KINETOLOGIA

Este stiinta care se ocupa cu studiul miscarii organismelor vii si al structurilor care participa la
aceste miscarii.
Kinetologia este de trei feluri :
1. profilactica
2. de recuperare
3. terapeutica

Profilactica : previne starea de boala , este de 2 feluri : gradul I si II. Gradul I previne boala iar
gradul II previne boala si aparitia complicatiilor intr-o boala cronica.
Bolile pot fi : acute si cronice. De obicei bolile cornice nu se mai vindeca niciodata.

De recuperare : care acopera si se ocupa de intreg domeniul deficitului functional din bolile
cronice.

Terapeutica : care utilizeaza ca metode miscarea , caldura, curentul electric, climatul, masajul si
apa. Dpdv prfesional specialit. De kineto se justifica : populatia planetei imbtraneste.

Kinetoterapia se leaga de preocuparile si cunoasterea corpului uman.

La inceputul sec XIX Per Henrick Ling din Sweden studiaza intens exercitiile de gimnastica si
ajunga la concluzia ca orice ex trebuie sa aiba 3 componente :
 pozitia de pornire
 actul dinamic propriu-zis
 atitudinea impusa la sfarsitul miscarii
El a fost preocupat de contractia musculara cu si fara rezistenta de contractia : excentrica,
concentrica si musculatura agonista si antagonista.

Scoala Klapp cu programare de gimnastica pentru reeducarea scoliozelor mergand pe principiul

ca animalele patrupede nu fac scolioze. Ergoterapia(terapia prin muca).
Hidrogimnastica se bazeaza pe principiul legii lui Arhimede.
Anatomie studiul corpului uman prin disectie
Biomecanica studiul miscarilor corpului omenesc dpdv al legilor mecanicii.
Biodinamica studiul miscarii corpurilor animate
Biocinematica studiul formelor si aspectelor miscarii locomotorii.
Quadrupedia este deplasarea pe partu labe : la primate avem brahiatia iar la om bipedia.
 Modificari morfofunctionale ce rezulta din bipedie

 eliberarea membrelor anterioare

 verticalizarea coloanei vertebrale cu aparitia celor 3 curburi. Aceste 3 curburi au logica
in dezvoltarea corpului , au nevoie de o musculature adecvata care sa le sustina; in lipsa
acestei musculature se pot crea deformatii importante
 orizontalizarea gaurii occipitale cu cresterea consecutive a capacitatii craniene
 echilibrarea CG ; pozitia bipeda nu este o pozitie stabile. In pozitia bipeda CG oscileaza
continuu .
 largirea campului vizual. Campul vizual se largeste, prizontul se largeste.

MIJLOACELE KINETOTERAPIEI

Kinetoterapia medicala utilizeaza in scop sano-genetic sau terapeutic , mijoace specifice,

nespecifice si asocieri ale acestora. Mijlocul specific caracteristic este miscarea sub diversele ei forme
: activa , pasiva care prin repetare de vine ex fizic.

Miscarea activa :
 ex fizice simple (fara aparate sau obiecte portative)
 ex fizice simple cu rezistenta care poate fi directa, facuta de k sau chiar autorezistenta
 ex fizice cu rezistenta indirecta: scripeti sau bicileta ergometrica care o putem programa
 ex fizice cu facilitarea miscarii prin : mecanoterapie , apa , folosirea gravitatiei utilizate.

Miscarea pasiva :
 ex de mobilizare pasiva
 posturari sau pozitionari
 gimnastica Burger
 masajul sub diferite forme

Mijloace nespecifice : sunt reprezentati de agenti fizici naturali si artificiali.

Naturali: apa-sub forma de hidro-termo-terapie, ape minerale in cura interna si externa,
namoluri si soare.
Artifciali: curentul electric sub forma deelectroterapie, imobilizarea cu efect curative, dieta.
Mijloacele specifice sau nespecifice sa asociaza in tratamente complexe de recuperare.
Aceasta recuperare este somatica si functionala. Recuperarea cea mai buna este restitutio ad integrum.
 KINETOPROFILAXIA : este miscarea profilactica facuta de personae sanatoase pentru suplete,
forta, rezistenta.
 Primara previne imbolnavirile si cuprinde gimnastica de inviorare, aerobica, joggingul,
plimbarile in aer liber.
 Secundara previne complicatiile imbolnavirilor.
 Tertiara previne aparitia sechelelor.

