Victor Hugo

LES MISIRABLES
Crnest Flammarion, editeur
Paris 1926
CLASICII LITERATURII UNIVERSALE
VICTOR
HUGO
M I ZE R ABI LI I
n romneste de
LUCIA DEMETRIUS si
TUDOR MINESCU NoIe explicative
de N. N. CQNDEESCU
EDITURA DE STAT PENTRU
LITERATU
R
A $l
ART,
13
si cea la care vine spune : ,Gratia plena"
l
. E ,bun ziua" lor si e
ntr-adevr ,binecuvntat".
La Iiecare ceas al zilei clopotul din biserica mnstirii bate trei
lovituri suplimentare. La semnalul acesta, stareta, maicile din sIat, proIesele,
conversele, novicele, postulantele, ntrerup ceea ce spun, ceea ce Iac sau
ceea ce gndesc si rostesc toate mpreun, dac e ceasul cinci, de pild : ,La
ora cinci si la orice or, Iie ludat si adorat preasIntul potir al altarului 1"
Dac e ceasul opt: ,La ora opt si la orice or..." si asa mai departe, dup
ora care e.
Obiceiul acesta, al crui scop e s ntrerup Iirul gn-durilor si s
le aduc mereu la dumnezeu, exist n multe comunitti, numai c Iormula
variaz. AstIel, la Copilul Isus se spune : ,La ora asta si la orice or, iubirea
pentru Isus s-mi nIlcreze inima !"
Benedictinele-bernardine ale lui Martin Verga, nchise acum
cincizeci de ani la Petit-Picpus, si cntau slujba pe o psalmodiere grav,
cntec gregorian pur, si totdeauna cu o voce plin, ct tine serviciul divin.
Oriunde era un asterisc n liturghier, ele Iceau o pauz si spuneau ncet :
,Isus-Maria-IosiI". Pentru serviciul mortilor luau un ton att de jos, nct
vocile de Iemei coboar cu greu pn la el. EIectul era neasteptat si tragic.
Cele de la Petit-Picpus si Icuser un cavou sub altar pentru
mormntul comunittii. ,Guvernmntul", cum spun ele, nu le ngduie s
bage sicrie n cavou. Asadar, cnd mureau, trebuiau s ias din mnstiri.
Lucrul acesta le ntrista si le uimea, ca o abatere de la lege.
Ca o mrunt consolare, li se dduse voie s Iie n-mormntate la
o or anumit, ntr-un colt anumit din cimitirul Vaugirard, care se aIla pe un
loc ce apartinuse odinioar comunittii lor.
Clugritele ascultau n Iiecare joi liturghia cea mare, vecernia si
toate slujbele, ca duminica. Ele mai respectau si toate srbtorile mai mici,
aproape necunoscute laicilor, si de care biserica Icea altdat risip n
Franta
Binecuvntat.
si Iace si azi n Spania s Italia. Opririle lor la capel snt
nesIrsite. In ce priveste numrul si durata rugciunilor lor, nu putem da o
mai bun idee despre ele dect pomenind vorbele naive ale unei maici :
,Rugciunile postulantelor snt nIricostoare, acele ale novicelor snt mai
grozave, iar rugciunile proIeselor snt nc si mai grozave". Clugritele se
ntrunesc o dat pe sptmn ; stareta prezideaz, maicile din sIat iau
parte. Fiecare sor vine la rndul ei, ngenuncheaz pe piatr si se
spovedeste cu glas tare, n Iata tuturor, spunnd greselile si pcatele pe
care le-a svrsit n timpul sptmnii. Maicile din sIat se sItuiesc dup
Iiecare spovedanie si mpart cu voce tare pedepsele.
AIar de spovedania cu glas tare, creia i snt rezervate
greselile ceva mai grave, pentru greselile mrunte exist ceea ce ele
numesc ,vina". A te nvinovti nseamn a te prosterna cu Iata la pmnt, n
timpul slujbei, naintea staretei, pn ce aceasta, creia nu i se spune
niciodat altIel dect ,maica noastr", o nstiinteaz pe vinovat, printr-o
lovitur scurt n lemnul stranei, c poate s se ridice. nvinovtirea se
Iace pentru nimica toat. Un pahar spart, un vl sIsiat, o ntrziere Ir
vrere de cteva secunde Ia o slujb, o not Ials la biseric etc, ajunge
pentru ca s te nvinovtesti. nvinovtirea se Iace n mod spontan :
vinovata nssi (cuvntul acesta e aici la locul lui n mod etimologic) e
aceea care se judec si pedepseste. n zilele de srbtoare si duminicile,
patru maici psalmodiaz slujba n Iata unui pupitru mare cu patru locuri.
Intr-o zi, una dintre maicile cntrete intona un psalm care ncepea cu Ecce
' si n loc de Ecce spuse tare notele acestea trei : do, si, sol ; ea se
nvinovti pentru zpceala ei ct tinu toat slujba. Ceea ce Icea ca
greseala s Iie Ioarte mare era Iaptul c ntreg consiliul rsese. Cnd o
clugrit e chemat la vorbitor, Ii a ea si stareta, si las vlul jos, dup
cum am mai spus, asa ca s nu i se vad dect gura.

Iat.

