Sunteți pe pagina 1din 12

Vitaminele

Vitamina' este un termen dat unor substante de catre Casimir Funk (descoperitorul primei vitamine; B1) in
1912 , insemnand 'amina vitala'. Aceasta denumire se mentine si azi, desi, dupa cum se stie, exista
vitamine care nu contin grupari aminice (NH2).
Vitaminele sunt catalizatori biologici (activeaza enzime sau intra in constitutia acestora, sub forma de
coenzime), lipsa lor conducand la franarea sau blocarea proceselor metabolice . Acesti compusi bio joaca
un rol rol functional important in cresterea si dezvoltarea organismelor precum si in buna functionare a
celulelor, tesuturilor si organelor.

Din vitamine sau cu ajutorul lor, se sintetizeaza numeroase coenzime,enzime sau sisteme enzimatice, care
intretin toate functiile fiziologice ale omului.
Organismul omului 'fabrica' in foarte mica masura vitamine, in timp ce plantele si microorganismele -
unele apartinand microflorei intestinale, poseda capacitatea de a biosintetiza, uneori in cantitati mari,
astfel de substante.
Vitaminele nu se pot depozita in corp, decat in cantitati mici si din acest motiv, omul are nevoie in
permanenta de surse exterioare (exogene) care sa contina astfel de compusi .

1. Clasificare si reprezentantii cei mai importanti

Dupa solubilitate exista 2 categorii mari de vitamine; cele hidrosolubile (dizolvabile in apa) si cele
liposolubile (dizolvabile doar in grasimi). Vitaminele liposolubile sunt: vitamina A, vitaminele D,
vitaminele E, vitaminele F, vitaminele K. Toate celelalte vitamine sunt hidrosolubile.
Denumirea vitaminelor se face pe baza a 3 criterii: nomenclatura alfabetica, actiune fiziologica, si
structura chimica, asa cum se poate vedea in tabelul de mai jos :

NOMENCLATURA
DENUMIRE DUPA DENUMIRE DUPA
ALFABETICA AL CELOR
ACTIUNEA STRUCTURA ROL IN ORGANISM
MAI IMPORTANTE
FIZIOLOGICA CHIIMICA
VITAMINE

Stimuleaza metabolismul
proteinelor din celulele de origine
Retinol, acid ectoderma (piele, mucoase,
A Antixeroftalmica
retinoic epiteliu, etc.).
Contribuie la formarea
pigmentilor vizuali.

Intra in structura mai multor


B1 Antiberiberi Tiamina enzime care asigura desfasurarea
metabolismului .

Este implicata in toate


B2 Riboflavina metabolismele si intra in
constitutia celulelor.

1
Intra in structura unor enzime
care participa la metabolismul
proteinelor.
B6 Adermina Piridoxina
Joaca un rol important in sinteza
aminelor biogene si in
metabolismul cerebral.

Are o importanta deosebita in


Cianocobamida , ceea ce priveste cresterea,
B12 Antipernicioasa
cianocobalamina hematopoezei si functionarea
celulei nervoase.

Participa activ la biosinteza


hormonilor medulosuprarenali
(catecolamine) si
corticosuprarenali
(corticosteroizii).
C Antiscorbutica Acid ascorbic Are un rol esential in formarea si
mentinerea colagenului, in
hematopoieza, in metabolismul
fierului, etc..
Se comporta ca un antioxidant
energic.

Regleaza echilibrul dintre calciu,


magneziu si fosfor.
D Antirahitica Calciferol
Controleaza absortia si
incorporarea calciului in oase.

Este antioxidanta si stabilizatoare


a unor hormoni.
Protejeaza membranele celulare
E Antisterilitate Tocoferol
si joaca un rol important in
respiratia celulara.
Combate sterilitatea

Contribuie la biosinteza lipidelor


F Antidermatitice Acizii grasii
si a prostglandinelor.
polinesaturati (acizi
Scade, colesterolul, normalizeaza

2
grasi esentiali) metabolismul lipidelor la
diabetici, vindeca eczemele si alte
afectiuni ale pielii [mai multe
despre vitsaminele F].

