MODULUL VIII.

TERAPIA OCUPATIONALA

LOCUL SI ROLUL TERAPIEI OCUPATIONALE IN CADRUL KINETOLOGIEI SI

RECUPERARII MEDICALE
Terapia ocupationala are drept scop ajutorarea oamenilor sa isi recastige independenta in
majoritatea ariilor de existenta. Aceasta terapie imbunatateste abilitatile cognitive, fizice si
motrice ale persoanelor cu dizabilitati si contribuie la cresterea increderii in sine si la
reintegrarea sociala a unui individ.
Specialistii pot aplica terapia ocupationala in: spitale, scoli, centre de reabilitare, centre de
sanatate mintala, cabinete private, clinici de pediatrie, centre de asistenta sociala.
Atat terapia ocupationala cat si fizioterapia (terapia fizica) au acelasi scop: imbunatatirea calitatii
vietii. Si totusi, sunt diferite: fizioterapia se adreseaza pacientilor care necesita tratarea,
recuperarea si restabilirea bunei functionari a organismului prin intermediul a diverse mecanisme
de actiune a factorilor fizici. Aceasta acopera mai degraba afectiunile motrice, dureroase, cele
care solicita rezistenta corpului, care privesc articulatiile, in timp ce terapia ocupationala este
aplicata in cazul problemelor de sanatate care implica abilitati cognitive, senzoriale, activitati
motorii fine, abilitati vizuale perceptive etc.
Terapia ocupationala este o metoda de tratament a anumitor tulburari fizice sau mentale,
prescrisa de medic si aplicata de specialisti calificati folosind munca sau orice alta ocupatie in
vederea videcarii afectiunii sau sechelelor sale. Pe langa stimularea increderii in sine, terapia
ocupationala are si scopul de a dezvolta personalitatea, de a organiza un program de miscari
dirijate in conditii de lucru.
Obiectivele si efectele terapiei ocupationale
- Inlaturarea tulburarilor functionale pasagere simple sau multiple prezente intr-o serie de
afectiuni in care este necesara reeducarea gestuala, deci, recuperarea unui deficit motor.
- Reeducarea mijloacelor de exprimare implicand vorbirea, atitudinea, comportamentul.
- Restabilirea independentei sub aspect psiho-somatic.
- Mentinerea functiei tuturor grupelor musculare, atat pentru regiunea afectata cat si pentru
celelalte regiuni si conservarea unei bune functii a articulatiilor neimplicate in procesul patologic
si intarirea musculaturii deficitare.
- imbunatatirea amplitudinii de miscare.
- Efectele psihice sereflecta in calmarea starii de neliniste a pacientului, dezvoltarea atentiei,
disparitia descurajarii si renasterea sperantei, pastrarea obisnuintei activitatilor zilnice si
diminuarea complexelor de inferioritate.
- efectele psiho-sociale se concretizeaza in intretinerea relatiilor cu celelalte persoane, in
capatarea increderii in sine si in altii si in obtinerea perspectivei de incadrare sociala in viitor.
Regulile principale de aplicare a terapiei ocupationale au in vedere stadiul dizabilitatii, analiza
ocupatiei, confruntarea informatiilor obtinute.
Terapia ocupationala este o ,,terapie functionala`` avand ca obiectiv educarea pacientului la cel
mai inalt nivel functional posibil care sa-i permita sa efectueze toate activitatile vietii acestuia.
Acest obiectiv se poate atinge prin trei directii de lucru:
a) Adaptand activitatatile individului in asa fel incat ,,sa faca`` ce ar trebui ,,cu ce poate``.
b) Adaptand mediul inconjurator la deficitul functional al pacientului.
c) Adaptand menirea unei persoane de a realiza o sarcina
Principii in terapia ocupationala
Notiunea de ,,ocupatie`` nu se refera strict la serviciul pe care il are un individ. Terapia
ocupationala intelege prin ,,ocupatie``, o suma de activitati din cele mai variate domenii pe care
individul le realizeaza in cursul zilei si care dau inteles vietii lui. Aceste activitati se refera la:
- autoingrijirea zilnica (hranire, imbracat, pieptanat, manipularea obiectelor, indeletniciri legate
de ingrijirea casei si a familiei)
- activitati educationale
- activitati de divertisment in timpul liber
- hobby-uri
- alte activitati sociale
Ce care indica si efectueaza terapia ocupationala trebuie sa ofere urmatoarele servicii:
1) Evaluarea capacitatii functionale a subiectului (a restantului morfo-functional).
2) Evaluarea mediului de viata acasa si la locul de munca.
3) Programe de asistenta terapeutica- recuperare atat cu metode specifice cat si ajutatoare.
4) Recomandarea si antrenarea pacientilor in utilizarea unor echipamente adaptative care
inlocuiesc sau ajuta functiile pierdute.
5) Instruirea familiei si ingrijitorilor asupra modului de ajutor pe care trebuie sa-l dea
pacientului.
6) Sprijinul si asistarea efectelor emotionale, sociale, cognitive cauzate de boli si
traumatisme.
7) Cunostinte asupra cresterii si dezvoltarii copilului si a perturbarilor tardive determinate
de abaterile de la dezvoltarea normala.
De metodele terapiei ocupationale beneficiaza urmatoarele cazuri:
- bolnavii neurologici (paralizii), boala Parkinson, scleroza multipla
- bolnavii cu artropatii cronice inflamatorii, degenerative etc.
- bolnavii cu sechele posttraumatice
- bolnavii cardio-pulmonari (coronarieni, bronhopulmonari)
- bolnavii cu probleme de sanatate mintala, tulburari de comportament, probleme cognitive
- bolnavi cu afectiuni senzoriale
- amputatii
- arsii
- pacientii dependenti de droguri, alcool sau cu abuzuri alimentare
- copiii cu tulburari in dezvoltarea neuro-musculara
- varstnici cu scaderea conditiei fizice
- sindroame genetice (sdr. Down, sdr. Wiliams), autismul.
Terapia ocupationala are trei preocupari esentiale:
1) Evaluarea nivelului functional al pacientului (cu infirmitate, incapacitate adaptativa sau
handicap) si evaluarea mediului (acasa, la locul de munca, la scoala)
2) Organizarea programelor de terapie ocupationala
3) Descrierea principalelor activitati folosite in diverse programe in scopul crearii de
oportunitti pentru ca pacientii sa-si desfasoare viata cat mai corect posibil din punct de
vedere fizic si psihic.
