MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE ŞI CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE UNIVERSITATEA

”OVIDIUS” DIN CONSTANŢA FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

SPECIALIZARE: KINETOTERAPIE ŞI MOTRICITATE SPECIALĂ

IMPORTANȚA EXERCIȚIILOR DE MERS ÎN RECUPERAREA ŞOLDULUI POSTTRAUMATIC

Coordonator ştiinţific:
Lect. univ. dr. CALOTĂ NICOLETA DANIELA

Masterand:
MINCU. I. MARIAN.

CONSTANŢA
2019
 DESCRIEREA ANATOMICĂ A REGIUNII ŞOLDULUI;
Oasele ,
- osul coxal,
Este un os pereche, de formă neregulată, care provine din sudarea a trei oase primitive, şi anume: ischion, ilion
şi pubis.

- osul femural,
Femurul formează singur scheletul coapsei, este un os lung alcătuit dintr-un corp sau
diafiză cu două extremiății, sau epifize, proximală și distală.
 MUŞCHII ,

Muşchii coapsei se împart în trei grupe:

- muşchii regiunii anterioare a coapsei, sunt: m.tensor al fasciei lata, m.croitor şi m.cvadriceps;
- muşchii regiunii mediale a coapsei, sunt: m.gracilis, m.pectineu şi m.adductor;
- muşchii regiunii posterioare a coapsei, sunt: m.biceps femural, m.semitendinos şi m.semimembranos.

Mușchii coapsei.
 ARTERELE ŞI VENELE,

Arterele și venele coapsei.

- Artera iliacă, externă se întinde din locul unde se bifurcă artera iliacă comună până la ieşirea din bazin, unde
continuă cu artera femurală.
- Artera femurală, se întinde de la nivelul ligamentului inghinal până la nivelul inelului tendinos al muşchiului
adductorul mare, unde se continuă cu artera poplitee.
- Vena femurală, urmareste traiectul arterei femurale întinzându-se de la inelul muşchiului adductor mare până
la ligamentul inghinal, unde se continuă cu vena iliacă externă.
 TRAUMATISMELE ȘOLDULUI

Accidentele auto/moto sunt responsabile de 2/3 din traumatismele ce duc la luxații de șold, urmând, accidentele
sportive și căderile de la înălțime.

a) Contuziile şi entorsele şoldului: în general, contuzia urmează datorită unei căderi pe regiunea trohanteriană,
iar entorsa unei mişcări forţate.

b) Luxaţiile traumatice ale şoldului: în poziţia de flexie şi adducţie a coapsei, capul femural nu mai este
menţinut în cavitatea cotiloidă decât prin capsulă.
În general, cu cât adducţia coapsei este mai mare, cu atât şansele de a se produce luxaţia fără fractură sunt mai
numeroase şi cu cât adducţia coapsei se diminuează, cu atât mai mult luxaţia posterioară se însoţeşte de fractura
sprâncenei cotiloide.

c) Fracturile parcelare ale capului femural: se produc printr-un traumatism indirect, marginea cotilului
participând la desprinderea unui fragment inferior sau postero inferior.

d) Fracturile gâtului femural: se întâlnesc mult mai frecvent la femeile în vârstă care sunt mai puţin active şi
mai expuse la osteoporoză, (menopauza).
Toate statisticile arată că frecvenţa fracturilor gâtului femural creşte odata cu vârsta.

e) Fracturile marelui trohanter: fracturile izolate ale marelui trohanter sunt mai rar întâlnite.
Le găsim de obicei la tineri
– când sunt produse printr-o contracţie musculară violentă, care smulge inserţia osoasă a pelvitrohanteriene
– sau la bătrâni, la care căderea pe trohanterul osteoporozat se produce fractură cominuitivă.

f) Fractura micului trohanter: se întâlnesc la tineri ce sunt datorate unei contracţii violente a muşchiului psoas
iliac, opunându-se unei alte forţe de sens invers cum se întâmplă în blocaj la fotbalul american.
 TRATAMENT

Tratament profilactic;
În tratamentul profilactic se includ măsurile de prevenire pentru evitarea unui traumatism, ca de exemplu:
- evitarea mersului iarna, mai ales cei ce au o fragilitate crescuta a oaselor, şi o atenţie deosebită la locurile de
muncă, cei care lucrează în construcţii, mină, etc.