Joaca un rol esential in


K Antihemoragica Fitomenadiona biosinteza protrombinei (factor de
coagulare a sangelui) in ficat.

Combate fragilitatea si
Vitamina Flavonoizi
P permeabilitatea crescuta a
permeabilitatii (flavonoide)
capilarelor sanguine.

Joaca un rol important in


producerea energiei, prin
metabolizarea glucidelor,
PP Antipelagroasa Nicotinamida lipidelor, protidelor si a altor
compusi.
Participa la procesele de crestere
si se implica in sinteza hormonilor

Sursele alimentare de vitamine sunt prezentate in capitolele care fac referire la consunul si patologia
diverselor alimente .

1.1.Necesarul de vitamine si sursele naturale de vitamine:

Vitamina A

Necesar zilnic: 800 µg .

Carenta genereaza: cecitate, dificultati de acomodare a ochilor, deshidratarea pielii, probleme ale
unghiilor. Supradozarea da cefalee frontala, ameteala, voma, vedere incetosata, iritabilitate, caderea
parului, splina marita .

Se gaseste in : kiwi, broccoli, morcovi, usturoi, ceapa, nap, rosii, spanac, piersic, agud, castan, banane,
ananas, cereale, coacaze, zmeura, dude, caise, lamai, portocale, macese, fructe oleaginoase (uleiuri
vegetale), boabe de grau, galbenus de ou, lapte integral, smantana, unt, ficat de peste (morun), sfecla
rosie, loboda, patrunjel, prune uscate, afine, mure, nuci, pepene verde, capsuni, zmeura, dovleac,
macris, frunze de ridichi, plamanarica, siminoc .

Vitamina B1 :

Necesar zilnic: 1.4 mg

Carenta genereaza: palpitatii, tulburari nervoase, beri-beri. Supradozarea duce la cresterea ritmului
cardiac, scaderea presiunii sangelui, cefalee, slabiciune, convulsii, reactii alergice .

3
Se gaseste in: coaja grauntelor (grau, orez), vegetale , ca : nuci, leguminoase, arahide, in majoritatea
legumelor si a fructelor, in drojdii. Infuzie si macerat la cald de pelin, coacaz negru, melisa, menta, afin,
paltin, rozmarin, verbina, tei, secara, mazare verde, fasole verde, ceapa verde, spanac, ardei gras, varza
rosie, cartofi, pastarnac, conopida, loboda, varza alba, cirese, piersici, catina, frunze de ridiche .

Vitamina B2 (riboflavina)

Necesar zilnic: 1.6 mg

Carenta genereaza: tulburari de vedere, nevroze, dermatite. Supradozarea duce la colorarea urinei in
portocaliu.

Se gaseste in: aceleasi alimente ca si vitamina B1- drojdii, germeni de cereale, frunze de vegetale, caise,
in lapte, in galbenus de ou, in ficat, in polen, mazare verde, spanac, fasole, varza, morcovi, vinete, nuci,
alune, prune uscate, pere, piersici, cirese, coacaze, catina, patrunjel, frunze de ridiche, papadie, kiwi,
avocado .
Vitamina B3 (PP) – niacina, nicotinamida

Necesar zilnic: 2 mg

Carenta genereaza: dermatite, pelagra, dementa, tulburari nervoase. Supradozarea duce la cefalee,
diaree, voma, inrosirea pielii, mancarime, respiratie grea.

Se gaseste in: germeni de grau, in drojdii, invelisul graului si orezului, legume si fructe proaspete,
banane, kiwi, piersici, rosii, broccoli, cartofi, ciuperci, morcovi, porumb, polen.
Vitamina B5 (acid pantotenic)

Necesar zilnic: 6 mg

Carenta duce la : melalgie, dureri severe in picioare, parestezie.

