TERAPIA OCUPATIONALA IN

AFECTIUNILE NEUROLOGICE
 În activitatea motorie normală, creierul
înregistrează mişcările de ansamblu şi nu contracţiile
musculare individuale.         
 Majoritatea progreselor se datoreaza unor
modificari cerebrale functionale care au la baza
plasticitatea neuronala.
 Plasticitatea include adaptarile structurii cerebrale
aparute in timp ca raspuns la modificarea mediului, si
având ca si consecinta modificări functionale (Kolb,
1995)
 În cazul unei leziuni cerebrale, pentru capacitatea
functionala nu conteaza doar "câti" neuroni rămân ci
si modul in care acestia functioneaza si conexiunile
pe care le vor crea (Johansson, 2000)
Screening neuropsihologic  dovezi rezonabile, dincolo de impresia
clinică inițială, pentru un diagnostic de leziuni cerebrale/afectiune
neurologica  examinare completă neurologică  diagnosticul,
tratamentul, prognosticul.
O examinare completă neuropsihologice, pe de altă parte, este necesară
pentru a înțelege consecințele de viață de depreciere funcțională (locul de
muncă, școală, relații, potentialele de conducere, competență, și așa mai
departe).
 Evaluarea pacientului neurologic

Scala Barthel sau indicele ADL Barthel

măsoara performanța în activitățile de bază zilnice.
utilizează zece variabile care descriu ADL și mobilitatea.
 introdusă în 1965 - un scor de 0-20.
modificată de Granger et al. în 1979include 0-10 puncte pentru
fiecare variabilă, și îmbunătățiri suplimentare (1989).
Scala este considerată ca fiind de incredere, desi utilizarea sa în
studiile clinice in AVC este inconsecventă.
Un scor mai mare la externarea din spital este asociat cu o
probabilitate mai mare de a fi capabil de ADL la domiciliu, cu un grad de
independență.
Cele zece variabile abordate în scala Barthel sunt:
 prezența sau absența de incontinentă fecală
 prezența sau absența de incontinență urinară
 ajutor necesar în îngrijire
 ajutor necesar în cazul utilizării toaletei
 ajutorul necesar in alimentare
 ajutor necesar în transferuri
 ajutor necesar în timpul mersului
 ajutor necesar la imbrăcare
 ajutor necesar în urcatul scarilor
 ajutor necesar la îmbăiere
Scorul maxim este de 100 puncte si
corespunde unei autonomii complete. Scorul
de 75 puncte = cvasi-independenta.
Scorul de 60 puncte = "independenta asistata"
Activitate Descriere Scor
1. Alimentatia Independent: se serveste de tacamuri 10
Are nevoie de ajutor pentru a taia alimente 5

2. Baia 12312w2210m Face baie fara ajutor 5

3. Toaleta personala Isi spala fata, dintii, se piaptana, se barbiereste 5

4. Imbracatul Independent: isi innoada sireturile 10

Are nevoie de ajutor 5

5. Controlul intestinal Fara probleme 5

Probleme ocazionale 10

6. Controlul vezical Fara probleme 10

Probleme ocazionale 5

7. Transferul la toaleta Independent pentru a merge la toaleta 10

Are nevoie de ajutor 5

8. Transferul in pat sau fotoliu Independent 15

Ajutor minim 10
5
Ajutor maxim pentru transfer

9. Mersul Independent 50 m cu baston 15

Merge cu ajutor 10
5
Fotoliu rulant

10. Urcatul scarilor Independent 10

Are nevoie de ajutor 5
The National Institute of Health Stroke scale (NIHSS):
= metodă standardizată pentru a măsura nivelul de prejudiciere cauzat de
un accident vascular cerebral.
 masoara mai multe aspecte ale functiei cerebrale, inclusiv conștiința,
viziunea, senzația, mișcarea, vorbirea
 servește mai multor scopuri, dar utilizarea sa principală este evaluarea
gradului de invaliditate, si permite compararea obiectivă a eficacității între
diferite tratamente și intervenții de reabilitare postAVC.
Un anumit număr de puncte sunt acordate pentru fiecare depreciere
Un scor maxim de 42 reprezintă cel mai sever și devastator AVC.