Tratament igieno-dietetic
Prescripţii ce fac parte din, „igiena şoldului”:
- scăderea în greutate, chiar sub greutatea ideală,
- evitarea mersului pe teren accidentat şi scări,
- evitarea şchiopătării, prin controlul mental al mersului,
- evitarea ortostatismului şi mersului prelungit,
- cel puţin de două ori pe zi se va păstra un repaus la pat, cu membrele inferioare întinse,
- sprijin în baston pe distanţe lungi,
- mers, pe bicicletă sau rularea la bicicletă fixă,
- de cel putin doua ori pe zi va efectua gimnastică prescrisă pentru mobilitate şi tonifiere musculară;
- corectarea scurtării membrului inferior (dacă depăşesc doi centimetri);
- încălţăminte adecvată și cu tocuri moi.

Tratamentul prin electroterapie;

- Curenţii de joasă frecvenţă,
- Curenţii diadinamici,
- Curenţii Trabert,
- Curentul galvanic,
- Curenţii de joasă frecvenţă,
- Curenţii de medie frecvenţă,
- Curenţii de înaltă frecvenţă.

Tratamentul prin masaj

 SCOP, OBIECTIVE

În lucrarea de faţa ne propunem să evidenţiem mijloacele şi metodele de recuperare medicală a mersului în

recuperarea şoldului posttraumatic precum şi importanţa unei recuperări kinetoterapeutice.

Kinetoterapia, electoterapia, masajul, joaca un rol esențial în refacerea potențialului funcțional al persoanelor aflate
în diferite situații de incapacitate funcțională sau handicap.

MERSUL, este cel mai important obiectiv din întregul proces în recuperarea șoldului posttraumatic.

Obiectivele generale se referă nemijlocit la menținerea și/sau îmbunătățirea stări de functionalitate a articulației
coxofemurale, de exemplu;
- recuperarea funcției articulației coxofemurale, (forța, mobilitate, stabilitate, echilibru, mers, coordonare etc.),
deoarece toate trebuiesc să rezolve problema principală a membrului inferior și anume, mersul.

Obiectivele şi sarcinile lucrării;

- reducerea contracturilor musculare și prevenirea retracturilor în afecțiunile posttraumatice,

- refacerea mobilităţii articulare şi a forţei musculare,
- creşterea forţei musculare a membrelor inferioare,
- creşterea rezistenţei la efort a trenului inferior,
- distribuirea greutatii uniforme pe ambele membre inferioare,
- stabilitatea mersului,
- reluarea mersului.
 IPOTEZE

Importanța exercițiilor de mers în recuperarea şoldului posttraumatic, pacienții în acest studiu care beneficiază de
aplicarea programului de recuperarea mersului în traumatismele șoldului posttraumatic ce iși vor îmbunatații mersul
și mobilitatea articulațiilor.

Recuperarea mersului în traumatismul șoldului este un aspect important în viața pacientului.

Cautăm ca în recuperarea mersului să folosim diferite metode de recuperare în care să aducem cât mai aproape de
normal prin diferite procedee.
 TEST DE EVALUARE A SUBIECȚILOR LOT CLASIC ȘI LOT EXPERIMENTAL

TESTUL UNIPODAL

LOTUL CLASIC.
Nr.Crt. Nume Testare Inițială. Testare Finală.
/Prenume.