Se gaseste in: drojdii, galbenus de ou, vegetale, laptisor de matca, varza, tarate, arahide, banane,
portocale, cartof, conopida, morcovi, dovlecei, broccoli, avocado .
Vitamina B6 (piridoxina)

Necesar zilnic: 2 mg

Carenta genereaza: anemie, tulburari neurologice, leziuni cutanate. Supradozarea duce la ritm respirator
rapid, pierderea coordonarii musculare, paralizii.

Se gaseste in: vegetale verzi, invelisul unor graunte, soia, cartofi, drojdii, galbenus de ou, polen, varza,
mazare, salata, fasole, spanac, portocale, pere, banane, rosii, mere, afine, capsuni, struguri, catina, pepene
rosu, morcovi.
Vitamina B8 (H) – biotina

Necesar zilnic: 0.15 mg

Carenta genereaza: eczema, dereglari ale metabolismului, anorexie, alopecie, depresie, insomnie.

4
Se gaseste in: drojdii, arahide, varza, ciuperci, mazare, morcovi, rosii, spanac.
Albusul de ou se comporta ca o antivitamina H.

Vitamina B9 (acid folic)

Necesar zilnic: 200 µg

Carenta genereaza: anemie, leziuni ale mucoaselor. Supradozarea poate produce probleme ale
sistemului nervos central.

Se gaseste in: frunze verzi, spanac, sparanghel, castraveti, morcovi, cartofi, drojdii, banane, capsuni,
kiwi, mure, portocale, rosii, avocado, broccoli, ceapa, dovlecei, mazare, porumb. Poate fi sintetizat de
intestinul subtire.
Vitamina B12 (ciancobalamina)

Necesar zilnic: 1 µg

Carenta genereaza: oboseala, anemie megaloblastica, scaderea acuitatii vizuale.

Se gaseste in: drojdii, legume verzi, alge, germeni de griu, orez, malt, peste de mare, oua, lapte.
Vitamina C

Necesar zilnic: 60 mg

Carenta genereaza: sangerari ale mucoaselor, scaderea imunitatii, fragilitate vasculara. Supradozarea
duce la diaree.

Se gaseste in: varza, rosii, patrunjel, asmatui, tarhon, grep, castane, macese, polen, germeni de fasole,
mazare, soia, coacaz negru, portocala, lamaie, spanac, cartof, nap, macris, ardei iute, hrean, marar,
loboda, capsuni, visine, ridiche, mere, kiwi, broccoli, struguri, porumb, pepene galben, frunze de
plamanarica, urzici, catina, scoruse, frunze de ciubotica cucului.
Vitamina C2 (P) – flavone, flavonoizi

Necesar zilnic: nu exista date.

Carenta genereaza: fragilitate vasculara, tulburari gastrointestinale.

Se gaseste in: germeni de grau, uleiuri vegetale, vegetale proaspete, lapte, unt, galbenus de ou, polen.

Vitamina D (calciferol, cholecalciferol)

Necesar zilnic: 5 µg

Carenta genereaza: osteoporoza, rahitism, gingivite, insomnia. Supradozarea determina cefalee,


pierderea apetitului, voma, ameteala, dureri osoase si slabiciune musculara, deteriorarea rinichilor,
depozite de calciu.

5
Se gaseste in: ciuperci. In corp variaza in functie de expunerea la ultraviolete.
Vitamina E (tocoferol)

Necesar zilnic: 10 mg - Nu se ia in acelasi timp cu suplimente cu fier.

Carenta genereaza: inflamatii cronice, malnutritie, imbatranire. Supradozarea duce la aparitia stariilor de
ameteala, cefalee, oboseala, probleme de vedere, si tulburari de coaculabilitate ale sangelui .