Rolul terapiei ocupationale
- Evalueaza tipurile de activitati ocupationale trecute si prezente pe care le poate executa
individul
- Identifica componentele disfunctionale din gestica si impactul lor asupra activitatilor
ocupationale
- Remediaza sau compenseaza disfunctiile din activitatile ocupationale si din gestica
- Faciliteaza sau structureaza schemele de miscare din activitatile ocupationale in functie de
varsta si de rolul pe care-l are de indeplinit pacientul in viata zilnica
- Stimuleaza increderea in sine a pacientilor si dezvoltarea fireasca a personalitatii lor
- Asigura organizarea unor programe de activitati care sa le aduca bucurie si sa le imbunatateasca
abilitatile manuale
- Evalueaza capacitatile si inclinatiile catre o anumita ocupatie, care ar putea deveni meseria lor
de viitor
- Coreleaza recuperarea medicala cu cea profesionala (de ex. impletirea de cosuri de nuiele
pentru a le vinde ulterior)
- Asigura diminuarea dependentei de persoanele de ingrijire.
TEHNICI DE LUCRU IN TERAPIA OCUPATIONALA, FOLOSIND DIVERSE
MATERIALE SI INSTRUMENTE OBIECTIVE DE REFERINTA
 1. Manipularea instrumentelor specifice prelucrarii materialelor- exercitii de utilizare a
diverselor instrumente (pensula, foarfeca, cu varfuri rotunjite, planseta, perforator,
gherghef, rigla, metru de croitorie, sablon/tipar, stampile, truse de desen, culori, creioane,
puzzle, jucarii, instrumente muzicale, papusi/marionete, aparatura muzicala (CD-uri,
DVD-uri, radio-casetofoane)
2. Utilizarea materialelor de lucru in activitatea practica
- exercitii practice de utilizare a materialelor (pahar, lipici, lut, ceara, aluat, seminte,
hartie, flori uscate, coji de nuca, boabe de fasole, samburi de fructe, conuri de brad,
scoici, melci, dopuri de pluta, betisoare, scobitori, coji de ou, castane, ghinde, panglici.
- exercitii de separare a materialelor dupa anumite criterii
3. Exersarea tehnicilor de lucru, utilizate in activitatile de terapie ocupationala
a) Activitati de abilitate manuala:
- exercitii elementare de rupere/lipire/indoire/modelare/bobinare/rasucire/mulare/taiere
/innodare /impletire/tesut/cusut/vopsire/asamblare
- exercitii de rupere si mototolire a hartiei
- exercitii de taiere, indoire , pliere si lipire
- exercitii de trasare dupa sablon, decupare dupa conturul trasat si lipire
- exercitii de modelare cu plastilina/lut
Se exerseaza miscarile translatorii, circulare, de apasare, alplatizare, de adancire cu
ajutorul degetului mare, de presare, etc
- exercitii de bobinare, rasucire, impletire, innodare
- exercitii de cusut/tesut.
b) Activitati de expresie grafo-plastica
- exercitii de divertisment grafic (mazgalire, zigzaguri, rotunduri
- exercitii de invatare a elementelor de limbaj plastic: punctul, linii in diferite sensuri, colorarea
si hasurarea unor contururi simple, redarea unor obiecte simple prin imbinarea diferitelor forme
cunoscute, colorarea unor spatii din ce in ce mai mici, dactilopictura, manuirea corecta a pensulei
si folosirea acuarelelor, exercitii de alternare a culorilor, asezarea in pagina a elementelor temei
- desen figurativ:,, franjurile covorului ``, ,,curcubeul``, ,,dintii fierastraului``, ,,fulgerul``,
,,valurile marii``, ,,spirala``, etc.
- exercitii de desen schematizat- compozitii simple din figuri geometrice (omulet, bicicleta,
masina)
- exercitii prin joc
- exercitii de pictura
- exercitii de desen pe o tema data
- exercitii de compozitie simpla prin puncte, linii, pete de culoare, dactilopictura
- exercitii de compozitie libera: desen, colaj, grafica.
- exercitii de desen ornamental si decorativ (felicitare, rama de tablou, vaza cu flori, ou de Paste,
costumul popular, etc.)
- exercitii de desen dupa natura (peisaj, natura moarta)
c) Activitati de expresie muzicala
- jocuri muzicale asociate cu miscare
- exercitii de invatare si interpretare a unor cantece tematice
- activitati de pregatire a serbarilor scolare sau a unor manifestari cultural- artistice (colinde,
uraturi, ziua mamei, 1iunie, 1decembrie)
- auditii muzicale
- exercitii de recunoastere a unor cantece din folclorul copiilor.
d) Activitati de expresie non-verbala si verbala
- exercitii: joc de mima, pantomima, ,,recunoaste personajul``
- jocuri de imitatie (gesturi caracteristice diferitelor activitati cotidiene: harnicuta, sportivul,
doctorul, profesorul)
- dansuri cu antrenarea diferitelor parti ale corpului (bataia palmelor, pocnitul degetelor)
- exercitii de onomatopee, ,,framantari de limba`` pentru sunetele cu punct de articulare apropiat
(s-z sare/zare, f-v fata/vata) jocuri de cuvinte, versuri ritmate, recitari
- recitari in oglinda
- joc de rol/dramatizare
- teatru de papusi
TERAPIA OCUPATIONALA SI ERGOTERAPIA
Recuperarea pacientilor cu diferite dizabilitati sau invaliditati dobandite in cursul vietii, este un
proces continuu incepand de la patul bolnavului pana la reintoarcerea acestuia in munca.
Complexul de actiuni si practici adoptatein procesul recuperarii deficientilor, indiferent de natura
acestora se finalizeaza odata cu incadrarea subiectului recuperat, intr-o ocupatie de preferinta
remunerata.
Terapia ocupationala si ergoterapiasunt cai de obtinere a acestui proces si care se bazeazape
conceptul ca cel mai bun doctor pe careni-l ofera natura este activitatea, munca. Caracterul
terapeutic al munciieste recunoscut de foarte mult timpi iar in domeniul recuperarii munca este
considerata metoda de tratament
Daca terapia ocupationala urmareste stimularea interesului bolnavului pentru activitati oarecare
(artterapie, cultterapie, kinetoterapie, etc.), ergoterapia are la baza semnificatia intrinseca a
muncii remunerate, exercitate prin reinsertie profesionala si sociala a bolnavului.
Printre activitatile frecvent adoptate de catre bolnavii cu afectiuni de lunga durata sunt: tesutul
covoarelor, confectionarea articolelor de croitorie, broderie, activitati zootehnice, agricole
(legumicultura, floricultura, pomicultura)etc. Acestea, prin stimuli corespunzatori, urmaresc sa
trezeasca interesul pentru munca, pentru formarea unor stereotipuri dinamice, iar mai apoi sa
conduca la o recuperare sociala.
