Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
functional ă
- ruptura meniscului intern - debutul fenomenelor se face prin apariŃia unui blocaj
articular tipic, în poziţie de flexie, urmând unei miscări bruste de rotaŃie a gambei -
cu durere vie si senzaţie de trosnitură. De obicei blocajul este reductibil, spontan,
alte ori el rămâne în poziŃia de flexie. Alteori este prezentă doar o hidartroză si
durere la nivelul interliniei articulare interne. Cercetarea atentă a unor semne poate
evidenţia nu numai ruptura de menisc dar si sediul ei, fie pe cornul anterior al
meniscului, fie pe cornul posterior;
- ruptura meniscului extern - întâmpină mai multe greutăţi de diagnostic clinic
deoarece prezintă numeroase variaŃii morfologice. Accidentul iniţial lipseste de
cele mai multe ori, blocajele sunt mai rare, incomplete si mai dese în extensie
decât în flexie. Durerea este localizată de obicei în exterior da nu este exclus să fie
si în zona internă. De asemenea si în această situaŃie există si o serie de semne
care localizează leziunea fie la nivelul cornului anterior al meniscului, fie leziunea
cornului posterior al lui.
Principalele obiective de atins în recuperarea
genunchiului sunt:
1. combaterea durerii si a procesului inflamator;
2. prevenirea si combaterea tulburărilor vasculare si a
circulaŃiei;
3. prevenirea si combaterea poziţiilor vicioase,
realinierea articulară;
4. ameliorarea tonusului muscular;
5. recuperarea forţei musculare si a stabilităţii
articulare;
6. asuplizarea Ńesuturilor moi si mobilităŃii articulare;
7.recâstigarea stabilităŃii bipodale si unipodale si
siguranŃei în mers;
8. respectarea regulii de igienă ale genunchiului.
Mijloacele care se utilizează pentru atingerea acestor obiective, pot fi sistematizate astfel:
Pentru combaterea durerii si a procesului inflamator:repaus
repaus articular – se obŃine în poziŃia de
decubit dorsal genunchiul flectat usor (25°- 35°)susŃinut de o pernă. În această poziŃie capsula
articulară si ligamentele sunt relaxate, iar presiunea intraarticulară scade;
medicaŃie
antialgică si antiinflamatorie: se poate administra local prin infiltraŃii intra – si
periarticulare, unguente, comprese;
fizioterapie
prin formele de termoterapie rece (crioterapia): masaj cu gheaŃă; comprese cu
gheaŃă;
Termoterapia: cu efect sedativ, spasmolitic; aplicare locală, sub formă de cataplasme cu parafină de
40°C timp de 20 minute; aplicare generală sub formă de băi la temperatura de 37°C.
Fizioterapia prin procede de electroterapie vor fii: curenŃi galvanici – se pot aplica longitudinal sau
transversal; TENS – utilizează curenŃi cu impulsuri dreptunghiulare de joase frecvenŃă cu parametri
reglabili – efect antialgic; cureni Träbert – curenţi de joasă frecvenţă (150 Hz) – cu efect analgetic si
hiperemiant; curenţi diadinamici: cu efecte analgetice, hiperemiante, dinamogene, cu mai multe forme:
MF, DF, PS, PL, RS,care se aplică latero- lateral la nivelul genunchiului; curenŃii interferenŃiali cu
efecte: decontracturant, analgetic, vasculotrofic, hiperemiant, resorbtiv; ultrasunete cu efect caloric
profund, micromasaj tisular; magnetodiaflux: - câmpuri magnetice de joasă frecvenŃă în administrare
continuă sau întreruptă, ritmic sau aritmic.
hidrokinetoterapia
în vană treflă, bazine pentru efectul analgetic, vasodilatator, relaxant –
prin cresterea aportului de sânge în musculatură; pentru reluarea mersului prin descărcarea greutăţii
corpului datorită efectului hidrostatic si anivelului apei în care se realizează; creste elasticitatea
ţesuturilor moi.
masajul: prin frământare se obŃine ameliorarea circulaŃiei sângelui, creste elasticitatea
ligamentelor si a muschilor; tapotamentul , cernutul, rulatul, vibraŃia – ajută la reducerea edemului.
Pentru realizarea stabilităţii membrului inferior:
-stabilitatea pasiva: tehnicile FNP si exerciţii de tonizare
si crestere de forţă a musculaturii
stabilizatoare a genunchiului ( a celor”patru faţete”;
tracţiuni blânde sau telescopări repetate pentru
cresterea rezistenŃei ligamentelor; respectarea regulilor
de igienă a genunchiului, scăderea greutăţii corporale,
evitarea mersului pe teren cu denivelări, folosirea
bastonului în timpul mersului, să nu se păstreze o
poziŃie ce flexia puternică a genunchiului;
- stabilitatea activare: exerciţii de crestere a forŃei
tuturor muschilor ce participă la stabilizarea
genunchiului prin: ex. izometrice, izotonice, exerciţii cu
rezistenţă, DAPRE, tonizarea ischiogambierilor prin:
exerciţii izometrice, exerciţii cu rezistenţă; tonizarea
tricepsului sural prin: exerciţii izometrice, exerciţii cu
rezistenţă; tonizarea tensorului fasciei lata: exerciţii cu
rezistenţă, din decubit heterolateral; exerciţii pe suport
oscilant.
