Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
IDH
Tipuri de handicap:
-de orientare;
-de independenţă fizică;
-de mobilitate;
-ocupaţional;
-de integrare socială;
-economic;
A) handicap locomotor determinat de:-leziuni osteo-articulare(artroze,spondilite,poliartrite);
-leziuni ale sistemului nervos(plegii,scleroză multiplă,
sechele poliomielită);
-maladii cronice,miopatii,degenerescenţe ale SN;
-amputaţii;
B) handicap psihic-deficenţe mintale;
-boli cronice(autism,psihoze severe);
-handicap senzorial;
-boli cronice invalidante;
-polihandicapuri;
-deficienţe de integrare socială şi profesională;
Tipuri de activităţi-de învăţare şi aplicare a cunoştinţelor;
-comunicare;
-mişcare şi posturare;
-mişcare în mediu(mobilitate);
-îngrijire personală;
-activităţi la domicilui;
-interrelaţionare;
-activităţi majore pentru viaţă;
-viaţă comunitară,socială şi civică;
Examinarea pacientului
Examenul obiectiv-se utilizează instrumente specifice(artrometru,goniometru,miotonometru
dinamometru,tensiometru,pulsoximetru).
-inspecţia-poziţia corpului,eventualele deficienţe ale coloanei,malaliniamente,deformaţiile
toracice;
-palparea-eventualele semne ale inflamaţiei,tonusul muscular;
-mobilizarea-mişcari pasive,comparaţie cu membrul sanatos ,plecând de la poziţia anat. 0;
Cursul 3
Mersul patologic
-şchiopătări-ireductibile;
-corectibile;
Variante de mers patologic:
-pasul unilateral-mers sacadat,la impulsie participă doar piciorul sănătos;
-pasul tarşiit-în boala Parkinson;
-pasul cosit-piciorul bolnav realizează deplasarea prin rotaţie laterală;
-pasul scurtat-prin afectarea aerticulaţiilor;
-pasul cu baza de susţinere lărgită;
Prehensiunea
Mâna este considerată organul cel mai inteligent darmişcările în toate planurile sunt
asigurate de coroborarea mişcărilor proprii mâinii cu mişcările cotului şi umărului.
Prehensiunea apare încă de la nastere,copilul fiind capabil să se agaţe şi să se menţină
atârnat în aer chiar din primele zile.
În afară de prehensiune mai avem-pronosupinaţie;
-adducţie/abducţie;
-rotaţie;
-flexie/extensie;
Prehensiunea este dată de contracţia flexorilor degetelor(sunt mai puternici şi în caz de
paralizie se recuperează mai repede).
Tipuri de mişcări:
-flexia degetelor-m.interosoşi pentru falanga I;
-m.flexor superficial pentru falanga II;
-m.flexor profund pentru falanga III;
-m.scurt/lung flexor al policelui pentru falangele I-II;
-extensia degetelor-m.interosoşi pentru degetele 2-5;
-m.scurt/lung extensor al policelui pentru falangele I-II;
-abducţia-m.interosoşi dorsali pentru degetele 2-5;
-m.lung abductor al policelui;
-adducţia-m.interosoşi palmari pentru degetele 2-5;
-m.adductor oblic al policelui;
-opoziţia-m.opozant al policelui;
-m.opozant al degetului mic;
Tipuri de prehensiune:
-apucarea în cârlig(flexia degetelor 2-5;se întâlneşte la hemiplegici);
-apucarea între police şi index pe partea laterală(obiecte mici,plate);
.apucarea palmară globală(pentru obiecte cilindrice);
-apucarea între degete a obiectelor mici fără a le deforma;
-apucarea police-index spre vârful degetelor(obiecte mici,bani);
-apucarea în menghină(obiecte mari,cărţi);
În hemiplegie se pierd mişcările mâinii,este afectată mai ales extensia.Pacientul poate
ţine în mână obiecte(flexorii degetelor primesc stimuli tactili şi proprioceptivi)dar nu le poate
da drumul(din lipsa extensiei).
Mijloace de reeducare a mâinii
Ergoterapia foloseşte activităţi normale pentru a antrena articulaţiile şi muşchii
lezaţi(direct sau secundar leziunilor nervoase).
-terapia ludică la copil;
-integrarea în grup elimină apatia,creşte încrederea,antrenează creativitatea, favorizează
comunicarea şi ameliorarea comportamentului social;
-munca are şi finalitate practică,rol psihologic şi de crestere a calităţii vieţii;
Durata unei şedinţe de eroterapie este de 60-90 min/2-3 ori pe săptămână.Se are în vedere
întreg membrul superior,insistând pe mişcările deficitare.