Particularitatile kinetoterapiei :

Naturala : foloseste functia fundamentala a materii vii care este miscarea

Complexa : ptr ca asociaza mai multe elemente
Activa
Specifica : ptr ca este ptr fiecare caz in parte
Patogenica : se adreseaza numai anumitor tipuri de simptome
Functionala : ptr ca incearca sa redea functiile normale

OBIECTIVELE KINETOTERAPIEI

 Urmareste restabilirea alinierii corecte a corpului omenesc

 Redobandirea amplitudinii de miscare in articulatii
 Corectia maselor musculare dpdv al dezvoltarii fortei, tonusului si al rezistentei
 Recuperarea coordonarii si al echilibrului
 Reeducarea sensibilitatii
 Corectarea deficitului respirator
 Redobandirea capacitatii de effort
 Formarea capacitatii de relaxare

PRINCIPII GENERALE IN APLICAREA TRATAMENTULUI

PRIMUM NON NOCCERE

Este necesara colaborarea cu pacientul, castigarea increderii; ptr asta se va face :

1. stabilirea precoce a tratamentului
2. progresivitatea sau dozarea efortului : se incepe cu un nr de repetari mic, serii putine si
se creste treptat. Gradarea efortului se face de la usor la greu, de la simplu la complex,
de la cunoscut la necunoscut si se vor urmari in permanenta bolnavii. Se vor repeat la
mai multe lectii , nu vor fi schimbate foarte des dar se va incerca evitarea monotoniei.
3. individualizarea tratamentului : se vor respecta particularitatile legate de sex, varsta,
vechimea bolii, starea anterioara imbolnavirii si straea generala.
 4. sustinerea psihologica a pacientului : tratamentul fiind uneori lung si monoton necesita
multa tarie psihica
5. asocierea cu inteligenta
6. continuitatea tratamentului pana la resabilirea integrala
7. principiul motivatiei

BAZELE ANATOMO-FUNCTIONALE ALE MISCARII

Planurile anatomice : sunt suprafete care sectioneaza imaginar corpul omenesc sub o
anumita incidenta. In raport cu pozitia anatomica se descriu planuri :
1. frontale : adica paralele cu fruntea. Planul medio-frontal imparte corpul intr-o parte
anterioara si una posterioara.
2. sagitale : care sunt dispuse vertical perpendicular pe planul frontal si care impart corpul
in partea dreapta si stanga
3. transversal : dispus orizontal si parallel cu solul care imparte corpul intr-o parte
superioara si inferioara.

La intersectia celor trei planuri se afla CG al corpului.

Avem trei axe : vertical, sagital si frontal. Toate articulatiile distale permit efectuarea unor
miscari intr-un singur ax, pe cand articulatiile proximale umar-sold permit miscari curente in mai
multe axe simultan.
Dpdv biomecanic miscarile se produc astfel :
 in plan sagital si ax frontal : flexia si extensia
 in plan frontal si ax sagital : adductia si abductia
 in plan transversal si ax vertical : rotatia interna si externa

Miscarea voluntara realizata de un subiect in vederea unei anumite actiuni angreneaza anumiti
muschi cu diverse roluri:
1. muschii agonisti : care initiaza si produc miscarea si care reprezinta motorul
principal.
2. muschii antagonisti : care se opun miscarii muschilor agonisti cu rol de frana
musculara. Muschii ag si antag lucreaza simultan insa rolul lor este opus.
3. muschii sinergici: sunt muschii prin a caror contractie creste actiunea
agonistilor.
4. muschii fixatori : care fixeaza actiunea agonistilor , antag, si sinergicilor.

Muschii pot lucra cu sau fara producerea miscarii realizand contractii izotonice , izometrice si
auxotonice.
 Contractile izotonice : se realizeaza cand muschiul deplaseaza segmentul. Se realizeaza cu
scurtarea sau alungirea muschiului.
Contractile izometrice : rezulta din scurtarea fibrelor contractile, fara ascurtarea muschiului,
creste numai tensiunea in muschi.
Contractile auxotonice: care sunt combinatii ale primelor 2 in care avem si raport de
dimensiune si modificari de tonus.

Sub raport structural si functional muschii se impart in muschi fazici si tonici.

Muschii fazici de tip 2: sunt superficiali, au tendoane lungi, sunt formati din fibre albe sarace
in mioglobina si se contracteaza rapid dar obosesc usor; acumuleaza rapid acid lactic si intervin in
motricitatea fina
Muschii tonici: au tendoane late, sunt formati din fibre rosii bogate in mioglobina si se
contracta lent. Acesti muschi sunt muschi motori inervati de motoneuroni, repartizati asfel:
- cu cat muschiul executa miscari mai fine de precizie cu atat nr de fibre inervate de
respectivul motoneuron este mai mic.

Miscarile reprezinta reactii de raspuns fata de stimuli externi. Derularea miscarilor este
armonioasa. Miscarea reflexa este realizata prin contractie musculara involuntara care apare ca
rasuns la un stimul sensorial adcvat.
Motricitaea reflexa se bazeaza pe arcul reflex care este organizat in system de bucla inchisa,
fiecare miscare activa fiind controlata de sistemul aferent de feed-back. Acest reflex elementar este
format din :
 receptorul specific
 calea aferenta senzitiva
 calea eferenta motorie.

Receptorii sunt formatiuni nervoase specializate prin recoltarea unor stimuli. Avem 2 categorii
de receptori : a) propioreceptori
b) exetroreceptori

Propioreceptorii kinestezici se gasesc in musculatura scheletica in tendoane si articulatii si sunt

implicate in reglarea functiilor motorii. Ei sunt receptori musculari.
Receptorii articulari sunt sensibili la schimbarile de directie si pozitii ale miscarilor.