Se gaseste in: cereale germinate, uleiuri vegetale, legume, banane, kiwi, mere, mure, salata, creson,
spanac, patrunjel, mazare, polen, secara (germeni), frunze de sfecla si morcovi.
Vitamina F

Reprezinta o asociere de acizi grasi esentiali (linoleic ,linolenic si arachidonic ) codificati sub denumirea
generica de vitamina F, denumire care pana in prezent nu a fost acceptata .

Necesar zilnic: nu exista date precise ,putand fi luat in considerare necesarul de acizi grasi
esentiali,cunoscuti ca vitamina F,asa cum aratam anterior .

Carenta genereaza: accidente vasculare, unghii fragile, deshidratarea pielii.

Se gaseste in: uleiuri vegetale pure extrase la rece (floarea soarelui, nuci, alune, rapita, mac de gradina,
inisor).
Vitamina K

Necesar zilnic: nu exista date precise.

Carenta genereaza: malnutritie, tulburari gastrointestinale, hemoragii, deteriorarea ficatului.

Se gaseste in: legume verzi, mazare, cartof, rosie, varza, spanac, urzici, frunze de castan, in unele fructe,
matase de porumb, frunze de traista ciobanului.
Inozitol

Necesar zilnic: nu exista date.

Carenta genereaza: eczema, alopecie, constipatie, colesterolemie, probleme oculare.

Se gaseste in: fructe, nuci, alune, varza, drojdie, lapte, iaurt.

2.1. Alte vitamine

2.1.1. Biotina

Biotina, numita si vitamina B7, B8 sau H, este o substanta implicata in metabolism, jucand un rol activ si
in sanatatea pielii si a parului.

6
Este o substanta care exercita activitate biologica la om, atunci cand se afla sub 2 forme; α- biotina si β-
biotina .
In natura, acesti compusi se gasesc liberi (in plante) sau insotesc aminoacizii sau proteinele , formand cu
acestia complexe din care se elibereaza prin hidroliza. Prin combinarea biotinei cu lizina se obtine cel mai
activ derivat al vitaminei B8, si anume biocitina. Cele mai importante cantitati de biocitina se afla in
drojdii, de unde rezulta un alt aspect practic de valorificare a acestora in procesele fermentative din
industria alimentara, contribuind la imbogatirea produselor alimentare finale cu aceasta vitamina
Inlocuirea unor elemente din molecula biotinei duce la formarea unor structuri biotinice cu activitate
vitaminica mai slaba .
Prin cresterea sau descresterea catenei laterale se formeaza analogi structurali inactivi (care nu prezinta
activitate vitaminica)
Toate formele active pentru om sunt dextrogire (D).

2.1.2. Proprietatile biotinei

Biotina este termostabila, rezistenta la actiunea acidului clorhidric din stomac, labila sub activitatea altor
acizi sau baze tari. Se degradeaza la temperaturi joase (se distruge prin refrigerare) sau la viraje bruste de
temperatura (prajire in ulei incins). Prin pasteurizare se distruge aproape in intregime. La prepararea
termica a hranei, daca se creste treptat temperatura, pierderile de biotina sunt doar de 20%.
Biotina libera este solubila in apa. Complexele biotinice sunt insolubile in apa sau in lipide, dar
elibereaza biotina libera (cu unele exceptii) sub actiunea acidului clorhidric din stomac.
Biosinteza biotinei este realizata in cantitate mare de catre microflora intestinala.
Biosinteza, absortie si activitatea biotinei este franata de antagonisti ca: alcoolul, estrogenii, sulfamidele,
antibioticele, hrana conservata,grasimile saturate. Dintre substantele care stimuleaza activitatea biotinei,
enumeram: aminoacizii esentiali,acizii grasi mononesaturati si polinesaturati, acidul lactic, vitamina A,
vitamina PP.
Probioticcele,prebioticele si simbioticele , prin stimularea microflorei intestinale, pot aduce
organismului mai multa biotina decat orice sursa exterioara de alimente sau suplimente.