Pornind de la constatarea ca inactivitatea prelungita duce la pierderea capacitatii de efort si a
aptitudinilor psihomotorii, organizarea timpului liber al bolnavilor face ca dupa aplicarea
tratamentului medical si ergoterapic, reluarea muncii sa fie posibila fara dificultati importante de
ordin fizic si psihic.
In aceasta idee, inca din perioada spitalizarii, bolnavii trebuie sa fie pregatitipentru activitatea
profesionala practicata inainte de imbolnavire, sau daca acest lucru nu este posibil, trebuie sa fie
reorientati si initiati in alte profesii accesibile starii lor actuale.

EFECTELE ERGOTERAPIEI SI TERAPIEI OCUPATIONALE

Ergoterapia, ca si terapia ocupationala se adreseaza intregului organism si nu numai unui organ
sau functii. Ele trebuie alese in raport cu tulburarea functionala dar si cu pregatirea profesionala,
varsta, sex, statut social si in concordanta cu orientarea si reorientarea profesionala indicata.
Efectele ergoterapiei si terapiei ocupationale au fost sintetizate astfel:
- din punct de vedere intelectual- au o influenta normalizatoare, micsoreaza emotivitatea,
elibereaza energia potentiala, dezvolta atentia, inlocuieste tendinte psihice daunatoare, da
incredere in sine, educa obiceiul de a lucra si da posibilitatea expresiei personale, dezvoltand
initiativa.
- din punct de vedere fizic- restaureaza functia articulara, creste forta musculara, creste aportul
sanguinsi viteza proceselor de reparare, creste rezistenta la oboseala, dezvolta coordonarea
motorie
- din punct de vedere social- dezvolta responsabilitatea de grup si de cooperare si ofera
posibilitatea contactelor sociale
- din punct de vedere economic – descopera vocatii profesionale, creeaza obisnuinte industriale
si ajuta pacientii sa participe material la intretinerea lor
Necesitatile mereu crescande ale recuperarii capacitatii de munca, impun transpunerea in
practica a acestor metode de tratament care impreuna cu celelalte actiuni de recuperareconduc la:
- restabilirea functionalitatii organismului uman
- prevenirea sechelelor functionale capabile sa produca invalidarea
- reducerea incapacitatii temporare de munca (concedii medicale)
- scurtarea perioadei de adaptare la munca, orientarea si reorientarea profesionala in raport cu
potentialul functional restant
Principalele componente ale organismului la care se adreseaza munca profesionala sunt:
- solicitarea kinetica- care este prestata de aparatul locomotor
- solicitarea metabolica, care cuprinde principalele sisteme si aparate ale organismului care
permit executarea efortului profesional
- solicitarea neuro-psiho-senzoriala de elaborare si comanda facuta de sistemul nervos
Prin intermediul aparatului locomotor se realizeaza pozitia pentru lucru (postura) si deplasarea
posturii la locul de munca prin mers, gestualitate profesionala (prehensiunea si apasarea) si
posibilitatea deplasarii gestului profesional (deplasarea mainii prin antebrat si brat).
TERAPIA OCUPATIONALA SI ERGOTERAPIA LA PERSOANELE VARSTNICE
Terapia ocupationala deriva din cuvintele care o compun
Terapie inseamna tratamentul unei boli, al unui handicap sau al unei dizabilitati.
Ocupatia reprezinta ideea de activitate in care te implici, te angajezi sa participi efectiv si
motivat. Apartine metodelor de tratament nemedicamentoase, aplicabila incepand de la Pediatrie
pana la Geriatrie. Este o arta si o stiinta a directionarii individului bolnav spre participarea la
anumite activitati pentru a-si reface, intari sau imbunatati performantele, spre facilitarea insusirii
acelor abilitati si functii care sunt necesare pentru adaptare, productivitate, diminuarea sau
corectarea patologiei, in scopul mentinerii starii de sanatate.
Terapia ocupationala acordata varstnicului este justificata astazi mai mult ca oricand datorita
stressurilor psiho-sociale ale batranului, prezente azi mai mult ca oricand:
- insingurarea socio-familiala
- dezinsertia sociala
- socul pensionarii
- crizele de adaptare
- regresia psiho-motorie
- pierderea autonomiei
Toate acestea sunt aspecte care privesc persoanele varstnice.
Obiectivele terapiei ocupationale urmaresc crearea unui program ce vizezaza ca finalitate:
- cresterea increderii in sine
- cresterea independentei in activitatea pacientului
- reintegrarea in mediul familial social si profesional
- recuperarea motricitatii
- reluarea activitatii cotidiene
Terapia ocupationala se poate folosi alaturi de terapiile medicamentoase, fizice si
kinetoterapeutice sau psihoterapie pentru recuperarea complexa a varstnicului.
Terapia ocupationala de functie se aplica in cazurile grave, atunci cand bolnavul a pierdut si
obisnuintele primare (instinctuale) si pe care trebuie sa le recapete (alimentatie, toaleta zilnica,
etc.).
Terapia ocupationala se aplica ins asi in scopul consolidarii rezultatelor obtinute: activitati
recreative, hobby-terapia, activitati de utilitate practica, gradinarit, bricolaj, etc. Se iau in
consideratie ideile si preferintele bolnavilor precum si experienta lor personala. In masura
posibilitatilor, bolnavii vor fi dirijati catre activitati noi. Se vor evita activitatile grele care
solicita excesiv pacientul. Noile activitati se vor intinde dela activitati personale (reinvatate), la
toaleta, echipare, dezechipare, lectura, auditii muzicale, spectacole, floricultura, gradinarit,
tesatorie, impletituri, tricotaje, broderie, pictura, artizanat, butaforie, pirogravura, traforaj, etc.
Terapia ocupationala aplicata batranilor in scopprofilactic are rolul de incetinire a procesului de
imbatranire, prin exercitiile fizice, intelectuale, cat si prin terapia de caz care-si propune sa ajute
varstnicul in maximul de independenta fizica, psihologica si sociala.
Parametrii tratamentului sunt delimitati de: dizabilitatile pacientului, imaginatia si experienta
profesionala a terapeutului. Activitatea de terapie ocupationala se poate desfasura in spitale,
clinici, scoli, acasa la pacient, in diverse servicii sociale, etc.