Numai superioara poate s comunice cu strinii. Ceilalti nu-si
pot vedea dect rudele apropiate si asta Ioarte rar. Dac, din ntmplare,
cineva din aIar vine s vad o clugrit pe care a cunoscut-o sau iubit-o
n viata lumeasc, e nevoie de adevrate tratative. Dac e o Iemeie,
autorizatia poate Ii acordat uneori : maica vine si i se vorbeste printre
obloanele care nu se ridic dect pentru o mam sau pentru o sor. Nu mai e
nevoie s spunem c aceast ngduint nu este niciodat acordat brbatilor.
Asta este regula sIntului Benedict, nsprit de Martin Verga.
Clugritele acestea nu snt de loc vesele, rumene si Iragede,
cum snt adeseori Ietele din alte ordine. Snt palide si grave. Intre 1825 si
1830 trei dintre ele au nnebunit.
II!
ASPRIMI
Vreme de cel putin doi ani, uneori chiar patru, esti postulant ;
patru ani, novice. Legmintele deIinitive pot Ii rostite numai arareori
nainte de douzeci si trei sau douzeci si patru de ani. Vduvele nu snt
primite n ordinul bernardinelor-benedictine ale lui Martin Verga.
Aceste benedictine se dedau, n celulele lor, la chinuri
necunoscute, despre care nu trebuie s se vorbeasc niciodat.
In ziua cnd o novice si Iace ,proIesiunea", ea e mbrcat ct
se poate mai Irumos, i se pun pe cap trandaIiri albi, i se perie si i se
ncreteste prul, apoi se culc
1
pe pmnt, e acoperit cu un vl mare negru
si i se cnt slujba mortilor. Clugritele se mpart atunci n dou siruri :
un sir trece pe lng ea spunnd cu o voce plng-toare : ,Sora noastr a
murit", iar cellalt sir rspunde cu un glas rsuntor : ,Trieste ntru Isus
Hristos !"
In epoca n care se petrecea aceast ntmplare, pe lng
mnstire se aIla si un pension. Era un pension
i
de Iete de nobili, cele mai multe bogate, printre care se deosebeau
domnisoarele de Saint-Aulaire, de Belissen, si o englezoaic cu numele ilustru
si catolic de Talbot. Fetele astea, educate de maici ntre patru pereti, cresteau
dezgustate de lume si de veacul lor. Una dintre ele ne spunea ntr-o zi : ,Era
destul s vd pavajul strzii ca s tremur din cap pn-n picioare". Erau mbrcate
n albastru, cu o scuIie alb si un sInt duh de argint aurit sau de aram prins
pe piept. In zilele de mare srbtoare, mai cu seam de SInta Martha, li se
ngduia ca o nalt Iavoare si suprem Iericire s se mbrace n clugrite si s
Iac slujb si practicile sIntului Benedict timp de o zi ntreag. La nceput,
clugritele le mprumutau vesmintele lor negre. Lucrul acesta pru proIan si
stareta l interzise. mprumutul nu Iu ngduit dect novice-lor. Dar
reprezentatiile acestea, ngduite Ir ndoial si ncurajate n mnstire de un
spirit tainic de prozelitism si ca s le dea copiilor un prim ndemn s mbrace
rasa, erau o real Iericire si o adevrat recreatie pentru eleve. Pur si simplu se
distrau. ,Era ceva nou : aducea o schimbare." Prilejuri nevinovate ale copilriei,
care nu izbutesc de altIel s ne Iac pe noi, cei care trim n societate, s
pricepem Iericirea de a tine n mn un pmtuI si de a sta n picioare ceasuri
ntregi cntnd, cte patru, n Iata unui pupitru !
Elevele se supuneau tuturor practicilor mnstirii, dar nu si
austerittii. Cutare Iemeie tnr, ntoars n lume si dup multi ani de
cstorie, nu ajunsese s se dez-obisnuiasc de a spune la repezeal, ori de cte
ori cineva i btea la us : ,Pururea !" Elevele, ca si clugritele, nu-si vedeau
printii dect n vorbitor. Chiar mamele lor nu aveau voie s le srute. Iat pn
unde mergea severitatea n privinta asta : ntr-o zi o Iat Iu vizitat de maic-
sa, care era ntovrsit de o surioar a Ietei, n vrst de trei ani. Eleva plngea,
Iiindc voia s-si srute sora. Cu neputint. Se rug s-o lase pe Ietit s-si treac
cel putin mnuta printre zbrele ca s i-o srute. Lucrul acesta Iu reIuzat aproape
cu indignare.
BUCURII
Fetele astea tinere au umplut, totusi, casa aceea grav cu amintiri
ncnttoare.
In unele ceasuri copilria rsuna n mnstire. Suna pentru
recreatie. O us se rsucea n ttni. Psrile ciripeau. Bun ! Iat copiii ! O nval
de tinerete inunda grdina tiat n cruce ca un giulgiu. Fete strlucitoare,
Irunti dalbe, ochi nevinovati, plini de o lumin vesel, ca un Iel de zori de zi, se
mprstiau prin ntuneric. Dup ce se isprveau psalmii, clopotele, soneriile,
dangtul, slujbele, izbucnea deodat zgomotul Ietitelor, mai plcut dect zumzetul
albinelor. Se deschidea stupul bucuriei si Iiecare dintre ele si aducea mierea ei.
Se jucau, se chemau, se strngeau la un loc, alergau ; guri cu dintisori albi,
Irumosi, plvrgeau prin colturi ; de departe, vlurile supravegheau rsetele,
umbrele pndeau razele, dar ce nsemntate avea asta ! Strluceau, rdeau.
Acesti patru pereti lugubri erau n clipele acelea orbiti de lumin, ceva mai albi
si ei datorit bucuriei care se rs-Irngea n ei si acelui Iermector vrtej de
roiuri. Era o ploaie de trandaIiri care strbtea un doliu. Fetele Iceau nebunii sub
ochii clugritelor ; privirea celor Ir de cusur nu stingherea nevinovtia.
Datorit copiilor exista o or nestiutoare printre attea ceasuri severe. Fetitele
mici sreau, cele mari dansau. In mnstirea aceea jocul era plmdit cu cerul.
Nimic nu era mai ncnttor si mai mndru dect toate acele tinere suIlete n Iloare.
Lui Homer i-ar Ii plcut s vin acolo si s rd mpreun cu Per-rault', sj exist
n grdina aceea neagr tinerete, sntate, zgomot, strigte, zpceal, plcere,
Iericire, att ct s descreteasc Iruntile tuturor strbunicelor din epopee si din
poveste, de pe tron si din colibe, de la Hecuba
2
pn la maica-mare.
1
Scriitor Irancez din secolul al XVII-lea, cunoscut pentru
povesti
rile sale Motanul incltat, Scufita roie, Cenureasa, Prichindel s. a.
2
Personaj legendar din Iliada lui Homer.