0 = fără AVC
1-4 = AVC minor
5-15 = AVC moderat
15-20 = AVC moderat/ sever
21-42 = AVC sever
Scala Ashworth:
= una dintre metodele cel mai utilizate de măsurare a spasticitatii, fiind în
mare parte simplă și reproductibilă.
 Tonusul muscular la 5 puncte/Scală este definit prin capacitatea unui
muschi de a fi întins fără rezistență.
Scala Ashworth modificată (MAS) are o scală de 6 puncte, care evaluează
pacienții cu AVC.
MAS măsoară mai bine hipertonia musculară decât spasticitatea.
Scor                       Tonus muscular
   1 Normal
   2 Usor crescut la miscarile pasive ale membrelor
   3 Crestere moderata, dar miscarile pasive nu sunt dificile
   4 Crestere marcata, miscari pasive dificile
   5 Crestere severa, membrele nu pot fi mobilizate pasiv
 SCALA DE APRECIERE A DIZABILITATII
LA BOLNAVUL VASCULAR (RANKIN)

Grade de dizabilitate Caracteristici- dizabilitate

Grd. I Nesemnificativa: este in stare sa indeplineasca singur sarcini

obisnuite ale vietii cotidiene

Grd. II Usoara: nu e in stare sa indeplineasca unele activitati dar poate

sa se ingrijeasca singur

Grd.II Moderata: necesita supraveghere dar e in stare sa mearga fara

ajutor

Grd. IV Medie-accentuata: nu este in stare sa mearga fara asistenta, nu-si

poate ingriji propriul corp

Grd. V Severa: imobilizat la pat: are nevoie permanenta de ingrijire

 SCALA EDSS SIMPLIFICATA DE EVALUARE A DIZABILITATII
IN SCLEROZA MULTIPLA (Index ambulatoriu)

0        asimptomatic
1        mers normal cu oboseala la activitati fizice
2        mers fara sprijin 8 m in 100 (tulburari de echilibru)
3        mers fara sprijin 8 m in 200
4        mers cu ajutor unilateral (baston) 8 m in 200
5        mers cu ajutor bilateral 8 m in < 200 sau unilateral
8 m > 200
6        mers cu ajutor bilateral  8 m in > 200
7        imposibil sa faca 25 m, ajutat cu scaun rulant
8        legat de scaun rulant dar cu bratele functionale
9        legat de scaun rulant dar cu bratele nefunctionale
SCALA HOEHN YAHR - evaluarea pacientilor cu b. Parkinson

Stadiul 1 Afectare unilaterala cu sau fara jena 

functionala

Stadiul 2 Afectare bilaterala sau axiala cu

prinderea echilibrului

Stadiul 3 Afectare bilaterala cu handicap

moderat, afectarea reflexelor de postura;

independent

Stadiul 4 Afectare sever invalidanta, dar poate

sta în picioare si merge fara ajutor

Stadiul 5 Imobilizat la pat fara ajutor

Scale de evaluare a starii generale de sanatate și calitătii vietii
 SCOR ADL
Activitate Descriere Scor
Igiena corporala Autonomie    2
Ajutat partial    1
Dependent    0
Autonomie    2
Imbracare Autonomie pentru imbracare dar ajutor pentru incaltare    1
Dependent    0
Autonomie    2
Mersul la toaleta Ajutat    1
Ajutat la pat    0
Continent    2
Continenta sfincteriana Incontinenta ocazional    1
Incontinent    0
Mananca singur    2
Alimentatia Ajutat pentru taiat cu cutitul    1
Dependent    0
 TO îN ACCIDENTUL VASCULAR CEREBRAL

