TEHNICI DE MANEVRARE A

PACIENTULUI
Lector univ. dr.Almajan-Guta Bogdan

TEHNICI KINETOLOGICE DE BAZA

Tehnici:
-akinetice (anakinetice)
-Kinetice
Tehnicile akinetice au 2 caracteristici de baza; nu determina miscarea
segmentului si contractile musculare voluntare sunt absente.
1.Imobilizarea
2.Posturarea

Imobilizarea:
-de punere in repaus;
-de contentie;
-de corectie.
Imobilizarea este o tehnica akinetica ce se caracterizeaza prin
mentinerea si fixarea artificiala, pentru anumita perioada de timp, a corpului
in intregime sau doar a unei parti intr-o pozitie determinate, cu sau fara
ajutorul unor instalatii sau aparate.
Imobilizarea suspenda miscarea articulara in cadrul contractiei
voluntare dar permite efectuarea contractiilor izometrice.
Imobilizarea poate fi totala, daca antreneaza intregul corp, sau poate fi
regionala, segmentare, locala daca implica parti ale corpului.
Imobilizarea totala are ca scop obtinerea repausului general in:
politraumatisme, arsuri intinse, boli cardio-vasculare grave, paralizii.Ideal
este sa se realizeze pe paturi speciale , care sa respecte urmatoarele conditii;
-sa prezinte sisteme de fixare a capului, trunchiului si membrelor

-sa fie reglabile in inaltime si inclinare

-sa se articuleze a.i. sa permita pozitionari segmentare, cat si schimbarea
alternative a intregului corp(DV, DD,DL)
-sa fie usor deplasabile
-sa evite, prin saltele pneumatice, presiunile prelungite si exaggerate pe
proeminentele osoase
-sa fie prevazute cu : scripeti, cadre de suspensie, benzi elastice care
constituie puncte de sprijin pentru mobilizarile passive, pasivo-active, active
asistate.
Imobilizarile regionale, segmentare sau locale realizeaza imobilizarea
completa a unor parti ale corpului, concomitent cu pastrarea libertatii de
miscare a restului organismului. In functie de scopul urmarit pot fi:
-imobilizarea de punere in repaus indicata in: traumatisme cranio-cerebrale,
medulare, toracice, procese inflamatorii localizate (artrite, tendinite, miozite,
flebite) precum si alte procese ce determina algii intense de mobilizare. Se
realizeaza pe pat, pe suporturi speciale, in esarfe
-imobilizarea de contentie blocheaza un segment sau o parte dintr-un
segment intr-un sistem de fixatie externa (aparat gipsat, atela, plastice
termomaleabile, orteze, corsete). Tehnica este utilizata pentru consolidarea
fracturilor, in luxatii, entorse, artrite specifice, discopatii.
-imobilizarea de corectie consta in mentinerea pentru anumite perioade de
timp a unor pozitii corective sau hipercorective in vederea corectarii unor
anumite atitudini deficient (scolioze, cifoze, devieri articulare prin retracturi,
paralizii, rupture teno-musculare).
Se realizeaza cu aceleasi sisteme ca si mobilizarea de contentie.

Reguli de imobilizare:
-aparatul sa nu jeneze circulatia si sa nu provoace leziuni ale tegumentelor
sau dureri
- sa nu permita jocul liber al segmentelor imobilizate
- segmentele sa fie pozitionate in pozitii functionale
- sub aparat sa se mentina tonusul musculaturii prin contractii izometrice
Dezavantajele imobilizarii prelungite:
-induce hipotrofii musculare de inactivitate
-determina redori articulare
- tulbura circulatia de intoarcere (edeme si tromboza)

- determina tulburari trofice de tipul escarelor

- creaza discomfort fizic si psihic pacientului

2.POSTURAREA
- corectiva
- de facilitare
Posturarile sunt atitudini impuse corpului intreg sau doar a unor parti
ale lui in scop terapeutic sau profilactic pentru a corecta sau preveni
instalarea unor devieri de statica si pozitii vicioase sau pentru a facilita un
proces fiziologic.
A. Posturarile corective sunt cele mai utilizate in kinetologia terapeutica si
de recuperare.Posturarea reprezinta o tehnica de baza in: reumatismul
inflamator cronic, lombosacralgia, coxartroza, paraliziile de cauza centrala
sau periferica, deviatiile de coloana.
Posturarile corective se adreseaza partilor moi al caror tesut conjuctiv
poate fi influentat, corectarea devierilor osoase nefiind posibila decat la
copii.
De un mare interes in recuperarea functionala sunt posturile seriate
care se fixeaza cu orteze amovibile, pe masura ce se castiga din deficitul de
corectat.
Din punct de vedere tehnic, posturile corective pot fi:
- posturarile libere sunt atitudini impuse pacientului si adoptate voluntar de
acesta, pentru corectarea progresiva a limitarilor amplitudinilor articulare.
Sunt indicate mai ales in retractile musculo-tendinoase (reducerea genului
flexum);
- posturile liber ajutate(prin suluri, perne, chingi);
- posturile fixate restabilesc mobilitatea articulara utilizand greutati ( saculeti
de nisip plasati proximal sau distal de articulatia mobilizata sau montaje cu
scripeti).
B. Posturile de facilitare, induc efecte de facilitare asupra organelor
interne:
- posturi de drenaj bronsic cu efect profilactic, prevenind instalarea unor
afectiuni pulmonare secundare scaderii ventilatiei bazelor pulmonare si

zonelor hilare si efect terapeutic favorizand eliminarea secretiilor din lobii si

segmentele pulmonare afectate.
- posturile antideclive faciliteaza circulatia de intoarcere venoasa si limfatica
la nivelul extremitatilor si au rol profilactic sau curative in edemele de staza.
Pentru membrele inferioare se obtin cu ajutorul partilor mobile si reglabile
ale patului sau cu ajutorul pernelor astfel incat membrele inferioare sa fie
ridicate la 30 grade fata de planul patului. Pentru membrele suparioare se
adopta voluntar sau cu ajutorul sulurilor astfel incat antebratul sa realizeze
un unghi ascutit cu bratul iar mana sa fie in pozitie verticala (favorabila atat
repausului, cat si evitarii edemului) .
- posturari de drenaj biliar
-posturarile facilitatorii respiratorii sau cardiac.

TEHNICI KINETICE
1.STATICE
2.DINAMICE
Tehnici kinetice statice:
-contractia izometrica-lungimea fibrei musculare ramane constanta, in timp
ce tensiunea musculara atinge valori maxime; contractia izometrica nu poate
fi mentinuta mult in timp, este obositoare, ea suspendand circulatia sangelui
din muschi
- relaxarea musculara poate fi generala sau locala si exista mai multe
metode de a o realize, cele mai utilizate fiind constientizarea starii de
relaxare musculara, scuturarea ritmica a membrului respective, masaj bland,
posturarea segmentului cautand prin inhibitie centrala suspendarea oricarei
activitati musculare
Tehnici kinetice dinamice:
- mobilizarea pasiva se face cu ajutorul unei forte exterioare, subiectul
neefectuand travaliu muscular.Se utilizeaza numai in kinetologia terapeutica
si de recuperare .
- mobilizarea active in care avem implicarea contractiei musculare proprii
segmentului ce se mobilizeaza.Deoarece contractia musculara poate fi

reflexa (involuntara) sau voluntara, se vor deosebi o mobilizare active

reflexa si o mobilizare active voluntara.

1.

Mobilizarile:

Obiectivele:
d.p.d.v. articular: prevenirea redorilor,asuplizarea articulatiilor in
cazul in care redoarea nu a putut fi evitata.
din punct de vedere muscular: intinderea muschiului sau grupului
muscular,diminuarea contracturilor si intretinerea sau recuperarea
fortei musculare.
Din punct de vedere nervos:miscarea permite restituirea
imaginilor motrice si poate evita pierderea schemei corporale.
Din punct de vedere al circulatiei:printr-un efect de pompaj
(cresterea debitului arterial venos si limfatic) micarea actioneaya
asupra circulatieie ce permite hranirea tesuturilor,evitarea
osteoporozei, edemele de staza.
Din punct de vedere psihic: micarea executata in timpul bolii sau
afectiunii permite intretinerea moralului pacientului,care vede in
aceste exercitii o speranta de vindecare.
Tipuri de mobilizari:
a. Mobilizari active. Sunt miscarile efectuate voluntar de pacient putand
fi ajutate de un element exterior dat de kinetoterapeut sau prin
utilizarea reflexelor.
Micarea activa pura. Pacientul executa singur miscarea fara
ajutor exterior, avand ca rezistenta gravitatia.
Micarea activa ajutata. In care ajutorul vine din partea
kinetoterapeutului sau a unui dispozitiv mecanic.
Micarea activa dirijata. Pacientul executa micarea cu ajutorul
kinetoterapeutului pe direcia stabilit, pentru a percepe maniera
exact de realizare a micrii.
Micarea activ controlat.Pacientul execut el insui
exerciiul autocorectandu-se in faa oglinzii.
Micarea activ aociat.Pacientul executa o miscare care ajuta
mobilizarea unei alte articulatii.

 Micarea activ sub ap. Pacientul execut miscarea in ap,

miscare ajutata de forta lui Arhimede.
Miscari active sub tractiune. Pacientul executa miscarea si
simultan executam o tractiune longitudinala.
Micarea activ ritmic. Micarea ritmic declaneaza
relaxarea pe calea reflexa a muschiului antagonist.
Miscarea cu intindere. Miscarea este asociata cu usoare
intinderi progresive. Aceasta permite cresterea mobilitatii
articulare.
Miscarea activa contra rezistentei. Cu opunere de rezistenta.
Miscarea activa cu scop de recuperare a amplitudinilor articulare
trebuie efectuata:
- pe o articulatie pregatita (termoterapie,masaj).
- Ritm lent. Miscare la trei secunde ce se face pe amplitudinea
maxima posibila,
- Sa fie pe amplitudinea maxima posibila
- Sa fie repetata aproximativ 200.
b. Mobilizarile pasive
Trebuie precedate de mobilizari active cand este posibil sau prin
masaj, electroterapie, termoterapie.
Putem distinge:
Miscari pasive pure , care nu se ezecuta voluntar de catre
pacient ci se realizeaza prin forta exterioara( kinetoterapeut,
dispozitiv metalic, gravitatie)
Miscari pasive sub tractiune. Tractiunea se executa in axul
fiziologic simultan cu miscarea si permite decoaptarea
vertebrala.
Miscarile pasive cu intindere.
Miscari activo-pasive.
c. Posturarile sau posturile
Sunt un mijloc de recuperare a mobilitatii unei articulatii asociata sau nu
cu retracia partilor moi.
Realizarea posturilor:
- cu ajutorul gravitatiei
- cu ajutorul greutatilor progresive

- prin scripeti
- prin chingi, benzi elastice
- prin atele, orteze
Contraindicatiile posturilor:
- stadiu inflamator acut
- leziune osoasa sau a tesuturilor moi recente
- fragilitate osoasa

Tehnici de manevrare n cazul traumatismelor

vertebro-medulare:
Leziunile medulare sunt in crestere, iar tratamentul lor implica timp,
cheltuieli,dar mai ales cunostinte kineto-medicale si de nursing.
Etiologia leziunilor poate fi :
- traumatica (accidente rutiere, caderi, focuri de arma) sau
- non-traumatica
(tromboembolii,hemoragii,scleroza
multipla,tumori compresive).
Diagnosticul de nivel lezional:
Dupa Asociatia American a Traumatismelor Vertebro-medulare :
TETRAPLEGIA diminuarea sau pierderea funcional motorie i/sau
senzitiv n segmentele cervicale ale mduvei spinrii datorate leziunii
elementelor neurale nuntrul canalului rahidian.Deasemenea poate s fie i
de origine central.Consta n diminuarea sau pierderea funciei M.S., M.I. ,
trunchiului i organelor pelvine.
PARAPLEGIA diminuarea sau pierderea funciei motorii i/sau sensitive n
segmentele toracic, lombar sau sacral, ( dar nu cervical) al mduvei spinrii ,
secundar leziunii elementelor rahidiene.Functia M.S. este menajat , dar n
funcie de nivelul accidentului pot fi afectate trunchiul, M.I. ,i organele
pelvine.
Tipuri de leziune:
-complet cu absena sensibilitii i funciei motorii ;

-incomplet cnd exista o conservare parial a funciei senzitive i/sau

motorii sub nivelul neurologic.
GRADUL DE INDEPENDEN
Scala Barthel modificat:
a) Independena
1.Independena complet activitatea este efectuat n siguran i n
timp rezonabil fr instrumente i persoane ajuttoare;
2.Independena modificat activitatea necesit dispozitive ajutatoare
i/sau mai mult dect timpul rezonabil i/sau nu este efectuat n
deplin siguran.
b) Dependena
3. Necesit supraveghere nu este necesar ajutor fizic, ci doar
ndrumare verbal, ncurajarea sau aranjarea obiectelor.
4.Asisten minim subiectul necesit mai mult dect atingere pentru
ajutor i consum mai mult de 75% din efortul necesar n activitate.
5.Asistenta medie idem, consum ntre 50-75%
c)Dependen complet
6. Asisten maxim subiectul consum 25-50% din efortul necesar
n activitate.
7. Ajutor total subiectul consum 25% din efortul necesar n
activitate.
COMPLICAIILE I EVITAREA ACESTORA
ESCARELE:
Escarele apar n primele zile dup accident n zonele de
presiune maxim, unde sunt excrescenele osoase ( fese-ischioane,
spina omoplatilor, sacrat, occipital, trohanter, maaleole,calcai).
Pielea denervat are un strat epitelial mai subire, iar colagenul
se transform din compact n mici fibrile dispersate, ducnd la
diminuarea pielii de a suporta presiunea.
Escarele reprezint o distrugere localizat a pielii care survine
la bolnavii care zac n pat sau scun cu rotile.
Tratamentul este n primul rand profilactic prin:
-posturari care se schimb la 2-3 ore:

-echipament de protecie ( saltea, pern de ap sau cu gel)

-pastrarea pielii curate i uscate ;
-n crucior eliberarea de presiune la fiecare 15 min. prin ridicare n
mini sau aplecare lateral 1min.
-controlarea cu o oglinda a eritemelor de pe spate.
-bai alternative, masaj i whirpool.
Dupa instalarea escarelor i-n functie de gravitate se face
toaleta i uscarea plgii, chiar debridare i grefe de piele.
POSTURARILE: se instituie devreme, chiar inainte ca pacientul sa
fie constient.Scopul lor este de a preveni instalarea sinergiilor,
contracturilor, spasticitatii si a escarelor.Exista 3 posturi de baza in
D.D., D.L. pe partea sanatoasa si D.L. pe partea afectata.
In decubit dorsal: capul, trunchiul usor flectate catre partea
sanatoasa pentru a elonga muschii de pe partea afectata.M.S. sprijinit
pe o perna avand scapula rotata in sus si in protractie ( o perna sub
umar), bratul abbuctie , cotul extins , antebratul in supinatie, pumnul
in extensie ( la marginea patului).M.I. in pozitia neutra ( sa nu cada in
rotatie externa) sustinut cu un suport extern ( patura infasurata),
eventual sub pelvis o perna pentru protractie, genunchii usor flectati si
piciorul in orteze la 90 grade.
In decubit lateral: pe partea sanatoasa: o perna mica sub cutia
toracica pentru a elonga partea hemiplegica, umarul in protractie cu
bratul in flexie si sustinut pe o perna, cot extins, antebrat in pozitie
neutra, pelvisul este in protractie genunchiul usor flectat, soldul in
rotatie neutra sustinut de o perna intre genunchi.
Decubit lateral: pe partea afectata : umar in protractie, cot
extins si antebrat in supinatie, soldul in extensie cu usoara flexie de
genunchi sau sold si genunchi in usoara flexie cu pelvisul in
protractie. MI sanatos de deasupra este pozitionat in flexie si sustinut
de o perna intre picioare.
In sezand: pacientul sa fie cu trunchiul si capul pe linia
mediana, trebuie incurajata incarcarea egala a greutatii pe ambele
fese, soldurile si genunchii la 90 grade flexie, MS hemiplegic trebuie
sustinut pe o table (suport) in fata, cu scapula rotata in sus si in

protractie, cotul usor flectat, pumnul si degetele in pozitia functionala.

O perna mica va fi asezata in spatele umarului si/sau a pelvisului,
pentru a ajuta mentinerea lor in protractie.
Posturile care trebuie evitate:
-flexia laterala a capului si trunchiului catre partea afectata cu rotatia
capului catre partea neafectata
-depresia si retractia scapulei, rotatia interna si adductia bratului,
flexia cotului, pronatia antebratului, flexia pumnului si degetelor
-retractia si inaltarea soldului, extensia soldului si extensia
genunchiului cu adductia soldului, sau sold si genunchi in flexie cu
soldul in abductie
-flexia plantara a gleznei
Un program de posturare trebuie sa incurajeze constientizarea
partii hemiplegice
Astfel, se postureaza pacientul in pat, astfel ca obiectele din
camera, usa de exemplu si alte obiecte de interes sa fie pe partea
afectata.
Pacientul n pat trebuie rotat la cel putin 2 ore.
TROMBOEMBOLISMUL:
Tromboflebita profund a M.I. este probabil s apar n mai
mult de 80% din cazuri.Complicaia de temut este tromboembolia
pulmonar care duce la exitus.
Tratamentul este n primul rnd profilactic:
- ciorapi elastici la M.I.
-postura decliv a M.I. la 20 grade;
-mobilizari pasive la nivelul gleznelor, genunchilor, oldului chiar din
faza acut.
Pacienii nu au durere n gambe datorit anesteziei, dar
creterea diametrului gambei cu caldura locala, eritemul pielii i
desenul vascular accentuat pot da suspiciunea de tromboflebit.Se
interzic mobilizrile pasive i masajul.
HIPOTENSIUNEA ORTOSTATIC
Reprezinta scderea cu peste 30 mmHg a tensiunii arteriale
sistolice n ortostatism.Tratamentul este profilactic: ciorapi

compresivi, centur abdominal, trecere gradat n ortostatism cu un

pat special, hidratare, la care se pot adauga medicamente.
SIRINGOMIELIA
Cavitate n interiorul mduvei care poate sa apar n locul unui
hematom medular post-traumatic.Clinic: durerea deasupra nivelului
leziunii, creterea spasticitii, tusea care exacerbeaza simptomele.Se
evit exerciiile n apnee inspiratorie deoarece cresc presiunea venoasa
implicit presiunea lichidului cefalo-rahidian in cavitate.Daca se ajunge
la bulb se ajunge la exitus.
Tratamentul este chirurgical: shunt n cavitatea peritoneala.
OSTEOPOROZA I FRACTURILE
Apar sub nivelul leziunii n special la persoanele cu paraplegie
flasc sau n cazurile de repaus prelungit la pat (tetraplegie) riscul
fracturilor spontane la nivelul vertebrelor sau femurului n timpul
mobilizrilor, transferurilor i ortostatismului.
Tratament profilactic:
-evitarea imobilizrii prelungite n pat i transferul ct mai rapid n
ortostatism, mobilizri ct mai timpuriu i exerciii de tonifiere
muscular;
-suport ortostatic minim 2 ore pe zi;
-s nu se combat spasticitatea dac nu este necesar;
-stimulare electric musculara.
OSIFICAREA HETEROPOETIC
Este o depunere anormal de esut osos periarticular, n fascii,
aponevroze, muchi i nu intraarticular.Apare frecvent la nivelul
oldurilor i genunchilor ducnd la ankiloza articular.Terapeutic se
indic mobilizri pasive blnde, nu intempestive i fascioterapie.
SPASTICITATEA
Se instaleaz n special la nivelul M.I.( flexorii-extensorii
genunchiului, adductori, triceps sural).La M.S. pe flexorii antebraului
pe bra, adductori, pronatori ai antebraului, flexorii pumnului i ai
degetelor.
Creterea se poate datora i unor factori nociceptivi (infecii,
emoii, fric, bucurie, imobilizare prelungit). Apare la cteva
sptmani dupa accident traumatic sau A.V.C., dar nu necesit

tratament daca nu l deranjeaz pe pacient i nu impiedic activitile

funcionale cum ar fi transferurile, funciile de autongrijire.
Spasticitatea are anumite avantaje:
-stabilitate n ortostatism;
-mpiedic osteoporozei;
-favorizeaz evacuarea urinar i erecia;
-spasticitatea la nivel intercostal i abdominal favorizeaz funcia
respiratorie.
Tratamentul spasticitii:
-depistarea i nlturarea factorilor nociceptivi;
-stretching prelungit min. 40 sec., mai ales dimineaa cnd
spasticitatea este accentuat datorita lipsei de activitate;
-ghea sau parafin local;
-ortostatismul scade spasticitatea M.I.
-medicamentos (baclofen, sirdalud);
-injectii cu toxina botulinic.

POSTURAREA IN CADRUL KINETOTERAPIEI

RESPIRATORII
In cadrul recuperarii functionale a deficientilor respiratori exista 2
categorii de posturi:
A.Posturi relaxante si facilitatoare ale respiratiei;
B.Posturi de drenaj bronsic.
A.Posturile relaxante si facilitatoare ale respiratiei:
Observand bolnavii bronhopulmonari , se constata ca intuitiv, unii
dintre acestia adopta in anumite momente mai dificile(criza de dispnee, tuse)
unele pozitii particulare ale trunchiului si chiar ale intregului corp , pozitii
care le usureaza starea de disconfort respirator.
Posturarea are un rol foarte important in cadrul tratamentului
bolnavilor respiratori, indiferent de gravitatea starii clinice.
Heckscher spunea ca o respiratie corecta nu se poate concepe decat intr-o
pozitie relaxata, care nu provoaca disinergii musculare.

Parow considera ca postura corecta respiratorie cuprinde intreg

corpul inclusiv capul, bazinul, membrele si coloana vertebrala care, desi nu
participa la mecanismul ventilator, prin pozitia si forma lor influenteaza
datorita musculaturii intersegmentare pozitia si echilibrul toracoabdominal,
elemental motor al respiratiei.Nu trebuie uitat ca multi dintre muschii
respiratori sunt in acelasi timp muschii posturii, alterarea posturii trunchiului
putand duce la tulburarea ventilatiei, dupa cum o ventilatie deficitara se
poate rasfrange asupra posturii.
Totusi, trebuie sa facem o distinctie intre postura corecta pentru o
respiratie normala, pe care gimnastica profilactica sau corectiva tinde sa o
realizeze, si postura facilitatoare respiratorie a dispneicului, respectiv
posturile relaxante.Un exemplu:-in ortostatism , postura corecta este cu
capul drept ,bratele atarna simetric pe langa corp , trunchiul in ax, coloana
dreapta, cat mai intinsa, abdomenul retras la planul trunchiului si al
bazinului, membrele inferioare intinse.Centrul de greutate cade in mijlocul
poligonului picioarelor.Totul cat mai decontractat.
Pentru dispneicul in criza, pozitia ortostatica facilitatoare este:
spatele rezemat de perete;coloana usor cifozata;trunchiul usor aplecat in
fata;umeriicazuti cu membrele superioare care atarna in fata
corpului;membrele inferioare usor flectate din genunchi.Aceasta pozitie
relaxeaza abdomenul,permitand o respiratie abdominala mai usoara.O alta
postura facilitatoare este aceea in care dispneicul se afla in ortostatism cu
fata la perete ,MI. intinse sau un membru usor flectat, trunchiul semiflectat,
capul sprijinit la perete, M.S. flectate, capul se sprijina pe palme.
In decubit dorsal ,partea rabatabila a patului ridicata la 45 de grade,
capul pe o perna mica( umerii nu sunt pe perna), bratele in abductie 30-40 de
grade , antebratele stau sprijinite pe 2 perne de o parte si alta a corpului;sub
coapse si genunchi o alta perna , care flecteaza usor soldurile si
genunchii;picioarele cu degetele in sus se sprijina pe un suport.Este postura
cea mai relaxanta care se aplica bolnavilor gravi in insuficienta respiratorie
manifesta.
Decubit dorsal cu perna mica sub cap;M.S. relaxate pe pat, pe langa
corp.Genunchii flectati la 60 de grade , in sprijin pe o perna.Plantele pe
pat.Este o postura obisnuita pentru pacientul respirator, din care se pot
executa exercitii din gimnastica respiratorie abdominala sau exercitii de
relaxare Jacobson.
In decubit lateral (de obicei drept) spatele cifozat;soldurile si
genunchii flectati;antebratele incrucisate la piept.
In pozitia sezand pe scaun, MI flectate usor sub 90 de grade,
trunchiul aplecat inainte la 45 de grade(nu se reazama pe spatar), antebratele

se sprijina fie pe genunchi , fie pe masa pe o perna, capul pozitionandu-se

atunci intre antebrate si alta perna. Aceasta ultima pozitie desi este corecta
pentru subiectul sanatos, devine dificila pentru dispneic. Exista si cateva
variante: pozitia mahomedana, salutul din yoga (sezand pe gambe si taloane,
maine pe coapse, trunchiul usor aplecat).
In aproape toate posturile descrise mai sus, exista un factor comun si
anume aplecarea in fata a trunchiului. Aceasta postura (leaning forward
posture) este adoptata in special de bolnavii cu disfunctii obstructive si
permite diafragmului sa participe cu usurinta la ventilatie, blocandu-se in
acelasi timp toracele superior.
Pozitia aplecata a trunchiului (30-40 grade) scade tensiunea in
muschii abdominali, scade presiunea viscerelor pe diafragm, creand
premizele mobilizarii acestuia cu cresterea ventilatiei lobilor pulmonari
inferiori si a zonelor hilare. Senzatia de dispnee scade prin disparitia
hipertoniei musculaturii inspiratorii din zona gatului, umerilor, toracelui
superior, reflexele proprioceptive de la acesti muschi nemaitransmitand
impulsuri de tensiune inadecvata.
Posturile relaxante care faciliteaza respiratia, capata o mare
importanta la pacientii operati pe torace.
B. Posturile de drenaj bronsic
In recuperarea bronhopulmonarilor cronici un obiectiv esential este
dezobstructia bronhica, in cadrul careia evacuarea secretilor este
componenta principala. Se stie ca bronsiticul cronic produce mai multa sputa
decat evacueaza deoarece in absenta unui aparat ciliar integru si a unor
reflexe tusigene normale este in imposibilitate de a-si asigura un drenaj
bronhic spontan complet. Kinetoterapia are un rol deosebit de important in
evacuarea bronhica.
Drenajul de postura este determinant dar va trebui sa fie ajutat de cei
trei factori facilitatori:
-fluxul expirator care trebuie sa atinga un prag minim al vitezei de flux,
aceasta viteza fiind direct proportionala cu volumul de aer expirat si invers
proportionala cu suprafata de sectiune bronhica. Evacuarea secretilor va fi
usurata de un flux expirator crescut, iar fluxul inspirator sa fie lent pentru a
evita reinspirarea secretiilor.
-presiunea externa exercitata pe torace in timpul expirului mareste fluxul
expirator;
-vibratiile toracice externe si tapotamentu ajuta la desprinderea secretiilor de
pe pereti.