Ergoterapia la persoanele varstnice
Ergoterapia reprezinta forma cea mai generala de activitate lucrativa, cu o sfera mare de
cuprindere. In cadrul ei intra o mare gama de activitati, de la cele mai simple, elementare de tipul
muncilor gospodaresti executate in cadrul spitalului de catre bolnavi impreuna cu personalul
incadrat in acest scop, pana la activitatile profesionale diferentiate, in functie de profilul acestora
(croitorie, lucru manual, atelier mecanic, tamplarie, agricultura). Important in acest sens este
caracterul simbolic al acestor activitati, de exercitii pentru refacerea aptitudinilor individuale
modificate de boala.
In cazul ergoterapiei se pune accentul pe reeducarea gestualitatii, a indemanarii, dezvoltarea
expresivitatii, readaptarea subiectilor la efort si revenirea lor la o activitate profesionala cu efect
de resocializare. Prin aceasta, bolnavii isi redobandesc autonomia si demnitatea. Ele se recapata
intr-o maniera simbolica, prin intermediul ,,obiectelor`` produse de acestia si a efectelor lor
asupra celor care le-au produs. Activitatile ergoterapeutice cu ajutorul uneltelor, contribuie la
progresul capacitatilor de coordonare individuala.
Obiectivele pentru activitatile de ergoterapie sunt:
- dezvoltarea deprinderilor manuale
- dezvoltarea respectului fata de rezultatele muncii lor
- consolidarea deprinderilor tehnice
- consolidarea abilitatilor de a finaliza lucrul inceput si disciplina pastrarii materialelor in ordine
- educarea rabdarii, respectarii regulilor, cooperarea cu alte persoane in vederea realizarii unor
lucrari de grup.
Activitatile de ergoterapie pun accentul pe reeducarea gestualitatii, a indemanarii, invatarea unor
deprinderi noi, utile, dezvoltarea expresivitatii, readaptarea/adaptarea la efort.
Cele mai largi domenii de aplicare a terapiei ocupationale si ergoterapiei sunt cele cu specific
patologic al psihicului, dar si neuromotor, pulmonar, reumatologic, geriatric, in general cele
tratate in cadrul balneo-fizio- terapiei.
In evaluarea completa si obiectiva a fiecarui caz se va avea in vedere:
- inlaturarea tulburarilor functionale, reeducarea mijloacelor de exprimare (vorbire, atitudine,
comportament)
- restabilirea independentei pacientului sub aspect psiho-motor.
Pentru obtinerea unor rezultate favorabile in aplicarea masurilor de terapie ocupationala si
ergoterapie este foarte importanta obtinerea cat mai rapida a colaborarii active a pacientului, apoi
pacientul, din convingere, cu vointa si din propriul interes sa incerce sa se adapteze unei noi
situatii legate de boala dar si sa se reintegreze in societate.
TERAPIA OCUPATIONALA SI ERGOTERAPIA IN DIVERSE AFECTIUNI ALE
APARATULUI LOCOMOTOR (poliartrita reumatoida, artroze, spondilita anchilozanta,
coxartroze operate)
Obiective:
- mentinerea si corectarea aliniamentului segmentelor si a posturilor fiziologice
- mentinerea sau ameliorarea mobilitatii articulare
- mentinerea sau ameliorarea fortei musculare
Terapia ocupationala urmareste refacerea mobilitatii articulare sub toate aspectele ei:
amplitudine articulara, forta si rezistenta musculara, coordonarea si abilitatea miscarilor.
Scopul:
- maxima independenta la domiciliu si la locul de munca
- refacerea gesticii necesare in munca si profesie
- invatarea unei abilitati ,,trucate``pentru a utiliza obiecte adaptate restantului functional
Se aplica masuri de :
- ergoterapie specifica- cuprinde activitati care au maxim de adresabilitate si solicitare asupra
deficitului functional propriu-zis al pacientului respectiv asupra articulatiilor si musculaturii
afectate
- ergoterapie globala, nespecifica- cuprinde activitati care se adreseaza organismului in general
sau/si segmentelor corpului ramase indemne si care pot compensa disfunctiile segmentelor
afectate.
Principii:
- prin gesturi simple se ajunge la gestica de finete
- antrenarea separata a tuturor prizelor pentru a ajunge la combinatiile necesare
- posturarea corpului sa fie comoda la exercitii
- sedintele sa nu fie obositoare si repetitive
- varietate mare de exercitii
- alternarea exercitiilor profesionale cu cele recreative
- instalatiile, aparatura, sa nu fie periculoase.
Evaluarea periodica a pacientului
- bilant clinic articular si muscular
- bilantul penselor
- abilitatea gestuala- teste de abilitate- incheierea nasturilor, deschiderea unui plic, impaturirea
unei foi in patru, lipitul timbrelor, decupatul cu foarfecele, scrisul.
- bilantul activitatilor cotidiene- situatia familiala, sociala, profesionala, tipul de locuinta,
accesibilitatea, posibilitatile materiale de adaptare si amenajare.
In programul de recuperare al pacientilor cu afectiuni locomotorii se are in vedere:
- independenta in pat este esentiala- toateschimbarile de pozitie in pat trebuie sa fie indolore
- cititul in pat- se foloseste suportul pentru carte
- alimentatia necesita adaptarea tacamurilor- manere groase (pentru deficitul inchiderii mainii)
sau manere lungi (pentru deficitul flexiei cotului)
- se folosesc orteze de lucru:
a) orteze de stabilizare- au si rol antalgic si suplinesc un deficit al stabilitatii articulare sau un
deficit muscular care produce dezechilibre : orteza de stabilizare a cotului care mentine cotul in
unghi de 900 in special la mese, orteze de stabilizare a articulatiei metacarpo-falangiene,
favorizeaza flexia interfalangiana si o impiedica pe cea metacarpo-falangiana, orteze de
stabilizare a policelui in opozitie.
b) orteze de corectie- se pun precoce si combat deformarile reductibile
Se recomanda:
- exercitii zilnice (2-6 ore/zi in cateva reprize)- impletit, modelat, dactilografiat, desenat, gravat,
manuirea marionetelor. Activitatea nu trebuie sa determine dureri si oboseala mare musculo-
articulara.
- activitati casnice- curatatul si tocatul legumelor, spalatul vaselor cu apa calda, stergerea
prafului
- jocuri cu mingea, tintar, popice, biliard, tenis de masa, joc de table.