Pentru creserea amplitudinii articulare AM. (mobilitate): cu
aparatele Kineteck după inervenţii chirurgicale, mobilizări ale rotulei în
sens longitudinal si transversal; exerciŃii pasive – active si active
ajutate; tipurile de stretching adecvat cazului; exerciŃii active; exerciŃii
gestice: păsit peste obstacole, urcat- coborât trepte.
Pentru antrenarea forţei: exerciţii active, active cu rezistenţă,( De lorme,
Watkins, Oxford, cu diferite aparate etc) izometrice din diferite poziţii;
exerciţii cu ajutorul scripeţilor ; exerciţii cu benzi elastice ( Thera band
de culori diferite ) ; exerciţii active asistate, exerciţii rezistive- DAPRE,
( tehnica exercitii cu rezistenta progresiva ajustata zilnic care cuprinde
4 seturi de exercitii: primul set se aplica cu o sarcina ce permite 12 -15
reptitii, setul doi , se mareste sarcina incat sa se poata repeat de 10
ori . pentru setul trei sarcina este crecsuta sa se poata repeat de 6 ori .
In ultimul set sarcina atat de mare sa se poata efectua 2-3 sau 4
repetitii!) etc.
Antrenamentul iyokinetik , pliometric etc. pentru ameliorarea reyistentei
se pot aplica ex. De forta –reyistenta de tip Steodman : un set initial de
exercitii ci sarcina moderata , dar cu repetitii frecvente , un al doilea set
de exercitii cu reţistente mici cu repetitii rapide pana la oboseala , si
un ultim exercitiu va fii o contractie iyometrica mentinuta timp de 60, -
90 de second !). Pauya de revenire necesara si rahidratare obligatorie !
Piciorul posttraumatic – Desi în cele mai multe din articulaţiile sale miscările sunt foarte
reduse, în totalitatea sa, piciorul, se poate misca în toate sensurile, lucru important,
Ńinând cont si de faptul că principalul său rol este de a putea asigura mersul pe orice
teren în condiŃiile în care acest complex articular susŃine întreaga greutate corporală.
Tipurile lezionale ale traumatismelor piciorului sunt cele obisnuite: plăgi, contuzii,
entorse,
luxaţii, fracturi, care pot interesa toate structurile anatomice: piele, ligamente, muschi,
tendoane, articulaţii, os, vase si nervi.
Programele hidrokinetoterapie si kinetoterapie pot fi orientate spre următoarele
Obiective specifice:
Combaterea durerii; 2.
Cresterea forţei musculaturii peroniere;
3. Echilibrare funcţională si corectarea lungimilor musculare;
4. Prevenirea dar si tratarea dezechilibrelor musculare agonist -ant agonist prin tehnica
binecunoscută de întindere musculară – stretching efectuat pe muscualtura flexoare –
extensoare, dar si pe inversori-eversori;
5. Corectarea mersului; ) restabilirea mersului corect prin variantele mers lateral si
inapoi sau in zig-zag pe diagonale si cu trecere peste obstacole , si tehnica laditei “ Zoli
”.
6. Corectarea plasamentului centrului de greutate; Metoda Feeman , si altele. Pe mingea
mare Bobath ,.
7. Scăderea solicitării gleznei.
Programele de kinetoterapie si hidrokinetoterapie în traumatismele piciorului, gleznei se
stabilesc în funcţie de diagnostic si severitatea acestuia.
Tratamentul va fi funcţional si va începe cu anakinezia, cu o scurtă perioadă de
protecŃie articulară si astfel si ligamentară, tendinoasă, musculară. Imobilizarea în
diferite aparate de contenŃie realizează o securitate a pacientului prin stabilizarea
articiulaŃiei gleznei si scăderea solicitării mecanice, având prin acesta valenţe antialgice,
antiinflamatorii. Însă lipsa de miscare de solicitare neuromusculară favorizezază formare
aderenŃelor, a stiffnesului, redorii articulare, contracturii musculare si atrofiei muscular.
Mijloacele Specifice sunt: tehnici si metode pentru cresere a forţei si
amplitudinii de miscare specific grupelor si lanţurilor musculare afectate
si
o remobilizare articulară prin tehnicile F.N.P , manipulările Maigne,
în final exerciţii de încărcare progresivă activă DAPRE si contra
rezistenţa mâinii kinetoterapeutului sau cu diferite aparate moderne , dar
bine controlat si dozat !!!) Ketler Cybek, etc.
Terapia posturală zilnică, de mai multe ori aplicând tehnica prin
gimnastica vasculara Bürger si programe de hidro si hidrokinetoterapie
ca: baia Whirpool, baia ascendentă si descendentă. Dusuri etc.
Tehnicile de crestere a forţei vor finaliza tratamentul prin exerciţiile
izometrice si izotonice, izokinetice la si cu diferite aparate modern
pentru cresterea forŃei musculaturii extensoare si a dorsiflexiei treptat.
Sunt recomandate stimularile proprioceptive de tip Freeman.
Înotul terapeutic si mersul în apă (dozarea prin inaltimea apei controlat)
în special cu spatele si lateral + pentru combaterea disfunctiilor sau asa
zisa schiopătării !!
după aceea reluarea mersului înainte, mers pe vârfuri si călcâi, urcat -
coborât plan înclinat, bicicletă ergometrică cu încărcătură bine dozată,
reluarea alergatului pe teren mai sigur dar nu prea tare sau prea moale,
sau denivelat. La început dozajul poate fi de 3-5 minute si creste treptat
până la 20 – 30 de minute.