S-au spus n casa asta, poate mai mult dect oriunde ntr-alt parte,
vorbe de-ale copiilor care au ntotdeauna mult gingsie si care te Iac s rzi cu
un rs nduiosat. Aici, ntre cele patru ziduri Iunebre, o Ietit de cinci ani a
strigat ntr-o zi : ,Maic, mi-a spus o Iat mai mare c nu mai am dect nou
ani si zece luni de stat aici I Ce Iericire I"
Tot aici a avut loc dialogul acesta de neuitat:
O maic din sfat. De ce plngi, Ietito ?
Fetita (de ase ani; plingind in hohote) . I-am spus Alixei c stiu
istoria Franei. Ea spune c n-o stiu, si eu o stiu.
Alix (cea mare, de nou ani) . Nu. N-o stie.
Maica . Cum asa, Iata mea ?
Alix. Mi-a spus s deschid cartea la ntmplare si s-i pun o
ntrebare din carte, la care s-mi rspund.
Ei si ?
N-a rspuns.
S vedem. Ce ai ntrebat-o ?
Am deschis cartea la ntmplare, asa cum a vrut ea,
si i-am pus prima ntrebare pe care am gsit-o.
Si care era ntrebarea ?
Era : ,,Ce-o s Iie dup aceea ?"
Tot acolo a Iost Icut aceast observatie, adnc, cu privire la
papagalul cam lacom al unei pensionare :
Ce drgut e ! Mnnc partea de deasupra a tarti
nei, ca un om !
De pe una dintre lespezile acestei mnstiri a Iost culeas o
mrturisire scris de mai nainte, ca s n-o uite, de ctre o pctoas n vrst
de sapte ani :
Printe, snt vinovat c am Iost zgrcit.
Printe, snt vinovat c am Iost adulter.
Printe, snt vinovat c m-am uitat dup domni.
Pe iarba acelei grdini, o gur trandaIirie, de sase ani,
a nscocit povestea asta ascultat de ochii albastri de la patru la
cinci ani :
Au Iost odat trei cocosei ntr-un loc unde erau
Ilori multe. Au cules Ilorile si le-au pus n buzunar. Dup
asta au cules Irunzele si le-au pus n jucrii. Prin partea
19
locului era un lup si pduri multe, iar lupul era n pdure si a
mncat cocosii.
Si un alt poem :
u- A Iost odat o lovitur de bt pe spinare !
Polichinelle a dat n pisic.
Pisicii nu i-a plcut: a durut-o.
Si atunci, o cucoan l-a trimis pe Polichinelle la
nchisoare.
Tot acolo, o Ietit prsit, un copil gsit, pe care mnstirea l
crestea din mil, a spus cuvintele astea blnde, dar care te umplu de
tristete. Le auzea pe celelalte vorbind despre mamele lor si sopti n
ungherul ei:
Cnd m-am nscut eu, mama mea nu era de Iat.
Era acolo o portreas voinic, pe care o vedeai ntotdeauna
grbindu-se pe sli, cu lantul de chei la ea, si pe care o chema sora Agata.
Cele ,mari" care aveau mai mult de zece ani i spuneau Agatocles '.
Trapezria, o ncpere lung si dreptunghiular care nu
primea lumina zilei dect printr-o galerie cu arcade sculptate, la nivelul
grdinii, era ntunecoas si umed, si, cum spun copiii, plin cu jivine.
Toate locurile din jur si ddeau prinosul lor de insecte. Fiecare dintre cele
patru colturi primise n limbajul Ietelor de pension cte un nume special si
expresiv. Exista astIel coltul Pianjenilor, coltul Omizilor, coltul Gndacilor
si coltul Greierilor. Coltul Greierilor era lng buctrie si, din pricina asta,
Ioarte pretuit. Acolo era mai putin Irig dect ntr-alt parte. Numele acestea
trecuser din trapezrie n pension si erau Iolosite acolo, ca n vechiul
colegiu Mazarin, pentru a deosebi patru natiuni. Fiecare elev Icea parte
din una dintre aceste patru natiuni, dup coltul trapezriei unde si avea
locul la orele de mas. Intr-o zi, arhiepiscopul, pe cnd si Icea vizita lui
pastoral, vzu o Ietit Irumusic si rumen, cu un pr blond ncnttor,
care intra n clasa prin Iata creia trecea el. ntreb alt elev, o brun
drgut, cu obrajii rumeni, care se aIla lng el:
1
Personaj din istoria antic, tiran al Siracuzei. Aici Joc de cu-
vinte : Agatocles (pron. Agatocle) pronuntat la Iel ca Agathe aux clefs (Agata
cu cbei).

Cine e Ietita asta ?
E un pianjen, monseniore.
Ei ! Dar asta ?
E un greiere.
Si astlalt ?
O omid.
Da ? Si dumneata ce esti ?
Eu snt un gndac, monseniore.
Fiecare cas de acest Iel are specialittile ei. La nceputul
veacului nostru, Ecouen era unul dintre locurile de acest Iel, gingase si
severe, unde se dezvolta, ntr-o umbr aproape mreat, copilria Ietelor.
La Ecouen ', pentru a lua loc n rndurile procesiunii sIntului Potir, se
Icea o deosebire ntre Iecioare si Ilorrese. Mai erau nc ,baldachinele" si
,cdelnitele", unele purtnd panglicile baldachinelor, iar celelalte cdelnitnd
n jurul sIntului Potir. Florile veneau de drept n sarcina IlorreseJor. Patru
,Iecioare" mergeau n Irunte. n dimineata acelei zile mari auzeai adesea
ntrebndu-se prin dormitor:
Care e Iecioar ?
Doamna Campan pomenea cuvintele unei ,Ietite" de sapte ani,
adresate uneia ,mari" de saisprezece ani, care lua loc n Iruntea procesiunii,
n vreme ce ea, mititica, rmnea la coad :
Tu esti Iecioar, eu nu.
V
DISTRACTII
In sala de mncare, deasupra usii, sttea scris cu litere mari
si negre rugciunea asta, numit Tatl nostru cel alb, si care avea darul s
duc oamenii de-a dreptul n rai :
1
Localitate la nord de Paris : posed un Irumos castel din timpul
Renasterii ; n secolul al XlX-lea se instalase ntr-insul un institut de Iete,
condus de clugrite catolice ; doamna Campan era directoarea pensianulul.
21
,Tatl nostru cel mic si alb, pe care dumnezeu I-a Icut,
dumnezeu l-a spus si dumnezeu l-a pus n rai. Seara, pe cnd m duceam s m
culc, gsii trei ngeri culcati n patul meu, unul la picioare, doi la cpti,
buna Iecioar Mria la mijloc, care-mi spuse s m culc si s n-am nici o grij.
Bunul dumnezeu mi-e tat, buna Iecioar mi-e mam, cei trei apostoli snt Iratii
mei, cele trei Iecioare snt surorile mele. Cu cmasa n care s-a nscut
dumnezeu mi-e mbrcat trupul, crucea sIintei Margareta mi-e scris pe piept ;
doamna Iecioar porneste pe cmp ; dumnezeu, care plngea, l ntlni pe sIntul
Ioan. Domnule sIinte Ioane, de unde vii ? Viu de la Ave Salus '. Nu stii dac
bunul dumnezeu e acolo ? E n arborele crucii, picioarele i spnzur, minile i
snt btute n cuie si pe cap poart plrie alb de spini. Cine-o va spune de
trei ori seara, de trei ori dimineata, va intra n rai la sIrsit."
In 1827 rugciunea asta caracteristic dispruse de pe perete sub
trei straturi de var. In clipa asta ea se sterge si din amintirea ctorva Iete tinere
de altdat, astzi Iemei btrne.
Un cruciIix mare, agtat pe perete, ntregea decorul acestei sli de
mncare, a crei singur us se deschidea, asa cum am spus, pare-mi-se, spre
grdin. Dou mese nguste, puse Iiecare ntre dou bnci de lemn, Iceau dou
linii lungi paralele de la un capt la cellalt al suIrageriei. Peretii erau albi,
mesele erau negre ; aceste dou culori de doliu snt singurele variatii ale
mnstirilor. Dejunurile erau sobre si chiar hrana copiilor era sever. Un singur
Iel de mncare : carne amestecat cu legume, sau peste srat. Asta era tot luxul.
Acest Iel simplu de mncare, rezervat numai Ietelor de pension, era totusi o
exceptie. Copilele mncau si tceau sub paza maicii de serviciu din sptmna
aceea, care, din cnd n cnd, atunci cnd o musc zbura si bzia mpotriva regu-
lamentului, deschidea si nchidea cu zgomot o carte de lemn. Tcerea asta era
ndulcit cu Jietile sfintilor, citite
Vecernie, slujb de scar.