Daca s-a instalat incapacitatea functionala, activitatile zilnice trebuie usurate prin diverse
amenajari:
- ingrosarea manerelor tacamurilor pentru cei care au prehensiune incompleta
- scaune si wc-uri mai inalte pentru genunchi si articulatiile coxo-femurale care nu se mai
flecteaza suficient
- vase de bucatarie usoare si cu manere duble pentru maini deformate si cu forta slaba
- confectionare de imbracaminte simplificata, fara nasturi, pentru maini care nu mai au abilitatile
necesare
- pantofi fara sireturi, usor de incaltat cu incaltatoare lungi
- usi care se deschid prin impingere
- intrerupatoare electrice plasate mai jos, basculante si nu cu butoane care se rotesc.
TERAPIA OCUPATIONALA IN BOLI NEUROLOGICE
BOALA PARKINSON
Se porneste de la o regula generala:
- terapia este individualizata
- fiecare om are propria harta ocupationala, propriile obiceiuri, rutine, tabieturi zilnice.
Ce inseamna terapia ocupationala in cazul pacientilor cu Parkinson?
- identificarea riscurilor de accidentare/ de blocare a unor activitati desfasurate la domiciliu
- dezvoltarea unor strategii pentru mobilitatea in comunitate pe baza analizei traseului de
deplasare catre diferite obiective si analiza barierelor existente sau a riscurilor de aparitie a
acestora, care ar putea conduce la intreruperea/abandonarea activitatilor
- masuri care sa previna autoizolarea sau izolarea de catre comunitate/familie/ prieteni
- interventii pentru adaptarea mediului casnic, astfel incat independenta sa fie mentinuta un timp
mult mai indelungat, intarziind evolutia bolii sau aparitia restrictiilor functionale.
Scopul terapiei ocupationale
- prin masurile sus mentionate se urmareste desfasurarea activitatilor zilnice considerate
prioritare de catre persoana cu Parkinson chiar si in conditiile manifestarii ei: tremuraturilor
extremitatilor, blocarii deplasarii prin blocarea initializarii miscarilor, etc.Se asigura astfel
facilitarea independentei in ocupatii zilnice (autoingrijire, productivitate, timp liber)
- mentinerea persoanei active un timp cat mai indelungat, independenta functional si inclusa
social.
Terapia ocupationala in cazul bolnavilor de Parkinson presupune interventie centrata pe:
- profilul ocupational al persoanei
- adaptarea mediului de viata al persoanei
- facilitarea nivelului de independenta in activitati zilnice proprii.
Exemple de posibile interventii de terapie ocupationala pentru persoanele cu Parkinson
1. Pentru ocupatii de ingrijire, autoingrijire, ingrijirea altor persoane, animale, plante,
ingrijirea casei, etc.
- facilitarea mersului in casa prin eliminarea obstacolelor, adaptari ale interiorului pentru
a facilita sprijinul, orientarea, controlul balansului, eliminarea riscurilor, etc.
- solutii pentru rostogolirea independenta in pat, ridicarea si deplasarea in afara patului
- solutii pentru a intra/iesi din dus, cada
- solutii pentru a intra/iesi din masina
- solutii pentru toaleta independenta, hranire
2. Utilizarea de echipamente adaptate care pot compensa prinderea slaba a obiectelor,
diminuarea controlului motor fin, tremorul mainilor. Exemple: tuburi PVC folosite pentru
prelungirea unor ustensile in scopul transformarii ,,ergonomice`` a partii de prindere a obiectelor
casnice sau de ingrijire si facilitarea utilizarii lor, adaos de plumb in manerul unui cutit
faciliteaza manipularea fina prin diminuarea tremorului mainilor.
3. Pentru ocupatii de timp liber: pedalatul la bicicleta (normala sau statica), dansul..
Acestea asigura mobilitatea, previn posturile vicioase (cifoza), asigura controlul balansului.
TERAPIA OCUPATIONALA IN AFECTIUNI CARDIO-VASCULARE
(infarct miocardic, HTA, arterite, AVC)
Definitia terapiei ocupationale- este arta practica de a promova independenta functionala prin
utilizarea activitatilor vietii zilnice si/sau modificand echipamentul sau mediul cand este necesar
pentru acelasi scop. Terapia ocupationala este in fond o terapie functionala urmand sa aduca
pacientul la cel mai inalt nivel functional posibil pentru toate activitatile vietii lui. Acest obiectiv
il realizeaza prin doua directii de munca.
1. Adaptand activitatile individului in asa fel incat sa faca ce ,,ar trebui``cu ,,ce poate``. Ex.:
il invata cum sa mearga cu sprijin in carje cand are un picior amputat (arterita), il invata
cum sa-si pregateasca micul dejun lucrand numai cu o mana, cealalta fiind paralizata
(AVC).
2. Adapatand mediul inconjurator la deficitul functional al pacientului. Ex.: inlocuind scara
de la apartament cu un plan inclinat pentru scaunul cu rotile (paralizati); inlocuind
robinetul de la baie cu manete; adaptand maniera unei persoane de a realiza o sarcina cu
un scop lucrativ-tonifica muschii pensei tripulpare pentru a permite individului sa scrie
sau mareste unghiul de flexie a soldurilor pentru a-i permite sa stea pe scaun.
Consecintele bolilor cardio-vasculare sunt multiple si dezechilibreaza viata normala si
profesionala a bolnavului. Programul de recuperare trebuie sa fie precoce pentru ameliorarea
calitatii vietii si reintoarcerii la munca.
Masurile de terapie ocupationala in tara noastra se maifesta inca in mod timid in bolile cardio-
vasculare in unele situatii fiind asociata lipsei de interes. Probele de efort standard permit sa se
aprecieze mai bine handicapul functional al bolii si constituie elementul indispensabil pentru a
fixa un program de antrenament eficace si fara pericol. Acest program de antrenare se bazeaza pe
fiziologia de efort si asociaza o munca de durata pe bicicleta ergonomica cu exercitii de
gimnastica, orientate spre antrenarea musculara, a respiratiei, etc.. Este stiut ca adaptarea cardio-
respiratorie la eforturile manuale intalnite in gesturile vietii curente, in perioadele de
deconectare, relaxare, nu se suprapun cu adaptarea cardio-respiratorie in timpul muncii. Nu se
pot asimila eforturile continui, regulate cu niste eforturi discontinue neregulate, eforturile
bratelor cu eforturile picioarelor.
TERAPIA OCUPATIONALA LA BOLNAVII CU AVC
Scopul primar este de a permite indivizilor participarea la activitatile cotidiene. Terapia
ocupationala este o terapie functionala si o metoda activa de recuperare fizica si psihologica, care
urmareste adaptarea/readaptarea persoanei cu dizabilitati si cresterea gradului de independenta.