2.1.3. Activitatea vitaminica si bioterapeutica a biotinei

7
Biotina intervine in toate metabolismele fiind un coferment al multor sisteme enzimatice. Are un rol
deosebit de important atat in degradari cat si in sinteze si neosinteze
Carenta in vitamina B8 este relativ rara, datorita biosintezelor intestinale. Albusul de ou crud poate
provoca stari de insuficienta din cauza prezentei ovidinei. In mod secundar, hrana saraca in biotina
precum si anaciditatea gastrica poate provoca simptome de insuficienta. Daca magneziul este deficitar,
biotina nu este activata, iar in aceste conditii, functia vitaminica a acestei substante este mult diminuata.
Carenta in biotina se manifesta prin: dermatite ale degetelor picioarelor si mainilor, dermatita seboreica
sau xerodermie (piele uscata cu aspect cenusiu), astenie, astenie mialgica, anorexie, greata,
hipercolesterolemie, caderea parului, incaruntire precoce, descuamarea pielii, oprirea cresterii la copii,
etc.. Primele semne ale deficitului se exteriorizeaza prin starii de neliniste, ameteala, irascibilitate,
modificari ale mucoasei gurii, dureri de cap.
Suplimentarea surselor de biotina (175-500 μg zilnic) aduce beneficii organismului chiar daca nu exista
vreun deficit vitaminic, mai ales in cazul unor afectiuni, ca: hepatita, steatoza hepatica, ciroza,
ateroscleroza, diabet, schizofrenie, boala lui Parkinson, distrofie musculara, depresie, anxietate.
Biotina intarzie incaruntirea si caderea parului, calmeaza durerile musculare, ajuta la vindecarea
eczemelor si a dermatitelor .

2.1. Surse naturale bogate in biotina:

CONTINUT BIOTINA
PRODUS
(μg/100g)

Polen apicol 10.000

Galbenus de ou 300

Ficat 230

Drojdii Torula 133

Ou intreg 99

Nuci* 36

Ciocolata 25

Ciuperci 15

Ciuperci 15

Fasole boabe 10

Orez brun 9

Sturioni (moruni, cega, nisetru, pastruga, etc.) 8

Spanac 7

8
Drojdii 6,5

Porumb 5,8

Tarate 5,5

Lapte 5

Morcovi 4,1

Ovaz, soia, piersici 4

Biotina din nuci, dar si din alte oleaginoase tari (arahide, migdale, alune) este 'prinsa' in complexe
proteice din care se elibereaza greu, motiv pentru care, se poate considera ca aceste vegetale sunt mai
degraba sarace in biotina .

2.2. Colina

Colina favorizeaza biosinteza fosfolipidelor in ficat, pe care apoi le pune in circulatie. In absenta acestei
substante ficatul se infiltreaza cu grasimi (steatoza hepatica).
Colina are asupra colesterolului o actiune oxidativa (degradanta).

Acidul paraaminobenzoic (PAB, PABA) si esterii sai

PABA si esterii sai, prezinta proprietati antioxidante,probiotice, stimulente asupra melanogenezei


(formarea pigmentilor) si imunizante.
Cei mai importanti esteri a acidului paraaminobenzoic sunt anestezina si novocaina (procaina), ultima
fiind numita vitamina H3 de catre dr. Ana Aslan si folosita ca vitamina antiimbatranire .

2.3. Carnitina

Carnitina, numita si vitamina T, este un aminoacid cu functie pancreotropa (stimuleaza pancreasul).


Vitamina T reduce masa adipoasa si trigliceridelemia

In 1920 s-a descoperit o substanta esentiala pentru insecte, care le asigura dezvoltarea si care face
posibila metamorfozarea lor.
Initial, s-a descoperit ca viermele de faina ,Tenebrio molior, nu se poate dezvolta si supravietui in lipsa
unei substante indispensabile care a fost numita factor T, dupa numele viermelui . Dupa ce cercetarile s-
au extins, s-a observat ca factorul T , este un un element indispensabil de crestere pentru majoritatea
insectelor, intervenind si in metamorfozarea acestora. Astfel, factorul T, a primit denumirea de vitamina
T.
Dupa 55 de ani de la descoperirea factorului T, s-a constat ca acesta actioneaza activ si la om (1975). Cu
aceasta ocazie vitamina T a primit denumirea de carnitina .