cu glas tare de pe o catedr mic, pus la picioarele cruciIixului.
Citea o elev mai mare de serviciu. Din loc n loc, erau puse pe masa goal vase
de pmnt smltuite n care elevele si splau ele singure paharul de metal si
tacmurile si aruncau uneori cte un rest de carne tare sau de peste stricat, dar
lucrul acesta era pedepsit. Aceste vase de pmnt se numeau ,cercuri de ap".
Fetita care rupea tcerea Icea o ,cruce cu limba". Unde ? Pe jos.
Lingea pardoseala. PraIul, acest sIrsit al tuturor bucuriilor, era pus s pedepseasc
micile petale de trandaIiri, vinovate de a Ii ciripit.
In mnstire exist o carte care nu a Iost tiprit niciodat dect
,ntr-un singur exemplar" si a crei citire era oprit. Era regulamentul sIntului
Benedict. Tain pe care nici un ochi proIan nu trebuia s-o ptrund. Nemo regu-
las, sen constiutiones nostras, externis communi cabit. '
Fetele din pension izbutir ntr-o zi s sterpeleasc aceast carte si
ncepur s-o citeasc cu nesat. Citirea le Iu ns adeseori ntrerupt de teama
groaznic de a Ii surprinse, care le Icea s nchid volumul la repezeal. Din
primejdia asta mare prin care trecuser nu se aleser dect cu o plcere mijlocie.
Gsir ,mai interesante" numai pteva pagini, .pe care nu le nteleser, unde era
vorba de pcatele bietilor tineri.
Se jucau pe o potec a grdinii, mrginit de vreo ctiva pomi
IructiIeri cam pirpirii. Cu toat supravegherea deosebit si cu toat asprimea
pedepselor, ele izbuteau uneori, cnd vntul scuturase copacii, s ridice de pe jos
pe Iuris un mr necopt, o cais stricat sau o par viermnoas. Las acum s
vorbeasc o scrisoare pe care o am sub ochi, scris acum douzeci si cinci de ani
de ctre o Iost elev de pension, azi doamna duces de..., una dintre cele mai
elegante Iemei ale Parisului. Citez ntocmai :
Fiecare ii ascunde para sau mrul aa cum poate. Cind urcm s
facem patul in ateptarea cinei, le virim sub pern, iar seara le mincm in pat, i
cind nu se poate, le mincm la closet.
1
Nimeni nu va divulga strinilor regulile si regulamentul
nostru (n original n limba latin).

Era una dintre volupttile cele mai mari. Odat, tot n timpul
unei vizite a arhiepiscopului la mnstire, una dintre Iete, domnisoara
Bouchard, care se nrudea cu vestita Iamilie Montmorency, puse rmsag
c-i va cere arhiepiscopului o zi de vacant, ceea ce era nemaiauzit pentru o
comunitate att de sever. Rmsagul Iu primit, dar nici una dintre cele
care l tineau nu credea n el. Cnd sosi momentul, n vreme ce
arhiepiscopul trecea prin Iata elevelor, domnisoara Bouchard, spre spaima
nespus a colegelor ei, iesi dintre rnduri si spuse : ,Monseniore, o zi de
vacant". Domnisoara Bouchard era nalt si rumen, cu cea mai drgut
Ietisoar de pe lume. Domnul de Guelen zmbi si-i spuse : ,Cum, Iata mea,
o zi de vacant ? Trei zile, dac vrei ! V druiesc trei zile." Stareta nu
putea spune nimic, arhiepiscopul hotrse. Scandal n mnstire si bucurie
n pension. Poate oricine s judece ce a Iost.
Mnstirea asta ursuz nu era totusi destul de bine zvort,
pentru ca patimile de dincolo de ziduri, drama si chiar romanul s nu poat
ptrunde pn la ea. Ca s dovedim acest lucru, ne vom mrgini s
constatm aici si s artm pe scurt un Iapt adevrat si nendoios, care n-are
de altIel pnn el nsusi nici o legtur cu povestea pe care o istorisim.
Pomenim acest Iapt pentru a ntregi n mintea cititorului Iizionomia
mnstirii.
In vremea aceea, tria n mnstire o Iptur misterioas care
nu era clugrit, pe care toti o priveau cu mult respect si pe care o chema
,doamna Albertine". Nu se stia nimic despre ea, dect c era nebun si c
lumea din aIar socotea c murise. Se spunea c aceast poveste acoperea
niste socoteli necesare unei cstorii importante.
Femeia asta n-avea mai mult de treizeci de ani, era brun,
destul de Irumoas, si privea n gol cu ochi mari si negri. Vedea ceva ?
Ceilalti se ndoiau. Nu mergea, aluneca ; nu vorbea niciodat ; nimeni nu
putea Ii sigur c rsuIl. Nrile i erau subtiate si Ioarte palide, ca ale unui
om care si-ar Ii dat suIletul. Cnd i atingeai mna, parc ai Ii atins zpada.
Avea o gingsie ciudat, spectral. Unde intra ea, se Icea Irig. Intr-o zi,
o sor v-

