BAZELE TEORETICE ŞI METODICE ALE KINETOTERAPIEI

CLASIFICĂRI ALE TIPURILOR CONSTITUŢIONALE

Tipurile constituţionale au fost studiate încă din Antichitate, Hipocrate a descirs 4

caractere diferite:
 sangvinici – la care domină sîngele, de aceea sunt viguroşi, activi, optimişti, dar nervoşi;
 melancolici – tăcuţi şi înclinaţi spre gînduri negre;
 colerici – permanent vioi;
 flegmatici – nepăsători şi lenţi.

C. Sigaud (1905):
 tipul cerebral (cerebro-spinal) este caracterizat printr-o extremitate cefalică de
dimensiuni mari, mai ales pe seama etajului superior (cerebral), cu evidenţierea frunţii,
faţa în formă de trapez cu baza mare în sus. Aspectul fizic general este zvelt, longilin, cu
membre lungi şi subţiri, trunchiul şi bazinul înguste, musculatură redusă, fără tendinţă de
depunere a ţesutului adipos. prezintă predispoziţie pentru afecţiuni nervoase;
 tipul respirator (bronho-pulmonar) se caracterizează prin dezvoltarea importantă a părţii
superioare a toracelui, comparativ cu partea lui inferioară, ceea ce conferă cutiei toracice
forma unui trapez cu baza mare în sus. Extremitatea cefalică are formă de romb, nasul
lung, cu nările largi, bazinul îngust, iar musculatura fesieră este puţin dezvoltată; are
tendinţă de depunere a ţesutului adipos, în special pe abdomen şi coapse. Prezintă
predispoziţie pentru afecţiuni respiratorii;
 tipul digestiv (gastro-intestinal) este caracterizat prin abdomen mare, bazin lat, articulaţii
fine, faţa în formă de trapez cu baza mare în jos (dezvoltare maximă la nivelul
mandibulei), gât scurt şi gros, extremităţi scurte, cu o musculatură slab reprezentată; are
tendinţă de acumulare a ţesutului adipos. Prezintă predispoziţie pentru boli digestive,
metabolice şi de nutriţie;
 tipul muscular (musculo-articular) se caracterizează prin dezvoltarea importantă a
musculaturii şi a extremităţilor, fără tendinţă de acumulare a ţesutului adipos; articulaţiile
sînt puternice, mai ales cele ale membrelor inferioare, cutia toracică este bine dezvoltată,
faţa are formă dreptunghiulară. Prezintă predispoziţie pentru afecţiuni musculare,
articulare şi ale vaselor sanguine.
Aceste tipuri constituţionale nu sînt definitive, se pot schimba de-a lungul vieţii. Astfel,
tipul constituţional caracteristic nou-născutului este digestiv, la copil cel respirator, în perioada
adolescenţei cel muscular, după care se revine la tipul digestiv.
Mac Auliffe (1925) face legătura dintre 4 tipuri constituţionale şi modul de viaţă, gradul
de instrucţie sau tipul de activitate:
 tipul muscular este caracteristic persoanelor care efectuează activităţi fizice;
 tipul cerebral-nervos este specific intelectualilor;
 tipul digestiv îi caracterizează pe reprezentanţii claselor sociale privilegiate sau pe
indivizii care trăiesc în zone agricole;
 tipul respirator este specific persoanelor care trăiesc sub cerul liber (nomazilor).

1
 Adecvarea exerciţiilor fizice
în funcţie de tipul constituţional

Tip constituţional Exerciţii

Exerciţii pentru dezvoltarea supleţii
Muscular
Exerciţii pentru dezvoltarea vitezei și a îndemânării
Exerciţii de respiraţie
Cerebral Exerciții pentru dezvoltarea capacităţilor motrice
condiționale (forță, viteză, rezistență)
Exerciţii pentru dezvoltarea musculaturii tuturor
Digestiv
segmentelor corporale
Exerciţii pentru dezvoltarea musculaturii
Respirator
abdominale și a spatelui

Erns Kretschmer (1922):

 Atletic – cu dezvoltare fizică armonioasă, proporţională (oase mari, acoperite de muşchi
bine dezvoltaţi, reliefaţi, membre superioare şi inferioare puternice, torace bombat, lat cu
musculatură bine reprezentată) şi cu un psihic echilibrat;
 Picnic – caracterizat din punct de vedere somatic, prin înălţime mică sau mijlocie,
tendinţă de acumulare a ţesutului adipos, cap rotund, faţă mare şi largă, gât scurt, torace
bombat şi coborît, abdomen şi bazin voluminoase, extremităţi mici şi scurte. Trăsăturile
psihice specifice sînt: vioiciunea, optimismul, spontaneitatea, superficialitatea în relaţiile
sociale, înclinaţia spre compromisuri şi concesii etc;
 Astenic (leptosom) – cu o dezvoltare predominantă a segmentelor corpului mai ales pe
lungime (verticală). Capul este mic, faţa ovală, gâtul şi trunchiul alungite, umerii înguşti,
extremităţile (mâini şi picioare) lungi şi subţiri, abdomen mic şi scobit, ţesut adipos şi
muscular slab reprezentate. Din punct de vedere psihic se caracterizează prin înclinaţie
spre interiorizare, abstractizare, meticulozitate, simţ acut al onoarei etc.