Carnitina este o trimetilbetaina a acidului betahidroxigamaaminobutiric, fiind in fond un aminoacid , insa


nu se stie cu precizie cum intra si se leaga instructura proteidelor.

9
Carnitina-formula de structura –enantiomeri

Formele sub care se gaseste carnitina sunt:


- L-carnitina (forma activa),
- D-carnitina (forma inactiva din punct de vedere biologic),
- L-acetil carnitina (derivat al formei active).

2.3.1. Bioactivitatea carnitinei la om

Desi actiunea carnitinei asupra organismului uman nu este nici pana azi pe deplin elucidata, se stie ca
indeplineste un rol biochimic de donor de grupari metilice (agent de metilare). Prin aceasta activitate,
carnitina se dovedeste a fi o substanta pancreotropa (stimuleaza secretia pancreatica). In pancreas,
carnitina accelereaza mai ales productia de hormon lipocaic, substanta care indeplineste un rol lipotrop
activ.
Carnitina mai intervine in metabolismul lipidelor accelerand degradarea grasimilor, cu efect mai ales
asupra trigliceridelor. Vitamina T , reduce masa adipoasa si triglicerolemia.
In mod natural, actiunea carnitinei la toate mamiferele se desfasoara in analogie cu betaina si colina.
Carnitina sintetica si semisintetica se foloseste astazi frecvent ca supliment (pentru sportivi, pentru
slabit). Pe termen scurt (este un supliment relativ nou) nu s-au constat efecte secundare la administrarea
carnitinei, dar este posibil, ca din cauza efectului stresant exercitat asupra pancreasului, sa dauneze
sanatatii, daca se administreaza pe perioade lungi.
Carnitina exogena nu este esentiala pentru om, deoarece organismul o poate sintetiza din aminoacizi
(lizina, metionina, betaina). Mai mult, organismul sintetizeaza in mod natural derivatul activ al
carnitinei, L-acetil carnitina, care indeplineste si rolul de mediator in transmiterea impulsului nervos de la
un neuron la altul (este un precursor al acetilcolinei) fiind totodata si un neuroprotector.
L-acetil carnitina este o substanta endogena destul de importanta, care ajuta la intarirea memoriei si care
diminuaza sau intarzie aparitia simptomelelor specifice maladiei Alzheimer.
Inainte de a se miza pe efectul terapeutic al carnitinei, este recomandat sa se verifice daca nivelul celor

10
trei aminoacizi (lizina, metionina, betaina) este optim, deoarece ei sunt cu adevarat importanti pentru corp
si pot inlocui in mare masura actiunea carnitinei .

2. Acidul pantotenic

Acest compus, ca coferment, participa activ in reactiile metabolice accelerand degradarea glucidelor si
contribuind la biosinteza unor lipide (acizi grasi, fosfatide, steroli).
Acidul pantotenic stimuleza cresterea, tonifica respiratia, ajuta la combaterea anemiei, echilibreaza
metabolismul

2.5. Acidul folic si folatii

Acidul folic este un constituent al asa numitelor enzime folate, care au un rol important in biosinteza
vitaminei B1precum si in hematopoieza. Acidul folic ajuta la vindecarea a diferitelor tipuri de anemie,
avand efecte favorabile atat asupra biosintezei eritrocitelor cat si a cresterii continutului lor in
hemoglobina.

2.6. Inozitol

Necesar zilnic: nu exista date.

Carenta genereaza: eczema, alopecie, constipatie, colesterolemie, probleme oculare.

Se gaseste in: fructe, nuci, alune, varza, drojdie, lapte, iaurt.