znd-o trecnd i spuse alteia : ,Trece drept moart"
,Poate c si este", rspunse cealalt.
Se spuneau despre doamna Albertine sute de povesti.
Curiozitatea Ietelor de pension era neostenit. In capel exista un Iel de
tribun numit ,Ochiul Boului". Doamna Albertine lua parte la slujb n
tribuna asta, care n-avea dect o Iereastr circular ca un ochi de bou.
De obicei era singur acolo, pentru c de la tribuna asta de la primul
etaj putea s-l vad pe predicator sau pe cel ce oIicia slujba, lucru care
le era interzis clugritelor. Intr-o zi, amvonul era ocupat de un preot
tnr, ducele de Rohan, pair al Frantei, oIiter de muschetari rosii n
1815 pe cnd era principe de Leon, si mort dup 1830, cardinal si
arhiepiscop de Besancon. Domnul de Rohan predica atunci pentru prima
oar la mnstirea Petit-Picpus. Doamna Albertine lua parte de obicei
la predici si la slujbe cuIundat ntr-o liniste adnc si ntr-o total ne-
miscare. In ziua aceea, ndat ce-l zri pe domnul de Rohan, se ridic
pe jumtate si spuse tare, n linistea capelei : ,Uite-l pe Auguste !"
Toat adunarea ntoarse capul uluit, predicatorul ridic ochii, dar
doamna Albertine czuse din nou n nemiscarea ei. Pe Iata aceea stins
si nghetat trecuse o clip un suIlu al lumii din aIar, o licrire de viat,
apoi totul se stinsese si nebuna devenise din nou cadavru.
Aceste dou cuvinte Icur s trncneasc ns pe oricine
putea vorbi n mnstire. Cte se cuprindeau n acel ,Uite-l pe Auguste
!" Cte destinuiri ! ntr-adevr, pe domnul de Rohan l chema Auguste.
Nu mai era nici o ndoial c doamna Albertine provenea din lumea cea
ma
ale
,
pe
u
l
cu
ste
pe
do
nu
de
Ro
n,
era
ea
ns
i
sus
pu
pe
u
vo
ea
att de Iamiliar despre un aristocrat ca acesta, si c ntre ea si el era o
legtur, de rudenie poate, cu sigurant Ioarte strns, pentru c i stia
numele de botez.
Dou ducese Ioarte severe, doamnele de Choiseul si de
Serent, vizitau adeseori comunitatea, unde ptrundeau
a
25
Ir ndoial multumit privilegiului Magnates mulieres ', si
nIricosau pensionul. Cnd treceau cele dou doamne btrne, toate Ietele
tremurau si plecau ochii.
Domnul de Rohan era de altIel, Ir s stie, obiectul atentiei Ietelor
de pension. Tocmai n vremea aceea Iusese numit nalt vicar al arhiepiscopului de
Paris, n asteptarea episcopatului. Unul dintre obiceiurile sale era s vin destul
de des pentru a oIicia n capela clugritelor de la Petit-Picpus. Nici una dintre
tinerele nchise acolo nu-l putea zri, din pricina perdelei de pnz, dar avea o
voce blnd si cam subtire, pe care ajunser s o recunoasc si s o deosebeasc.
Fusese muschetar ; si apoi se spunea despre el c ar Ii Ioarte ngrijit, Ioarte bine
pieptnat, cu un Irumos pr castaniu, adus ca un sul n jurul capului, c avea
o cingtoare lat, neagr, minunat si c rasa lui cea neagr era cea mai
elegant tiat din lume. Da Ioarte mult de lucru imaginatiei acestor Iete de
saisprezece ani.
Nici un zgomot din aIara nu ptrundea n mnstire. Cu toate
astea, ptrunse o dat sunetul unui Ilaut. Era un eveniment, si Ietele care erau
atunci n pension si-l mai amintesc nc.
Un Ilaut cnta n vecintate. Flautul acesta cnta ntotdeauna aceeasi
arie, o arie nvechit pentru cei de azi, Zetulbea mea, vino s-mi domneti in
suflet, si se auzea de dou sau de trei ori pe zi.
Fetele si petreceau ore ntregi ascultnd-o, maicile din sIat erau
tulburate, mintile lucrau, pedepsele plouau. Asta tinu mai multe luni. Toate Ietele
erau mai mult sau mai putin ndrgostite de muzicantul necunoscut. Fiecare visa
c e Zetul'be. Sunetul Ilautului venea dinspre strada Droit-Mur ; ele ar Ii dat totul,
ar Ii compromis totul, ar Ii ncercat totul, ca sa-l vad mcar o clip, s-l zreasc,
s-l ntrezreasc pe ,tnarul" care cnta att de Iermector din Ilaut si care se
juca, Ir s bnuiasc, cu toate acele suIlete. Cteva se Iurisar pe o us de
serviciu si se suir la etajul al treilea, spre strada Droit-Mur, ca
1
Doamne nobile.

s ncerce s vad prin Ierestrele de la pod. Cu nepu-' tint.
Una merse pn acolo nct si trecu bratul deasupra capului, printre gratii,
si Ilutur o batist alb. Alte dou Iur si mai ndrznete. Gsir un mijloc
s se ca-tre pn pe un acoperis, cutezar si izbutir n cele din urm s-|
vad pe ,tnrul" acela. Era un btrn nobil emigrant, orb si srcit, care
cnta din Ilaut n podul casei lui, pentru ca s-si uite de plictiseal.
VI
SCHITUL
In curtea de la Petit-Picpus se aIlau trei cldiri cu totul
deosebite : mnstirea cea mare, unde locuiau clugritele, internatul, unde
locuiau elevele, si, n sIrsit, asa-numitul schit. Acesta era o cldire cu
grdin, unde locuiau mpreun tot Ielul de clugrite btrne din diIerite
ordine, supravietuitoare ale mnstirilor distruse de revolutie : o mbinare
pestrit de vesminte negre, albe si cenusii, din toate tagmele religioase si
din toate variettile posibile ; ceea ce s-ar putea numi, dac o asemenea
mperechere de cuvinte ar Ii admisibil, un Iel de mnstire bltat ca un
arlechin.
nc de pe vremea imperiului, li s-a ngduit tuturor acestor
biete Iemei, care umblau mereu buimace pe drumuri, s se adposteasc aici,
sub ocrotirea benedictine-lor-bernardine. Li se pltea o mic pensie de ctre
stat; clugritele de la Petit-Picpus le primiser numaidect. Era o
amestectur ciudat. Fiecare urma regula ordinului su. Uneori li se
ddea voie elevelor din internat, ca o mare recreatie, s vin s le vad ;
de aceea, tinerele acestea au pstrat ntre altele n minte amintirea maicii
Sainte-Basil, a maicii Sainte-Scolastique, precum Si a maicii Jacob.
Una dintre aceste reIugiate se simtea aci ca la ea acas. Era
o clugrit de la Sainte-Aure, singura din ordinul ei care supravietuise.
Fosta mnstire de clug-