1. C.A. Stă într-un picior cu ajutor -9 Stă într-un picior fără ajutor
sec -10 sec
2. M.R. Stă într-un picior cu Stă înr-un picior fără ajutor
ajutor -10 sec -10 sec

3. H.M. Nu stă într-un picior Stă într-un picior cu ajutor -

10 sec
4. B.I. Stă într-un picior cu Stă într-un picior fără ajutor
ajutor -20 sec -20 sec

5. T.P. Nu stă într-un picior Stă într-un picior cu ajutor -

10 sec
6. B.A. Nu stă într-un picior Stă într-un picior cu ajutor -
10 sec
 TEST DE EVALUARE A SUBIECȚILOR LOT CLASIC ȘI LOT EXPERIMENTAL

TESTUL UNIPODAL

LOTUL EXPERIMENTAL.
Nr. Crt. Nume Testare Inițială. Testare Finală.
/Prenume.
1. R.H. Stă într-un picior Stă într-un picior fără ajutor -
cu ajutor -8 sc 15 sec
2. G.J. Stă într-un picior Stă într-unpicior fără ajutor-
u ajutor -10 sec 15 sec
3. K.L. Nu stă într-un Stă într-un picior fără ajutor
picior 10 sec
4. D.H. Stă într-un picior Stă într-un picior fără ajutor
cu ajutor -15 sec -20 sec
5. P.L. Stă într-un picior Stă într-un picior fără ajutor
fără ajutor 10 sec 30 sec
6. D.H. Nu stă într-un Stă într-un picior fără ajutor
picior 15 sec
 PROGRAM COMUN APLICAT SUBIECȚILOR

Mersul la barele paralele,

Aceste aparate pot fi fixate, (bare paralele, scară, plan înclinat, plan declinat, sau plan ondulat), sau mobile,
( cadru de mers, cârje, bastoane ).

Mers la barele parelele.

Lotul clasic,
Mers la barele paralele 3 serii a câte 6 repetari pe o distanță de 10 metri.

Lotul experimental ,
Mers la barele paralele 6 serii a câte 10 repetari pe o distanță de 10 metri.
 PROGRAM COMUN APLICAT SUBIECȚILOR

Mers pe planul înclinat,

Mersul pe plan înclinat antrenează articulația tibio-tarsiană.

La urcare mărește flexia dorsală a labei piciorului si întinde tendonul lui Ahile, iar la coborâre antrenează
musculatura de frânare.

Mers pe plan inclinat.

Lotul clasic
Mers pe plan înclinat/declinat 3 serii a cate 6 repetări pe o distanță de 3 metri.

Lotul experimental
Mers pe plan înclinat/declinat 6 serii a cate 10 repetări pe o distanță de 3 metri.
 PROGRAM COMUN APLICAT SUBIECȚILOR

Urcarea și coborârea scarilor,

La începutul reeducării urcarea pe scară se face cu piciorul sanătos, cel bolnav aducându-se lânga el pe aceași
treapta.

Urcarea scarilor.

Lotul clasic
Urcatul si coborâtul scărilor 3 serii a câte 6 repetări pe o distanță de 5 trepte.

Lotul experimental
Urcatul si coborâtul scărilor 6 serii a câte 10 repetări pe o distanță de 5 trepte.
 PROGRAM COMUN APLICAT SUBIECȚILOR

La coborâre bolnavul sprijinit pe ambele picioare la marginea treptei, se coboară mai întâi piciorul sănatos, cel
bolnav adus apoi lânga acesta.

Coborarea scarilor.

Lotul clasic
Urcatul si coborâtul scărilor 3 serii a câte 6 repetări pe o distanță de 5 trepte.

Lotul experimental
Urcatul si coborâtul scărilor 6 serii a câte 10 repetări pe o distanță de 5 trepte.
 PROGRAM COMUN APLICAT SUBIECȚILOR
Pedalatul la bicicletă

Pedalatul la bicicletă.
Lotul clasic
Pedalat timp de 15 minute pe o distanță de 1500m.

Lotul experimental
Pedalat timp de 30 minute pe o distanță de 2500m.
 PROGRAM COMUN APLICAT SUBIECȚILOR
Ridicarea si coborârea la spalier;
Pacient în pozitia așezat pe scaun in fața spalierului face ridicarea și
cobarârea pe scaun in fața spalierului.

Ridicarea și coborârea la spalier.

Lotul clasic
Ridicarea și coborârea la spalier 3 serii a câte 15 repetări.

Lotul experimental
Ridicarea și coborârea la spalier 6 serii a câte 25 repetări.
 PROGRAM COMUN APLICAT SUBIECȚILOR
Ridicarea si coborârea bazinului la saltea,
Pacient așezat in DD, cu genunchii indoiti face ridicarea și coborârea bazinului pe saltea.