Scopul drenajului de postura este deci de a facilita evacuarea

secretiilor si se executa cu ajutorul gravitatiei, care determina scurgerea
oricarui fluid pe baza gradientului de inaltime. Secretiile se vor scurge spre
caile bronhice mari si trahee de unde sunt scoase prin tuse sau aspiratie.
Pozitiile de drenaj corespund lobilor si segmentelor bronhice care trebuie
drenate si vor asigura panta de scurgere de la segment spre trahee. De obicei
se folosesc intre 6 si 12 pozitii de drenaj in functie de lobul sau segmentul
care trebuie drenat. Fiecare bolnav necesita un program individual care poate
fi modificat odata cu progresia bolii sau schimbarea simptomelor. Toate
pozitiile pot fi modificate daca sunt rau tolerate. Percutia se utilizeaza ca si
adjuvant al drenajului postural. Se recomanda ca numarul de pozitii de
drenaj pentru fiecare sedinta sa fie limitat la 2 sau 3. Tratamentul se imparte
in 2-3 sedinte zilnice.Cel mai important dimineata.
Observatii:
-drenajul se face inainte de masa sau cel mai devreme la o ora dupa masa;
- se executa de mai multe ori pe zi;
- zonele cele mai incarcate se dreneaza primele;
- dupa fiecare pozitie pacientul va respira de cateva ori profund apoi va tusi
incercand sa expectoreze;
- este de preferat ca drenajul sa se execute dupa administrarea de
bronhodilatatoare.
Indicatiile drenajului de postura :
1. pacientii din serviciile de chirurgie :
- profilactic si pentru a invata tehnica
drenajului preoperator ;
- atelectazii
postoperatorii;(prabusire
a
alveolelor unei parti a plamanului din cauza
absentei ventilarii,consecinta a obstructiei
unei bronhii)
- pacienti supusi ventilatiei artificiale
prelungite;
- incarcare bronhica postanestezie.
2. pacientii din serviciile medicale :
- bronsite cornice, bronsiectazii, abces
pulmonar, mucoviscidoza;
- bronhopneumopatii inflamatorii acute ;
- atelectazii pulmonare;
- pacienti cu ventilatie artificiala prelungita.

3. pacientii din serviciile de neurologie:

- pacienti paralizati, imobilizati la pat;
- bolnavi comatosi.

Contraindicatiile drenajului de postura:

- urgentele medicale sau chirurgicale ale
aparatului respirator (hemoptizii(eliminare
pe gura de sange ca urmare a ruperii unui
vas sanguin), pneumotorax(efuziune de aer
in pleura), corp strain intrabronhic, embolie
pulmonara(obstructie a unui vas datorata
embolului), edem pulmonar(invadare a
alveolelor de catre plasma sanguinahipertensiune,hipervolemie,cardiac) ;
- dureri sau alte tulburari care impiedica
colaborarea pacientului;
- drenaj din pozitii modificate atunci cand
pacientul este foarte dispneic, exista
suferinte cardiace, pacienti obezi, pacienti
de varste inaintate, reflux gastroesofagian,
pacienti imediat dupa interventia operatorie.

Plamanii:
-plamanul drept are trei lobi
-plamanul stang are doi lobi
Plamanul drept:
1.lobul superior :apical, posterior si anterior
2.lobul mijlociu:lateral si medial
3.lobul inferior: apical si bazal
Plamanul stang:
1. lobul superior: apico-posterior, anterior, lingula
2. lobul inferior: apical si bazal

Cateva pozitii de drenaj:

1. In sezand sau in D.D. trunchiul la 45 de grade :se dreneaza lobii
superiori drept si stang segmental apical.
2. In D.D. ,capul si toracele superior pe perna, genunchii flectati se
dreneaza lobii superiori stg. si dr. segmentele anterioare.

3. In D.L. pe partea dreapta M.I. dr intins, M.I.stg flectat ,capul si

trunchiul pe perna, M.S. drept pe langa corp, M.S. stg flectat si abdus
imbratiseaza perna: se dreneaza lobul superior stang, segmentul
posterior.
4. Idem pe partea opusa pentru lobul superior drept , segmentul
posterior.

5. In D.D. capul in jos pe o perna, M.I.intinse si ridicate in sus, o perna

sub hemitoracele stang, MS intinse de-a lungul corpului: se dreneaza
lingula.
6. In D.Lpe partea stg . patul inclinat, coborat la cap,M.I. stg intins, M.I.
dr flectat, 2 perne una sub cap, alta sub hemitoracele stg, M.S stg
intins, MS dr flectat se dreneaza lobul mijlociu drept.
7.In D.V. cu o perna mare sub torace si abdomen, M.S. abduse si fectate
din cot,in prelungirea trunchiului,capul plasat lateral pe o parte.Se dreneaza
lobul inferior, segmentul apical.
8.In D.D. pe un pat inclinat ca capul si trunchiul in jos, M.S. pe langa
corp, M.I. flectate din genunchi,talpile sprijinite pe saltea.Se dreneaza lobul
inferior, segmentul antero-bazal.
9.In D.L. pe partea dreapta, pe un pat inclinat cu capul in jos,capul pe o
pernaM.S. drept abdus si flectat, M.S. stang addus langa corp, M.I.drept
intins, M.I. stang semiflectat.Se dreneaza lobul inferior stang, segmentul
latero-bazal.

10.D.V. pe un pat inclinat cu capul in jos,o perna sub torace si abdomen,

M.S. abduse si flectate, M.I.intinse.Se dreneaza lobul inferior, segmentul
postero-bazal.

TEHNICI DE MANEVRARE A PACIENTULUI IN

AFECTIUNIILE REUMATICE
1.POLIARTRITA REUMATOIDA
Boala reumatismala inflamatorie caracterizata printr-o atingere a
sinovialei (membrana conjunctiva care captuseste fata interna a
articulatiilor).De cauza necunoscuta, ea face parte din bolile autoimune ,in
cursul carora organismul produce anticorpi (factor reumatoid) indreptati
impotriva propriilor tesuturi.Este o boala frecventa( 1% din populatie), cu
preponderenta net feminina.
Simptome si evolutie: debuteaza in general intre 40-60 de ani ,
afecteaza in general simetric si bilateral articulatiile membrelor, in particular
ale mainii, incheieturii mainii, antepiciorului.Articulatiile sunt umflate,
intepenite, deformate, dureroase mai ales noaptea ,dar si la inceputul zilei.
Dupa ani de evolutie pot fi afectate tendoanele (tenosinovite), pielea (noduli
subcutanati), pericardul (pericardita), plamanii (pleurezie), inflamarea
arterelor mici (amorteli), paralizii de nerv, necroza cutanata.
Obiective:
-ameliorarea durerii;
-reducerea sau suprimarea inflamatiei;
-minimalizarea efectelor secundare nedorite;
-prezervarea functiei articulare si musculare;
-mentinerea unei vieti cat mai active.
Tratament:
-posturi corectoare;

-tratament fizical;
-tratament medicamentos;
-kinetoterapie;
-terapie ocupationala.
Obiectivele kinetoterapiei:
- recuperarea functionala a articulatiilor;
- prevenirea deformarilor;
- pastrarea
capacitatii
functionale
muschilor.
Kinetoterapia se executa numai dupa ce inflamatia a disparut.

Corectarea unor pozitii vicioase induse de boala:

A. Deviatia cubitala a degetelor
Este necesare reeducarea gestuala pentru a preveni aceasta deformatie.
Sfatuim
bolnavul
sa
foloseasca
prehensiunea
bidigitala,
terminoterminala. In gesturile care presupun prehensiune police-digitopalmara se va evita pronatia.
Posturi recomandate: posturi pe atela de repaus in perioada puseului
acut si inele corectoare. Terapia ocupationala: invatarea tehnicii corecte
de taiere a painii, utilizarea unui deschizator cu parghie pentru robinet,
adoptarea unui maner conic pentru cutit.
B. Deformatia in gat de lebada:
Reeducarea gestuala urmeaza aceleasi principii ca la deviatia cubitala.
Sunt afectate articulatiile metacarpofalangiene.Posturile au o mare
importanta pentru a tine mana in pozitie functionala, atele de repaus, repaus
al mainilor cu degetele incrucisate sprijinite in poala.Terapia ocupationala:
cusut, crosetat, jocuri de modelare.
C. Deformatia in butoniera:
Reeducarea gestuala este necesara pentru a preveni hiperextensia
interfalangiana proximala, prehensiunea obiectelor bi- sau tridigitala se va
efectua termino-terminal. Posturi: in puseul acut inflamator repaus in atela
in pozitie functionala, in repaus mainile vor fi tinute in usoara flexie IFP,
IFD (mainile cuprind genunchii sau tin cate o minge de tenis).

In cazurile in care s-a instalat deja un handicap motor,

kinetoterapeutul poate sugera familiei si bolnavului diverse amenajari ale
locuintei si modificari ale obiectelor de utilizare curenta:
- ingrosarea manerelor tacamurilor pentru
mainile care nu mai au prehensiune
completa
- scaune si WC-uri mai inalte in cazul
afectarii articulatiei genunchiului sau coxofemurala cu flexie incomplete;
- vase de bucatarie usoare cu manere duble;
- imbracaminte cu unele simplificari pentru a
asigura
usurinta
imbracatului
si
dezbracatului;
- usi care se pot deschide prin impingere.

2.SPONDILITA ANCHILOPOIETICA
Afectiune cronica ce este caracterizata prin survenirea unei artrite care
afecteaza, in principal, articulatiile sacro-iliace si cele ale rahisului.
Debuteaza prin dureri localizate de cela mai multe ori in fese, in spatele
coapselor si in partea medie a spatelui, care se accentueaza la sfarsitul noptii
si dimineata. Afectiunea inainteaza de jos in sus, de la bazin catre rahisul
cervical. Este o boala cu caracter evolutiv si inalt grad de invaliditate.
Obiective urmarite:
- mentinerea unei posturi si a unui aliniament
corect al corpului;
- mentinerea supletei musculare si mobilitatii
articulare;
- mentinerea tonusului muscular;
- mentinerea volumelor respiratorii;
- corectarea deficientelor morfo-functionale
care apar pe parcurs.
Se urmaresc doua principii :
- principiul de continuitate pe parcursul
anilor (se poate lucra si in faza dureroasa);

- prevenirea sau limitarea anchilozelor si

devierilor coloanei vertebrale.
Tendinta bolii este de a determina flexie cervicala, cu sau fara
inclinare laterala, cifoza dorsala, delordozare lombara cu bascularea inainte a
bazinului si flexia soldului.

Posturi corectoare in spondilita anchilopoietica:

A. Posturi in activitatile cotidiene:
- culcat pe pat tare fara perna;
- sedere pe scaun cu spatar inalt realizand un
contact permanent al spatelui cu spatarul;
- masa de lucru la nivelul pieptului,
antebratele pe masa;
- evitarea unei sederi indelungate pe fotoliu
sau pe scaun;
- in ortostatism mentinerea unei distante
maxime intre pube si xifoid.
B. Posturi corectoare:
- decubit dorsal, fara perna sub cap, cu o
perna mica sub coloana dorsala, cu mainile
sub ceafa, coatele sa atinga salteaua;
- decubit dorsal cu o perna sub coloana
toracica, doi saci de nisip de 2-3 kg pe
umeri si genunchi;
- decubit ventral sprijinit pe antebrate, pozitia
sfinxului;
- decubit ventral cu perna sub piept, pernita
sub frunte, saci de nisip pe coloana dorsala
si pe bazin.
Posturarile se executa de 2-4 ori pe zi pe o durata de 15-20 minute fiind
intrerupte daca durerea devine prea intensa.

C. Exercitii corectoare si de constientizare pozitionala:

- in ortostatism, cu calcaile la 15 cm de zid,
se ia contact cu sacrul pe zid, apoi cu
omoplatii, apoi cu occiputul; se rupe
pozitia, dupa care se reface ;
- in sezand cu spatele la zid, se cauta
realizarea contactului prin 3 puncte,
deruland coloana de-a lungul zidului;
- din pozitia patrupeda cu bratele flectate,
nasul la sol ,se lordozeaza, apoi se cifozeaza
coloana .

3. COXARTROZA
Artroza a soldului, afecteaza subiectii trecuti de 50 ani, evolueaza
lent, in pusee marcate prin dureri in regiunea inghinala, a fetei anterioare
a coapsei si ale genunchiului si care pot antrena o claudicatie. Atata
vreme cat mai exista cartilagiu, tratamentul medical este util, cand
cartilagiul a disparut se recurge la artroplastie.
Stadiul initial: dureri in ortostatism si la mers prelungit,
oboseala musculo-articulara locala, reducerea amplitudinilor
de lux ale soldului.
Stadiul evoluat: dureri si in repaus, redoare articulara in zona
amplitudiniilor de utilizare curenta, atitudini vicioase
corectabile pasiv sau chiar activ.
Stadiul final: dureri intense, limitare marcata a mobilitatii pana
la anchiloza, atitudini vicioase ireductibile.
Obiectivele in cadrul programului de kinetoterapie:
- scaderea durerilor;
- cresterea stabilitatii;
- cresterea mobilitatii;
- cresterea gradului de
echilibru la mers.

coordonare

si

Programul de kinetoterapie cuprinde:

A. Posturarile:- preventive pentru SI, corectoare pentru SE, inutile
pentru SF. Se evita in special flexum-ul si rotatia externa.
o Pentru evitarea flexum-ului:
- decubit ventral, eventual cu un sac de nisip
pe sacru si o perna mica sub genunchi;
- decubit dorsal, o perna sub fese, soldul
afectat intins (eventual un sac de nisip sub
coapsa) ,iar celalalt mult flectat ( cu
genunchiul la piept);
- decubit ventral, la marginea patului, lasand
membrul inferior sa atarne jos din pat;
atenti sa nu se lordozeze lomba.
o Pentru evitarea rotatiei externe :
- sezand pe sol, genunchii flectati, picioarele
asezate cu talpa pe sol pe o linie in afara
coapselor;
- in pozitia de sezand pe un scaun ,cu
picioarele pe sol, se cauta ca piciorul
omonim soldului coxotic sa se afle cat mai
in afara scaunului, genunchii fiind apropiati
unul de altul;
- uneori, pentru noapte, pot fi folositi suporti
pentru picior si gamba, orteze din fasa
ghipsata sau materiale termoplastice, ca
niste jgheaburi cu doua sustinatoare laterale,
care obliga membrul inferior sa ramana in
pozitia anatomica ( picior cu degete spre
zenit), blocand tendinta spre rotatie externa,
(picior cu degete spre exterior).
B. Tonifierea musculaturii vizeaza muschii abductori, rotatori, mai ales
interni, extensori ai CF, extensori ai G, flexori si rotatori ai CF.
C. Relaxarea-decontracturarea pentru adductori CF, cat si pentru
flexori.
D. Mobilizarile articulare pentru a mentine amplitudinile in SI sau ale
ameliora in SE si SF. Sub raport functional ne intereseaza mai ales
miscarile de: flexie-extensie, rotatie interna si abductie.

