Bazele fizice si ale exerciiului fizic

Miscarea corpului omenesc are la baza legile fizice, a caror cunoastere ne ajuta sa intelegem
actul complex al recuperarii medicale.
Fora muchiului reprezint tensiunea maxim pe care o dezvolt muchiul n timpul
contraciei.
Dup modul n care se grupeaz in jurul articulaiilor, muchii ndeplinesc roluri diferite :
- muchi agoniti : dezvolt direct micarea propriu-zis
- muchi antagoniti : prin contracia lor, se opun micrii primare propuse, ndeplinind dou roluri :
1. frneaz/ amortizeaz micarea = rol important pentru protejarea ligamentelor i capsulei articulare
2. adapteaz contracia, n scopul realizrii unei reglri ct mai fine i precise a micrii = rol important
pentru calitatea micrii (economia gestului)
- muchi sinergici : prin contracia lor ajut micarea primar iniiat de agoniti, pe care o orienteaz
(regleaz direcia) i i ntresc fora, n cadrul lanurilor cinematice complexe
- muschi fixatori - musculatura involuntara cu rol in fixarea actiunii muschilor precedenti.
Din jocul sinergismelor i antagonismelor musculare rezult precizia i fineea micrilor, precum i
echilibrarea corpului n diferite poziii.
n cazul n care micarea nu este bine coordonat de ctre sistemul nervos, antagonismul muscular
produce o nsemnat pierdere de for util pentru micare. Din acest motiv, este extrem de important
nvarea treptat a micrilor (prin repetarea acestora), pentru nsuirea deprinderilor motrice corecte, att
n dezvoltarea neuromotorie a copilului, ct i n procesul de reeducare din patologia neuromotorie.
Fortele actioneaza peste tot, desi unele sunt nesesizate de noi. Forta este cauza modificarii starii de
repaus sau de miscare. Clasificarea fortelor:
a).dupa efecte:
-forte statice: apasari sau tractiuni ce modifica forma sau volumul corpului fara a produce
miscarea;
-forte dinamice: actioneaza pe un corp in repaus sau in miscare si produc fie miscare, fie
cresterea amplitudinii de miscare.
b).dupa origine:
-forte interne: musculare;
-forte externe: electrice, centripete, gravitatie
Fortele sunt vectori, caracterizate prin: directie, sens, punct de aplicare si marime. Prin calcule
vectoriale se poate afla regula paralelogramului: cand 2 forte actioneaza pe un corp in acelasi punct si-n
acelasi timp din 2 sensuri diferite, corpul se va misca pe o directie care va fi diagonala paralelogramului
trasata din punctul de aplicare a fortelor.
Kinetologia medicala foloseste urmatoarele situatii:
daca asupra unui corp actioneaza o forta, miscarea se produce in sensul ei;
daca asupra unui corp actioneaza intr-un punct comun 2 forte pe aceeasi directie si-n acelasi
sens, rezulta o forta unica egala cu suma marimii fortelor respective;
daca asupra unui corp actioneaza 2 forte cu aceeasi directie, dar sensuri diferite, miscarea se
va produce in sensul fortei mai mari;
daca asupra unui corp actioneaza 2 forte egale pe aceeasi directie, dar in sensuri opuse,
rezulta o stare de echilibru.
Gravitatia este forta prin care corpurile sunt atrase de centrul pamantului si perceputa pe
directia verticala, cu sensul de sus in jos. Aceasta forta poate fi folosita in scop de:
-usurare a miscarii: cand sensul de executie al acestora coincide cu sensul fortei de atractie;
-ingreunare a miscarii: executata in sens invers;
-echilibru: cand fortele sunt anulate prin suspendarea corpului sau segmentelor
(suspensoterapie generala sau segmentara).