Dupa un AVC, terapia ocupationala va debuta cu o atenta evaluare a pacientului, a prehensiunii,
a mersului si a desfasurarii ADL-urilor.
ADL este un coeficient care reflecta capacitatea pacientului de a-si putea realiza toate nevoile
personale si cele legate de viata cotidiana.
Obiective:
- reeducarea gestualitatii prin solicitarea bolnavului in vederea compensarii deficitului de
mobilitate
- refacerea modalitatilor umane de expresie ( vorbit, atitudine, comportament, activitate)
Se folosesc:
- miscari globale pentru gestica (stimuleaza musculatura afectata)
- se incurajeaza pacientul pentru derularea unor activitati care sa-i faca placere (reducarea
expresiei)
- se folosesc mijloace ajutatoare pentru mers (fotoliu rulant, carje, bastoane, orteze, proteze sau
ustensile adaptate)
- se amenajeaza pe cat posibil mediul extern, locuinta, conform necesitatii bolnavului
- se va adapta anturajul la cerintele pacientului.
Terapeutul ocupational va educa pacientul pentru cele mai importante domenii cotidiene, ca de
exemplu:
Imbracamintea
- este invatat sa foloseasca haine cu deschiderea in fata
- inlocuirea nasturilor cu fermoare sau agatatori
- eliminarea sireturilor clasice si inlocuirea cu scaieti
- pentru imbracarea camasii, pacientul, incepe cu mana afectata iar la dezbracare cu mana
sanatoasa
- pantalonii se vor imbraca punand piciorul sanatos pe linia mediana a corpului cu genunchiul
flectat, iar piciorul afectat se va pune cu mainile peste piciorul sanatos. Imbracatul va incepe cu
membrul afectat si invers la dezbracat
- va folosi mijloace ajutatoare pentru incaltat sosete so pantofi
Alimentatia
- se fixeaza farfuria pentru a nu aluneca de pe masa
- se folosesc vase adanci pentru a nu se imprastia alimentele
- se ingroasa manerele tacamurilor- le cuprinde mai bine si poate manca singur sau se fixeaza
tacamul in palma printr-o manseta
- vesela si alimentele in bucatarie la nivel cat mai jos
Igiena personala
- se prefera dusul, nu cada, folosire de covoras antiderapant si scaunel
- sapunul in recipient cu pompita
- periuta de dinti electrica, covorase antiderapante in baie
- WC- adaptat cu inaltator
Pentru deprinderile motorii fine
- se fac activitati si jocuri (insirare de margele pe o ata, crosetat, modelare plastilina, tesut,
cusut)- necesita indemanarea pacientului.
Simtul proprioceptiv
- se recupereaza folosind structuri si suprafete pipaite cu ochii deschisi apoi cu ochii inchisi si
folosind doar mana afectata. La fel si ochii inchisi si folosind doar mana afectata. De asemenea,
cu membrele inferioare afectate, pe denivelari.
TERAPIA OCUPATIONALA LA COPIII CU DIZABILITATI FIZICE SI/SAU PSIHICE
Terapia ocupationala ofera copiilor cu dizabilitati, metode variate, activitati placute, distractive,
pentru a imbogati deprinderile cognitive, fizice si motorii si pentru a spori increderea in sine.
Cu ajutorul terapiei ocupationale, un copil cu dificultati in dezvoltare, va invata sa interactioneze
cu membrii familiei si sa dezvolte relatii sociale cu alti copii si parteneri de joc.
Caror tipuri de dizabilitati se adreseaza terapia ocupationala?
Principalele situatii sunt:
- copii cu dificultati senzoriale,
- copii cu dificultati de invatare
- copii cu autism
- copii cu tulburari de dezvoltare
- copii cu tulburari mentale si de comportament
- copii cu probleme fizice si motrice
- copii cu boli cronice
Terapeutul ocupational este preocupat de doua aspecte fundamentale si anume, sa realizeze
insusirea de catre subiect a unei deprinderi pierdute sau cu un nivel scazut de functionare si sa
contribuie la invatarea de noi deprinderi si abilitati de catre subiect, menite sa le compenseze pe
cele care au disparut din diverse motive, sporind gradul de adaptabilitate al persoanei cu
dizabilitati.
Terapeutul poate lucra si pentru dezvoltarea coordonarii motrice fine, cat si a coordonarii dintre
mana si ochi, cum ar fi implicarea in jocurile de aruncat la tinta fixa, jocul cu mingea, scrisul.
Cand este necesara terapia ocupationala?
Terapia ocupationala este necesara atunci cand este afectata performanta in mai multe domenii:
- abilitati de morticitate fina- miscarea si dexteritatea muschilor mici din maini si degete
- abilitati de motricitate grosiera- miscarea muschilor mari din brate si picioare
- abilitati vizualo-motrice- miscarea muschilor din gura, limba, buze si maxilar, incluzand suptul,
muscatul, mestecatul si linsul
- abilitati de autoingrijire- imbracat, hranit si mersul la toaleta
- integrare senzoriala- abilitatea de a primi, sorta si raspunde la informatiile primite din mediu
- abilitati de planificare motorie- abilitatea de a planifica, implementa si imparti secventele
sarcinilor motorii.
Concluzionand, terapia ocupationala organizeaza servicii pentru acei indivizi ale caror capacitati
de a face fata sarcinilor zilnice sunt amenintate de tulburari de dezvoltare, dificultati fizice, boli
sau dificultati de natura emotionala.
Socializarea si activitatile ocupationale contribuie la formarea unei personalitati adaptative,
integrative. Activitatile de tip ergoterapeutic asigura, de asemenea, formarea unor deprinderi care
il pregatesc pe tanarul cu dizabilitati pentru insertia socio-profesionala.
Dezideratul major- formarea unei personalitati apte de a participa activ la viata de familie, de
grup profesional si social. La baza proceselor de invatare recuperatorie stau educatia senzorial-
motrica si dobandirea autonomiei personale si sociale, acestea sigurand terenul educatiei
cognitive si al integrarii in comunitate.
Educatia cognitiva a copilului cu deficiente mintale are o nota de specificitate fata de copilul
obisnuit. Structurarea proceselor de cunoastere la copilul cu deficienta mintala se refera la
dobandirea instrumentelor de baza ale cunoasterii (citit, scris, socotit) si la formarea unor tehnici
elementare de munca intelectuala, Este necesar ca activitatile desfasurate in cadrul acestei arii sa
aiba un pronuntat caracter ludic, jocul fiind cea mai eficienta cale de stimulare cognitiva in cazul
acestui copil.