Paralizia:
= una din disabilitatile cele mai frecvente post AVC
= de obicei de partea opusa leziunii
 poate afecta fata, mb superior/inferior sau hemicorpul
 Probleme in ADL, mers, apucat obiecte.
 Deficitul senzitiv duce la pierderea capacitatii de a recunoaste obiectele
din palma sau chiar a propriului organism, afectarea abilitatii de a simti
atingerea, durerea, temperatura,pozitia partilor corpului
 Durere datorata imobilizarii unei articulatii datorita  paraliziei muschilor,
tendoanelor, ligamentelor.        
 Uneori căile de transmitere a senzatiilor spre  creier sunt lezate rezultand
transmiterea de semnale false  durere in membrul afectat cu deficit
senzitiv (sindrom dureros talamic)
 Disfagie-afectarea muschilor deglutitiei.
 Ataxia: afectarea cerebelului  coordonare, echilibrul, stabilitatea, mers
 Apraxia=incapacitatea de a planifica pasii unei activitati complexe si de a-i
urma
 Afectarea ariei Broca= afazie de expresie (nu pot sa-si exprime gandurile
verbal sau scris)
 Afectarea ariei Wernicke= afazia de receptie (dificultati de intelegere a
limbajului vorbit sau scris)
  Afazia globala=cea mai severa, nu pot intelege si nici exprima gandurile.
 Anomic, amnezic afazia=uita doar cuvinte, nume izolate
 Afectarea memoriei, invatarii, constiintei, deficit de atentie, nu pot face planuri
 Incontinenta urinara e frecventa post AVC = rezultatul deficitului senzitiv si
motor.        
 Anosognosia = nu-si da seama de afectarea fizica post AVC
 frica, anxietate, frustrare, furie, tristete, depresie
Perioade favorabile si momente decisive ale
recuperarii bolnavului cu AVC ischemic:

 Recuperarea in faza acuta

 Recuperarea in faza post acuta
 Neuroplasticitatea
  Recuperarea in faza cronica precoce
-   Ridicarea in ortostatism
-   Ortostatismul
-   Mersul
-   Miscarile mb superior
-  Recuperarea vorbirii
 Necesitatea
reabilitarii in AVC
Dintre supravietuitori, o mare parte sunt dependenti de sprijinul
social
Calitatea vietii dupa AVC este strans legata de deficitele restante
Necesitatea asocierii cu preventia secundara.
Se scurteaza perioada de imobilizare.
Recuperarea stimuleaza procesele de reorganizare (care exprima
plasticitatea cerebrala) cu scop final recuperarea/substitutia functionala
 Evolutia după AVC

 Recuperarea spontana poate varia semnificativ, chiar si la pacienti cu

leziuni asemanatoare.
 Dimensiunile leziunilor, starea de sanatate anterioara si alti factori pot
da unele informatii privind evolutia.
 Variabilitatea evolutiva ar putea fi influentata de:

- Evolutia locala diferita - edem perilezional, etc

- Eficacitatea sistemului de colaterale
- Reprezentari ale aceleiasi functii in diferite arii
corticale
- Prezenta si numarul cailor neuronale
alternative
Deficite si mecanisme adaptative:
 Dupa leziuni ale SNC, principalele deficite sunt:
  Deficitul motor
  Pierderea abilitatii
  Tulburari de tonus (spasticitatea)
 Mecanismele adaptative apar atât datorită leziunilor neuronale cât si
implicării sistemului musculo-scheletal
Deficitul motor:
 Scaderea numarului de motoneuroni activati, a ratei de descarcare, si
afectarea sincronizarii unitatilor motorii duc la dezorganizarea activitatii
motorii la nivel periferic
 Dobandirea cu intarziere a fortei contractile asociata miscarilor
 Forta dezvoltata poate varia in functie de pozitia articulatiilor si starea de
precontractie musculara