Exetroreceptori sunt de 2 feluri : a) mecanoreceptorii care iregistreaza deformarile mecanice ale

tegumentelor.
b) termoreceptorii care inreg diferentele de temperatura.
 Caile aferente: sunt in general dendritele neuronilor senzitivi din ganglionul spinal.
Centrii nervosi: sunt coarnele anterioare ale maduvei spinarii.
Caile eferente: care sunt axonii motoneuronilor sifiind considerati centrii miscarii.

Reflexul miotatic sau strech reflexul

Acesta este reflexul fusului muscular pentru ca intinderea unui muschi excita fusul muscular
ceea ce va declansa contractia unui muschi.
Are 2 componente: statica si dinamica.

Reflexul miotatic dinamic face ca motoneuronul sa comande contractia reflexa a muschiului

intins care va ajunge la lungimea lui de repaus.
Reflexul miotatic static determina contractia musculara prin faptul ca muschiul este mentinut
intr-o excesiva alungire.
Reflexul miotatic negativ care apare cand muschiul este brusc scurtat din starea de alungire in
care fusese adus.

Mecanismul de amortizare : reflexele miotatice, static si dynamic, au un rol deosebit de

important in crearea unei contractii. Semnalele venite de la sis nervos sunt neregulate ca intensitate.

2. Reflexul de tendon

La nivelul jonctiunii musculo-tendinoase se afla un receptor care se numeste organul Golgi

care detecteaza orice schimbare in starea de tensiune a muschiului. Cresterea de tensiune musculara
excita organul Golgi care transmite informatia la sistemul nervos catre motoneuronul  pe care il
obliga sa intre in inhibitie. Acest organ Golgi are rolul de a mentine integritatea musculara
reprezentand un mecanism protector impotriva smulgerii sau ruperii tendonului.

3. Reflexul flexor

Apare in urmatoarele conditii :

 Un stimul senzitiv in special dureros la un membru determinand reactia in flexie a
membrului respectiv. Generalizand putem spune ca o excitatie exteroreceptiva determ un reflex de
aparare care se realizeaza prin contractia unui grup muscular, simultan cu relaxarea muschiului
antagonist de aceeasi parte si cu fenomene musculare inverse de partea opusa.

Legile reflexelor exteroreceptive dupa Pfluger

1 legea unilateratilitatii, adica. Flexie normolaterala reflexa.

2 legea iradierii contralaterale, adica extensie hetero-laterala si flexie homo-laterala.
 3 Legea iradierii longitudinale
4 Legea generalizarii prin contractia tuturor muschilor

Reflexe motorii

- din grupa reflexelor posturale si de locomotie ale omului

- avem reactia pozitiva de sprijin care este data de extensia membrului inferior
cand se exercita o presiune pe talpa.

Reflexe de redresare

- care apar in pozitia de decubit dorsal avand ca tel ridicarea in ortostatism.

Reflexe de echilibrare

-sau reactiile de balans care incearca sa mentina CG a corpului in interiorul suprafetei de

sprijin.

In cortexul motor exista mai multe arii motorii ; aria IV motorie este aria primara motorie care
determina raspunsuri controlate si pe care se deseneaza homoluncusul inversat cu limba mare.
Cerebelul care functioneaza ca un centru motor cu retro-actiune, care modifica in mod
permanent comenzile motorii cerebrale, in raport cu mesajele primite de la receptorii periferici.

Formatiunea reticulara care este plasata in trunchiul cerebral are un rol determinant in
reglarea tonusului muscular prin sistemul activator si inhibator.

Hipotalamusul si rinencefalul care intervin de asemenea in reglarea tonusului muscular.

Exercitiul fizic

Este activitatea statica sau dinamica incadrata intr-una dintre formele de exercitare curenta.
Aceasta activitate este realizata dupa tehnicii si metode bine stabilite respectand cerintele de anatomie
biomecanica, fiziologie, igiena si pedagogie.
Exercitiul fizic este un important factor morfogenetic , mai ales pt aparatul locomotor.
Exercitiul fizic este de 2 feluri : static si dinamic .
Pozitiile sunt asigurate de contractii musculare statice care fixeaza trunchiul si segmentele.
Pozitiile mai pot fi corecte atunci cand se realizeaza o corectare, partiala sau globala a deficientului si
hipercorectivew cand se realizeaza nu numai corectia ci si nivelul invers hipercorectiv.
 Pozitia culcat : pozitia CG este la nivelul medio-toracic, verticala G cade in interiorul bazei
de sustinere, unghiul de stabilitate este mare , echilibrul se face usor.
Pozitia culcat in gimnastica nu este o pozitie de repaus, repausul apare numai cand
musculatura se relaxeaza.

Pozitia stand: este pozitia ortostatica bipeda si plantigrada.

Conditii minime pentru sprijinul biped: sa se pastreze o atitudine functionala a membrelor

inferioare paralizate ; sa se pastreze capacitatea functionala a cel putin unui triceps-sural. (gambier) ;
sa se pastreze capacitatea functionala a unora dintre muschii abdominali si ai spatelui.