rite Sainte-Aure avea nc de la nceputul secolului al XVIII-lea
tocmai aceast cas de la Petit-Picpus, care a apartinut mai trziu
benedictinelor lui Martin Verga. Fata asta cucernic, prea nevoias ca s poat
purta Ialnicul vesmnt al ordinului ei, care era o rochie alb cu scapular stacojiu,
mbrcase cu el, plin de evlavie, un mic manechin pe care-l arta cu plcere
tuturora si pe care, cnd a murit, l-a lsat mnstirii. In 1824 nu mai rmsese din
ordinul acesta dect o singur clugrit. Astzi n-a mai rmas dect o ppus.
In aIar de aceste vrednice maici, cteva Iemei btrne din lumea
mare, cum era doamna Albertine, obtinuser de la maica staret ngduinta de a
se retrage la schit. Printre acestea se aIlau doamna de BeauIort d'Hautpoul si
doamna marchiz DuIresne. Mai era una, cunoscut n mnstire numai dup
zgomotul grozav pe care-l Icea cnd si suIla nasul. Elevele i spuneau doamna
Vacar-mini.
Cam pe la 1820 sau 1821, doamna Genlis', care publica pe vremea
aceea o culegere periodic Ir pretentii, intitulat Cute:torul, ceru s i se dea o
camer n mnstirea Petit-Picpus. Era recomandat de domnul duce de
Orleans. Vlv n stup ; maicile cntrete tremurau toate ; doamna Genlis
scrisese romane. Dar ea mrturisea c se leapd cea dinti de ele ; si pe urm,
intrase n Iaza cucerniciei celei mai adnci. Cu ajutorul lui dumnezeu si cu
sprijinul printului, Iu primit. Peste sase sau opt luni plec, sustinnd c
grdina n-avea destul umbr. Clugritele Iur ncntate. Cu toate c era Ioarte
btrn, mai cnta la harp, si nc destul de bine.
Plecnd, lsase n chilie semnul trecerii sale pe acolo. Doamna de
Genlis era superstitioas si latinist. Aceste dou cuvinte dau despre dnsa o
imagine destul de exact. Acum ctiva ani, se mai puteau vedea lipite pe partea
dinuntru a unui dulpior din chilia ei, n care si tinea banii si juvaerurile,
aceste cinci versuri lati-
' Romancier de la sIrsitul secolului al XVIII-lea,
educatoarea viitorului rege T.tjdovic-Filip,

nesti, scrise de mna ei cu cerneal rosie pe o bucat de hrtie
galben, si care, dup prerea ei, aveau puterea de a-i nspimnta pe hoti :
Imparibus meritis pendent tria corpora ramis. Dismas
et Gesmas, media est divina potestas, Alta petit Dismas, infelix,
infima, Gesmas. Nos et res nostras conservei summa potestas. Hos
versus dicas, ne tu furto tua perdas.
l

Versurile acestea scrise n latineasca veacului al Vl-lea Iac s se
nasc ntrebarea dac cei doi tlhari ai Calvarului se numeau, cum se crede n
general, Dimas si Gestas sau Dismas si Gesmas. OrtograIia aceasta ar Ii putut
s contrazic pretentiile pe care le avea, n veacul trecut, vicontele de Gestas,
c se trage din tlharul acela pctos. De altminteri, nsusirea practic ce se atri-
buie acestor versuri Iace parte din credinta celor din ordinul ospitalierelor.
Biserica mnstirii, construit asa nct s despart, ca un
adevrat zgaz, mnstirea cea mare de internat, era Iireste aceeasi si pentru
internat, si pentru mnstirea cea mare, si pentru schit. Putea intra acolo si
publicul printr-un Iel de intrare de lazaret, care ddea n strad. Dar totul era
astIel ornduit, nct nici una dintre locuitoarele mnstirii s nu poat vedea vreo
Iigur de aIar. Inchipuiti-v o biseric n care spatiul destinat corului ar Ii
cuprins de-o mn urias si sucit astIel nct s alctuiasc nu o prelungire n
spatele altarului, ca n bisericile obisnuite, ci un Iel de sal sau de vgun n-
tunecoas n dreapta celui care slujeste; nchipuiti-v aceast ncpere nchis cu
perdeaua de sapte picioare nltime, despre care am mai vorbit; nghesuiti n
umbra acestei perdele, n strane de lemn, pe clugritele din cor la stnga si
pe eleve la dreapta, pe maici si pe no-
1
Trei trupuri cu merite neegale atrn pe cruci : Dismas si
Gesmas, dar la mijloc divinul stpn ; Dismas se avnt n sus, iar
neIericitul Gesmas se las n jos. Cel de sus s ne aib n paz pe noi
si avu(ia noastr. Repet versurile acestea, s nu ti se Iure lucrurile
tale.
vice n Iund, si veti putea s v Iaceti o idee despre clugritele de
la Petit-Picpus lund parte la slujba religioas. Vguna asta numit cor era
legat cu mnstirea printr-un coridor. Biserica avea Ierestrele spre grdin.
Cnd clugritele luau parte la vreo slujb, unde regulamentul le ordona liniste,
publicul nu-si ddea seama de prezenta lor dect dup zgomotul pe care-l Iceau
ase-zndu-se n strane.
VII
CITEVA SILUETE DIN UMBRA
In timpul celor sase ani dintre 1819 si 1825, staret la Petit-
Picpus era domnisoara de Blemeur, care n clugrie se numea maica
Innocente. Se trgea din Iamilia Margueritei de Blemeur, autoarea Jietii sfintilor
din ordinul Saint-Benoit. Fusese aleas staret a doua oar. Era o Iemeie de
vreo saizeci de ani, scurt, ndesat, ,cntnd ca o moar hodorogit", cum
spunea scrisoarea pe care am mai amintit-o ; altminteri, o Iemeie minunat,
singura care era vesel n mnstire si, de aceea, adorat.
Maica Innocente mergea pe urmele naintasei sale, Marguerite, o
adevrat Dacier ' a ordinului. Era cult, erudit, nvtat, destoinic, pasionat
pentru istorie, tob de latin, burduI de greac, ndopat cu ebraic si mai
degrab benedictin dect benedictin.
Loctiitoarea staretei era o btrn clugrit spaniol, aproape
oarb, maica Cineres.
Cele mai de seam dintre maicile din sIat erau : maica Sainte-
Honorine, casierita ; maica Sainte-Gertrude, prima maestr a novicelor ; maica
Saint-Ange, cea de a doua maestr ; maica Anonciation, paradiser ; maica Saint-
Augustin, inIirmiera, singura din toat mnstirea care era rutcioas ; pe
urm, maica Sainte-Mechtilde (dom-
1
Ana Dacier (16511720), o Iemeie care i-a uimit pe
contemporani prin proIunda cunoastere a limbilor clasice, din care a Icut
tlmciri Ioarte apreciate.