E. Refacera stabilitatii prin exercitii de tonifiere musculara, cat si prin

exercitii in lant cinematic inchis. Cu precadere se tonifica abductori si
pelvitrohanterienilor.
F. Recastigarea controlului muscular dinamic pentru mers
(coordonarea si echilibrul in asa fel incat sa fie de evitat mersul
schiopatat).
G. Corectarea pozitiei bazinului, mentinerea unei functionalitati cat
mai perfecte a coloanei lombare ( suplete, forta musculara abdominala
si paravertebrala), a genunchiului homolateral ( mobilitate, stabilitate
activa) si a intregului membru inferior heterolateral ( mobilitatea CF si
G, satbilitate).
H. Respectarea regulilor de profilaxie secundara:
- reducerea greutatii corporale;
- evitarea ortostatismului si mersului
prelungit;
- mersul cu sprijin in baston ( mana opusa
pentru SI si SE , ca si pentru SF in
majoritatea cazurilor, in mana homolaterala
in cazurile severe de SF);
- evitarea schiopatarii ;
- se prefera deplasarile pe bicicleta;
- repaus postural cu CF intinsa ( cu tractiuni
intermitente in ax care au efect antalgic
decontracturant);
- sporturi: ciclism, rotile, inot, calarie.

TRANSFERURILE
In general sunt initiate dupa ce pacientul are echilibru in sezand.Sunt
necesare pentru transfer in carucior, pat, cada, masina.Antrenamentul
initial se face pe o suprafata ferma, iar apoi pe suprafete diverse: pat,
toaleta, cada, masina.
Tehnica cea mai frecventa este prin alunecare cu sau fara placa.
Pacientul este instruit asupra componentelor unui transfer, incepand
cu: blocarea rotilor caruciorului, ridicarea talpicilor, ridicarea suportului
de antebrat, plasarea placii, balansul, ridicarea, trecerea pe suprafata
dorita.
Prescrierea caruciorului
Cei mai multi pacienti folosesc caruciorul ca principal mijloc de
ambulatieEste destinat tetraplegicilor, paraplegicilor, hemiplegie sau
dupa traumatisme puternice, distrofie musculara..Chiar si paraplegii care
pot sa se deplaseze cu orteze si cu carje aleg caruciorul de multe ori
datorita cheltuielii energetice mai mici, vitezei si sigurantei mai mari.
Consideratii generale:
1.Lungimea scaunului trebuie sa lase liber 2,5 cm pana la spatial popliteu
pentru distributia egala a greutatii pe coapse si pentru a preveni presiunea
excesiva pe fese si stanjenirea circulatiei..
2.Pedalele de sustinere trebuie sa fie la 5 cm de la sol, asfel incat unghiul
flexiei la genunchi sa fie 90 grade.
3.Inaltimea spatarului la tetraplegici trebuie sa fie pana la unghiul
inferior al omoplatului astfel ca axila sa fie libera in timpul activitatilor. Cei
mai multi pacienti paraplegici prefera un spatar jos in special daca au
musculatura abdominala intacta.
4. Pacientul cu spaticitate severa necesita curele de fixare a picioarelor.
5. Suportul lateral al caruciorului trebuie sa fie detasabil.
6. Rotile sa aiba aderenta mare.
7. Carucioarele electrice sunt indicate pentru toti pacientii cu leziune C4
in sus. Multi pacienti cu leziune C5 folosesc caruciorul electric pentru
distante lungi, de asemenea este indicat caruciorul electric in cazul
distrofiei musculare progressive.
8. Unii necesita carucioare usoare si rezistente special destinate pentru
activitati creative si sport.

Mod de utilizare:
Pacientul trebuie sa fie instruit cum trebuie sa fie folosite diferitele parti ale
caruciorului: frane, pedale, viteze, roti, joystick. Folosirea manusilor de
ciclism va proteja pielea si va creste aderenta mainii pe roata. Pacientul cu
forta suficienta a trenului superior si control al trunchiului va fi invatat cum
sa traverseze obstacole: panta, trepte, cum sa realizeze inclinarea spre spate
in echilibru; pacientul va elibera presiunea de pe fese 10-15 secunde, lucru
ce trebuie sa devina rutina. Cei care folosesc o masina vor trebui sa stie cum
sa plieze caruciorul si sa-l puna in masina.
Funciile fotoliului rulant:
Un fotoliu rulant poate fi prescris pentru diferite motive, care pot fi
complementare.
Acestea
pot
fi:
-o
deplasare
autonom
-verticalizarea
progresiv
(ca
etap)
-o mobilizare activ (fora muscular, amplitudine, coordonare, echilibru)
-comunicare,
viata
relational
ngrijire
Fotoliul rulant poate fi considerat ca un mijloc:
-provizoriu,
adic
o
etap
n
procesul
de
recuperare
-temporar, adic un mijloc la care pacientul recurge din cnd n cnd, ca
urmare a unor anumite circumstane (boal, deplasri exterioare)
-definitiv, atunci cnd fotoliul rulant este singurul mijloc de deplasare.
Aceti diferii parametri trebuie, n limita posibilitailor, bine explicai n
prescrierea unui fotoliu rulant, cci ei vor determina, n parte, aspectul,
alegerea
i
antrenamentul
necesar
pentru
a-l
utiliza.
Alegerea fotoliului rulant
Alegerea unui fotoliu rulant necesit punerea n relatie a unui mare numar de
parametri. Ea va trebui abordat n funcie de cerere (nevoile pacientului) i
ofert.
Cnd avem n vedere nevoile pacientului trebuie sa inem cont de
urmatorii
factori:
-patologia:
diagnostic,
prognostic,
indicaii
i
contraindicaii

-situaia pacientului: capacitai motrice (amplitudinile articulare, fora

muscular, coordonarea, echilibrul), starea sensibilitaii, capacitatea de
ntelegere,
perceperea
fotoliului
rulant
-caracteristicile individuale: vrsta, greutatea, diverse dimensiuni
-scopul n care este folosit fotoliul rulant: profesional, viat cotidian,
interior-exterior,
durata
zilnic
de
folosire
-caracteristicile externe: mprejurimile locului de munc, ale domiciliului,
ale zonei exterioare obinuite, mijloacele de transport obisnuite, ajutorul
unei
alte
persoane,
posibiliati
de
deplasare.

Cnd luam n considerare oferta trebuie sa avem n vedere doua

situaii:
I. prima: cnd un pacient spitalizat primete un fotoliu rulant pentru
o durat de timp limitat; n acest caz alegerea este limitat la ofert, adic la
stocul de fotolii rulante de care dispune spitalul, care este adesea restrns
II. a doua: cnd fotoliul rulant este prescris pentru o utilizare
definitiv este de dorit ca acesta s respecte toate, sau ct mai multe dintre
nevoile
pacientului.
Rolurile

fotoliului

rulant:
-rolul
mecanic:
a) rol de protez, nlocuiete membrele inferioare inutilizabile
temporar
sau
permanent
b) rol de ortez: pentru c este vorba de un aparat care permite
realizarea unei funcii altfel imposibile: deplasarea individului dintr-un punct
n
altul
-rolul
psihologic:
nainte de a fi considerat un mijloc de locomoie fotoliul rulant este
perceput de pacient i de cei apropiai lui ca un semn al infirmitaii, al
devalizrii. Pentru persoana cu handicap, a se prezenta n faa celorlali n
fotoliu rulant nseamn a se arta ca o fiin malformat sau demn de mil.
Trebuie ntreprins aadar o profund munc psihologic pentru a trece peste
aceste
ncercri.

Poziia pacientului n scaunul cu rotile

Majoritatea pacienilor sunt pesimiti i nencerztori cnd se aeaz
pentru prima dat ntr-un scaun cu rotile. Nu doresc s se prind de mnere
i stau nemicai n scaun. Cu timpul, pacientul nva s se obinuiasc i s
se relaxeze. Acest lucru e posibil doar dac:
Scaunul e potrivit pentru pacient
E reglat s-l susin corect.
Urmtoarele ntrebri urmresc punctele pe care terapeutul ar trebui s le
revad pentru a se asigura de suportul adecvat primit de pacient i sigurana
acestuia.
Scaunul
1. Pacientul st pe o pern potrivit astfel nct s evite presiunea
exagerat ntr-o anumit zon.
2. Limea. Pentru a evita presiunea pe olduri exist un spaiu de dou
degete lime, pe fiecare parte, ntre pacient i mnerul scaunului.
Scaunul trebuie s fie att de lat nct pacientul s nu ntmpine
greuti n a ajunge la roi confortabil. Laimea exterioara trebuie s
permit trecerea dintr-o camer n alta. nalimea este standard, dar
pot fi fcute adaptari individuale
3. Adncimea. Pacientul st drept n scaun cu greutatea sa pe ezut i
susinut de spatele scaunului la un unghi de 90 de grade. Dac un
scaun este prea adnc, o mic pern poate fi aezat ntre pacient i
sptar.

Plcuele picioarelor
Plcuele picioarelor trebuiesc corect poziionate n nlime, astfel
nct coapsele sunt complet susinute, acestea vor fi escamotabile,
amovibile, reglabile n nalime
Dac genunchii sunt mai sus dect oldurile, presiunea excesiv este
aruncat asupra ischioanelor i dac pacientul poart cu el o plosc, urina ar
putea s nu se scurg n mod corect. Dac genunchii sunt mai jos dect
oldurile, pacientul ar putea aluneca de pe scaun. Aceasta se poate ntmpla
mai ales pacienior cu severe spasme la nivelul muchilor oldurilor. Cu ct

greutatea va cdea pe degetele mari ale picioarelor, cu att spasmele vor

crete.
Sunt necesare trapele degetelor mari s susin picioarele jos,
mpotriva spasmelor dorsale sau externe
Trapele degetelor mari pot fi periculose pentru anumii pacieni activi,
tineri, cu spasme extreme la extensia oldurilor. Cu piciorul inut jos, o
spasm poate arunca pacientul din scaun. O trap aezat n faa genunchilor
ar putea fi necesar unui astfel de pacient, s-l trag napoi n scaun.
Sptarul
Poate avea o nalime de 40-50 cm (mai jos la cele pentru sport),
poate avea i posibilitatea de a sta nclinat (n caz de limitare a flexiei
soldului)
Sptarul este prea nalt, astfel nct s mpiedice pacientul s-i
adapteze genunchii n jurul mnerului pentru suport.
Dac e prea mic, va fi satisfctor odat ce pacientul a nvat s i
mite spatele.n acest caz o extensie temporar va fi singurul lucru de care
are nevoie pentru o sptmn, dou.
Mnerele
Mnerele, sau cotierele vor fi mobile, reglabile n naltime (vor lipsi la
cele pentru sport)
Cu umerii relaxai, antebraele stau comod pe mnerele scaunului. Dac
pacientul e scund sau extrem de nalt, sunt necesare mnerele ajustabile.
Frnele
Pacientul trebuie s poat ajunge la frne confortabil, pentru a mpiedica
orice neplcere. frnele vor fi usor de manevrat i eficace.

Pana dintre genunchi

Pacientul are nevoie de o pan ntre genunchi s previn dezvoltarea
rnilor.
Aceast pan ar trebui s fie destul de mare pentru a putea ine coapsele n
abducie

Miezul penei poate fi fcut dintr-o ptur veche sau din alt material solid,
dar ar trebui acoperit cu gum de spum deas.
Manevrele scaunului cu rotile
Manevrele de baz n scaunul cu rotile:
1.
2.
3.
4.
5.

Manipularea frnelor.
ndeprtarea mnerelor.
Ridicarea obiectelor de pe jos.
S ajung pacientul la picioare.
S se poat mica n scaun mainte i napoi.

