Sunteți pe pagina 1din 16

REFERAT LA DISCIPLINA: NOŢIUNI GENERALE DE PRIM

AJUTOR ÎN TRAUMATOLOGIA SPORTIVĂ

Lector Dr.:
Puni Alexandru-Rares Cascovschi Matei Alexandru
y
l.Introducere
 Traumatologia sportivă este parte a traumatologiei generale ce se ocupă de traumatismele ce
survin în timpul practicării diferitelor discipline sportive.
 Traumatismul apărut în practica sportivă este definit ca fiind rezultatul forţelor externe
reprezentate de agenţi mecanici (lovituri, presiuni, tracţiuni) care produc contuzii, plagi sau fracture,
rupturi sau întinderi, etc.
 Traumatismul sportiv este definit ca fiind orice traumă intenţionată sau neintenţionată asupra
corpului uman, rezultantă în urma participării la orice activitate care necesită effort fizic, efectuată
în scop recreaţional sau competiţional.
 Termenul de traumatologie îşi are provenienţa tot de la două cuvinte greceşti: trauma - rană,
leziune şi logos - ştiinţă. Din aceste considerente, traumatologia este ştiinţa despre leziunile
corpului uman.
 Ortopedia şi traumatologia sunt ştiinţa şi arta care studiază etiologia, patogenia, clinica,
profilaxia şi tratamentul leziunilor şi maladiilor aparatului locomotor al corpului uman. Ortopediei îi
revine studierea şi tratarea maladiilor aparatului locomotor de diversă provenienţă pe parcursul
întregii vieţi a omului.
 Traumotologia se ocupă de traumatismele aparatului locomotor, determină cauzele lor,
manifestările clinice, profilaxia şi trata- mentul lor la diverse etape de tratament: de la etapa
primului ajutor medical până la asistenţa specializată în recuperarea celui traumatizat.
2.Sistemul muscular - structura muculară
 Muşchiul reprezintă un ţesut contractil de
culoare roz-roşiatică format din celule musculare
ce alcătuiesc corpul muşchiului la capătul căruia
se află tendoane.
 Muşchiul cuprinde fascicule musculare, care la
rândul lor sunt formate din fibre musculare.
 Muşchiul are rol în generarea forţei animale şi
în întreţinerea locomoţei. Muşchii pot fi voluntari
(acţionaţi la comanda creierului) sau involuntari
(care lucrează singuri).
 Muşchii voluntari pot fi priviţi ca o serie de
fascicule paralele de fibre adunate împreună pentru a
forma o unitate completă. Cele mai mici dintre ele —
unităţile de bază ale activităţii musculare — sunt
filamente de actină şi miozină, atât de fine încât pot fi
obserate numai la microscopul electronic. Ele sunt
proteine cunoscute sub numele de proteine
contractile.
 Aceste filamente fascicule sunt denumite
miofibrile. Printre miofibrile se află depozitele
energetice ale muşchiului sub formă de glicogen, şi
furnizoni normali de energie, mitocondriile, în care
oxigenul şi substratul energetic sunt metabolizate
pentru a produce
 Miofibrilele sunt grupate în fascicule mai mari
numite fibre musculare. Acestea sunt de fapt celulele
musculare cu nucleii celulari dispuşi la periferie sub
membrană. Fiecare fibră musculară vine în contact cu
o fibră nervoasă care îi declanşează acţiunea ori de
câte ori este necesar. Fibrele musculare sunt grupate
în fascicule, cu un înveliş de ţesut conjunctiv
Proprietăţile muşchilor
 Elasticitatea reprezintă proprietatea muşchiului striat
scheletic de a reveni la forma iniţială după începerea acţiunii
forţei care a determinat extensia sa.
 Plasticitatea reprezintă proprietatea muşchilor netezi
vicerali de a-şi menţine constantă tensiunea la diferite grade
de distensie.
 Excitabilitatea între stimularea fibrei muculare sau a
muşchiului în totalitate şi apariţia contracţiei există un interval
de timp de 1 ms, numit periodă de lantenţă. Influxul nervos,
venit prinfibrele motorii, este transmis fiecărei celule
musculare din cadrul unităţilor motorii prin intermediul plăcii
motorii. Placa motorie sau sinapsa neuro musculară are ca
mediator chimc acetilona. Mediatorul determină depolarizarea
sarcolemie şi producerea potenţalului de placă, ce se
răspândeşte prin sistemul tubului de membrane şi apoi prin
reticulul sarcoplasmic al celulei musculare.
 Contractibilitatea reprezintă proprietatea muşchiului de a
răspunde prin contracţie la acţiunea unui stimul.
Rupturile musculare
 Leziunile musculare - sunt rezultatul unor macrotraumatisme
produse de o contractură bruscă a unui muşchi, în anumite condiţii.
 Acestea sunt reprezentate de întinderile musculare, adică o leziune a
muşchiului sau a tendoanelor. În funcţie de severitatea leziunii,
putem aveam o simplă suprasolicitare a muşchiului sau a tendonului
sau o ruptură parţială sau totală a tendonului sau muşchiului.
 Întinderile musculare - reprezintă o leziune indirectă apărută pe fond
de oboseală şi suprasolicitare a muşchiului. Poate să apară în timpul
oricărui tip de activitate sportivă: alergat, ridicare de greutăţi,
căţărare, etc.
 Rupturile musculare - pot apărea spontan în urma unor contracţii
bruşte sau a unei activităţi normale efectuate pe un muşchi epuizat
sau alţi factori care favorizează rupturile musculare sunt eforturile
bruşte sau violente, fără o încălzire prealabilă.
 Rupturile fibrilare apar în urma unor întinderi exagerate.
Simptomele
 Durere violentă ca o loviură de bici;
 Impotenţă funcţională;
 Palparea muşchiului evidenţiază o zonă durerasă;
 Contracţia este posibilă dar dureroasă
 Echimoza este un semn constant.
Mecanism de producere