nisoara Drouet), care Iusese n mnstirea Filles-Dieu si n
mnstirea du Tresor, dintre Gisors si Magny ; maica Saint-Joseph (domnisoara de
Cogolludo) ; maica Sainte-Adelai'de (domnisoara d'Auverney) ; maica Misericorde
(domnisoara de CiIuentes), care n-a putut s reziste regimului prea aspru) ; maica
Compassion (domnisoara de la Miltiere, primit la saizeci de ani, mpotriva
regulamentului, Ioarte bogat) ; maica Providence (domnisoara de Laudiniere) ;
maica Presentation (domnisoara de Si-guenza), care a Iost staret n 1847; n
sIrsit, maica Sainte-Celigne (sora sculptorului Cerachi), care a nnebunit; maica
Sainte-Chantal (domnisoara de Suzon), care a nnebunit.
Mai era, printre cele mai Irumoase, o Iat ncnttoare, de douzeci
si trei de ani, din insula Bourbon, scobor-toare a cavalerului Roze, pe care n
lume o chema domnisoara Roze, iar aici i se spunea maica Assomption.
Maica Sainte-Mechtilde, avnd n seama ei cntul si corul, se Iolosea
bucuroas de eleve. si alegea de obicei o gam ntreag, adic sapte eleve ntre
zece si saisprezece ani, cu glasuri si staturi potrivite, pe care le punea s cnte
n picioare, aliniate una lng alta dup vrst, de la cea mai mic pn la cea
mai mare. Asta alctuia pentru ochi un Iel de nai viu al lui Pan ' alctuit din
ngeri.
Dintre surorile celelalte, pe care elevele le iubeau cel mai mult, era
sora Sainte-Euphresie, sora Sainte-Margue-rite, sora Sainte-Marthe, care dduse
n mintea copiilor, si sora Saint-Michel, al crei nas lung le Icea s rd.
Toate Iemeile astea erau blnde cu copiii. Clugritele nu erau
aspre dect cu ele nsile. Nu se Icea Ioc dect la internat, iar mncarea, Iat de
cea din mnstire, era aci mai aleas. AIar de asta, o multime de ngrijiri.
Numai c, atunci cnd vreo elev trecea pe lng o clugrit si ncerca s-i
vorbeasc, clugrita nu-i rspundea niciodat.
Aceast regul a tcerii Icuse ca, n toat mnstirea, vorba s nu
Iie ngduit Ipturilor omenesti si s Iie
1
Personaj mitologic : zeitate pastoral, nItisat ntotdeauna
de vechii greci cu un nai.

trecut lucrurilor nensuIletite. Se auzea cnd glasul clopotului
bisericii, cnd clopotelul grdinarului.
Un clopot Ioarte sonor, asezat la chilia de lng poart si care se
auzea n toat casa, vestea prin semnale Ielurite, ca printr-un telegraI acustic,
toate Iaptele vietii materiale ce urmau a Ii ndeplinite si chema n vorbitor,
dup cum era nevoie, pe una sau pe alta dintre cele care locuiau n cldire. Fiecare
persoan si Iiecare lucru avea semnalul su. Pentru staret se suna o dat si
nc o dat ; pentru loctiitoarea staretei se suna o dat, apoi de dou ori.
Intrarea n clas se anunta prin sase lovituri urmate de alte cinci, nct elevele
nu spuneau niciodat c intr n clas, ci c merg la sase-cinci. Patru-patru era
clopotul pentru doamna de Genlis. Era auzit Ioarte des. ,Dracu-n patru !"
spuneau cele mai nemiloase. Nousprezece lovituri vesteau un eveniment deosebit
: deschiderea portii mnstirii, nIricostoarea tblie de Iier, acoperit de
zvoare, care nu se clintea din balamale dect n Iata arhiepiscopului.
AIar de el si de grdinar, precum am spus, nici un alt brbat nu
intra n mnstire. Elevele mai vedeau doi : unul era duhovnicul, abatele Banes,
btrn si urt, pe care puteau s-l priveasc din cor, printre gratii ; cellalt era
proIesorul de desen, domnul Ansiaux, pe care scrisoarea din care am mai
reprodus cteva rnduri l numeste domnul Anciot si-I caliIic ,un btrn
ngrozitor si cocosat".
Se vede, asadar, c toti brbatii erau alesi cu socoteal.
Asa era casa asta ciudat.
VIII
POST CORDA, LAPIDES '
Dup ce i-am schitat Iigura moral, nu e de prisos s-i artm n
cteva cuvinte si conIiguratia material. Cititorul si-a Icut o idee.
1
Dup ce (am vorbit) despre suIlete, (s vorbim) despre pietre
(n origina| n limba latin).