Ludoterapia- implica jocuri de stimulare a diverselor functii si procese psihice si are valente
multiple in sfera dezvoltarii structurilor psihice ale copilului cu deficienta mintala.
Socializarea si activitatile ocupationale contribuie la formarea unei personalitati adaptative,
integrative. Activitatile de tip ergoterapeutic asigura formarea unor deprinderi care il pregatesc
pe tanarul cu dizabilitati pentru insertia socio-profesionala.
In scopul atingerii dezideratului major de integrare familiala si socio-profesionala sunt necesare
urmatoarele:
- cunoasterea propriei persoane
- cunoasterea mediului si a normelor de compatibilizare cu acesta
- structurarea abilitatilor de ordin psihosomatic si instrumental
- cunoasterea/respectarea regulilor de existenta independenta, conditionata de maturizarea
emotionala si atitudinala, prin responsabilizarea sa fata de activitate si fata de ceilalti.
Obiective cadru ale terapiei ocupationale la copiii cu dizabilitati:
1. Formarea si exersarea abilitatilor psihomotrice generale, prin intermediul actiunilor de
explorare senzoriala a mediului inconjurator.
2. Insusirea unor tehnici de lucru cu diverse materiale si instrumente de lucru
3. Realizarea si aprecierea unor produse simple si utile
4. Exersarea conduitei independente pentru integrare sociala.
1a. Explorarea polisenzoriala a mediului inconjurator
- exercitii de explorare si descoperire a obiectelor din jur si descoperirea proprietatilor fizice ale
acestora pe baza simturilor: discriminare vizuala (dupa culoare, marime, forma), discriminare
auditiva (zgomote, sunete, voci), discriminare olfactiva si gustativa (gust, miros placut,
neplacut), discriminare tactila (moale, tare, neted, aspru).
1b. Formarea si dezvoltarea psihomotricitatii
- schema corporala si lateralitate: identificarea elementelor componente ale schemei corporale,
localizarea obiectelor din jur raportat la schema corporala
- structuri perceptiv-motrice de baza (culoare, forma, marime): identificarea obiectelor, sortare
dupa culoare, marime, forma
- orientare, organizare si structurare spatio-temporala: exercitii de apreciere a pozitiilor spatiale
simple a unor obiecte (pe, sub, in fata, in spate, etc.), comenzi simple de deplasare in spatiu,
exercitii de identificare a momentelor unei zile, anotimp, exercitii joc de ordonare temporala (3-5
imagini).
1c. Formarea si exersarea gesturilor manuale fundamentale si a coordonarii motrice:
- exercitii de dezvoltare a motricitatii fine si a preciziei miscarilor: exercitii pentru invatarea
gestului rectiliniu in plan orizontal sau vertical (joc:,, fierastraul si rindeaua``, ,,drumul
soricelului``), gestul rotativ (ghemul, mosorelul), gestul polimorf
- exercitii pentru controlul segmentar (maini, brate)
- exercitii pentru antrenarea mainii dominante
- exercitii de rupere, taiere, indoire, pliere, impletire, cusut, innodare, deznodare
- exercitii pentru formarea-exersarea coordonarii oculo-motorii si bimanuale (atingerea varfului
nasului cu degetul aratator de la mana dreapta cu ochii inchisi, exercitii de modelare a plastilinei,
pliere a hartiei, exercitii de prehensiune a instrumentelor de scris, desen dupa sablon.
2.Isusirea unor tehnici de lucru cu diverse materiale si instrumente de lucru
2a. Identificarea instrumentelor specifice prelucrarii materialelor
- exercitii de recunoastere a diverselor instrumente
2b. Identificarea materialelor de lucru utilizate in activitatea practica
- exercitii de recunoastere si individualizare a materialelor (pahar, lipici, hartie, scoici,
panglici,etc.)
- exercitii de separare a materialelor dupa anumite criterii
2c. Formarea comportamentului de manipulare a obiectelor prin joc
- exercitii joc de apucare, mentinere, prindere, transmitere
- exercitii de manipulare a unor obiecte de marimi si greutati diferite
2d. Exersarea tehnicilor de lucru utilizate in activitatile de terapie ocupational
- activitati de abilitate manuala (exercitii elementare de rupere, lipire, indoire, impletire, tesut,
cusut, vopsire, asamblare, modelare, presare, innodare, snuruire)
- activitati de expresie grafo-plastica: exercitii de divertisment grafic (cercuri, zig-zaguri),
exercitii de invatare a elementelor de limbaj plastic (colorare si hasurare, linii in diferite sensuri,
redarea unor obiecte simple, colorarea unor spatii din ce in ce mai mici, exercitii de alternare a
culorilor, asezarea in pagina a elementelor temei), desen figurativ (franjurile perdelei, dintii
fierstraului, melcul), desen schematizat (cerc-balon, soare; patrat- batista, masa; triunghi-cort,
coif)
- activitati de expresie muzicala: invatarea unor cantece, dansuri, auditii muzicale, exercitii de
recunoastere/reproducere a unor cantece din folclorul copiilor
- activitati de expresie nonverbala si verbala (exercitii joc de mima si pantomima, recunoaste
personajul, jocuri de imitatie, recitari in oglinda, teatru de papusi, dansuri cu antrenarea
diferitelor parti ale corpului)
3. Realizarea si aprecierea unor produse simple si utile
3a. Invatarea etapelor/operatiilor de realizare a unor produse simple:
- exercitii de observare dirijata a unor modele date
- analizarea imaginilor care reprezinta etapele de realizare a unui produs finit
- exercitii de ordonare a operatiilor pentru obtinerea unui produs finit
- activitati practice de realizare a unor obiecte dupa model (cu sprijin)3b. Realizarea de produse
simple utilizand tehnicile invatate
- exercitii de confectionare a unor produse simple (barca, solnita, coif, modelare om de zapada,
compozitii din hartie creponata, scoici)
- exercitii de confectionare a unor jucarii si machete (sorcova, acordeon, rama de tablou)
- exercitii de ambalare a unui cadou
- jocuri de constructie si asamblare
- exercitii de confectionare a unor produse, individual si in grup (machete, jucarii, tablou, colaje)
- concursuri
- expozitii.
3c. Analizarea, descrierea si aprecierea produsului finit
- exercitii de descriere a produsului personal si al colegilor (colorit, materiale, emotii provocate)
- descrierea produsuli finit si compararea lui cu modelul sau altele similare
- exercitii de interpretare si apreciere a produselor activitatii dupa anumite criterii (succesiunea
etapelor, utilizarea corecta a instrumentelor, respectarea ordinii in timpul lucrului)
- exercitii pentru identificarea semnificatiei produsului activitatii celorlalti colegi.