W. Sheldon, elev al lui E. Kretschmer, prezintă tipologia constituţională pornind de la

embriogeneză, adică de la faptul că fiecare dintre cele 3 foiţe embrionare – endoderm,
mezoderm şi ectoderm – reprezintă puncte de plecare pentru diferite structuri morfologice;
viscerele se formează din endoderm, sistemul osos, muscular şi conjunctiv din mezoderm, iar
sistemul nervos şi epidermul din ectoderm.
Caracterele morfotipului, corespondent unei foiţe embrionare, se numesc variabilă (există
3 variabile – tipuri constituţionale):
 variabila endomorfă (endomorfia) – se caracterizează printr-o dezvoltare redusă a oaselor
şi muşchilor; oasele sunt subţiri, relieful muscular slab exprimat, extremităţile relativ
mici. Se observă o dezvoltare importantă a ţesutului adipos;
 variabila mezomorfă (mezomorfia) – se caracterizează printr-o dezvoltare puternică a
oaselor şi a muşchilor, relieful muscular este bine exprimat, puternic; extremităţile sunt
lungi şi puternice, centura scapulară mai bine dezvoltată decât centura pelviană;

2
  variabila ectomorfă (ectomorfia) reprezintă opusul celei endomorfe şi se manifestă prin
creşterea în lungime a extremităţilor în raport cu trunchiul; cutia toracică şi bazinul sunt
aplatizate.
L. Corman descrie, după fizionomie, două tipuri:
 tipul dilatat – cu faţa şi ochii rotunzi, nările largi; spontan cu o viaţă debordantă şi cu
multă implicare sentimentală;
 tipul contractat cu faţa prelungită, osoasă, triunghiulară, nas drept cu nări strîmte, ochi
înfundaţi în orbite; înteligent, nesociabil, inadaptabil.

N. Pende accentuează rolul glandelor endocrine:

 tipul longilin:
- stenic, se caracterizează prin talie peste medie, siluetă elegantă, indivizii sunt vioi, activit,
dornici de realizări, iritabili etc. Din punct de vedere endocrin sînt tiroidieni armonioşi sau
hipertiroidieni şi simpaticotonici;
- astenic, caracterizat prin talie medie sau puţin peste medie, subiecţii sunt activi, dar lipsiţi
de rezistenţă şi forţă. Din punct de vedere endocrin sunt hipertiroidieni, hiposuprarenalieni şi
hipogenitali de diverse grade.
 tipul brevilin:
- stenic, se caracterizează prin talie nu prea înaltă, puţin peste medie; sunt viguroşi, activi,
dinamici, îndrăzneţi, cu reacţii mentale şi motorii lente, stabil emoţional. Din punct de vedere
endocrin hipotiroidieni şi vagotonici, hipercortico-suprarenalieni şi hipergenitali;
- astenic, caracterizat prin dezvoltarea sistemului osteo-articular, a aparatelor genital şi
cardio-vascular. Indivizii au predispoziţie pentru hipertensiune arterială, hiperglicemie. Din
punct de vedere endocrin prezintă hipotiroidie, insuficienţă suprarenaliană şi hipofizară.

N. Pende a realizat o clasificare a morfotipologiei feminine, completată ulterior de Vague:

 tipul prepubertar – corp de adolescentă, sîni mici, comportament tineresc;
 tipul matern – bazin larg, şolduri late, sîni bine dezvoltaţi, tendinţă de depunere a
ţesutului adipos, mai ales la nivelul membrelor inferioare; preocipări tipic feminine,
psihologie maternă;
 tipul viriloid, în care coexistă caracterele feminine cu cele masculine, în sensul că
formele sînt mai puţin rotunde, osatura mai pronunţată, caracterul mai hotărît;
 tipul android, caracterizat printr-o constituţie corporală de tip android cu diametrul
bitrohanterian mai mic decît cel biacromial, musculatură dezvoltată, adipozitate
repartizată mai mult pe abdomen decât pe membre, pilozitate excesivă; organele genitale
şi sînii nu sînt obligatoriu modificate; comportamentul este voluntar şi dominator.