Pozitia stand pe un picior : se numeste sprijin uniped, monopodal ; CG este la nivelul

vertebrelor L1 L 2 , unghiul de stabilitate este mic, iar mentinerea echilibrului se face cu ajutorul
reflexelor posturale.

Pozitia pe genunchi : axa lunga a corpului cade perpendicular pe sol , dar genunchii sunt
indoiti si sprijinul se face pe genunchi si pe fata dorsala a picioarelor extinse. Baza de sustinere este mai
mare de forma unui parallelogram. Pozitia CG coboara la vertebrele L3-L4 ; stabilitatea este relativ
mare si echilibrul se pastreaza cu usurinta.

Pozitia ghemuit : corpul cu soldurile, genunchii si gleznele flectate se sprijina pe plante sau pe
partea anterioara a regiunilor plantare(pe vf). CG coboara la L5 . baza de sustinere este relativ mica.
Mentinerea echilbrului este relativ dificila-inclinarea trupului inapoi duce la pierderea echilibrului-
inclinarea trupului inainte duce la usurarea mentinerii echilibrului.

Pozitia sezand : corpul se sprijina prin tuberozitatile ischiatice si piciorele pe sol ; baza de
sustinere este mare. Pozitia CG este la nivelul vertebrei L5 cu proiectie posterioara. Mentinerea
echilibrului se face usor daca baza de sustinere este mare. Aplecarea inainte usureaza mentinerea
echilibrului.

Pozitia stand pe maini :axa lunga a corpului cade perpen pe sol , iar sprijinul se realizeaza pe
fetele palmare ale membrelor superioare extinse din cot si din umar. Mainile sunt flectate dorsal la 90 de
grade, antebratele extinse pe brate, bratele prelungesc trunchiul in jos iar mem inf sunt extinse in sus.
Baza de sustinere este suprafata externa cuprinsa intre marginile mainilor. Pozitia CG este la vertebra
dorsal 12, unghiul de stabilitate este relativ mic, mentinerea echilibrului se face dificil, rolul receptorilor
este important.

Pozitia atarnat : corpul este atarnat cu ajutorul membrlor superioare cu un punct de sprijin
oarecare. Nivelul la care se face prinderea obiectului este deasupra liniei biaeromiala. Pozitia
segmentului , mainile prind obiectele de sprijin – membrele inf , trunchiul si mem sup sunt extinse.
Baza de sustinere este suprafata palmara a mainilor. Pozitia CG este la vertebra dorsal 12 sau lombar 1 ;
mentinerea echilibrului nu este dificila deoarece vericala G cade in sens invers fata de baza de sustinere.

Pozitia sprijinit :corpul este sprijinit prin mem sup de un punct de sprijin oarecare; baza de
sustinere este suprafetele palmare ale mainilor. Pozitia CG este la vertebrele L1 si L2 . Mentinerea
echilibrului se relizeaza fara dificultate; proiectia CG cade invers fata de baza de sustinere. Recptorii
palmari au un rol important, aceasta pozitie reprezinta o forma de echilibru stabil.

Pozitia de sprijin culcat :axa lunga a corpului este inclinata fata de sol sprijinul se face prin
membrele superioare si membrele inferioare. Baza de sustinere este foarte mare.CG este foarte apropiat
de sol. Mentinerea echilibrului se face cu usurinta, musculatura santurilor vertebrale au mare importanta
in sprijinul culcat inainte.

Exercitiile dinamice : au si ele caracter corectiv . se realizeaza in gimnastica medicala sub

forma de miscari active cu rezistenta. Se pot sistematiza astfel :
 ex active de cap si gat, trunchi, memebre sup si inf, executate liber sau cu ingreunare
 ex de respiratie cu caracter corectiv
 ex applicative cu caracter corectiv
 ex de redresare, passive, pasivoactive sau active
- ex de relaxare a grupelor musculare contractate sau scurtate
ex active =in general se executa analytic dar cele mai bune rezultate se obtin cand se executa cu
ex combinate.
Ex de resp cu caracter corectiv = se introduc la sf incalzirii si in partea fundamentala a lectiei
dupa ex corrective mai grele.
Ex applicative = ex de mers, tarare, echilibru, suspensiuni, redresari.

Structura exercitiului fizic terapeutic

Are urmatoarea structura:

1. pozitia de start este importanta , ea asigura succesul in actul recuperator. Trebuie sa fie
stabila cu suprafata bazei de sustinere cat mai mare, cu CG situat jos , iar greutatea
corpului sa fie suportata de un nr mare de articulatii. Pentru contractii izometrice se aleg
pozitii care incarca articulatia prin greutatea corpului, iar pentru contractii izotonice se
prefera pozitii care lasa articulatiile libere.
2. executia miscarii este influentata de nr articulatiilor care intra in schema de miscare, de
lungimea bratului parghiei si de modificarile tonusului muscular pe care le induce reflex
de miscarea respective.
3. mentinerea pozitiei obtinute se realizeaza prin contractie izometrica a grupelor
musculare care actioneaza impotriva gravitatiei sau a unei rezistente opuse miscarii.
 4. revenirea in pozitia de start se face invers , prin contractia excentrica a agonistilor,
concentrica a antagonistilor si statice ale fixatorilor.