Ridicarea și coborârea bazinului la saltea.

Lotul clasic
Ridicat și coborât bazinul, 3 serii a câte 15 repetări.

Lotul experimental
Ridicat și coborât bazinul, 6 serii a câte 25 repetări.
 EXAMINAREA MERSULUI LOT CLASIC

Nr. Crt. Nume /Prenume. Testare Testare

Inițială. Finală.

1. C.A. 500 m 700 m

2. M.R. 500 m 1000 m

3. H.M. 800 m 1000 m

4. B.I. 500 m 1200 m

5. T.P. 600 m 1000 m

6. B.A. 500 m 1000 m

LOTUL EXPERIMENTAL.

EXAMINAREA MERSULUI LOT EXPERIMENTAL

Nr. Crt. Nume/Prenume. Testare Testare

Inițială. Finală.

1. R.H. 800 m 1500 m

2. G.J. 500 m 1000 m

3. K.L. 1000 1400

4. D.H. 1000 1600

5. P.L. 1500 2000

6. D.H. 1200 1500

 INTERPRETAREA STATISTICĂ A DATELOR

După tratamentul fizical-kinetic aplicat constatăm că atat la lotul clasic cât și la lotul experimental valorile sunt
în creștere din toate punctele de vedere, mobilitate, tonifierea musculaturii stabilizatorie a șoldului, creșterea
distanței de mers și creșterea intensitatii efortului.

Dovedim eficienţa exerciţiilor de asuplizare pregătite corespunzător prin procedurile kinetoterapeutice.

Începutul tratamentului pentru fiecare lot este același, doar ca în lotul experimental aproape ca sa dublat
tratamentul si intensitatea față de lotul clasic.

După aplicarea programului kinetoterapeutic constatăm că majoritatea pacienţilor, sunt în creștere din toate
punctele de vedere, lotul experimental față de lotul clasic a dublat tratamentul fizical-kinetic pe numarul de
exerciții si repetări decât lotul clasic.

Rezultate pozitive sunt pe ambele loturi, atât lotul clasic cât si lotul experimental diferența văzându-se pe
numarul de repetari.
 CONCLUZII

Este esenţială precocitatea instituirii tratamentului şi nivelul de afectare funcţională de la care pornim.
Este dovedită metoda exerciţiilor de asuplizare pregătite corect prin procedurilor de kinetoterapie,electroterapie,
care asigură o mai buna îmbunătăţire a mobilitatii articulare, tonifierii musculaturii stabilizatoare a șoldului si
evoluția mersului.
După programul kinetic aplicat constatăm că pacienţii din ambele loturi atât cel clasic cât și cel experimental
reuşesc să aibă o îmbunatățire a mobilității articulare.
Aceasta ameliorare evocă acelaşi aspect si al tratamentului kinetic de asuplizare.
Acest aspect arată posibilitatea reală limitată ale grupelor musculare, afectate de procesul degenerativ să
răspundă efectiv programului de asuplizare.
Rezultatele arătate mai sus dovedesc cum, programul kinetoterapeutic susţinut prin mijloacele fizicale adaptate
patologiei studiate, permit recuperarea mobilităţii articulare la unghiuri utile, si cresterea timpului de mers pe
distanțe mai mari.
Acest rezultat nu trebuie să împiedice însă instituirea cât mai precoce a programului de asuplizare, care
împreuna cu cel de tonifiere urmăresc să conserve o funcţionalitate la parametri mai înalţi ai şoldului
posttraumatic încercând să evite limitarea drastică a mobilităţii articulare, care în timp antrenează infirmitatea, în
grupele musculare care acţionează asupra articulației şoldului.
Tipul de sprijin este sugestiv atât din punct de vedere al evoluţiei funcţionale a durerii (cu cât durerea este
accentuată, cu atât sprijinul este dificil) cât şi datorită faptului că tipul de sprijin evocă gradul afectării globale
funcţionale a articulaţiei cat şi a întregului membru inferior.
VĂ MULȚUMESC!