3. Covitaminele

Covitaminele sunt substante, de obicei tot din randul vitaminelor, in prezenta carora actiunea unei
vitamine este mai eficienta. De exemplu, din punctul de vedere al vitamina F, vitamina E este o
covitamina, deoarece prezenta celei din urma ii creste eficienta, primeia

4.Provitaminele

Provitaminele sunt substante inerte (fara actiune biologica), inactive, care se transforma ulterior (in
organism) in vitamine, fiind precursori a acestora. Cea mai cunoscuta provitamina
este carotenul (provitamina A), care este precursorul vitaminei A

5. Previtaminele

In cazul unor substante, intre provitamine si vitamine, se formeaza compusi intermediari care poarta
denumirea de previtamine, asa cum se poate vedea din exemplul de mai jos:

ROVITAMINA PREVITAMINA VITAMINA


→ →
(triptofan) (acid nicotinic sau niacina) (nicotinamida sau vitamina PP)

6. Vitagenele

Vitagenele sunt substante care se gasesc in tesuturi si in celule, unde prezinta o


activitate vitaminica secundara, care nu este indispensabila vietii.

11
In timp ce vitaminele, fiind biocatalizatori, nu indeplinesc in mod direct vreo functie structurala, plastica
sau energetica, vitagenele poseda intr-o oarecare masura aceste proprietati .

7. Antivitaminele

Antivitaminele sunt substante cu structura asemanatoare vitaminelor, dar care nu prezinta activitate
asupra organismului uman. Prin faptul ca poseda structuri apropiate de cele ale vitaminelor,
antivitaminele adera la substraturile specifice vitaminelor, anihiland posibilitatea de actiune ale acestora.
In consecinta, antivitaminele pot provoca stari carentiale (hipovitaminoze)

8. Avitaminoze, hipovitaminoze, poliavitaminoze, hipervitaminoze si intolerantele la vitamine-


generalitati

Lipsa vitaminelor din organism produc stari grave, din fericire de cele mai multe ori reversibile,
numite avitaminoze. Daca in corp vitaminele sunt insuficiente, se instaleaza situatii carentiale care poarta
denumirea de hipovitaminoze. Atunci cand mai multe vitamine lipsesc concomitent din organism, se
produc boli cauzate de poliavitaminoze.
Poliavitaminozele apar mai frecvent la oameni spre sfarsitul iernii, din cauza uni consum mai indelungat
de alimente uscate, cu un continut scazut de vitamine si a unui consum redus de fructe si legume in stare
proaspata .
Starile de hipovitaminoza, mai rar cele de avitaminoza, pot sa apara ca o consecinta a unui aport
insuficient de vitamine sau provitamine din alimentate (cauze exogene) sau din cauze endogene (absortie
deficitara, capacitate redusa de transformare a provitaminelor in vitamine, diminuarea capacitatii de
depozitare a vitaminelor in tesuturi, degradarea florei intestinale, etc.).
Prin administrarea indelungata sau abuziva a unor suplimente farmaceutice sau a unor medicamente cu
vitamine, se poate instala fenomenul de hipervitaminoza. Hipervitaminoza prin alimentatie este posibila
in cazul unor provitamine si vitamine liposolubile, mai ales A si E, provenite dintr-un consum indelungat
de: ficat de peste, untura de peste, sucuri de legume cu mult caroten (morcovi, sfecla rosie).
Nu s-au semnalat stari de hipervitaminoza prin consum alimentar in cazul vitaminelor hidrosolubile.
Hipervitaminozele se manifesta asemanator hipovitaminozelor si uneori pot produce intoxicatii.
Pe langa starile de carenta sau de exces, mai pot aparea, la unele persoane, manifestari de intoleranta fata
de vitamine. Cel mai des se intalneste intoleranta la vitamina B1. Nu se recomanda administrarea tiaminei
prin suplimente sau medicamente la gravide, deoarece fatul poate fi intolerant, ceea ce poate determina
malformatii la copil.

12