Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
IDH
-fiziologică;
Tipuri de handicap:
-de orientare;
-de independenţă fizică;
-de mobilitate;
-ocupaţional;
-de integrare socială;
-economic;
A) handicap locomotor determinat de:-leziuni osteo-
articulare(artroze,spondilite,poliartrite);
-leziuni ale sistemului
nervos(plegii,scleroză multiplă,
sechele poliomielită);
-maladii
cronice,miopatii,degenerescenţe ale SN;
-amputaţii;
B) handicap psihic-deficenţe mintale;
-boli cronice(autism,psihoze severe);
-handicap senzorial;
-boli cronice invalidante;
-polihandicapuri;
-deficienţe de integrare socială şi profesională;
Tipuri de activităţi-de învăţare şi aplicare a cunoştinţelor;
-comunicare;
-mişcare şi posturare;
-mişcare în mediu(mobilitate);
-îngrijire personală;
-activităţi la domicilui;
-interrelaţionare;
-activităţi majore pentru viaţă;
-viaţă comunitară,socială şi civică;
Examinarea pacientului
Examenul obiectiv-se utilizează instrumente
specifice(artrometru,goniometru,miotonometru
dinamometru,tensiometru,pulsoximetru).
-inspecţia-poziţia corpului,eventualele deficienţe ale
coloanei,malaliniamente,deformaţiile
toracice;
-palparea-eventualele semne ale inflamaţiei,tonusul muscular;
-mobilizarea-mişcari pasive,comparaţie cu membrul sanatos ,plecând de la
poziţia anat. 0;
-verticală
-impulsie
-perioada de
oscilaţie-pasul posterior
-verticală
-pasul anterior
Centrul de greutate al corpului execută în fiecare ciclu câte două urcări şi
două coborâri.
-maximul de înălţime este la momentul verticalei iar poziţia cea mai joasă
este în sprijinul dublu;
-oscilaţiile CGC sunt şi în plan lateral,când greutatea corpului se duce
alternativ de pe un picior pe altul;
-trunchiul compensează şi armonizează deplasarea având răsuciri stg/dr. si
simultane cu cele ale bazinului;
-la fiecare păşire,braţul şi piciorul opus sunt duse în acelaşi timp înainte;
Amplitudinea şi viteza mişcărilor trunchiului superior se corelează cu
cele ale trunchiului inferior.
Lungimea pasului depinde de-lungimea membrului inferior;
-unghiul de deschidere al MI(artic.coxo-
femurală);
-răsucirea în afara a vârfurilor
picioarelor(pasul este mai lung
când răsucirea este mai mică);
-modul cum se ia contactul cu solul(mai
întâi călcâiul,asigurând
extensia gambei pe coapsă);
Mersul patologic
-şchiopătări-ireductibile;
-corectibile;
Variante de mers patologic:
-pasul unilateral-mers sacadat,la impulsie participă doar piciorul sănătos;
-pasul tarşiit-în boala Parkinson;
-pasul cosit-piciorul bolnav realizează deplasarea prin rotaţie laterală;
-pasul scurtat-prin afectarea aerticulaţiilor;
-pasul cu baza de susţinere lărgită;
Prehensiunea
Mâna este considerată organul cel mai inteligent darmişcările în
toate planurile sunt asigurate de coroborarea mişcărilor proprii mâinii cu
mişcările cotului şi umărului.
Prehensiunea apare încă de la nastere,copilul fiind capabil să se
agaţe şi să se menţină atârnat în aer chiar din primele zile.
În afară de prehensiune mai avem-pronosupinaţie;
-adducţie/abducţie;
-rotaţie;
-flexie/extensie;
Prehensiunea este dată de contracţia flexorilor degetelor(sunt mai
puternici şi în caz de paralizie se recuperează mai repede).