Modalitati de aplicare a exercitiilor

Se pot aplica in grup sau individual. Aplicarea in grup are avantaje.

- k poate lucra cu un nr mare de pacienti, iar intre pacienti apare stimulare reciproca.
- dezavantaj este ca nu se pot face corectii individuale. Se lucreaza cu max 10-12 pacienti.

Exercitiile fizice active se realizeaza prin contracture musculare voluntare repetate sau fara
deplasarea segm articulare. Ex repetate cu deplasarea segmentelor articulare devin exercitii dinamice,
iar fara deplsare devin ex statice.
Ex fizice dinamice au la baza contractia izotonica in timpul careia lungimea fibrei musculare se
modifica iar tensiunea musculara devine constanta. Intr-un ex fizic dinamic alterneaza contractile
dinamice cu contractile statice.
Dpdv ethnic miscarea sau mobilizarea active se produce : asistat, liber, cu rezistenta. Sau pasiva
active si active cu rezistenta.
Importanta majora a miscarii passive in recuperare este la nivel cerebral. Mobilizarea active
asistata numita si pasivo-activa este cea mai usoara, contractia izotonica realizata de pacient ajutat de
forte externe; gravitatia, k, sau scripetii.
Mobilizarea pasiva : este considerata dupa contractia izometrica al II-lea timp al recuperarii
fortei mosculare, dupa imobilizare in aparat gipsat. Efectul prin simpatie de influentare a tonicitatii
membrului inf mobilizat prin contractia dinamica a mem inf sanatos. In acest caz sunt exersati numai
muschii agonisti iar activarea si dezvoltarea m antagonisti este contraindicat.
Mobilizarea activa libera se numeste activa pura si este realizata exclusive de subiect fara
interventii extrioare.
Mobilizarea active cu rezistenta care se produce cu interventia unor forte externe cu valori mai
mici sau mai mari decat forta mobilizatoare.
Grupele musculare agoniste care actioneaza impotriva, fortei externe care depun un efort de
invingere sau de cedare. Cand agonistii inving rezistenta externa miscarea este concentrica si se executa
la comanda “ trage “ . happy birthday, love te iubeeee . Cand agonistii sunt invinsi de rezistenta
externa miscarea este execentrica si se executa la comanda impinge sau rezista.
Miscarile active cu cu rezistenta sunt realizate in cursa interna , cand agonistii lucreaza intre
punctele de insertie normale, iar la sfarsitul miscarii ei sunt maxim scurtati. Ei lucreaza in cursa externa
cand sunt agonisti lucreaza dincolo de punctele de insertie normala si in cursa medie cand agonistii au o
lungime medie situate la jumatate din amplitudinea maxima. Prin repetare miscarile concentrice produc
hipertrofie musculara, duc la cresterea fortei , iar la nivel articular creste stabilitatea. Miscarile
excentrice se executa in cursa interna, adica rezistena externa invinge muschii care se alungesc treptat.
In acest caz agonistii isi indeparteaza capetele si se alungesc progresiv.
 Imobilizarea : este o tehnica anachiuetica(fara miscare) care se caracterizeaza prin
mentinerea mai mult sau mai putin prelungita a corpului in intregime sau a unei parti a lui in
nemiscare cu sau fara ajutorul unor instalatii sau aparate.
Imobilizarea suspenda miscarea articulara si contractia voluntara dar conserva contractia
tono-statica.
Dpdv a scopului imobilizarii exista:
 imobilizare de punere in repaus
 imobilizare de contentie – cand se pune ap gipsat sau atela
 imobilizare de corectie – se corecteaza numai posturile defectuase care tin de
muschi , ligamente, tendoane.

Reguli la imobilizare :
 ap gipsat sa nu jeneze articulatia si sa nu produca leziuni ale tegumentelor.
 Sa nu permita jocul liber al segm imobilizate
 Segm sa fie pozitionate in timpul imobilizarii in pozitiile functionale.
 Sub aparatul gipsat sa se mentina tonusul musculaturii prin contractii izometrice. Sa se
foloseasca efectul prin simpatie cu miscari in segmentul sanatos

Dezvantajele imobilizarii :
 Hipertrofii de inactivitate (muschiul scade)
 Redori articulare
 Tulburari ale circulatiei de intoarcere
 Tulburari trofice si escare (rani de decubit)
 Creeaza discomfort fizic si psihic al pacientului.