Pierderea abilitătii:
 Abilitatea (dexteritatea) este capacitatea de a efectua o activitate precis,
rapid, rational si indemanatic (Bernstein);
implică pierderea coordonării activitătii contractile necesare pentru
realizarea scopului si adaptarea la mediu, datorată incapacitătii de a regla
fin  coordonarea dintre grupele musculare.
 deficit in transferul rapid si sustinut al informatiei intre cortex si structurile
periferice
Spasticitatea:
= Tulburare motorie caracterizata printr-o exagerare proportionala cu viteza
a reflexelor tonice de scurtare (cu exagerarea reflexelor osteotendinoase)
(Lance, 1980)
= inconstanta la pacientii cu AVC
- ar putea fi un raspuns adaptativ.
-pare sa nu aiba relatie cu disabilitatea
functionala in AVC
- are uneori efect favorabil
 Modificari reactive si adaptative:
= modificari fiziologice, mecanice si functionale ale tesuturilor moi
 Lipsa de utilizare poate duce la modificari musculare:
  Pierderea de unitati motorii functionale
  Modificari ale tipului de fibre musculare
 Modificari fiziologice ale fibrelor musculare
si a metabolismului muscular,
 Cresterea redorii musculare
 Modificari ale articulatiilor:
 Proliferarea tesutului adipos in spatiul articular
 Atrofia cartilajului
 Slabirea punctelor de insertie a ligamentelor
 Osteoporoza
 Modificari de aliniere a articulatiilor
 OBIECTIVELE TO ÎN AVC
 Evitarea deconditionarii datorita imobilizarii prelungite
  Incurajarea autoingrijirii
 Functionarea independenta in ADL
 Suport emotional al familiei
 Reintegrare in comunitate

Evaluarea iniţială urmăreşte determinarea:

 abilităţilor pacientului;
 deficienţelor;
 a potenţialului.

Recuperarea trebuie sa inceapa imediat

dupa AVC cand pacientul e stabil medical
METODE TRADITIONALE

Exercitii de crestere a mobilitatii, crestere a fortei si rezistentei in

membrele neafactate, antrenarea pentru independenta functionala
Metoda neuroevolutiva - Bobath - reducerea spasticitatii prin integrarea
modelelor normale de miscare.
Facilitarea neuromusculara si proprioceptiva -Kabat & Voss- stretching
rapid si rezistenta manuală aplicată muschiilor activati din membrele
afectate pe directii functionale care sunt în spirala si diagonala.
Tehnica Brunnstrom= facilitarea patternurilor de miscare sinergice ce se
dezvolta in timplu recuperarii de la hemiplegie. Dezvoltarea sinergiilor de
flexie si extensie e incurajata in faza incipienta cu scopul tranzitiei spre
activarea voluntara a  miscarii.
Tehnica Rood - foloseste stimularea cutanata senzitiva pentru a activa
miscarea.
ALTE METODE
 Constraint Induced Movement Therapy (CIMT)
- partea neafectata este imobilizata cu o orteza pe o perioada de 90%
timp de 2 saptamani in afara de weekend. 
- Partea afectata este utilizata repetat in exercitii timp de 6-7 ore pe zi 10
zile
- necesita miscare de cel putin 10 grade in E degetelor si 20 grade in E
pumnului in partea afectata
- Se foloseste schimbarea comportamentului mai degraba decat
normalizarea patternurilor de miscare.
- Din cauza deficitului motor si senzitiv ADL, mersul, transferurile se
invata altfel
- Pacientii  AVC sunt antrenati sa mearga intr-un sistem de hamuri ce
scade greutatea necesara mersului.
Antrenarea mainii la cei cu hemipareza usoara.: prizele, viteza pumn-
degete, coordonarea.
 Folosirea robotilor la partea de miscare pe care pacientul nu o poate
realiza singur.
  Miscarea bilaterala - se bazeaza pe teoria coordonarii intre membre ,
adica miscarile voluntare ale membrului sanatos  faciliteaza miscarea in
membrul afecatat.
 Reeducarea Coordonarii
 Reeducarea motricitatii fine
 Tehnici de conservare a energiei
 ADL
 Echipamente adaptative/de asistare:

► hrănire, îngrijire, imbraca, precum și alte ADL

► prevenirea căderilor
Recuperarea deficitului vizual si de perceptie
integrarea senzoriala si perceptuala in cadrul ADL
 Pentru a constientiza partile corpului si a reduce
neglijarea lor
 training functional repetitiv cu ADL:
- activitati cu creionul, hartia,
- activitati la computer, cu cartile de
joc,
- stimulare senzoriala pe partea
afectata.
 Indicii vizuale pentru cei cu deficite vizuale.
 Pentru apraxie  simplificarea activitatilor, indicii
verbale, senzoriale
 TERAPIA NEUROEVOLUTIVA LA PACIENTUL HEMIPLEGIC