 Mecanism direct se realizează prin contact


direct cu un agent traumatic.
 Mecanism indirect se realizează prin contracţii
musculare bruşte pe fondul unor modificări
degenerative existente la nivel muscular, mai
ales la nivelul joncţiunii muşchi-tendon.
 Cele mai frecvente grupe musculare afectate
sunt: bicepsul brahial, tricepsul sural,
cvadricepsul, adductorii.
Clasificare
 Grad 1: leziune usoara care afecteaza un numar redus de fibre
musculare (sub 5%). Esteo leziune fibrilara (afecteaza cateva fibre
musculare). Clinic: durere localizata, fara impotenta functionala,
redoare si crampe la 2-5 zile posttraumatism.
 Gradul 2: leziune medie care afecteaza un numar extins de fibre
musculare dar muschiul nu este complet rupt. Leziunea este de tip
fascicular (sunt interesate cateva fascicule ale muschiului). Clinic:
durere intensa, tumefiere, echimoza moderata (hematom
subcutanat), redoare si crampe cu durata de o saptamina.
 Grad 3: leziune severa cu ruptura musculara completa. Clinic:
durere brusca, intensa, imposibilitatea de a contracta muschiul,
echimoze si tumefiere importante, la inspectie muschiul se
observa proeminent.
Factori favorizanti
 temperatura scazuta care duce la scaderea
elasticitatii ţesutului muscular;
 incalzirea insuficienta inaintea unui
antrenament, unei competitii duce la lipsa
irigatiei corespunzatoare;
 oboseala acuta;
 oboseala cronica prin supraantrenament;

 varsta, la copii si tineri rezistenta musculara


este mult mai mare decat la varstnici.
Evolutia

 Rupturile parţiale evoluează prin resorbţia


şi remanierea hematomului printr-un process
de inflamaţie aseptică cu constituirea unui
ţesut sclerofibros cicatricial sau a unor
calcificări intramusculare.
 Rupture totală evoluează spre retracţia
capetelor musculare cu impotenţa funcţională
totală în lipsa tratamentului chirurgical.
Prim ajutor în rupturi musculare
Primele măsuri care trebuie luate în caz de întindere
sau ruptură musculară:
1. Punem imediat zona afectată în stare de repas;
2. Aplicăm gheaţă sau comprese reci pe zona
respectivă, pentru a preveni marirea de volum;
3. După douăzezi şi patru de ore, putem aplica
comprese umede calduţe pe zona afectată;
4. Ridicăm zona contractată, prin ridicarea
membrului afectat mai în sus de planul corpului;
5. Solicităm asistenţă medicală, dacă durerea este
intensă şi zona se măreşte ca volum;
 Trebuie să apelăm medical de urgenţă în următoarele
situaţii:
> După o zi sau două, persoana nu-şi poate mişca
membrul sau nu poate pune greutate pe acesta,
> Zona întinderii este rece, palidă sau are culoare
modificată,
> Zona este amorţită sau prezintă furnicături,
> Apare o durere nouă la nivelul zonei afectate,
> Persoana are nevoie de sfaturi despre cum să-şi
folosească mebrul afectat.
În prima fază, scopul tratamentului este de a reduce
edemul şi durerea. Se recomandă aplicarea formulei
RICE, dar numai în primele 24-48 de ore.
Formula RICE

 R (rest) = repaus, reducerea sau chiar oprirea activităţii sportive şi


a activităţilor casnice mai solicitante. Se poate folosi o cârjî dacă
este vorba de o accidentare la nivelul membrului inferior. În unele
cazuri se recomandă chiar repaus total la pat. Durata repausului de
la effort este stabilită de un medic.
 I (ice) = gheaţă, aplicarea acesteia pe zonele traumatizate în timp
de 20 de minute de 4-8 ori pe zi, nu se aplică direct pe piele, ci se
înfăşoară într-un prosop sau faşă.
 C (compression) = comprimare, adică menţinerea unei presiuni
constant cu ajutorul faşei elastic pe gleznă, genunchi, cot sau
umărul afectat.
 E (elevation) = ridicarea membrului afectat de la planl orizontal.
Practic în poziţie declivă se ridică membrul traumatizat pe o pernă,
deasupra planului inimii.
Concluzii
 În cazul unor rupture musculare, se va acorda
primul ajutor la momentul acidentului, iar după se
face transferul de urgenţă la un centru medical sau
spital, şi îndeplinirea indicaţiilor date de către un
medic specializat.
 După repaus, pacientul trebuie să urmeze un
tratament de recuperare, pentru revenirea şi
reintegrarea în activitatea sportivă .
 Unul dintre cei mai importanţi parametrii în
tratamentul acestor afecţiuni este reprezentat de
recuperarea medical. Subiectul trebuie să urmeze
programme complexe de fizioterapie, kinetoterapie,
sub îndrumarea unei echipe medicale
supraspecialzate. Toată activitatea medical trebuie
supravegheată de o echipă medical format din medici
ortopezi, de recuperare, fiziokinetoterapeuţi.
Bibliografie
> Literară
■ Borza I., Traumatologia Sportivă Editura Mirton,
Timişoara, 2009
■ Bratu M., kinetoterapia în afecţiuniposttraumatice ale
sportivilor Editura Bren, Bucureşti, 2004
■ Manole V., Kinetoterapia în activitatea sportive de
performanţă Editura Pim, Iaşi, 2009.
> Electronică
■ http://www.lectiadeortopedie.ro/leziunile-musculare/