Oricnd pacientul se pregtete s se mite n scaun sau cnd ncearc s

coboare din el, acesta trebuie s acorde atenie scaunului n sine.
Pentru a-i oferi stabilitate maxim, roile mici din fa trebuie ndreptate spre
nainte, prevenind astfel nclinarea scaunului, iar frnele trebuie s fie n
funciune. Dac pacientul se nclin n orice direcie, fesele trebuie s stea
fixate n scaun.
1. Manipularea frnelor
Pentru a ajunge la frna dreapt:
Se aga cotul stng n spatele mnerului stng al scaunului
Se aplec spre nainte i spre dreapta, permind bicepsului stng s se
lungeasc, n timp ce apare micarea trunchiului.
Pentru a da drumul frnelor, se folosete flexibilitatea umrului i al
cotului pentru a mpinge prghia nainte cu palma sau partea anterioar a
antebraului. Pentru a porni frna, tragei frnghia napoi folosind bicepsul
drept .
2. ndeprtarea mnerului drept
Pentru a elibera prinderea apsai n jos cu degetul mare
Agai cotul drept n spatele drept al scaunului
Plasai mna stng n fa iar cea dreapt n spatele mnerului
inei mnerul cu mna stng i balansai-l
Plasai mnerul pe jos
3. Ridicarea obiectelor de pe jos

Obiectele sunt ridicate prin aplecarea balansat i nu prin aplecarea

spre nainte; poziia spre nainte e instabil i astfel periculoas.
Aplecarea spre stnga
Poziionai scaunul n faa obiectului. Agai cotul drept n partea
dreapt a sptarului i lsai-v pe mnerul stng. Pentru a evita presiune
excesiv pe coasta, meninei poziia pentru doar cteva secunde o dat.
Mnerul poate fi retras pentru a permite pacienilor mai scunzi s ajung.
Pentru a reveni la potiia iniial din scaun, ridicai-v cu ajutorul cotului
drept.
4. S ajung la tbliele de la picioare
a. Aplecai-v nainte cu ajutorul coatelor aezate pe mnerele scaunului
b. Schimbai poziia minilor pe rnd, apoi aezai-v cu ajutorul
antebraelor pe coapse.
c. Punei cte o mn pe rnd pe picioare, aplecnd pieptul pe coapse.
Revenirea la poziia iniial
Pacienii cu tricepi funcionali trebuie s mping trunchiul n poziia sa
iniial prin prinderea uneia sau ambelor ncheieturi.
5. Ridicarea feselor din scaun.
Manevre iniiatoare i avansate ale scaunului cu rotile
Punerea n micare a scaunului n orice direcie cere respecatarea
poziiei capului i a oldurilor, foarte importante de altfel. Sunt folosite
pentru a reda for braelor.
Muli pacieni pun n micare scaunul mpingnd anvelopele. Pacienii
paraplegici progreseaz deobicei prin folosirea roilor, dar muli pacieni cu
paraplegie continu s foloseasc anvelopele deoarece gsesc aceast
metod mai uoar i mai eficient.
Mnuile de mpins sunt folosite de
pacienii tetraplegici pentru a-i proteja pielea i pentru a nu se rni.
Manevre iniiale n scaunul cu rotile
1. S-l mpingei pe o suprafa plat.
2. S folosii scaunul pe teren nclinat.
3. S ntoarcei scaunul.
1. S-l mpingei pe o suprafa plan
mpingerea scaunului pe o suprafata plana cu braele este mai
eficient dac este nsoit de micarea capului i a umerilor. Impulsul este
ctigat deoarece acolo este o mpingere cu partea superioar a corpului.

ntoarcerea pe o suprafa plat

Punei ambele mini n spate, ntre mnerele scaunului.
Plasai minile pe roi cu coatele extinse i cu umerii ridicate.
Lsai-v pe spate; apsai pe umeri i mpingei n jos, cu ct mai
mult putere pe brae.
2. S folosii scaunul pe un teren nclinat
A mpinge pe pant:

Lsndu-v nainte, plasai minile pe spatele cauciucurilor.

mpingei nainte folosind flexiunea coatelor i flexiunea

umerilor. Scaunul poate fi inut pe pant ntorcnd roile perpendicular pe
nclinare.
ntindei capul i umerii i frnai ori cu ambele mini, ori cu primul
metacarpal sub roi.
3. ntoarcerea scaunului spre dreapta

Plasai mna dreapt n spatele cauciucului cu braul peste

sptarul scaunului, n spatele mnerului.

Lateral rotii braul drept i cu greutatea corpului mpingei n

spatele roii.

mpingei nainte cu mna stng.

Manevre avansate.
1.
2.
3.
4.

Urcarea i coborrea pe o bordur.

Balansul pe roi.
A sri scaunul pe ambele pri.
A transfera un scaun cu rotile ntr-o main.

1. Urcarea i coborrea pe o bordur

Aceast activitate poate fi realizat de pacienii cu o apucare normal,
adic cei cu leziuni T1 i dup.
Urcarea pe bordur
nclinai scaunul pe spatele roilor
mpingei nainte pn cnd roile frontale urc pe bordur.apoi
trage-le uor.

 Lsndu-v n fa, mpingei nainte cu for pentru a aduce roile

pe trotuar.
Dac pacientul este incapabil s ncline scaunul, ar trebui s loveasc uor
roile pentru a urca bordur.
2. Balansul pe roi
Balansul i micarea pe roile scaunului faciliteaz cltoria
independent pe un teren accidentat a pacienilor, de exemplu pe iarb, nisip,
deasemenea n urcarea sau coborrea bordurilor sau a scrilor.
Aceast tehnic este sigur doar pentru pacienii cu o apucare sntoas,
adic pacienii cu leziuni T1 i mai mult.
Sunt implicate trei manevre:
nclinarea scaunului pe roile din spate.
Balansul scaunului pe roile din spate.
Mutarea i ntoarcerea scaunului pe roile din spate.
Terapeutul
Terapeutul st ntotdeauna n spatele pacientului cu coapsa piciorului
pregtit s susin scaunul dac se pierde controlul.
Asistena este dat nclinrii scaunului apsnd pe mnerele scaunului,
pentru gsirea punctului de balans presnd n fiecare direcie.
Minile terapeutului trebuie s se mite sensibil pe scaun, corectndu-l doar
dac pacientul pierde controlul. El trebuie s ofere pacientului spaiul
necesar pentru ca acesta s fie contient de fiecare micare, astfel pacientul
devenind familiar cu scaunul.
Avertisment Minile terapeutului trebuie s rmn pe mnerele scaunului
pn cnd pacientul deine controlul total, atfel pacientul se poate balansa
sau chiar rni. Pn cnd terapeutul nu este mulumit de evoluia pacientului,
acesta nu trebuie sa-l lase.
Aciunile pacientului
nclinarea scaunului pe roile din spate
Plasai minile pe roi aproximativ n poziia ora 10, innd
cauciucul i marginea.
Foarte uor prelungii capul i
Acionai cu presiune asupra roilor
mpingei nainte repede i cu putere, astfel roile din fa se vor
ridica de pe podea.

nlimea ridicrii depinde de fora propulsat.

Balansul pe roile din spate
Punctul de balans este mult mai n spate dect i imagineaz unii
pacieni. Este gsit micnd roile nainte i napoi i folosind capul i
umerii. Cnd balansul e prea mare pe fa, mpingei roile nainte. Cnd
balansul e prea mare pe spate, mpingei roile napoi. Controlul scaunului
este mai sigur cnd se in marginile i nu roile.
Micarea i ntoarcerea pe roile din spate
Odat ce balansul a fost obinut, nu este dificil micarea roilor din
spate. Tehnica este la fel pentru coborrea roilor din fa.
3. A sri scaunul pe ambele pri
Aplicai frnele.
ndeprtai-v de sptarul scaunului.
Prindei cel mai nalt punct al roilor.
Ridicai fesele de pe scaun i
Repede ridici roile nainte ca fesele s cad la loc n scaun.
4. A transfera scaunul cu rotile n main
Pacienii pot urca n main scaunul cu rotile pe ua din fa a mainii.
Metoda 1
1. Urcai-l pe ua din fa a mainii.
2. Pliai scaunul, lsnd frnele libere.
3. Ridicai roile din fa ale scaunului n main.
4. Trabsferai-l pe scaunul oferului.
5. mpingei scaunul n main.
Metoda 2
Alternativ, dup pasul 2 al metodei 1:
3 Transferai scaunul pe locul oferului.
4 Lsai-v peste scaunul din dreapta i nclinai scaunul pe roile din
spate.
5 mpingei scaunul, cu roile din spate mai nti, n main.
Eficiena ambelor metode depinde foarte mult de proporiile fizice ale
pacientului. Pentru scaoterea scaunului din main, procedai la fel, urmnd
paii invers (de la 5 la 1).

Transferurile pacienilor cu paraplegie

Pentru pacienii cu rni spinale cordale transferurile se mpart n trei grupe:
1. Acelea n care picioarele sunt ridicate i trunchiul se mic orizontal.
2. Acelea n care picioarele stau pe podea i trunchiul se mic orizontal.
3. Acelea n care picioarele rmn pe podea i trunchiul se mic
vertical.
Prima grup este cea mai stabil. A doua necesit balans. A trei cere
putere considerabil.
Toi pacienii ncep cu transferurile din grupa 1
Pentru pacienii cu paraplegie
Transferuri iniiale: scaunul la pat, nainte i napoi
scaunul n main
scaunul la toalet, n ambele pri i napoi
scaunul la scaunul uor
Transferuri avansate: scaunul la baie
scaunul la podea
Tehnici
Tehnicile descrise sunt cele mai folosite pentru transferuri variate.
Variaii slabe vor aprea n funcie de nlime, greutate, agilitate, vrsta
pacienilor i nivelul leziunilor.
. Este o prblem simpl transferul pentru un pacient cu leziuni mai
uoare. Pacientul trebui ntotdeauna s se ridice i s nu-i trasc trupul.
Pe cnd i mic fesele, capul, umerii i trunchiul trebuie s fie
adaptabile. Este esenial ca plinta s fie de aceeai nlime ca scaunul pentru
exerciiile de transfer i ideal ar fi ca toate suprafeele s aib aceeai
nlime, astfel pacienii paraplegici vor putea traversa orice suprafa fr
dificultate.
Scaunul
n toate cazurile scaunul trebuie s fie n poziia de maxim stabilitate.
Ar putea aluneca n timpul transferului dac roile sunt uzate sau podeaua
alunecoas, ori dac pacientul mpinge orizontal n loc de vertical.
Tbliele de la picioare sunt scoase exceptnd transferurile individuale la pat.

Transferuri independente
Transferul la plin (ntoarcerea spre dreapta)
Acest transfer const n trei manevre:
1. Aducerea feselor n fa, n scaun.
2. Ridicarea picioarelor pe plint.
3. Transferul trunchiului.
Poziia scaunului
Aliniai scaunul cu plinta la un unghi aproximativ de 20o. Cu fele n
scaun, acest mic unghi va permite ca transferul s fie efectuat n faa roii. O
pern este plasat peste roi pentru a preveni lovituri.
Terapeutul
Acesta st n faa pacientului, gata s-l ncurajeze n micarea capului
i a trunchiului i asist micrile individuale de cte ori e nevoie.
Aciunile pacientului
A aduce fesele nainte n scaun
1. Extindei ncheietura dreapt i flexai antebraul sub mnerul drept.
2. Folosind braul drept, mpingei trunchiul puin spre dreapta i inserai
ncheietura stng dup oldul stng.
3. mpingei pe cotul drept pe spatele mnerului. Micai cotul stng i
mpingei oldul stng nainte, i n acelai timp extindei capul i
nclinai n spate. Perna va cdea nainte o dat cu piciorul. Repetai
pentru oldul drept acelai proces.
Ridicarea picioarelor pe plint
1. Pentru a menine balansul prindei mna dreapt n jurul mnerului
drept.
2. Punei ncheietura stng sub genunchiul drept i ridcai piciorul
micnd cotul. Ducei genunchiul la piept mpingnd trunchiul cu
braul drept i lsndu-v n scaun.
3. Lsai ncheietura stng pe mnerul drept i aducei braul drept la
plint.
4. Schimbai poziia braelor astfel nct ncheietura dreapt s in
genunchiul, cu antebraul sprijinit de mner. Antebraul stng sprijin
membrul inferior.
5. mpingei tocurile pe plint. Retragei mnerul drept.

6. Ridcai genunchiul stng ca cel drept i inei oldul i genunchiul ct

mai lejer posibil.
7. Meninei balansul pe cotul stng ridicnd membrul inferior cu
ncheietura dreapt.
8. Aplecai-v pe dreapta i apoi pe stnga.
Transferul trunchiului la plint
Tehnica de baz pentru aceast activitate este la fel ca cea pentru
ridicarea de pe ambele pri a unui obiect.
1. Plasai mna dreapt la nivelul plintei cu ajutorul coapsei i mna
stng pe pern sau pe mner dac e posibil.
2. Cu capul i cu trunchiul relaxate ridicai n sus i la dreapta.
3. Mai multe ridicturi vor fi necesare pentru a completa transferul.
Scoaterea plcuelor de la picioare
Acestea trebuie scoase pentru majoritatea transferurilor.
A scoate plcua dreapt
A transfera piciorul drept pe plcua din stnga sau pe podea
1. Balansul este meninut cu mna stng pe mner
2. Cu ncheietura dreapt extindei sub membrul inferior, micai cotul i
ridicai piciorul, ducndu-l pe plcua stng.
Scoaterea plcuelor
1. Cu ncheietura prelungit, eliberai prghia mpingnd-o nainte cu
dosul palmei.
2. Balansai napoi plcua folosind extinderea ncheieturii.
3. Ridicai plcua folosind dosul palmei i extensia ncheieturii.
Transferul la main
Poziia scaunului
Scaunul este lng main poziionat la un unghi de aproximativ 30o.
Scoatei ambele tblie sau dac se prefer doar una.
Aciunile pacientului
1. Ridicai picioarele n main ca la transferul plintelor. Scoatei
mnerul.
2. Plasai o scndur sub coapsa stng.
3. Ridicai-v ajutat de mna stng pe scdur i cea dreapt pe scaun
innd capul i trunchiul lejer.

4. Repetai ridicarea de cte ori e nevoie, mutnd minile de fiecare dat

mai spre stnga. Capul i trunchiul trebuie s rmn flexibile.
5. Scoatei scndura din dreapta i aranjai picioarele n poziia stnd.
Transferul la toalet
Poziia scaunului
Plasai scaunul la un unghi ntre 50o i 90o ctre WC. Muli pacieni
gsesc ridicarea mai uoar cu scaunul n unghiul potrivit, deoarece poziia
aceasta aduce mnerele mai aproape de toalet. Scoatei plcuele.
Poziia terapeutului
Terapeutul st n faa pacientului strngndu-i genunchii i picioarele
i inndu-l.
Aciunile pacientului
1. Verificai poziia picioarelor pentru a vedea dac sunt ntinse pe podea
i vertical pe genunchi astfel nct greutatea s cad pe ele. Scoatei
mnerul drept.
2. inei capul i umerii relaxai n timpul transferului.
3. Cu mna stng pe mner i cea dreapt pe balustrad, ridicai-v spre
dreapta.
4. Cu mna stng pe roat i cea dreapt pe balustrad, ridicai-v pn
la WC. Pentru a v ntoarce n scaun, inversai procedura de transfer.
n absena balustradei, pacientul paraplegic experimentat se poate ridica
cu mna dreapt pe WC.
Transferul la toalet prin spatele scaunului cu rotile
Aceast metod poate fi folosit cnd spasticitatea e sever. De
exemplu, n cazul n care pacientul sufer de o combinaie de ntindere de
old i spasticitate la genunchi.
Sptarul normal al cruciorului poate fi nlocuit cu unul care se
deschide cu fermoar. Pacientul se trage spre spate, cu o mn pe bar si una
pe capacul toaletei.