Obiective:
-cresterea gradului de constientizarea asupra părtii paralizate
-o mai bună integrare a ambelor părti ale corpului
- cresterea stimulării senzoriale pe partea hemiplegică

1.) Rearanjarea locuintei
 Pacientul trebuie astfel asezat incat partea
plegica să fie expusă stimulilor din mediu: spre
usa, spre telefon, spre televizor; etc., pentru a
determina bolnavul să se întoarcă spre
acea parte.  In acest mod se realizeaza o
mai  buna integrare a hemicorpului paralizat in
ansamblul organismului
2.) ADL
- Antrenamentul pentru ADL incepe cu activitati in care terapeutul asistă,
dirijând manual partea bolnavă pentru a reface senzatia kinestezica a
miscării corecte
- ADL si IADL necesita abilitati vizuale, perceptuale, cognitive, de
coordonare, mobilitate, forta, echilibrul, senzatie normala, probleme
culturale, de mediu, ingrijire.
- Ortezele reduc spasticitatea  si previn disabilitatea

3.) Pozitia in pat
Pozilionarea corecta in pat are efecte favorabile:
-  incarcarea normalizeaza tonusul muscular
-  incarcarea creste constientizarea partii afectate
- incarcarea partii paralizate creste aferentele senzoriale de partea
afectata
- incarcarea scade teama bolnavului
- alungirea hemicorpului paralizat scade spasticitatea
Decubit laterat pe partea paralizata
- spatele paralel cu marginea patului      
- capul se plaseaza simetric pe perna (se va evita hiperextensia coloanei
cervicale )
- umarul in antepulsie completa si in flexie de minimum 90° (flexie mai mica
de 90°, incurajeaza sinergja de flexie a membrului superior) si in RE
antebratul in supinatie cu cotul flectat 
- mana plasata sub perna
Decubit lateral pe partea sanatoasa 

- membrul superior paralizat sprijinit pe o perna

- membrul inferior paralizat cu soldul in  flexie, genunchiul in  flexie, in
sprijin pe perna
-g lezna si piciorul sustinute pentru a nu favoriza inversia
Decubit dorsal
- caput asezat simetric pe perna
- tot corpul asezat simetric in raport cu linia
mediana pentru a evita scurtarea muschilor
paralizati
- o perna sub umarul paralizat pentru a nu fi mai
sus decat cel sanatos
- bratul paralizat in sprijin pe perna, cu cotul
extins si antebratul in supinatie
- o mica perna se poate plasa sub sold pentru a
reduce retractura muschilor pelvieni
- nu se recomanda perna sub genunchi pentru a
nu favoriza scurtarea flexorilor la genunchi si
sinergia de extensie
4.) Tehnicile de normalizare a tonusului muscular (propuse de Bobath):
-încărcarea părţii paralizate a corpului;
-rotaţia trunchiului;
-antepulsia scapulară;
-înclinaţia spre înainte a pelvisului;
-facilitarea mişcărilor lente; controlate;
-poziţionarea corectă.

Echipamentele de asistare sunt folosite numai pentru securitatea

bolnavului şi nu ca resort primar sau ca substitut al tratamentului.
 Facilitarea neuromusculară proprioceptivă

 se bazează pe mişcările normale şi pe dezvoltarea motorie din cursul

evoluţiei ontogenetice
 utilizează mişcările de ansamblu, care se desfăşoră în diagonală şi în
spirală şi care se aseamănă cu mişcările din activitatea cotidiană
 Principiile de tratament au fost stabilite de Voss în 1966:
1.Toate fiinţele umane au potenţiale care nu au fost complet dezvoltate.
2.Dezvoltarea neuromotorie normală se desfăşoară în direcţie
cervicocaudală şi proximodistală (în evaluare şi tratament vor fi urmărite
aceste direcţii). Când există o invaliditate severă, atenţia se concentrează pe
regiunile corpului şi gâtului, cu receptorii auditivi, vestibulari, vizuali şi
asupra trunchiului superior şi a extremităţilor. Dacă nu există un control
adecvat la nivelul corpului, gâtului şi trunchiului, depriderile motorii de fineţe
nu pot fi dezvoltate.
3.Depriderile motorii timpurii sunt dominate de activităţile refelxe.
Deprinderile motorii ale adultului, modificările de tonus de la nivelul
membrelor sunt susţinute sau întărite de refexele posturale

