Restabilirea in activitatea motrica

Capacitatea de efort

Restabilirea este un proces heterocronic, care dupa modul de desfasurare determina

eficienta intregii activitati. Durata pauzelor pentru revenire si restabilire determina dezvoltarea
diferitelor capacitati: de viteza, putere, etc. .

Revenirea reprezinta refacerea echilibrului hemeostazic la valorile initiale, de dinainte de

prestarea activitatii motrice.

Refacerea-restabilirea vizeaza fenomenul de reorganizare si restructurare a organismului in

alte forme superioare, adaptat la solicitarile la care a fost supus.

Factorii care influenteaza procesele de stabilire sunt:

• Tipul sarcinii motrice (restabilirea revine mai rapid);

• Durata sarcinii : in cadrul unor activitati motrice “dure” cand rezervele

energetice sunt epuizate, pentru compensarea acestui deficit intervine
metabolismul hepatic;

• Intensitatea activitatii motrice: cand intensitatea este crescuta, este mare si

productia de energie anaeroba, cu aparitia acidului lactic si a datoriei de
oxigen; umnplerea rezervoarelor de glicogen poate dura ore si chiar zile, fiind
implicate: creierul, inima, musculatura si ficatul;
• Succesiunea sarcinilor : reprezinta planificarea intervalelor de restabilire intre diferite
exercitii, dar sa avem grija de succesiunea lor corecta;

• Frecventa sarcinilor : frecventa optimala rezulta din timpul de restabilire necesar, in functie
de durata, intensitatea si succesiunea diversilor stimuli.

• Nivelul de pregatire : optimizarea nivelului de antrenament induce o adaptare de sarcini

specifice si nespecifice, tulburarea homeostaziei diminuandu-se constant;

• Ereditatea si rolul factorilor ambientali : datorita tipului genetic, constitutional, indivizii au

capacitati de restabilire diferite. Factorii de mediu pot juca rolul de conditii in restabilire,
accelerand-o.