POSTURARI

Posturarea ca si imobilizarea face parte din tehnicele anachinetice ( fara miscare ). Posturarea
reprezinta pozitii ale intregului corps au ale unor parti ale acestuia impuse sau mentinute voluntar
pentru un anumi ttimp in scop profilactic sau terapeutic.
Efectele posturarilor : se fac pe tegument la ap. Locomotor si la nivelul organelor interne.
Efectele asupra tegumentelor : prin pastrarea indelungata a unei pozitii la nivelul partilor
osoase care vin in contact cu suprafata de sprijin (calacaie , ischioane sau regiunea sacrala); pot
apareatulburari trofice, necroze si escare.
La nivelul muschilor posturarea scade… muschilor prin adoptarea unor pozitii reflex inhibitori
inverse modelului spastic. Posturarea are efect asupra ap locomotorsi se realizeaza astfel :
 Manual de catre k
 Autocorectiv prin greutatea propiului segment
 Instrumental.
 Psturarile manuale impun cunoasterea si respectarea biomecanicii articulare. Este necesara
fixarea segmentului sanatos ptr a evita interventia compensatoare a acestuia.
Inainte de posturare se poate face : masaj decontracturant, tractiuni in ax si proceduri calde
termoterapice pentru hiperemie si vasodilatatie.
Indicatii : forta trebuie sa fie crescatoare progresiv; durata sedintei 3-4 min si sa se repete de
10-20 de ori pe zi in functie de reactiile pacientului si cond fizica a k.
Posturarile autocorective : sunt atitudini impuse pacientului si adoptate voluntar de acesta ptr
corectarea progresiva a limitarilor articulare. Sunt indicate mai ales in retractile musculo-tendinoase.
Ele nu necesita ap si instalatii = solicita activitatea pacientului, mai ales ptr mem inf.
Posturarile instrumenatele : care restabilescmobilitatea articulara folosind greutati.

Efectele posturarilor :
 Asupra aparatului cardio-vascular : antideclive care faciliteaza circulatia de intoarcere
venoasa, se foloseste impotriva elementelor de staza; pozitie decliva gravitationala care
faciliteaza circulatia arteriala in capilare.
 Asupra aparatului respirator : PRFOILACTICA – se previne instalarea unor afectiuni
pulmonare prin ridicarea treptata a toracelui la cei imobilizati la pat sau pozitii de
decubit lateral; posturare terapeutica de drenaj bronsic asociindu-se cu percutii toracice si
masaj vibrator.

Evaluari – bilant muscular si articular

Cunoasterea gradului de miscare a unei articulatii sau a valorii fortei unui muschi de a executa
miscarea unui segment este absolute necesara ptr a putea stabili un diagnostic functional in cadrul
solitar care efectueaza aparatul locomotor.
De asemenea este necesara o standardizare si o cuantificare a modalitatii de aprecierea
disfunctionalitatilor.aceste bilanturi sunt analitice ptr ca acestea studiaza fiecare articulatie, muschi si
miscare in parte. Se pot face si aprecieri globale bazate pe gestica si activitatea vietii obisnuite.
Bilantul articular – reprezinta masurarea amplitudinii de miscare in articulatii pe toate
directiile de miscare. Odata cu aceasta exminare a pacientului putem observa miscari anormale ale
articualtiei sau cresterea in volum ala articulatiei. In general exista cataloage ptr cunoasterea
amplitudinii maxime a miscarilor intr-o articulatie. In kineto, aprecierea corecta a gradului de miscare
este valoroasa ptr aprecierea recuperarii. Modalitatiile de masurare a amplitudinii articulare poate fi de
mai multe feluri : subiectiv(din ochi) ; cu ajutorul goniametrului ; cu ajutorul radiografiilor.

Bilantul muscular – reprezinta un stil al tehnicii de exmen manual ptr evaluara fortei fiecarui
muschi sau fiecarei grupe musculare. Bilantul muscular poate fi aplicat pacientilor care au avut
traumatisme ale ap locomotor, pacientilor reumatici si celor care au avut interventii ortopedico-
chirurgicale. Nu poate fi aplicat pacientilor neurologici , cu afectiuni cerebrale centrale.
 Scopul bilantului muscular
Ajuta la eleborarea diagnosticului functional complet. Sta la baza alcatuirii programului de
recuperare; determina tipul unor interventii chirurgicale si corectie si contureaza prognosticul
functional al pacientilor. In Romania se utilizeaza scara cu 6 trepete ptr testarea fortei musculare:
1. forta 5 normala: muschiul poate executa miscarea pe toata amplitudinea contra unei
rezistente exterioare. Normalitatea este apreciata prin comparative cu segmental opus
care poate fi sanatos sau nu si prin aprecierea examinatorului care va tine cont de
varsta, sex, masa musculara, gradul de antrnament al individului.
2. forta 4: este buna si reprezinta capacitatea muschiului de a deplasa antigravitational
complet seg. Contra unei rezistente medii.
3. forta 3 : acceptabila este forta unui muschi de a mobilize complet segm
contragravitatiei, adica fara alta contra rezistenta. Valoarea fortei 3 reprezinta un
advarat program functional muscular care indica minima capacitate functionala.
4. forta 2 : mediocre permite muschiului sa mobilizeze segmentul dar cu eliminarea
gravitatiei.
5. forta 1 : schitata reprezinta sesizarea contractiei musculare prin palparea lui sau a
tendonului , dar aceasta forta nu este capabila sa mobilizeze segm
6. forta 0 : muschiul nu realizeaza nici un fel de contractie.