Activităţi care pot mobiliza mai multe segmente:
-umărul-desenat,colorat pe şevalet;
-tâmplărie;
-scrimă,tenis,
-ţesut pe pânză verticală;
-cotul şi umărul-rularea de obiecte cilindrice;
-pieptănat şi coafat;
-ridicare/coborâre de obiecte;
-pentru pronosupinaţie-folosirea uneltelor de inşurubare/deşurubare;
-umplerea/golirea apei dintr-un recipient ;
-articulaţia mâinii-tricotat,crosetat;
-scris la maşină;
-activităţi casnice diverse;
-degetele-cusut,înşirare de mărgele pe aţă;
-cantat la instrumente cu clape,
-scris,desenat,pictat;
-olărit;
-modelaj din plastelină;
-indexul-apăsare pe butoane,clape,taste;
-formare de numere pe discul de telefon;
Aparatul respirator
Anatomie-fose nazale;
-faringe;
-laringe;
-trahee;
-bronhii;
-ţesut pulmonar;
-alveole pulmonare;
Fiziologie
-fazele respiraţiei:
-ventilaţia pulmonară-deplasarea aerului în ambele sensuri între alveolele pulmonare şi
mediul extern;
-difuziunea alveolară-difuziunea O2 din alveole în sângele capilar şi difuziunea în sens invers
a CO2;
-transportul gazelor-O2 sub formă de oxihemoglobină;
-CO2 dizolvat în plasmă sub formă de carbaminohemoglobină;
-respiraţia tisulară;
-reglarea respiraţiei
-centrii bulbari-ritmul de bază,involuntar,automat(GRD;GRV);
-centrii pontini-apneustic-scade frecvenţa respiratorie,inspir profund;
-pneumotaxic-creşte frecvenţa respiratorie,limitează inspirul;
-chemoreceptorii centrali-localizaţi bilateral de suprafaţa ventrală a bulbului;
-prezintă sensibilitate la concentraţia ionilor de H din LCR(CO2 poa-
te străbate bariera hematoencefalică);
-chemoreceptorii periferici-la nivelul corpilor aortici şi carotidieni;sunt stimulaţi de scaderea
presiunii parţiale a O2 şi cresterea pres.parţiale a CO2;
-sunt singurii care detectează modificarea pres.parţiale a O2 în
lichidele organismului;
Este importantă elasticitatea,complianţa pulmonară;există lucru mecanic al respiraţiei ce
poate fi ameliorat prin kt.
Semiologie
simptome funcţionale
Tusea-act reflex sau voluntaral cărui rezultat este expulzarea aerului sau a corpilor straini din
căile respiratorii.
După etiologie poate fi-faringiană(faringite acute şi cronice);
-laringiană;
-bronşică;
-pulmonară;
-pleurală;
-mediastinală;
Mai poate fi-uscată,fără expectoraţie;
-umedă,urmată de expectoraţie;
Alte tipuri-cvintoasă(în tusea convulsivă);
-bitonală(traheobronşite,tumori mediastinale);
-surdă,răguşită(afecţiuni laringiene);
-emetizantă(în tusea convulsivă);
Expectoraţia-eliminarea produşilor din căile respiratorii.
-vomica-expulzarea brutală a unei colecţii purulente din parenchimul pulmonar în căile
respiratorii(în abcese pulmonare,pleurezii);
-sputa mucoasă-în bronşita acută şi astmul bronşic;
-sputa purulentă-în abces pulmonar,Tbc cavitară,chist hidatic suprainfectat;
-hemoptizia-sânge din căile respiratorii inferioare;
-sughiţul-contracţie a diafragmului produsă prin iritarea nervului frenic(în tumori cerebrale şi
pulmonare,pleurezii);
-tulburările vocii(disfonie);
Durerea toracică-poate fi pleuro-pumonară,parietală,cardio-vasculară,mediastinală.