Transferul ntr-un scaun uor

Acest transfer se face practic la fel ca transferul lateral la toalet,
folosindu-se mnerul scaunului n locul barei de sprijin de pe perete.
Scaunul cu rotile este poziionat n unghi drept fa de scaun cu partea din
fa a ezutului aproximativ la jumtate fa de ezutul scaunului. Aceast
poziie aduce mai aproape cele dou puncte de ridicare.
Transferul n baie
Cada este umplut cu ap nainte de intrare i golit nainte de a se iei
din ea. Pentru transferul peste captul cadei
Aciunile pacientului:
1. Se poziionarez scaunul n aa fel nct picioarele s ating aproape
cada.
2. Se ridicar ambele picioare peste marginea cadei
3. Se ndeprteaz plcuele
4. Se apropie scaunul pn cnd este alturat cadei
5. Se ridic ezutul spre nainte.
6. Se continu a se trage spre nainte cu mna drepat pe marginea cadei
i cu cea stng pe mnerul scaunului
7. Se pune mna stng pe cad i se ridic peste marginea cadei cu
trunchiul aproape complet ndoit
8. Meninndu-se poziia ndoit, se mut minile de-a lungul marginii
cadei, ridicndu-se i coborndu-se corpul n baie pe ct de uor
posibil.
Pentru ieirea din baie se inverseaz procedura, ndoindu-se picioarele
nainte de a se ncepe ridicarea.
Acei pacieni care nu se pot ridica din cad pot folosi un support de
lemn ca treapt interimar. Marginea suportului trebuie sa fie cptuit i
trebuie s se ia msuri pentru ca pielea s nu fie rnit n cursul ridicrii.
Pentru transferul peste marginea cadei
Se poziioneaz scaunul n faa cadei ntr-un unghi de 30.
1. Se ridic ambele picioare n cad.
2. Se ridic pe marginea cadei.

3. Cu o mn pe fiecare margine cadei se ntoarce cu faa spre captul

cadei.
4. Se ridic i se las uor n cad.
Dac exist un pervaz n spatele cadei se poate folosi o combinaie a
acestor dou metode. nti se transfer pacientul pe pervaz, unde acesta
este mai stabil, i de acolo n cad.
Transferul pe podea
Terapeutul
Terapeutul st n faa pacientului corectndu-i poziia i asistndu-l n
meninerea echilibrului.
Aciunile pacientului
1. Se ndeprteaz mnerele scaunului.
2. Se ridic cu cotul stng pe sptar i cu mna dreapt pe roat i se
trage perna cu mna stng
3. Se ndeprteaz plcuele i se plaseaz perna ntre roile din fa
pentru protecie cnd se st pe jos
4. inndu-se de partea din fa a scaunului se ridic trunchiul i se
permite ezutului s alunece ncet nainte peste marginea scaunului
5. Se las gradual greutatea spre podea
Pacienii fr muchi abdominali vor fi nevoii s i ntind capul i umerii
pentru a mpinge ezutul nainte jos de pe scaun la pasul 4. ntinderea se
menine pentru a previne pacientul s nu cad nainte n timp ce i coboar
trunchiul.
Ridicarea napoi n scaun
Stnd cu spatele spre scaun:
1. Fie se pun ambele mini n faa, ori se pune la loc o plcu i se
pune una din mini pe plcua rmas.
2. Se ridic cu putere, ntinzndu-se capul i umerii
3. Se ridic picioarele pe plcue.
Pentru a pune la loc perna

Se ndoaie perna i se plaseaz ntre roat i old . Se ridic apoi pe

ambele roi i perna sare la locul ei sub ezut.
Metod alternativ pentru pacienii fr muchi abdominali
Se pun la loc plcuele. Se ndoaie perna i se pune jos ntre sptar i
spate. Se ridic pe mnere i perna sare n poziie.
n ambele cazuri e posibil ca perna s trebuiasc rearanjat.
Functiile scaunului rulant sunt primordiale de-a lungul
reeducarii functionale. De la accident si pna la reintrarea n viaa din afara
spitalului, pacienii trebuie s parcurg un drum lung, s traiasc o
succesiune de etape att ca tratament fizic, ct i psihologic, n care fotoliul
rulant
joac
un
rol
esenial.
Tocmai de aceea, ca o concluzie, fotoliul rulant trebuie s aib cel putin
patru calitai: securitate, confort, manevrabilitate, estetica.

Exersarea mersului

Toi pacienii sunt ncurajai sa stea in picioare si sa mearg , daca este posibil.
A sta in picioare este important pentru:
1. a preveni apariia contracturilor la membrele inferioare.
2. a minimaliza dezvoltarea osteoporozei la oasele lungi si a reduce astfel
pericolul fracturilor.
3. a stimula circulaia
4. a reduce atacurile spasmodice.
5. a stimula functiile renale.
Descrierea generala a capabilitatilor pacienilor cu leziuni variate:
Pacienii cu leziuni la nivel C2 -C4 :
vor sta in picioare cu ajutorul tilt
table
Pacienii cu leziuni la nivel C5-C7
vor sta in picioare cu ajutorul
barelor
Pacienii cu leziuni la nivel C6- T5
vor merge cu ajutorul barelor
Pacienii cu leziuni la nivel T6 T9
vor merge cu ajutorul crjelor
Pacienii cu leziuni la nivel T10 si mai jos: vor dobndi mersul funcional

Mersul funcional
Scopul este de a obinui pacientul cu folosirea att a scaunului cu rotile, cat
si a crjelor, in funcie de situaie. Odat cu mersul in crje este dobndit un
grad nalt de independenta. Intrrile fara ajutor in cldiri, pe intrarea in avion
etc. pot fi obinute astfel.Pentru pacienii activi, beneficiile aduse vieii lor
cotidiene depesc cu mult efortul si rbdarea depuse in timpul exerciiilor.
Una dintre probleme o reprezint uneori efectul susinerii greutii corporale,
asupra ncheieturii umrului.Cercetrile au artat ca mersul in crje nu are nici
un efect negativ, in schimb are loc o cretere in densitate a osului antebraului.

 Statul in picioare
- intre bare paralele
Din cauza pierderii echilibrului si a simului poziiei sub nivelul leziunii,
trebuie dobndit un nou sens al poziiei stand in poziie verticala. Pierderea
simului trebuie obligatoriu compensata prin vz. Astfel, este folosita o oglinda
mare care se plaseaz la captul barelor. Pacienii care nu mai au control asupra
muchilor soldurilor, ridica picioarele prin latissimus dorsi si prin aciunea
asociata la nivelul muchilor trapezi si a girdle muchilor umerilor. Simul
poziiei este dezvoltat, in special, prin aciunea acestor muchi de legtura.

Inaltimea barelor
Pentru a folosi eficient latissimus dorsi si a tricepilor, barele trebuie sa fie la
Inaltimea potrivita. Cu mana pe bara si umerii relaxai, cotul trebuie sa fie uor
flexat. Astfel, ncheietura mainii ajunge, de obicei, la nivelul trohanterului
mare, dar asta depinde de proporiile fizica ale fiecrui pacient. Pentru prima
ncercare, barele se regleaz aproximativ, modificrile facondu-se dup
instalarea pacientului.. Una dintre greelile obinuite este aceea de a plasa
barele prea sus. In acest caz, ridicarea umrului face imposibila eliminarea
presiunii, si astfel pacientul nu poate ridica piciorul. Atunci cnd barele sunt
prea jos, nu exista stabilitate dect atunci cnd pacientul se apleac in fata,
sprijinindu-si toata greutatea in brae.
Statul in picioare la pacienii cu tetraplegia
Muli pacieni au suficienta fora motorie pentru pentru a-si menine
echilibrul in stand si chiar pentru a merge intre bare chiar daca nu au suficienta
fora pentru a se ridica in picioare. Uneori, la statul in picioare au loc incidente
vasomotorii. In caz de necesitate, temporar, se poate folosi un suport
abdominal sau un bru, pentru a se mpiedica ptrunderea sngelui in vasele
splanchnic. Atunci cnd pacientul este nalt si slab, pot aprea
leinurile.(Figoni, 1984)

 Poziia pacientului

1. Aplecat in fata pana cnd clciele ating podeaua

2. Minile in jurul gatului terapeutului.
3. Pentru sprijin, se apleac in fata cu barba pe umrul terapeutului.
Terapeutul
1. In picioare intre picioarele pacientului
2. Minile sub fesele pacientului
3. Capul rsucit, astfel incot pacientul sa se poat Agata de gatul acestuia
4. Genunchii fixai pe picioarele pacientului, astfel incot acesta sa se poat
sprijinii in timp ce este ridicat.
5. In timp ce poziia pacientului ajunge verticala, terapeutul va face activa
pai napoi, pana cnd greutatea acestuia este deasupra picioarelor.
6.Terapeutul va trage fesele nainte, ncurajnd pacientul sa ndrepte gatul
si umerii. Pacienii ai cror tricepi sunt functonali, pot sprijini minile pe
umerii terapeutului sau pe bare, si pot mpinge partea superioara a
trunchiului in extensie. Cnd echilibrul este atins, se pun minile pe bare.
Trecerea in spatele pacientului
innd coapsele, trunchiul si mana stnga in extensie, se trece in spatele
pacientului pe sub mana sa dreapta. In acelai timp, pacientul trebuie
nconjurat de minile terapeutului, pentru a-i menine poziia.
Echilibrarea pacientului.
Se sprijin un sold pe sacrum pacientului pentru a-i menine soldurile in
hiperextensie. Se evita deplasarea nainte sau in lateral a trunchiului plasnd
mana dreapta pe thorax superior, iar cea stnga pe pelvis. Privitul terapeutul
in oglinda l ajuta pe pacient sa-si gseasc un punct de echilibru si l
ncurajeaz sa-l pstreze fara ajutorul acestuia. Dup aceasta se pot ncepe
exerciiile de echilibru si coordonare. In cazul unui pacient cu leziuni C 7 sau
C8, tanar si dornic sa mearg, mersul legnat poate fi indicat, la fel ca la
pacienii cu paraplegia.

Pentru a menine ridicat un pacient cu Paraplegia

Terapeutul
Cu fata la pacient, cu picioarele in lateralul picioarelor pacientului,
pregtit sa mpiedice picioarele pacientului sa se ndoaie nainte, cu
genunchii. Poate fi preferabil step-standing(fig. 12.4a) Pacientul este inut de
sub fese, iar pe msura ce se ridica, soldurile trebuie trase nainte.
Aciunea pacientului
1.

2.
3.
4.

Stand cat mai in spate pe scaunul cu rotile, pacientul se apleac in

fata cu minile pe capetele barelor, cu coatele deasupra ncheieturii,
vertical. Aceasta poziie ii permite pacientului sa stea ridicat,
sprijinindu-se si mpingnd in bare. Trebuie evitata tendina de a
ntinde minile pe bare si a trage pentru a se ridica.
mpingnd in mini, pacientul se ntinde in sus, nu in fata.
Pe msura ce greutatea se afla deasupra picioarelor, cu soldurile si
capul in hiperextensie, umerii se retrag.
minile se muta cate puin pe bare. Daca pacientul este nalt sau
supraponderal, ar putea fi nevoie de un al doilea terapeut care sa
impinga picioarele napoi, in timp ce pacientul se ridica. Aceasta va
reduce efortul necesitat de pacient. Terapeutul se va muta in spatele
pacientului, ajutndu-l dup descrierea anterioara.

Corectarea poziiei
Poziia verticala este corectata astfel incot:
1. Greutatea sa fie centrata pe calcai.
2. gamba si laba piciorului sa formeze un unghi puin mai mic de
900,piciorul fiind puin inclinat in fata.
3. Soldurile sunt uor ntinse, astfel incot linia gravitaiei sa treac prin
spatele ncheieturii soldurilor, prin genunchi si uor prin fata gleznei,
pentru a evita cderea jack-cuitul???:)in fata.
4. Coloana este cat de dreapta posibil. Trebuie corectata coloana in zona
superioara a toracelui, pentru a compensa extensia de la nivelul
soldurilor, fara a se exagera insa.
5. Minile pe bare trebuie inute aproximativ la nivelul degetelor de la
picioare.

6. Umerii trebuie relaxai.

Poziia unui pacient cu muchii abdominali functionali ar trebui sa fie
aproape verticala, cu excepia extensiunii de la nivelul ncheieturii
soldurilor. In ambele cazuri, nu trebuie sa se exagereze. Daca pacientului ii
este permis sa se aplece in fata cu greutatea deasupra degetelor de la picioare
si cu coloana si umerii ntini, el nu va putea sa-si deplaseze greutatea de pe
labele picioarelor. O a doua oglinda plasata in lateralul pacientului l poate
ajuta sa-si corecteze poziia, el vznd deviaiile anteroposteriorului de la o
linie verticala.
Exista o trecere fina intre o poziie normala si una exagerata. Aceasta
poziie asigura minimul de echilibru de la care se poate ncepe exersarea
mersului.

Durata statului in picioare

In funcie de gravitatea leziunii, pacientul poate romane in picioare de la 2
la 10 minute in prima zi. Este important ca aceasta durata sa creasc gradat,
pentru a permite circulaiei sa se adapteze acestei stri a pacientului. Pentru
nceput este recomandabil ca pacientul sa se ridice pentru cteva momente,
de mai multe ori, dect sa se ridice o singura data si sa stea o perioada mai
ndelungata. Schimbarea in permanenta a poziiei stimuleaz sistemul
vascular si duce la recuperarea mai rapida la nivelul vasomotor.
Statul aezat
Terapeutul, innd pacientul de fese si controlndu-i picioarele cu
genunchii, ajuta pacientul sa se aeze in mod treptat.
Aciunea pacientului
La o distanta de un foot de scaun:
1. Soldurile ntinse, cu minile in poziia corecta, de nceput, pe bare.
2. Greutatea se sprijin pe mini.
3. Gatul si trunchiul se flexeaz, greutatea se muta pe partea inferioara,
pana ce fesele ating scaunul.