Evaluarea alinierii si posturii corecte

Postura corecta a corpului este inscrisa in codul genetic. Postura organismului este de 3 factori:
ereditate, stari patologice, obisnuinta.
Aspectul general al corpului sau configuratia lui fizica esterezultanta a 3 elemente :
 atitudinea corpului determinate de raporturile partilor componente
 crestera corpului
 dezv globala in raport cu varsta

Ptr inclinari laterale firul cu plumb pleaca de la occipital, apofiza spinoasa C7 , pliul interfesier,
spatial dintre condili genunchilor si spatial dintre calcaie. Ptr inclinari antrero-posterioare, firul cu
plumb pleaca de la lobul urechii, mijlocul umarului, marele trohanter poaterior de rotula si lateral de
maleola tibiala.

Evaluarea alinierii segmentelor

din fata : umerii- alinierii claviculelor. Toracele cu diverse malforamtii( stern infundat, sant
haryson,coaste evazate ); varum(paranteze); asimetria pelvisului la nivelul genu valgum=picior in X;
pozitia rotulelor- pe directia axei piciorului; la nivelul labei piciorului- prezenta halux=valgus.
 Din lateral : pozitia capului ,
 scapulele
 omoplatii desprinsi
 cifoza
 lardoza

pe partea anterioara avem abdomenul care poate fi relaxat sau proeminent, iar la nivelul
membrului inferior avem- recurbatum.
La nivelul piciorului avem cele 2 bolti:
1. bolta anteroposterioara
2. bolta transversala

Evaluarea alinierii corpului

Goniometru= testeaza mobilitatea articulara.

Este importanta baza de sustinere care este suprafata de forma geometrica. Cu cat baza de
sustinere este mai mica cu atat mentinerea echilibrului se face mai greu.
Unghiul de stabilitate al corpului, este proiectia CG principal al corpului cu dreapta care uneste
CG cu marginea bazei de susutinere.
Reflexele de postura care asigura starea de echilibru a corpului.
Pozitia ortostatica : realizarile ei sunt:
-eliberarea memebrelor superioare
-ridicarea capului cu cresterea campului vizual.
Inconveniente :
 greutatea regiunii lombosacrale repartizata la animal pe 4 membre este
repartzata la om numai pa mem inferioare, in plus se accentueaza curburile
coloanei, iar toracele se turtese in plan frontal. Pozitia corecta a corpului este
pozitia statica bipeda si plantigrada simetrica.

Evaluarea mersului : este bipedalism altenativ adica o alternanta de miscari si pozitii de sprijin
ale cate unui membru pelvin pe care le repeat identic celalalt membru. Se considera ca pasul se
desfasoara in 4 timpi :
 inceputul sprijinului dublu de élan
 sprijinul dublu
 sprijinul unilateral cu semipas posterior
 inceputul dublului sprijin ulterior. Ciclul complex al unui pas este format din 2
faze : sprijinul , balansul.
 Umerii si memebrele sup sunt proiectate inapoi si inainte prin torsiuni ale coloanei in acelasi
timp cu mem inf dar in sens opus acestora, corpul echilibrandu-se astfel in jurul CG.
Rotatia vertebralase realizeaza mai ales la nivelul col lombare crescand cu marimea pasului.

Corectarea deficitului respirator

Functia respirator reprezinta deseori mijlocul principal de recuperare in cadrul bolilor

bronhopulmonare sau extrapulmonare.
Pentru realizarea functiilor respirstorii folosim :
 posturi relaxante si facilitatori
 posturi de drenaj bronsic
Pentru respiratie capul, bazinul, membrele inferioare trebuie sa fie in pozitie corecta pentru a nu
altera postura care poate duce la o slaba ventilatie.
Exista deosebiri intre postura corecta ptr o respiratie normala a unui subiect sanatos si postura
facilitatoare a unui bolnav dispneic. Pozitia de facilitare a eliminarii secretiilor se numeste
trendelenburg la 60 de grade.
Reeducarea respiratorie reprezinta un ansamblu de tehnici care se adreseaza bolnavilor cu
afectiuni clinice evidente a functiilor respiratorii:
 dirijarea aerului spre caile aeriene superioare prin inspiratie pa nas, pe o nara pe cealalta,
inspiratii intrerupte ca sic and mirosim o floare.
 Expiratia pe gura cu buzele stranse pronuntand una dintre consoanele “s, h, f”.
 Cantatul

Reeducarea respiratiei costale cu marirea diametrelor antro-posterior si transverse. Flexia

coloanei vertebrale creste oblicitatea coastelor facilitand expirul; extensia nu mareste inspirul caci
blocheaza diafragma.
Nu se fac miscari de brate pentru favorizarea respiratiei. Tehnica de lucru se face prin contrarea
de catre mainile k a miscarii inspiratorii si favorizarea expiratiei apasand pe torace.
Diafragmul reprezinta principalul element motor al ventilatiei care printr-o deplasare de 3 cm ,
determina 65% din aceasta ventilatie. Respiratia diafragmatica asigura ventilatia bazelor plamanului si
cea mai buna distributie intrapulmonara a aerului.
Tehnica respirarii diafragmatice este de fapt antrenarea respiratiei abdominale prin :
 Relaxare cu bombare a peretelui abdominal
 Suctiunea peretelui abdominal
 Exercitiile de abdomen de toate felurile.