Aplicaţie: Dacă extensorii cotului sunt slabi vom postura bolnavul, astfel încât să-şi
privească partea bolnavă. Reflexul tonic asimetric al gâtului, declanşat prin această
poziţie, va avea efect de întărire asupra muşchilor slabi ai membrului superior.

4.Deprinderile motorii precoce sunt caracterizate prin mişcări spontane

care oscilează între extrema flexiune şi extrema extensiune. Sunt mişcări
ritmice şi au un caracter ireversibil.

5.Dezvoltarea deprinderilor motorii este exprimată într-o succesiune

ordonată de modele de mişcare şi postură. Utilizarea extremităţilor în
mişcări complexe, de ansamblu necesită interacţiunea cu schemele de
mişcare ale capului, gâtului şi trunchiului.
6.Dezvoltarea deprinderilor motorii are tendinţă de ciclicitate, evidenţiată prin
trecerea de la dominanţa flexorilor la cea a extensorilor.

Aplicaţie: Un obiectiv principal al tratamentului prin facilitare neuromusculară

proprioceptivă este acela de a stabili o balanţă între antagonişti; alternanţ a dintre
antagonişti ajută la dezvoltarea balanţei musculare.

7.Etapele dezvoltării motorii au o succesiune ordonată

Aplicaţie: Pentru a stabili în ce postură să poziţionăm bolnavul, trebuie să ţinem

cont de etapele dezvoltării motorii normale. Dacă o tehnică sau o postură nu este
eficientă, trebuie să încercăm reeducarea activităţii respective într-o altă postură.
8.Locomoţia depinde de contracţia reciprocă a flexorilor şi a extensorilor, iar
menţinerea posturii necesită o ajustare continuă a nuanţelor dezechilibrului.

Aplicaţie: Acesta este principiul fundamental care stă la baza unui obiectiv
principal al FNP - refacerea echilibrului dintre antagonişti.

9. Perfecţionarea abilităţilor motorii este dependentă de învăţarea motorie.

Stimularea multisenzorială de către terapeut facilitează învăţarea motorie a
pacientului şi este parte integrantă a FNP
10. Frecvenţa stimulărilor şi activităţilor repetitive sunt folosite pentru a
promova învăţarea actelor motorii şi pentru a dezvolta forţa şi rezistenţa.
11. Activităţile orientate spre un anumit scop, cuplate cu FNP, sunt folosite
pentru a grăbi învăţarea mersului şi a activităţilor de autoîngrijire.

Când se aplică FNP la autoîngrijire, obiectivul este

îmbunătăţirea abilităţii funcţionale
Prin FNP aportul tactil este completat prin contactele normale ale
terapeutului care ghidează şi întăresc răspunsul dorit:
• atingerea uşoară a pacientului, pentru a ghida mişcarea;
• folosirea stretchingului pentru a iniţia mişcarea;
• opunerea de rezistenţă pentru a intensifica mişcarea ;
• pentru creşterea vitezei şi acurateţei mişcării, este necesară
exersarea repetată, prin care pacientul câştigă schemele habituale, pe
care apoi le efectuează automat, fără efort voluntar.
Pentru învăţarea motorie trebuie respectate câteva componente din
punct de vedere al abordării FNP:
 stimularea multisenzorială prin: comenzi verbale, stimulare vizuală şi
contacte normale;
 atingerea este cea mai eficientă dintre stimulări şi ajută pacientul să
simtă mişcările normale;
 pacientul trebuie să practice activităţile motorii în situaţii diferite şi care
au răspuns feed-back imediat.
 Schemele de mişcare şi de postură în FNP - Schemele diagonale
= scheme de mişcare globale observate în cadrul activităţilor cotidiene.
- Cunoaşterea lor este importantă pentru a identifica aria de deficit
- Există două mişcări diagonale prezente în părţile principale ale corpului.
- Fiecare diagonală are componente de flexie, extensie, rotaţie şi mişcări
de abducţie sau adducţie.