Atenie!
Este nevoie de precauie, pentru ca pacientul sa nu se loveasc de braele
scaunului, sau sa-si lase brusc greutatea pe fese, pentru a evita rni ale pielii.
In timp ce pacientul este aezat in scaun cu calipers sau atele? Clciele
trebuie sprijinite pe un scunel pentru ca greutatea piciorului sa nu se
sprijine pe captul superior al femurului. Calipers pot de asemenea sa fie
desfcute la genunchi.
Exerciii din picioare
Odat cu dobndirea controlului asupra parii superioare a thorax,
terapeutul poate sprijini cu ambele mini doar pelvisul Minile se asiza de-a
lungul iliac crest, cu degetele pe iliac crest anterior superior Din aceasta
poziie, terapeutul poate trage pelvisul napoi cu degetele si-l poate mpinge
in fata cu podul palmei sau poat sa apese sau sa ridice. Astfel, terapeutul
are controlul si poate asista micrile pacientului sau se poate opune atunci
cnd e cazul.
Exerciii de balans (echilibru)
In timp ce isi privete poziia in oglinda, pacientul este invitat sa:
1. menin, sa se aeze in poziie si sa se aeze pe scaun din acea poziie.
2. menine echilibrul in timp ce ridica o mana de pe bara. Avansarea se
face rotind mana in mai multe direcii, repetndu-se apoi procedeul cu
ochii nchii.
Exerciii de fora si control
nainte de a exersa mersul, pacientul trebuie sa invite sa invite sa-si
ncline pelvisul folosindu-se de latissimus dorsi si sa contientizeze gradul
de control pe care l poate dobndi cu acest mecanism.
nclinarea pelvisului in lateral
Se pune mana stnga pe bara uor naintea soldului stng si mana dreapta
cu aprox jumtate de foot nainte.innd cotul ntins, se apas pe mana
stnga relaxnd umrul.
Piciorul trebuie ridicat nainte, nu napoi.
Pentru a ridica ambele picioare de la sol si a controla pelvisul

Se pun ambele mini pe bare, uor in fata ncheieturii soldurilor. Se

mpinge in bare cu coatele ntinse si se relaxeaz umerii. Pentru a dobndi
controlul pelvisului pacientul trebuie sa exerseze meninerea in aceasta
poziie,rotindu-si trunchiul si nclinnd pelvisul cu picioarele deasupra
solului.
ntinderea pasiva in poziie verticala
In cazul in care spasmele puternice la flexorii soldurilor si muchii
abdominali mpiedica pacientul sa stea in poziie verticala, poate fi aplicata
ntinderea pasiva. Terapeutul preseaz cu soldul sacrum pacientului , iar cu
minile trage napoi pe deasupra ncheieturii umerilor. Daca aceasta poziie
este meninuta cteva momente, de obicei spasmele se atenueaz iar
pacientul isi poate menine echilibrul.
Atenie!
1. ntinderea trebuie efectuata ntotdeauna cu mare grija. Daca nu, pot
rezulta fracturi ale gatului? Femurului. Captul caliper devine
fulcrum, iar ntinderea este transferata gatului femural.
2. Pana la atenuarea spasmelor, pacientul poate avea dificultati la
respirat. Spasmele se intensifica iniial, odat cu ntinderea, iar
rigiditatea muchilor abdominali poate mpiedica o micare adecvata
a diafragmei.
3. Terapeutul trebuie sa se asigure ca nu are nici un obiect dur in
buzunare, care ar putea cauza presiune.

Ambulatia (pentru paraplegici)

Pacientii care vor deveni ambulatori functionali sunt aceia care au
muschii abdominali si erectori spinali cu forta buna. Astfel ,sunt exclusi cei
cu leziuni toracice inalte T2-T8, care au probleme in stabilitatea trunchiului
si in plus au rezerva respiratorie slaba.
Pacientii cu leziune incompleta si care au forta reziduala in unul sau
amandoi flexori ai soldului si/sau cvadriceps sunt cei mai probabili sa obtina
cu succes o ambulatie functionala. Extensia soldului in limite fiziologice este
esentiala pentru echilibrul in ortostatism. Pacientul invata sa se sprijine in
ligamentul anterior al soldului pentru stabilizarea trunchiului si pelvisului.

Absenta flexumului genunchiului si contracturii-retracturii flexorilor plantari

este esentiala in obtinerea echilibrului in ortostatism. Foarte importanta este
rezistenta cardio-vasculara, deoarece paraplegicul consuma de 2-4 mai multa
energie decat un adult sanatos.
Alti factori care restrictioneaza ambulatia sunt:
- spasticitate severa;
- absenta sensibilitatii proprioceptive in
special la genunchi si solduri;
- durerea ;
- escarele;
- osificare hetereotopa la sold .
De asemenea o importanta deosebita in ambulatie o are motivatia
pacientului.
Prescrierea ortezelor variaza in functie de inaltimea leziunii. Pacientul
cu leziuni toracice joase T9-T12 va necesita orteze KAFO (knee, ankle, foot,
orthesis). Centrul de greutate este pastrat inaintea gleznelor ,dar inapoia
soldului.
Ortezele KAFO ce contin si centura pelvina sunt rareori prescrise , fac
mersul greoi si laborios, de obicei sunt nefunctionale. Acestea se prescriu in
general la cei cu leziuni T2-T8 numai ca exercitiu pentru mers.
Ortezele AFO se prescriu la cei cu leziuni L3 si mai jos. Carjele si
bastoanele sunt prescrise odata cu aceste orteze. Folosirea carjelor necesita
tehnici speciale la care kinetoterapeutul trebuie sa asiste pacientul. De
asemenea el trebuie sa invete pacientul cum sa se ridice de la sol pe carucior
avand ortezele puse, urcatul si coboratul scarilor cu carje si orteze.
Fabricarea ortezelor se face la indicatia kinetoterapeutului sau a
terapeutului occupational si sunt confectionate de protezist-ortezist.
Kinetoterapeutul trebuie sa evalueze locuinta pacientului sis a
recomande modificarile necesare tinand cont de nivelul lezional medular si
prognosticul functional respectiv.

Transferurile din scaun-carje pag.164 engleza

Carjele
- dimensiunea lor este foarte importanta, cel
putin 3-4 cm sub pliul axilar ( in cazul
carjelor obisnuite sub axial)
- piciorul carjei la 5-8cm lateral si inaintea
piciorului pacientului
- mana in dorsiflexie se sprijina pe maner,
respectiv cotul in flexie 30 grade (?)
- calculul se face cu pacientul incaltat cu
incaltamintea
obisnuita,
sau
fara
incaltaminte adaugand apoi 2-3cm pentru
barbati si 4-5cm pentru femei
- Sprijinul de forta se face numai in mana(in
podul palmei), axila ramanad complet libera
- Exista unii pacienti care prefera sprijinul pe
mana avand cotul perfect intins; in acest caz
carjele vor fi mai indepartate de corp

Bastonul
-in majoritatea cazurilor, bastonul se tine in mana opusa membrului inferior
afectat, sprijinul facandu-se simultan pe baston si membrul pelvin
traumatizat, centrul de greutate al corpului cazand cat mai la mijlocul liniei
dintre ele
-exista situatiii cand bastonul se tine pe aceesi parte, centrul de greutate in
mers deplasandu-se mult spre membrul afectat si bastonul care se afla langa
el. Aceasta pozitie se prefera cand invaliditatea membrului inferior este
accentuata, dintr-o cauza sau alta si nu ar putea sa sustina corpul cu bastonul
in mana opusa
-inaltimea bastonului este si ea importanta pentru a aisgura un real sprijin.
Cu bastonul langa corp, cotul trebuie sa aiba o flexie usoara (cca 30 grade)
respectiv bastonul sa ajunga la marginea superioara a marelui trohanter
-varful bastonului pe sol va fi intotdeauna pe aceeasi linie cu piciorul care
este protejat.
Mersul la hemiplegic
Mersul este principalul obiectiv la hemiplegic si trebuie respectate anumite
etape:
- pacientul sa invete simetria corpului

- sa mentina echilibrul ortostatic stand intre

bare paralele cu sprijin la inaltimea mainilor
- sa poata transfera greutatea corpului pe
membrul afectat
- sa transfere alternativ greutatea pe cate un
membru
- mers intre bare paralele
- mers cu ajutorul bastonului cu 4 puncte de
sprijin
- mers cu sprijin in baston cu un singur varf
- mers pe teren plat, scari, plan inclinat, teren
variat

Mersul la paraplegic
Primele exercitii de ambulatie se fac la cadrul de mers cu roti si frane, apoi
se trece intre barele paralele de mers. Subiectul va exersa apoi echilibrul si
inafara barelor paralele, la zid, sprijinit de carje, deplasand cate o carja in
lateral apoi inainte; apoi cu spatele la perete, in sprijin pe carje isi va ridica
picioarele de pe sol. In continuare va invata sa se ridice de pe scaun si chiar
de sol ajutandu-se de carje.
Xxxxxxx

Exista 3 tipuri fundamentale de mers al paraplegicului cu carje:

1. prin pasi alternanti
2. prin pasi tarsiti
3. prin pendulare (balans)
1. Mersul cu pasi alternanti poate fi in 4 timpi , in suita carja stanga,
picior drept, carja dreapta, picior stang sau in 2 timpi, in suita carja
stanga+picior drept, carja dreapta+picior stang. Mersul alternant in 4
timpi este cel mai stabil, caci pe sol se gasesc in permanenta cel putin 3
puncte de sprijin concomitent.
2. Mersul cu pasi tarsiti: se avanseaza cu carjele (ambele concomitent sau
pe rand), apoi se tarsesc picioarele pe sol pana in dreptul carjelor sau
chiar putin in fata lor. Este un mers cu stabilitate mare si chiar putin mai
obositor decat cel prin pasi alternanti.
3. Mersul cu pendulare se duc ambele carje inainte, greutatea corpului
transferandu-se prin intermediul bratelor pe ele; apoi prin balans ambele
membrele inferioare sunt aruncate inaintea carjelor, picioarele
parasind contactul cu solul. Este un mers cu mai mica stabilitate dar este
cel mai rapid.

TRANSFERURILE
Echilibrul sezand in fotoliu fiind realizat, invatarea transferurilor se
efectueaza intre planuri situate la acelasi nivel mai intai, apoi la nivele
diferite.
Pat - scaun cu rotile: scaunul paralel cu patul, franele blocate, cotiera de
partea patului ridicata. Pacientul se aseaza in pat si coboara membrele
inferioare in afara patului. O mana se aseaza pe cotiera opusa, cealalta
ramane pe pat, bustul se inclina spre inainte. Pacientul se ridica pe
membrele superioare propulsandu-se inainte pe scaun cu bustul inclinat.
Scaun cu rotile pat: scaunul cu rotile paralel cu patul. Pacientul se
pune oblic in scaunul cu rotile, plaseaza o mana pe pat, cealalta se prinde
de spatarul scaunului. Pacientul se ridica pe membrele superioare si se

propulseaza basculand puternic trunchiul inainte, apoi isi aduce succesiv

membrele inferioare pe pat.
Sol scaun cu rotile: pentru leziunile sub T1 (exemplu dupa cadere din
scaunul cu rotile)
Tehnica se face in 2 etape . Primul transfer sol pedalele scaunului, al
doilea pedale in scaun cu priza pe cotiera si pe spatar ( triceps si marele
dorsal puternic).
Scaun cu rotile automobil : acest transfer este indispensabil, incepand
de la un nivel lezional C6-C7 , caci utilizarea unui automobil reprezinta
un atu capital in cadrul independentei pacientului. Pentru usurinta este
preferat sa utilizam un vehicul cu 2 usi: pacientul plaseaza scaunul de
partea soferului, usa automobilului fiind deschisa; de aici sunt posibile 3
tehnici de transfer.
Prima tehnica pentru paraplegici; transfer simplu cu priza pe scaunul
soferului si cotiera indepartata. Membrele inferioare sunt apoi aduse in
masina. Pacientul pliaza scaunul, trage scaunul soferului inainte si
introduce scaunul cu rotile pe locul din spate si isi aranjeaza scaunul de
sofer.
A doua tehnica pentru tetraplegici C7,C8: dificultatea unui asemenea
transfer este prezenta unui spatiu important intre scaun cu rotile si
scaunul soferului. Solutia este placa de transfer pentru a permite
continuitatea intre cele doua planuri, de obicei situate la inaltimi diferite.
Transferul se face prin alunecare progresiva.
A treia tehnica pentru tetraplegic C7-C6 incomplet. Problema acestui
tetraplegic este absenta sinergiei triceps brachial- mare dorsal pentru
asigurarea transferului chiar utilizand placa lacuita. Singura posibilitate
este utilizarea unui sprijin frontal la nivelul bordului. Pacientul este in
sezand avansat pe scaunul cu rotile, mainile sunt pe bordul vehiculului,
transferul se efectueaza prin alunecare progresiva pe placa cu apasari
alternative pe bord ale membrelor superioare. Membrele inferioare vor fi
aduse apoi in interiorul automobilului. Acest transfer este foarte obositor
pentru pacient.
Transferurile inverse utilizeaza aceeasi tehnica, membrele inferioare
find tot timpul scoase primele din automobil.
Scaun cu rotile-vana: este de dorit sa existe o vana(cada) care nu este
incastrata(gresie, faianta) pentru o mai buna si mai apropiata pozitionare
a scaunului. Transferul se efectueaza din scaun pe polita(marginea de la

vana), apoi de pe polita in vana prin usoara alunecare. Prezenta barelor de

sprijin pe zid faciliteaza acest transfer.
Scaun cu rotile W.C. : daca WC-urile sunt stramte scaunul este plasat
in fata acestora, transferal necesitand o rotatie de 180 grade. Daca nu,
transferul se efectueaza cu scaunul paralel.