Metode de antrenament pt reeducare repiratorie : mers, alergare, urcatul scarilor si pantelor,

bicileta si covorul rulant, terapie ocupationala, sporturi terapeutice, munca.
 Cresterea fortei musculare

Orice act motric implica existenta unor forte. Forta este un parametru al miscarii , este o calitate
fizica care ii permite individului sa desfasoare orice activitate.
Forta este proprietatea sistemului neuro-muscular de a invinge o rezistenta prin contractia
musculara.
Forta este de mai multe feluri:
1. forta maxima = care poate fi relative, se dezvolta la un moment dat.
2. forta absoluta = care se dezvolta mai pregnant la sportul de performanta.
3. forta exploziva = adica o forta foarte mare in cea mai mica unitate de timp.
4. forta dinamica = forta in miscare in contractie izotonica
5. forta statica = forta contra unui obiect care nu poate fi miscat.

Forta are marime, directie si origine. Marimea ei depinde de unghiul de sectiune al muschiului,
nr de unitati motorii, raportului forta-viteza si raportul forta-lungime.
Unghiul de sectiune a muschiului : forta se raporteaza la cm cubi de suprafata musculara de asa
maniera ca musculature de tip lung inglobeaza mai putina forta, suprafata de sectiune fiind mai mica
iar muschiul globular inglobat. Mai multa forta=suprafata de sectiune fiind mai mare.
Nr unitatilor motorii angrenate in contractie
In contractia musculara se pot angrena 20 de unitati motorii 200 sau 2000.
Marimea untatii motorii: cu cat miscarea este mai de finite cu ata unitatea motorize inerveaza
mai putine fibre musculare.
Raportul forta-viteza
Raportul forta-lungime : cand muschiul dezvolta forta multa , dimensiunea lui va fi mai mica.
Contracture musculara izotonica : cmi poate fi concentrica in momentul in care capetele
musculare se apropie si muschiul se scurteaza. Cmi poate fi excentrica in momentul in care capetele
musculare se indeparteaza. Cmi atat concentrica cat si excentrica determina cresterea fortei
musculare daca raportul intre capacitatea muschiului si valoarea rezistentei este adecvat.
Miscarea dinamica cu rezistenta este cel mai utilizat tip de effort muscular ptr cresterea fortei si
obtinerea hipertrofiei musculare.(marirea volumului.)
Dezvoltarea fortei : se poate face prin doua metode :
1. prin folosirea rezistentei maxime
2. prin folosirea rezistentei moderate

Contractia musculara izochinetica: este o contractie dinamica care da viteza miscarii este
reglata in asa fel incat rezistenta sa fie in raport cu forta aplicata in fiecare moment al amplitudinii
miscarii respective.
Contractia musculara izometrica : in care tensiunea creste fara modificarea lungimii fibrei
musculare. In timpul contr izometrice(ciz) circulatia sangvina in muschi este suspendata , muschiul
intra in datorie de oxigen si catabolitii se acumuleaza.
 Pentru a obtine efectelel scontate cis trebuie sa realizeze un minim de 35% din tensiunea
maxima musculara, dar de abia la 2/3 de forta realizata poate apare hipertrofia musculara. Durata unei
cis este de 3-5-6 secunde cu pauza de 30” su un minut. Se realizeza in serii de 3-5-7 si in nr de 3-5
repetari. Trebuie precedata de incalzire deoarece slaba vascularizare nu permite obtinerea efectului
scontat.
Dezavantajele cis sunt marirea travaliului ventriculului stang, cresterea frecventei cardiace.

Cresterea capacitatii de rezistenta la efort

Rezistenta musculara este :

 locala
 generala
 regionala
rezistenta este in functie de durata efortului : - de scurta durata
- de durata medie
- de durata lunga
rezistenta in fct de resursele energetice :
1. anaeroba – se refera la capacitatea organismului de a produce energie folosind
ATP-ul si glicoliza anaeroba in lipsa de oxigen. Aceasta rezistenta dpdv al
biochimiei are doua etape: a) alactocita si b) lactocita. Avantaje ale efortului
anaerob sunt ca este rapid, imediat, independent de aprovizionarea cu oxigen.
Dezavantaje: energie putina, timp scurt de effort, acumulare mare de acid lactic.
2. aeroba se desfasoara in prezenta oxigenului si este cu doua etape : a) STENDY-
STATE relative, consumul de oxigen la limita maxima. Cu frecventa cardiaca ,
peste 160 de batai pe minut. b)STENDY-STATE absolute, in care consumul de
oxigen este pe masura aportului,iar frecventa cardiaca trebuie sa fie intre 110 si
130 de batai pe minut. este teoretic, starea in care organismul ar putea sa faca effort
la nesfarsit.

In antrenamentele de rezistenta sunt esentiali urm factori :

 intensitatea stimulului
 durata stimulului
 frecventa stimularii
 durata pauzelor
 caracterul odihnei: activa sau pasiva
 volumul odihnei
 nr de repetari
Factorii limitativei ai efortului :
 acumularea de acid lactic
 epuizarea rezervelor energetice
 obosalea scoartei cerebrale.