Dispneea-dificultate în respiraţie;respiraţie conştientă,voluntară;
-după etiologie-permanentă(în insuf.cardiacă);
-de efort;
-de decubit;
-paroxistică(în astm bronşic,EPA);
După ritmul respirator-bradipnee;
-tahipnee sau polipnee;
După timpul respiraţiei-inspiratorie(în edem glotic);
-expiratorie(în astm bronşic,emfizem pulmonar);
-mixtă(pleurezii,pneumonie);
Semne fizice
Inspecţia-informaţii asupra cutiei toracice şi a mişcărilor respiratorii;
Palparea-ritmul respirator,transmiterea vibraţiilor vocale;
Percuţia-interpretarea calităţii sunetelor pulmonare;
Auscultaţia-sesizarea şi interpretarea zgomotelor în cursul respiraţiei,tusei,vorbirii;
Modificările murmurului vezicular;
Suflurile-înlocuiesc zgomotele respiratorii normale;
Ralurile-zgomote patologice în alveole sau bronhii care se modifică prin respiraţie sau tuse;
Frecătura pleurală-zgomot patologic între foiţele pleurei în infamaţia acestora.
Aparatul cardio-vascular
Anatomie-cord;
-vase de sânge-artere,capilare,vene;
Fiziologie
Circulaţia pulmonară-din VD prin trunchiul arterei pulmonare-artere pulmonare-sânge cu
CO2 la reţeaua capilară perialveolară-eliminarea CO2 prin expir;sânge cu O2 colectat de
venele pulmonare-AS.
Circulaţia sistemică-din VS-artera aortă-sânge oxigenat la ţesuturi şi organe-sânge cu CO2
pin venele cave –AD.
Semiologie
Simptome funcţionale
Dispneea-apare de obicei în IC stângă(respiraţii frecvente şi superficiale);
-apare în accese şi survine de obicei noaptea;
Durerea-precordială(cardiacă sau extracardiacă);
-radiculară;
-din astenia neurocirculatorie;
-cardiacă-în cardiopatiile coronariene ischemice;
Cianoza-în insuficienţa cardiacă dreaptă;creste Hb în sângele capilar;
Semne fizice
inspecţia -poziţia bolnavului;
-culoarea tegumentelor şi a mucoaselor;
-turgescenţa venelor jugulare;
-bombarea abdomenului;
Palparea-şocul apexian;
-palparea arterelor periferice;
Percuţia-mărimea şi forma inimii;
Auscultaţia
Cursul 2
Cursul 5
Infarctul miocardic acut
Definiţie-sindrom clinic produs prin necroza ischemică a unei porţiuni din miocard datorată
obstrucţiei unei artere coronare.
Simptome-perioada prodromală-accese de angină de efort intens;
-perioada de debut- complicaţii grave,mortalitate ridicată,este perioada cea mai
critică;
-durerea-intensitate şi durată mare,cedează la opiacee;
-febra-durează 8-10 zile
-hTA;
-perioada de stare-4-5 săptămâni,ameliorarea stării generale;
-convalescenţa-formarea cicatricii fibroase,restabilirea capacităţii de muncă;
Complicaţii -tulburări de ritm şi conducere;
-moarte subită;
-ruptură de miocard;
-complicaţii tromboembolice;
-sindroame dureroase;
Examene paraclinice-Ecg,coronarografie;
Evoluţie-poate fi de la uşoară la gravă,de recuperare şi vindecare spontană,fără tratament(se
dezvoltă circulaţie colaterală şi se repermealizează trombusul).
Tratament-repaus la pat;
-combaterea durerii;
-tratament anticoagulant;
Kt.post IMA
Faza I-începe din spital;se tratează mai întâi complicaţiile;
-mobilizare precoce;
-diminuarea efectelor generale ale decubitusului;
-antrenarea cardio-vasculară pentru etapele următoare;
1-incepe după dispariţia durerii,stabilizarea FC şi a TA;
-mişcări pasive apoi active ale extremităţilor;
-şezând cu picioarele la marginea patului;
2-zilele 3-4;
-poate sta în fotoliu,lângă pat;
-mişcări active la toate extremităţile;
-poate sta în ortostatism şi face câţiva paşi;
-îşi poate face toaleta singur;
3-zilele 5-7;
-începe mersul pe hol;
4-zilele 7-8;
-se poate deplasa pe hol de 2 ori/zi;
5-din ziua a 9-a;
-face exerciţii de 3 ori/zi;
-poate face singur duş;
-poate sa urce câteva trepte;
6-coboară un etaj;
-creşte distanţa de mers până la 400 m X2/zi;
7-urcă şi coboară 1-2 etaje;
-poate începe exerciţii la cicloergometru sau covor rulant;
La externare-continuă exerciţiile fizice;
-desfăşoară activităţi casnice moderate;