KINETOTERAPIA LA BOLNAVII RESPIRATORI

Kinetoterapia reprezinta metoda de baza indiferent de boala, de stadiul
sau tipul disfunctional in afectiunile respiratorii.
Termenul de kinetoterapie respiratorie include urmatoarele metode:
1.Relaxarea
2.Posturarea
3.Gimnastica corectoare
4.Gimnastica respiratorie propriu-zisa sau reeducarea respiratorie
5.Antrenamentul la efort dozat
6.Educarea tusei
7.Educarea vorbitului
8.Terapia ocupationala

I.Relaxarea:
Relaxarea este utilizata atat in profilaxia bolilor, cat si in tratarea
acestora.Ea constituie primul pas in desfasurarea programului de recuperare.
Indicatiile relaxarii la bolnavii bronhopulmonari:
-scade cererea de oxigen cat si productia de dioxid de carbon ;
-imbunatateste starea psiho-emotionala a pacientului ;
-reechilibreaza tonusul muscular ;
-scade hiperreactivitatea emotionala care determina bronhospasm,
dispnee si tuse ;
-inlatura o serie de factori inhibitori ce perturba comanda ventilatorie.
Relaxarea este procesul prin care un sistem care a fost scos din starea
de echilibru, revine la starea de echilibru initiala sau la o alta stare de
echilibru.
Exista 2 tipuri de relaxare :

a.Extrinseca :
-medicamentatia ;
-masajul sedativ ;
-hipnoza ;
-aparate de relaxare (fotoliul , patul vibrant, camera snozelle).
b.Intrinseca :
-curentul oriental ce permite o autorelaxare la nivel inalt (yoga, zen)
-curentul fiziologic introdus de Edmunt Jacobson are la baza relaxarea
progresiva pe baza crearii antitezei dintre contractia musculara si lipsa
contractiei.Se executa contractii-decontractii la nivelul diverselor grupe
musculare.Contractia trebuie sa aiba forta 3 din testingul muscular
(segmentul sa fie ridicat antigravitational).Progresiunea consta in
desprinderea segmentului la inceput, atat mentala cat si fizica, ajungandu-se
in final la contractia gandita fara desprindere.Decontractarea se face prin
concentrare maxima de relaxare care determina caderea libera a
segmentului.Se inspira pe contractie si se expira pe relaxare.
Descriere :
Pacientul in decubit dorsal, capul pe o perna mica, genunchii usor
flectati sprijiniti pe un sul, membrele superioare abduse la 30 de grade fata
de trunchi, palmele pe pat.Este recomandat ca bolnavul sa primeasca cat mai
putine excitatii din mediul extern (zgomot, lumina, temperaturi extreme,
mirosuri puternice).
Timpii desfasurarii sedintei :
1.Prologul respirator consta 2-4 minute de respiratie linistita care va
determina hiperventilatie.Aceasta va duce la alcaloza care da o stare
euforizanta, dar si va permite mentinerea unei apnee ulterioare.In inspir
bolnavul se va simti usor, iar in expir va deveni greu.
2.Antrenamentul propriu-zis
Se incepe cu membrul superior drept, apoi cu cel stang, apoi cu
ambele.Urmeaza membrele inferioare in aceeasi ordine, iar la final
extensorii trunchiului.Se desprinde membrul de pe sol intr-un inspir amplu ,
se mentine pozitia 15-30 sec in ideea unui efort deosebit, iar apoi se
relaxeaza membrul care cade insotit de expir.Timp de 1 min se respira rar si
amplu incercand sa se compare senzatiile diferite de contractierelaxare.Exercitiile se repeta de 2-3 ori pentru fiecare membru.Toata sedinta
dureaza 30-40 min.

3.Revenirea
Consta in reintoarcerea la tonusul normal, mai ales la nivelul
musculaturii antigravitationale necesare mentinerii ortostatismului.Pacientul
va strange repetat pleoapele, pumnii, se va intinde in cadrul unui inspir, apoi
se va ridica din pat.
-curentul psihologic are in vedere autocontrolul mental imaginativ.
II. Posturarea:
1.Posturi relaxante si facilitatoare ale respiratiei
2.Posturi de drenaj bronsic
(din cursurile anterioare)
III.Gimnastica corectoare
Aproape 70 % dintre indivizii de toate varstele si de ambele sexe au o
respiratie vicioasa, dezarmonizata.Atat structura mobilizata(trunchi,
abdomen, coloana), cat si fortele mobilizatoare(musculatura respiratorie) pot
prezenta perturbari care induc respiratia vicioasa.
Orice respiraie vicioas ar trebui, profilactic s fie corectat printr-o
gimnastic adecvat, care va restabili o postur corect toraco-abdominal,
respectiv o coloan dreapt i intins respectnd curburile fiziologice, cu
abdomenul n prelungirea toracelui.
Gimnastica corectoare respiratorie cuprinde :
1.Gimnastica de sal
2.Hidrogimnastica
3.Manipulrile
1.Gimnastica de sal se poate executa att n cabinetele specializate
de kinetoterapie, ct i la domiciliul pacientului.
Exemplificm metoda danez Hecksher care urmrete :
-corectarea curburilor patologice ale zonei cervicale i ale poziiei
capului prin exerciii de ntindere, asuplizare, decontractare, tonifiere a
musculaturii gtului (flexii, extensii, circumducii) ;
-corectarea poziiei umerilor prin exerciii de mobilizare a centurii
scapulare, de corectare a deviaiilor coloanei cervico-dorsale, de tonifiere a
musculaturii interscapulare, de tonifiere a paravertebralilor ;
-corectarea curburilor patologice ale coloanei dorsale prin exerciii de
mobilizare, ntindere i decontractare, decifozare a musculaturii dorsale ;

-corectarea curburilor patologice ale coloanei lombare cuprinznd

exerciii pentru spatele plat, cu tergerea lordozei sau exerciii de
delordozare cu tonifierea musculaturii abdominale ;
-corectarea poziiei bazinului i a mobilitii sale prin exerciii de
mobilizare a bazinului, de relaxare a musculaturii abdominale i a
musculaturii lombare.
n cadrul gimnasticii de sal se urmrete i reeducarea
diafragmului i a peretelui abdominal cuprinznd diverse exerciii de
tonifiere a diafragmului (din D.D. ridicarea trunchiului n inspir), drepilor
abdominali, oblicilor abdominali, transversului abdominal (din patrupedie,
retracia abdomenului n expir cu meninere 3-5 sec.
2.Hidrogimnastica
Indicaii:
-n ortopedie, traumatologie, reumatologie, neurologie, pediatrie,
ginecologie, psihiatrie, afeciuni cardio-respiratorii.
Contra-indicaii:
-afeciuni inflamatorii, cutanate sau infecioase, O.R.L., T.B.C., plgi
deschise, cancer, hidrofobii, boli cardio-vasculare non-compensate.
Principii de baz:
-folosete principiul lui Arhimede;
-utilizeaz rezistena apei la micare;
-este utilizat efectul hidrostatic (resorbia edemelor);
-utilizeaz
efectele
cldurii
apei
(30-36
grade):vasodilatator,
decontracturant, antalgic;
-efect psihologic: bucurie, dorin de micare.
Tehnici utilizate:
-inotul foarte indicat ca i metod de reeducare cardio-respiratorie;
-aquagym sau aquajogging ca i metode de antrenare la efort;
-mobilizri pasive, active n cadrul exerciiilor corective.
3.Manipulrile
Manipularea reprezint o micare forat aplicat direct sau indirect
pe o articulaie sau pe un ansamblu de articulaii care poart elementele
articulare peste jocul fiziologic obinuit, fr a depi limita anatomic.Este

o micare scurt, unic care trebuie executat ncepnd de la sfritul

micrii pasive normale.- R. Maigne.
Manipularea nu trebuie nsoit ntotdeauna de cracmente.
Terapeutul trebuie s fie posesorul unor cunotine deosebite de :
fiziologie, biomecanic, anatomie, patologie osteo-articular, vascular,
muscular i neurologic.
Contra-indicaii:
-afeciuni inflamatorii, infecioase, rahis osteoporotic, insuficien
vertebro-bazilar.
n patologia respiratorie i nu numai ntlnim dureri datorate
blocajelor articulare costo-vertebrale i intervertebrale posterioare.Aceste
blocaje instaleaz sindromul mecano-dispneic (durere+imobilizare
toracic+dispnee).Sub raport funcional rezult disfuncie restrictiv.n
aceste cazuri sunt indicate mobilizrile alturi de alte procedee: masaj,
electroterapie, termoterapie.

IV. Reeducarea respiratorie

Obiectivele reeducrii respiratorii:
1.S creasc volumele de aer mobilizabile pentru ntreg plmnul sau pentru
anumite regiuni;
2.S scad travaliul ventilator fie prin scderea rezistenei dinamice la flux
sau/i prin creterea complianei toracice;
3.S tonifice musculatura respiratorie
4.S controleze i s coordoneze ritmul respirator.
Ventilaia pulmonar este un proces ciclic: inspiraie-expiraie.n
respiraia normal inspirul este un act activ cu consum energetic, iar expirul
este un act pasiv fr consum energetic.
Inspirul de repaus este asigurat de diafragm i intercostalii externi, iar
inspirul
forat
include
i
scalenii,
micul
dinat
superior,
sternocleidomastoidianul, pectoralul, trapezul i scalenii.
Expirul de repaus, pasiv, devine activ atunci cnd rezistenele la flux
cresc sau retracia elastic scade.Expirul forat va fi realizat atunci de
muchii abdominali (drepii, oblicii, transversul), intercostalii interni,
patratul lombar, micul dinat inferior i triunghiularul sternului.

Reeducarea respiratorie trebuie s acioneze asupra fiecrei faze a

respiraiei (frecven, durat, pauze), asupra tipului de respiraie (toracal,
diafragmatic), asupra posturii n care se realizeaz respiraia.

Tehnici de reeducare respiratorie:

a. Dirijarea aerului la nivelul cilor respiratorii superioare (nas,
cavitate bucal, faringe, laringe).Cile respiratorii superioare regleaz viteza
de deplasare i presiunea coloanei de aer.
Modaliti de tonifiere a musculaturii inspiratorii:
-inspir pe nas (modalitatea fiziologic de antrenare a musculaturii
toracale a copilului);
-inspir pe o nar, cealalt presat cu degetul;
-inspiruri ntrerupte (mirosul unei flori);
-inspiruri presnd ritmic aripile nasului;
Facilitarea inspirului nazal n caz de dispnee se face prin dilatarea sau
departarea aripilor nazale.
Expirul se face deobicei tot pe nas, mai ales cnd este frig i este
necesar ca aerul expirat sa nclzeasc nrile.In caz de sindrom obstructiv se
recomand expirul pe gura pentru diminuarea rezistenei la flux.Expirul cu
buzele strnse, prelungit regleaz presiunea la ieirea n atmosfer
mpiedicnd colapsul bronhic expirator.
n cadrul tehnicii de dirijare a aerului n cile respiratorii superioare,
cntatul reprezint cel mai bun mijloc de antrenament pentru refacerea
musculaturii respiratorii i pentru obinerea unei capaciti maxime
respiratorii, chiar daca este executat de ctre un novice.
b. Reeducarea respiraiei costale
Sistemul toraco-pulmonar i asigur variaia de volum prin
cele 3 diametre:
-sagital datorat coastelor;
-transversal datorat coastelor,
-craniocaudal datorat diafragmului.
Tehnica reeducrii costale repreint n primul rnd contientizarea
subiectului asupra micrilor analitice a principalelor zone toracale:
-inferioara;
-medie;

-superioar.
Aceast tehnic se nva prin plasarea minilor kinetoterapeutului pe
zona dorit, cu degetele de-a lungul coastelor.Pacientul execut expirul
complet n timp ce kinetoterapeutul execut o presiune progresiv pe
coaste.Inspirul se face cu o contrarezisten dat de minile
kinetoterapeutului care va determina creterea tensiunii musculaturii
interesate.Pe parcursul inspirului presiunea dat de terapeut va scdea i va
deveni nul la finalul acestuia.Se pot astfel reeduca: vrfurile, zona axilar,
zona costal inferioar i medie, posterioar i hemitoracele.
nclinarea lateral a trunchiului inchide hemitoracele homolateral i l
deschide pe cel heterolateral, favoriznd inspirul i expirul pe partea
deschis.
Flexia trunchiului favorizeaz expirul, dar extensia trunchiului nu
mrete inspirul, ci din contr, l reduce deoarece blocheaz micarea
diafragmului.
c. Reeducarea respiraiei diafragmatice:
Diafragmul este principalul muchi inspirator, asigurnd 65% din
ventilaia de repaus.
Tehnica reeducrii respiraiei diafragmatice este de fapt educarea unei
respiraii abdominale care prin jocul presiunii intraabdominale s faciliteze
mobilizarea ampl a cupolelor diafragmului, tiut fiind faptul c diafragmul
coboar n inspir i urc n expir.
Poziia de baz i tehnica reeducrii : D.D., capul flectat sprijinit de o
pern scoate muchii accesori inspiratori din funcie, genunchii flectai
pentru a relaxa musculatura abdominal.n inspir pacientul bombeaz
abdomenul, putnd contientiza prin plasarea unei mini pe abdomen sau a
unei greuti.Expirul se execut concomitent cu scobirea abdomenului ,
tracionnd peretele abdominal spre coloan.
Respiraia diafragmatic poate fi influenat i prin presiunea
exercitat direct de viscere asupra diafragmului prin oscilaii posturale.n
Trandelenburg, cu pacientul n D.D. cu capul n jos, viscere preseaz pe
diafragm i se va uura expirul, n timp ce postura invers va favoriza
inspirul.

d.Controlul i coordonarea respiraiei

Bolnavul dispneic respir anarhic, necontrolat, accelerat,
speriat, inspirul apare nainte de a se fi terminat expirul avnd o sete
de aer.