Forta de gravitatie actioneaza intr-un punct comun numit centrul de greutate (CG), care este
variabil, dar care in pozitia stand se gaseste in dreptul vertebrei S2, la intersectia planurilor mediofrontal,
mediosagital cu planul transversal ce trece prin S3. Pentru segmente, centrul de greutate este situat la
unirea 1/3 proximale cu 1/3 medie.
Baza de sustinere este aria care sustine greutatea corpului omenesc. Are forme geometrice
variabile si este delimitata anterior de linia ce uneste varful degetelor, posterior de linia ce uneste
calcaiele, iar lateral de marginea externa a plantelor. Ea poate fi marita (prin departarea membrelor
inferioare) sau micsorata.
Unghiul de stabilitate este format de: proiectia centrului principal de greutate pe baza de
sustinere si dreapta care uneste centrul de greutate cu marginea bazei de sustinere. Se descriu 3 tipuri de
echilibru:
stabil: centrul de greutate se proiecteaza in interioarul bazei de sustinere; unghiul de
stabilitate este obtinut prin coborarea centrului de greutate, proiectia lui cat mai in centrul bazei sau prin
marirea bazei;
instabil: centrul de greutate se proiecteaza in afara bazei de sustinere; are unghi mic de
stabilitate prin dispunerea centrului de greutate cat mai sus si micsorarea bazei de sustinere;
indiferent: inaltimea si pozitia centrului de greutate nu se modifica, desi se modifica pozitiile
corpului (rostogoliri)
Planurile anatomice: sunt suprafete care sectioneaza imaginar
corpul omenesc sub o anumita incidenta. In raport cu pozitia
anatomica se descriu planuri :
1. frontale: adica paralele cu fruntea. Planul mediofrontal imparte corpul intr-o parte anterioara si una
posterioara.
2. sagitale: care sunt dispuse vertical perpendicular pe
planul frontal si care impart corpul in partea dreapta si
stanga
3. transversal: dispus orizontal si paralel cu solul care
imparte corpul intr-o parte superioara si inferioara.
La intersectia celor trei planuri se afla CG al corpului.
Avem trei axe: vertical, sagital si frontal. Toate articulatiile
distale permit efectuarea unor miscari intr-un singur ax, pe cand articulatiile proximale umar-sold permit
miscari curente in mai multe axe simultan.
Dpdv biomecanic miscarile se produc astfel :
in plan sagital si ax frontal: flexia si extensia
in plan frontal si ax sagital: adductia si abductia
in plan transversal si ax vertical: rotatia interna si externa
Bazele procedurale ale Exerciiului Fizic Terapeutic
Exerciiul fizic este constituit dintr-o serie de tehnici, cu structur complet, att n plan structural ct i
procedural , cu rol n urmrirea i realizarea obiectivelor kinetoterapiei.
Exerciiul fizic terapeutic (EFT) este format din trei elemente:
1. Poziia de start i micrile efectuate din aceast postur, denumit activitate-A
2. Tipul de contracie muscular: izometric, concentric, excentric, denumit tehnic-T
3. Elementele declanatoare cu scop facilitator sau inhibitor-E
Aceast terminologie i prescurtare ATE aparine colii de Kinetoterapie din Boston.

Exerciiul fizic terapeutic are urmatoarea structura:

1 pozitia de start este importanta, ea asigura succesul in actul recuperator. Trebuie sa fie stabila cu
suprafata bazei de sustinere cat mai mare, cu CG situat jos , iar greutatea corpului sa fie
suportata de un nr mare de articulatii. Pentru contractii izometrice se aleg pozitii care incarca
articulatia prin greutatea corpului, iar pentru contractii izotonice se prefera pozitii care lasa
articulatiile libere.
2 executia miscarii este influentata de nr articulatiilor care intra in schema de miscare, de lungimea
bratului parghiei si de modificarile tonusului muscular pe care le induce reflex de miscarea
respective.
3 mentinerea pozitiei obtinute, acolo unde este cazul, se realizeaza prin contractie izometrica a
grupelor musculare care actioneaza impotriva gravitatiei sau a unei rezistente opuse miscarii.
4 revenirea in pozitia de start se face invers , prin contractia excentrica a agonistilor, concentrica a
antagonistilor si statice ale fixatorilor.
Poziia de start - Clasificare:
1. Pozitii de start fundamentale
a. poziia ortostatic
Reguli:
- greutatea corpului s fie egal repartizat pe ambele picioare, clciele apropiate, vrfurile picioarelor s
formeze un unghi de 30o-60o, deschis nainte
- genunchii s fie ntini, fr a trece n hiperextensie; nu trebuie s se produc contracii inutile n muchii
gambelor sau coapselor
- bazinul s fie meninut n poziie normal, evitnd nclinarea nainte, nclinarea lateral sau torsiunea,
deplasarea sau translatarea n diverse sensuri.
- Trunchiul se nclin uor nainte, fr a exagera curburile fiziologice.
- Membrele superioare atrn pe lng corp, cu articulaiile ntinse i degetele n uoar flexie
- Brbia dreapt, privirea nainte
Not: aceasta este i poziia fiziologic obinuit, fiind mereu controlat i supravegheat la copii i
tineri, pentru a dezvolta o atitudine corect a corpului. Pentru copii, pacieni cu debilitate fizic i
psihic ea devine foarte obositoare
b. poziia n eznd este cea n care:
- corpul se sprijin pe un scaun
- copsele fac unghi de 90 cu gambele i trunchiul
- picioarele atrn liber sau se sprijin pe sol
Not: poziia eznd este o poziie comod i odihnitoare, fixatoare pentru trunchi i corectiv pentru
atitudinea lordotic a spatelui
c.poziia n genunchi este o poziie rar folosit n kinetoterapie, dar utilizat atunci cnd urmrim o mai
bun fixare a corpului
Reguli:
- cnd poziia se ia pe sol, genunchii i vrful picioarelor se sprijin pe podea; cnd se ia pe o banchet,
picioarele atrn la marginea planului de sprijin
- prile interne ale gambelor, genunchilor i picioarelor se in apropiate, coapsele, bazinul i trunchiul,
gtul i capul se menin drepte
- muchii gambelor i picioarelor se gsesc ntr-o stare de repaus relativ, n schimb ce muchii coapsei
lucreaz static mai intens.
- suprafaa de sprijin a corpului este mai mare i centrul de greutate al corpului se apropie de suprafaa de
sprijin, fcnd s creasc echilibrul i sigurana corpului

Not: poziia este uor lordozant pentru coloan, meninerea ei este destul de incomod, numrul
exerciiilor ce se pot executa din aceast poziie este limitat.
d.poziia n atrnat: corpul este atarnat cu ajutorul membrlor superioare cu un punct de sprijin oarecare.
Nivelul la care se face prinderea obiectului este deasupra liniei biaeromiala. Pozitia segmentului , mainile
prind obiectele de sprijin membrele inf , trunchiul si mem sup sunt extinse. Baza de sustinere este
suprafata palmara a mainilor. Pozitia CG este la vertebra dorsal 12 sau lombar 1; mentinerea echilibrului
nu este dificila deoarece vericala G cade in sens invers fata de baza de sustinere.
e.poziia culcat sau de decubit pe un plan orizontal, este o poziie de mare utilitate n kinetoterapie. Este
cea mai stabila pozitie de lucru.
Clasificare; decubit dorsal, ventral, lateral.
2. Pozitii de start derivate care provin din cele fundamentale, cu schimbarea fie a poziiei minilor,
membrelor inferioare sau trunchiului. Exemple:
- Pozitia stand pe un picior: se numeste sprijin uniped, monopodal ; CG este la nivelul vertebrelor L1 L
2 , unghiul de stabilitate este mic, iar mentinerea echilibrului se face cu ajutorul reflexelor posturale.
- Pozitia ghemuit: corpul cu soldurile, genunchii si gleznele flectate se sprijina pe plante sau pe partea
anterioara a regiunilor plantare(pe vf). CG coboara la L5. baza de sustinere este relativ mica. Mentinerea
echilbrului este relativ dificila-inclinarea trupului inapoi duce la pierderea echilibrului-inclinarea trupului
inainte duce la usurarea mentinerii echilibrului.
- Pozitia sprijinit :corpul este sprijinit prin mem sup de un punct de sprijin oarecare; baza de sustinere este
suprafetele palmare ale mainilor. Pozitia CG este la vertebrele L1 si L2. Mentinerea echilibrului se
relizeaza fara dificultate; proiectia CG cade invers fata de baza de sustinere. Receptorii palmari au un rol
important, aceasta pozitie reprezinta o forma de echilibru stabil.
- Pozitia de patrupedie