Tipuri de mişcări:
-flexia degetelor-m.interosoşi pentru falanga I;
-m.flexor superficial pentru falanga II;
-m.flexor profund pentru falanga III;
-m.scurt/lung flexor al policelui pentru falangele I-II;
-extensia degetelor-m.interosoşi pentru degetele 2-5;
-m.scurt/lung extensor al policelui pentru falangele I-
II;
-abducţia-m.interosoşi dorsali pentru degetele 2-5;
-m.lung abductor al policelui;
-adducţia-m.interosoşi palmari pentru degetele 2-5;
-m.adductor oblic al policelui;
-opoziţia-m.opozant al policelui;
-m.opozant al degetului mic;
Tipuri de prehensiune:
-apucarea în cârlig(flexia degetelor 2-5;se întâlneşte la hemiplegici);
-apucarea între police şi index pe partea laterală(obiecte mici,plate);
.apucarea palmară globală(pentru obiecte cilindrice);
-apucarea între degete a obiectelor mici fără a le deforma;
-apucarea police-index spre vârful degetelor(obiecte mici,bani);
-apucarea în menghină(obiecte mari,cărţi);
În hemiplegie se pierd mişcările mâinii,este afectată mai ales
extensia.Pacientul poate ţine în mână obiecte(flexorii degetelor primesc
stimuli tactili şi proprioceptivi)dar nu le poate da drumul(din lipsa
extensiei).
Tratament:
Chirurgical-neurorafie-refacerea nervului prin sutură,la 2-3 săptămâni de
la producerea lezi-
unii(pentru ca neurofibrilele din neurilema
distală să aibă timp să se
degradeze).
Recuperator-recuperarea începe la 3-4 săptămâni de la sutură când
apare sensibilitatea (durerea),revine tonusul muscular şi se pot relua
mişcările.
-băi calde,10-15 minute;
-masaj uşor în jurul cicatricii(contraindicat în leziuni de tendon);
-mişcări pasive,active asistate,active;
-exerciţii la panoul de ergoterapie;
-fixarea mâinii pe atelă în caz de contractură;
-exerciţii pentru redobndirea mişcărilor specifice mâinii;
Kt.în afecţiuni cardio-respiratorii
Aparatul respirator
Anatomie-fose nazale;
-faringe;
-laringe;
-trahee;
-bronhii;
-ţesut pulmonar;
-alveole pulmonare;
Fiziologie
-fazele respiraţiei:
-ventilaţia pulmonară-deplasarea aerului în ambele sensuri între alveolele
pulmonare şi mediul extern;
-difuziunea alveolară-difuziunea O2 din alveole în sângele capilar şi
difuziunea în sens invers a CO2;
-transportul gazelor-O2 sub formă de oxihemoglobină;
-CO2 dizolvat în plasmă sub formă de
carbaminohemoglobină;
-respiraţia tisulară;
-reglarea respiraţiei
-centrii bulbari-ritmul de bază,involuntar,automat(GRD;GRV);
-centrii pontini-apneustic-scade frecvenţa respiratorie,inspir profund;
-pneumotaxic-creşte frecvenţa respiratorie,limitează
inspirul;
-chemoreceptorii centrali-localizaţi bilateral de suprafaţa ventrală a
bulbului;
-prezintă sensibilitate la concentraţia ionilor
de H din LCR(CO2 poa-
te străbate bariera hematoencefalică);
-chemoreceptorii periferici-la nivelul corpilor aortici şi carotidieni;sunt
stimulaţi de scaderea
presiunii parţiale a O2 şi cresterea
pres.parţiale a CO2;
-sunt singurii care detectează modificarea
pres.parţiale a O2 în
lichidele organismului;
Este importantă elasticitatea,complianţa pulmonară;există lucru
mecanic al respiraţiei ce poate fi ameliorat prin kt.
Semiologie
simptome funcţionale
Tusea-act reflex sau voluntaral cărui rezultat este expulzarea aerului sau
a corpilor straini din căile respiratorii.
După etiologie poate fi-faringiană(faringite acute şi cronice);
-laringiană;
-bronşică;
-pulmonară;
-pleurală;
-mediastinală;
Mai poate fi-uscată,fără expectoraţie;
-umedă,urmată de expectoraţie;
Alte tipuri-cvintoasă(în tusea convulsivă);
-bitonală(traheobronşite,tumori mediastinale);
-surdă,răguşită(afecţiuni laringiene);
-emetizantă(în tusea convulsivă);
Expectoraţia-eliminarea produşilor din căile respiratorii.