- Schemele corpului, gâtului şi trunchiului sunt:

-flexie cu rotaţie spre dreapta sau spre stânga;
-extensie cu rotaţie spre dreapta sau spre stânga;
Diagonalele extremităţilor superioare şi inferioare
= în funcţie de trei mişcări componente ale şoldului şi umărului:
-flexie-extensie;
-abducţie-aducţie
-rotaţie internă-rotăţie externă.
Voss a descris, în 1967, o prescurtare pentru schemele extremităţilor (ca
puncte de referinţă fiind umărul pentru membrul superior şi şoldul pentru
mebrul inferior):
-Diagonala 1- D1- flexie-extensie
-Diaginala 2 – D2- flexie extensie
- Mişcările asociate cu fiecare diagonală se observă în activităţile de
autoîngrijire şi alte ADL-uri.
 Scheme unilaterale

Membrul superior D1 extensie

-coborârea, adducţia şi rotirea scapulei
-extensia, abducţia şi rotirea internă a umărului
-extensia/flexia cotului
-pronaţia antebraţului
-extensia şi abducţia degetelor
-abducţia policelui

Membrul superior D2 extensie

-coborârea, abducţia, rotaţia scapulei
-extensia, adducţia umărului
-pronaţia antebraţului
-flexia şi adducţia degetelor
Membrul superior D1 flexie
-ridicarea, abducţia şi rotirea scapulei;
-flexia-extensia cotului;
-supinaţia antebraţului;
-înclinarea radială a articulaţiei
radiocarpiene;
-flexia şi adducţia degetelor;
-adducţia policelui.
Membrul superior D2 flexie
-ridicarea, adducţia, rotaţia scapulei;
-cotul în flexie/extensie;
-supinaţie antebraţului;
-extensia şi abducţia degetelor;
-extensia policelui.
5) Membrul inferior D1 flexie /extensie
-flexie, adducţie, rotirea externă a şoldului
-genunchiul în flexie/extensie
-extensia degetelor

6) Membrul inferior D2 flexie /extensie

-flexie, abducţie, rotirea internă a şoldului
-genunchiul în flexie/extensie
-flexia plantară şi eversia piciorului
-extensia degetelor
 Scheme bilaterale:
1)Scheme simetrice - Membrele (pereche) efectuează mişcări în acelaşi timp
2)Scheme asimetrice - Membrele efectuează mişcări spre o parte a corpului,
în acelaşi timp.
3)Scheme reciproce - Membrele (perechi) efectuează mişcări în acelăşi
timp, în scheme opuse cu efect stabilizator asupra corpului, gâtului şi
trunchiului. Pentru activităţile care necesită un nivel crescut de balans, un
membru efectuează D1 extensie, iar celălat D2 flexie.

Scheme combinate ale extremităţilor superioare şi inferioare:

-scheme contralaterale- extremitătile de

aceeaşi parte se mişcă în acelaşi timp, în
aceeaşi direcţie;
-scheme diagonale reciproce- extremităţile
de părţi opuse se mişcă în acelaşi timp.
 Scheme totale:

= scheme de mişcare şi postură din cursul dezvoltării; la fel de importantă

ca menţinerea unei posturi este şi adaptarea acesteia.
- necesită interacţiunea dintre componenetle proximale (cap, gât, trunchi)
şi cele de la extremităţi.
- creşte capacitatea de a adapta şi a menţine posturi care sunt importante
în toate activităţile.

Avantajele folosirii diagonalelor în tratament:

-Are loc traversarea liniei mediane

-Remedierea deficitului motor, ca în sindromul de neglijare unilaterală, unde
conştientizarea părţii neglijate este obiectiv de tratament.
-Schemele diagonale folosesc grupuri de muşchi caracteristice mişcărilor
din ADL-uri.