrelor superioare;
• dureri şi atrofii musculare la nivelul mâinilor;
 • parapareză spastica, uneori putând fi afectat chiar și mersul.
SPONDILOZA CERVICALĂ ARE 5 STADII DE EVOLUȚIE
Stadiul 1, local
Stadiul 2 , myotonic
Stadiul 3, iritativ
Stadiul 4, radicular
Stadiul 5, atrophic
OBIECTIVELE PROGRAMULUI TERAPEUTIC
• ameliorarea durerilor;
• creșterea mobilității coloanei cervicale;
• menținerea tonusului și a forței musculare;
• ameliorarea sensibilității la nivelul gâtului și al membrelor superioare;
• asigurarea unei circulații sangvine adecvate;
• promovarea exerciţiilor de asuplizare a coloanei;
• tonifierea musculaturii paravertebrale și a musculaturii centurii scapulare;
• crearea unui comportament igienic şi ergonomic care va proteja coloana.
MIJLOACE FOLOSITE
1. Masajul terapeutic.
2. Tehnici FNP (Inversare lentă, Inversare lentă cu opunere, Secvențialitate pentru întărire și
Contracții repetate pe diagonalele Kabat la membrele superioare).
3. fizioterapie
4. BALNEOTERAPIE
5. HIDRO-TERMOTERAPIA

ELECTROTERAPIA
– curenti interferentiali ( au efect: analgezic, miorelaxant, excitomotor, trofic).
– ultrasunete ( au efect: analgezic, antiinflamator, fibrinolitic, decontracturant, de stimulare a
sistemului nervos, termic, de difuzie).
– curentul diadinamic (are efecte: antiinflamator , vasodilatator, decontracturant).
– magnetodiafluxul (are efecte: efect sedativ, antiinflamator articular si periarticular, si
decontracturant).
– laserterapia (are efecte: antialgica, antiinflamatoare, miorelaxanta si de reducere a edemului).

– TENS, curentul Trabert si alte tipuri de curenti

SINDROMUL DE TUNEL CARPIAN

 Afecțiune datorată compresiei nervului median la nivelul trecerii sale pe sub ligamentul
carpian transvers.
 Cea mai comună neuropatie compresivă.
 Nervul median este nervul flexiei mâinii, al pronației și opozabilității policelui.

SIMPTOME

 Parestezii, amorțeală la nivelul policelui și degetelor II – IV (inervate senzitivo-motor de

nervul median).
 Durere și disconfort , care pot fi resimțite și mai proximal, la nivelul antebrațului și
brațului.
 Durere la nivelul încheieturilor sau mâinii, pierderea forței și dezterității manuale.
 Hipotrofia și atrofia mușchilor eminenței tenare, în cazul în care afecțiunea rămâne
netratată.
 Durerea și diconfortul sunt mai accentuate noaptea și dimineața.

EXAMEN FIZIC

 Testul PHALEN constă în flexia forțată a pumnului la 90 de grade timp de 1 minut, iar
pozitivitatea lui însemnată apariția simptomelor de canal carpian.
 Testul PHALEN INVERSAT se face în același mod, dar cu pumnul în extensie forțată.
 Testul TINEL constă în lovirea ușoară cu degetele a zonei palmare a pumnului, fiind
pozitiv atunci când apar simptome senzitive în teritorului de distribuție al nervului
median.
 Testul de compresie nervoasă constă în aplicarea unei presiuni cu două degete de către un
examinator la nivelul tunelului carpian timp de 1 minut și apariția simptomelor senzitive
în același terioriu.

TRATAMENT

 Ortezare (orteză nocturnă de pumn în poziție neutră)

  Fizioterapie (TENS, curenți diadinamici (de joasă frecvență). Curenți interferențiari (medie
frecvență). Laser, ultrasunet)
 Crioterapie (Termoterapia rece cu gheață, masajul cu gheață- scop scop antialgic și
antiinflamator).
 Hidroterapie
 Masaj
 Kinetoterapie
 Terapie ocupațională

KINETOTERAPIE

Obiective:

 prevenirea inflamației;
 prevenirea atrofierei nervului;
 menținerea/câștigarea mobilității și stabilității articulației;
 menținerea/ câștigarea forței și rezistenței musculare;
 menținerea, perfecționarea și dezvoltarea îndemânării.