-vomica-expulzarea brutală a unei colecţii purulente din parenchimul
pulmonar în căile respiratorii(în abcese pulmonare,pleurezii);
-sputa mucoasă-în bronşita acută şi astmul bronşic;
-sputa purulentă-în abces pulmonar,Tbc cavitară,chist hidatic
suprainfectat;
-hemoptizia-sânge din căile respiratorii inferioare;
-sughiţul-contracţie a diafragmului produsă prin iritarea nervului frenic(în
tumori cerebrale şi pulmonare,pleurezii);
-tulburările vocii(disfonie);
Durerea toracică-poate fi pleuro-pumonară,parietală,cardio-
vasculară,mediastinală.
Dispneea-dificultate în respiraţie;respiraţie conştientă,voluntară;
-după etiologie-permanentă(în insuf.cardiacă);
-de efort;
-de decubit;
-paroxistică(în astm bronşic,EPA);
După ritmul respirator-bradipnee;
-tahipnee sau polipnee;
După timpul respiraţiei-inspiratorie(în edem glotic);
-expiratorie(în astm bronşic,emfizem pulmonar);
-mixtă(pleurezii,pneumonie);
Semne fizice
Inspecţia-informaţii asupra cutiei toracice şi a mişcărilor respiratorii;
Palparea-ritmul respirator,transmiterea vibraţiilor vocale;
Percuţia-interpretarea calităţii sunetelor pulmonare;
Auscultaţia-sesizarea şi interpretarea zgomotelor în cursul
respiraţiei,tusei,vorbirii;
Modificările murmurului vezicular;
Suflurile-înlocuiesc zgomotele respiratorii normale;
Ralurile-zgomote patologice în alveole sau bronhii care se modifică prin
respiraţie sau tuse;
Frecătura pleurală-zgomot patologic între foiţele pleurei în infamaţia
acestora.
Aparatul cardio-vascular
Anatomie-cord;
-vase de sânge-artere,capilare,vene;
Fiziologie
Circulaţia pulmonară-din VD prin trunchiul arterei pulmonare-artere
pulmonare-sânge cu CO2 la reţeaua capilară perialveolară-eliminarea CO2
prin expir;sânge cu O2 colectat de venele pulmonare-AS.
Circulaţia sistemică-din VS-artera aortă-sânge oxigenat la ţesuturi şi
organe-sânge cu CO2 pin venele cave –AD.
Semiologie
Simptome funcţionale
Dispneea-apare de obicei în IC stângă(respiraţii frecvente şi superficiale);
-apare în accese şi survine de obicei noaptea;
Durerea-precordială(cardiacă sau extracardiacă);
-radiculară;
-din astenia neurocirculatorie;
-cardiacă-în cardiopatiile coronariene ischemice;
Cianoza-în insuficienţa cardiacă dreaptă;creste Hb în sângele capilar;
Semne fizice
inspecţia -poziţia bolnavului;
-culoarea tegumentelor şi a mucoaselor;
-turgescenţa venelor jugulare;
-bombarea abdomenului;
Palparea-şocul apexian;
-palparea arterelor periferice;
Percuţia-mărimea şi forma inimii;
Auscultaţia
Kt.post IMA
Faza I-începe din spital;se tratează mai întâi complicaţiile;
-mobilizare precoce;
-diminuarea efectelor generale ale decubitusului;
-antrenarea cardio-vasculară pentru etapele următoare;
1-incepe după dispariţia durerii,stabilizarea FC şi a TA;
-mişcări pasive apoi active ale extremităţilor;
-şezând cu picioarele la marginea patului;
2-zilele 3-4;
-poate sta în fotoliu,lângă pat;
-mişcări active la toate extremităţile;
-poate sta în ortostatism şi face câţiva paşi;
-îşi poate face toaleta singur;
3-zilele 5-7;
-începe mersul pe hol;
4-zilele 7-8;
-se poate deplasa pe hol de 2 ori/zi;
5-din ziua a 9-a;
-face exerciţii de 3 ori/zi;
-poate face singur duş;
-poate sa urce câteva trepte;
6-coboară un etaj;
-creşte distanţa de mers până la 400 m X2/zi;
7-urcă şi coboară 1-2 etaje;
-poate începe exerciţii la cicloergometru sau covor rulant;
La externare-continuă exerciţiile fizice;
-desfăşoară activităţi casnice moderate;