4. Exersarea conduitei independente pentru integrarea sociala
4a. Exersarea deprinderilor de ordine si igiena
- activitati practice de igiena personala
- exercitii de ordonare a obiectelor personale, a rechizitelor, jucariilor
- activitati practice de ingrijire a clasei/ camerei de locui
- exercitii practice de aerisire, spalare, calcare, aspirare, utilizare matura, faras
- exercitii de spalare a obiectelor utilizate.
4b.Exersarea conduitei independente prin activitati cu caracter ergoterapeutic
- exercitii de preparare a unui sandwich, ceai..
- exercitii de manipulare a unor obiecte in conditii de siguranta (tava, ibric plin)
- exercitii practice de amenajare a unei mese festive
- activitati simple de ingrijire a plantelor
- activitati de dezvoltare a comportamentului ecologic (colectare deseuri reciclabile)
- activitati simple de ingrijire a animalelor de casa
- exercitii de personalizare a spatiului de locuit (decorare clasa, camera personala)
Terapia ocupationala la copiii cu boli psihice
Copiii ci ADHD (tulburare hiperkinetica cu deficit de atentie)
Este o tulburare psihiatrica de neuro-dezvoltare, care afecteaza mai ales copiii si se manifesta
prin imposibilitatea acestora de a se concentra asupra unui anumit subiect sau unei anumite
actiuni. Terapia ocupationala invata copilul hiperkinetic sa-si gestioneze starile, timpul, atentia,
concentrarea. Astfel, implicand copilul in activitati simple (pictat, colorat, modelat, lipit,
decupat, activitati cotidiene, casnice) , timpul de concentrare a atentiei va creste iar agitatia se va
diminua. Sarcinile de lucru trebuie sa aiba un timp scurt de desfasurare, pentru ca acestea sa fie
finalizate de catre copil si sa nu intervina lipsa lui de interes si pierderea rabdarii si a atentiei.
Pentru obtinerea unor rezultate favorabile in terapia ocupationala la copiii cu ADHD se doreste
si sprijinul familiei si implicarea acesteia asupra comportamentului copilului. Astfel, se
recomanda parintilor sa realizeze impreuna cu copilul un program zilniccu sarcini sau activitati
pe care copilul le are de indeplinit in fiecare zi. Se recomanda parintelui chiar sa negocieze cu
copilul ,,recompensa``, atunci cand acesta realizeaza o sarcina ceruta. Este de preferat ca
recompensele sa fie activitatile sau obiectele preferate ale copilului. Scopul recompenseloreste
de a-l incuraja pe copil sa realizeze o sarcina sau un comportament adecvat, asteptat.
Terapia ocupationala la copiii cu autism
Rolul terapeutuli ocupational in cazul copiilor cu autism cu varste intre 1 si 6 ani este acela de a-i
implica intr-o serie de ocupatii zilnice pentru a se dezvolta si a participa in viata de familie. Cu
ajutorul membrilor familiei, copiii mici isi formeaza si isi dezvolta autonomia personala (sa
manance, sa bea, sa mearga la toaleta,etc.), exploreaza mediul inconjurator si isi dezvolta
personalitatea si stima de sine.
Activitatile de terapie pot include:
- activitati de ingrijire personala (mancat, spalat pe dinti, corp, maini, fata, imbracat/dezbracat,
pieptanat, mers la toaleta)
- ingrijirea casei (strans jucariile dupa un joc, sa stearga praful in casa, sa-si puna farfuria in
chiuveta, hainele murdare in cosul cu rufe, etc.)
- functionarea in comunitate (sa mearga pe trotuar, sa traverseze pe trecerea de pietoni, sa
mearga cu mijloacele de transport in comun, sa initieze conversatii cu copiii in parc, sa-si
cumpere apa/cornde la magazin, etc.
- activitati recreationale (se folosesc punctele forte ale copilului pentru a dezvolta abilitati care l-
ar putea ajuta pe viitor sa aiba o meserie din care sa castige bani (ex. pictura, desen- produs
finalizat- tablou- comercializat in final).
Recomandare: pentru copiii cu autism cresterea si ingrijirea unui animal (caine, pisica, hamster,
etc.), prin atasamentul care se creaza intre copil si animal se poate contribui la deschiderea catre
lume a acestor copii si la dobandirea de abilitati de ingrijire personala (a hrani pe cineva, a spala,
a pieptana.
Terapia ocupationala la copiii cu sindrom Down
Terapia ocupationala este un tip de terapie care stimuleaza persoanele in a dobandi independenta
in toate activitatile desfasurate. Ajuta la imbunatatirea deprinderilor cognitive, intelegere si
coordonare motrica. Cu ajutorul terapiei ocupationale copiii pot invata sa interactioneze cu
membrii familiei dar si sa dezvolte relatii sociale.
- art-terapia= terapia prin arta inseamna utilizarea terapeutica a artei cu scopul de a ajuta copilul
sa dezvolte abilitati de comunicare si sa-si exerseze propria capacitate de relationare cu ceilalti.
Art-terapia utilizeaza pictura, sculptura, muzica, poezia, literatura, teatrul si dansul.
- kinetoterapia- este un tip de gimnastica medicala care urmareste corectarea posturii,
aliniamentul corpului, cresterea rezistentei si a fortei musculare, reducerea sensibilitatii,
corectarea deficitului respirator si relaxarea.
- terapia cu ajutorul animalelor- sprijina activitatea depusa in terapiile conventionale si se
utilizeaza pentru generarea unor comportamente pozitive. Se pot utiliza: catei, cai (indicati
pacientilor cu probleme de schema corporala), pesti (induc o stare de relaxare), rozatoare mici,
pasari, iepuri, delfini (s-au constatat progrese in dezvoltarea capacitatilor motorii si concentrarii
asupra unei sarcini de indeplinit dar si un progres in dezvoltarea vocabularului), pisici
(diminueaza starea de anxietate si depresie).
- terapia prin jocul cu nisip- este folosita si pentru copii si pentru adulti. Trateaza traume,
depresii, conflicte. Nisipul are efecte kinestezice iar jocul are efect terapeutic. In terapia prin
jocul cu nisip sunt imbinate jucariile cu nisipul, apa si jocul.
- terapia acvatica (hidroterapia)- apa neutralizeaza efectele gravitatiei, ajutand bolnavul sa se
miste cu mai putin efort. Terapia cu apa imbunatateste functionarea plamanilor si fortifica
extremitatile: brate, maini, picioare, degete.