Mnstirea Petit-Picpus-Saint-Antoine umplea aproape cu totul
marele trapez cuprins ntre strada Polonceau, strada Droit-Mur, strada
Picpus si Iundtura pe care planurile vechi o numesc strada Aumarais.
Aceste patru strzi nconjurau trapezul sta ca santul unei cetti. Mnstirea
se compunea din cteva cldiri si o grdin. Privit n ntregime, cldirea
principal era o suprapunere de constructii hibride, care, vzute de sus,
desenau destul de exact o spnzurtoare culcat pe pmnt. Bratul
cel mare al Iurcii ocupa ntreaga portiune a strzii Droit-Mur dintre
stradela Picpus si strada Polonceau ; bratul cel mic era alctuit dintr-o
Iatad zbrelit, nalt, cenusie si sever, care ddea spre stradela Picpus ;
poarta cu numrul 62 era la captul acestui brat. Cam la mijlocul acestei
Iatade, praIul si cenusa acopereau o poart veche, joas si boltit, unde
pianjenii si teseau pnza si care nu se deschidea dect un ceas sau dou
duminica si n rarele prilejuri cnd sicriul vreunei clugrite era scos din
mnstire. Aceasta era usa de intrare a publicului n biseric.
Cotul Iurcii l Iorma o sal ptrat care slujea drept oIiciu si pe
care clugritele o numeau ,cmara". In bratul cel mare se aIlau chiliile
maicilor, ale surorilor, precum si noviciatul. In bratul cel mic
buctriile, trapezria, nconjurat de galeria mnstirii, si biserica. Intre poarta
numrul 62 si coltul Iundturii Aumarais se aIla internatul, care nu putea Ii
vzut de aIar. Restul trapezului l Iorma grdina, care era mult mai joas de-
ct nivelul strzii Polonceau, ceea ce Icea ca zidurile s Iie mult mai nalte
n partea dinuntru ca n cea de aIar. Grdina, putin bombat, avea n
mijlocul ei, pe vrIul unui dmb, un brad Irumos, ascutit si conic, de la care
porneau ca niste sulite asezate n cerc pe un scut patru alei mari si, grupate
dou cte dou, la ncrucisarea celor mari, opt alei mici, asa nct, dac
mprejmuirea ar Ii Iost circular, planul geometric al aleilor ar Ii semnat cu o
cruce asezat peste o roat. Aleile, sIr-sindu-se toate n zidurile neregulate
ale grdinii, erau
S - Mizera blliI, vI. II
de lungm Inegale. Erau mrginite cu tuIisuri de coacze. In Iund,
o alee de plopi nalti ducea de la ruinele vechii mnstiri, care era n coltul
strzii Droit-Mur, pn la cldirea schitului, care se aIla n coltul ulicioarei
Aumarais. In Iata schitului se aIla asa-zisa grdinit. Adugati la toate astea o
curte, tot soiul de unghiuri pe care le Iceau corpurile de cas interioare, ziduri de
nchisoare, cu perspectiv, iar n locul oricrei vecintti, linia lung si neagr a
acoperisurilor, care mrginea cealalt parte a strzii Polonceau si veti putea
avea o imagine complet despre ceea ce era acum patruzeci si cinci de ani
asezmntul bernardinelor de la Petit-Picpus. Acest sInt asezmnt a Iost cldit
exact pe locul unui ,Jeu de Paume" ', Iaimos prin secolul al XlV-lea pn n al
XVI-lea si cruia i se spunea ,tripoul celor unsprezece mii de draci".
Toate aceste strzi, de altminteri, erau dintre cele mai vechi ale
Parisului. Nume ca Droit-Mur si Aumarais snt Ioarte vechi; strzile care le
poart snt si mai vechi. Ulicioara Aumarais a purtat numele de ulicioara Mau-
gout; strada Droit-Mur a purtat numele de strada des Eglantiers, pentru c
dumnezeu deschidea Ilorile nainte ca omul s ciopleasc piatra.
2

IX
UN SECOL SUB VAL DE CLUGRITA
Deoarece am nceput s dm amnunte cu privire Ia ceea ce era
odinioar mnstirea Petit-Picpus si ntruct am ndrznit s deschidem o
Iereastr spre acest tcut asezmnt, s ne dea voie cititorul s mai Iacem o mic
digresiune, strin de cuprinsul acestei crti, dar carac-
1
Loc anume pentru un joc cu mingea si cu o rachet scurt.
1

Droit-Mur, n Irancez, ,zidul drept", construit din piatr ; tier
nsemneaz 2ciey".
teristic si Iolositoare, Icindu-ne s ne dm seama c si mnstirea are Iigu
In schit se aIla o centenar, venit de la mnstirea Fontevrault'. nainte de re
care o cunoscuse Ioarte bine. Era plcerea si mndria ei s aduc vorba la tot pasul de aces
Vorbea cu un accent picard care nveselea elevele. si nnoia n Iiecare an jur
Julien, monseniorul Saint-Julien l-a ncredintat monseniorului Saint-Eusebe, monseniorul
ncnttoare rsuri scurte si nnbusite, care le Iceau pe maicile cntrete s ncrunte din sp
Alteori centenara spunea basme. Sustinea c ,n tineretea ei bernardinii nu e
cele patru vinuri. nainte de revolutie, atunci cnd vreun mare personaj, un maresal al Fran
argint pline cu patru vinuri deosebite. Pe primul pocal se putea citi urmtoarea inscriptie
'Celebr mnstire de clugrite, Iondat n secolul al Xl-Iea In localitate
Iii ,
M
I
mbru

aI
senatului, titlu nobilar desIiintat de revolutie si renIiinta


patrulea : Jin de porc. Cele patru inscriptii artau ceJe patru trepte
pe care Je coboar betivul : prima betie, cea care nveseleste ; a doua, care
ntrit ; a treia, care nu-ceste ; cea din urm, n sIrsit, care ndobitoceste.
Intr-un dulap ncuiat avea un lucru misterios, la care tinea Ioarte
mult. Regulamentul de la Fontevrault n-o oprea de la asta. Nu voia s arate
lucrul acela nimnui. Se ncuia ceea ce regulamentul i da voie si se as-
cundea ori de cte ori voia s-l priveasc. Dac auzea pe cineva umblnd pe
coridor, ncuia ct putea de repede dulapul la loc, cu minile ei btrne. Dac
cineva ncepea s-i vorbeasc despre asta, ct era ea de vorbreat, tcea. Chiar si
cele mai curioase se ddur btute n Iata tcerii ei, ca si cele mai struitoare n
Iata ncptnrii ei. Era un subiect de comentarii pentru oricine n-avea ce Iace
ori se plictisea n mnstire. Ce putea Ii oare lucrul acela att de pretios si de
secret, care era comoara centenarei ? Fr ndoial, vreo carte sInt ? Niste
mtnii nemaivzute ? Niste moaste sIinte ? Se Iceau tot Ielul de presupuneri.
La moartea bietei btrne ddur nval la dulap, mai repede poate dect s-ar Ii
cuvenit, si-l des-cuiar. Gsir obiectul nvelit n trei rnduri de crpe, parc-ar Ii
Iost sIintele daruri. Era o IarIurie de Faenza, nItisnd niste amorasi care zboar
urmriti de niste tineri spiteri narmati cu seringi uriase. Urmrirea era plin de
strimbturi si de atitudini comice. Unul dintre ncnttorii amorasi a si Iost tras
n teap. Se zbate, d din aripioare si ncearc s-si ia din nou zborul, dar
mscriciul rde cu o Iigur drceasc. Morala : amorul biruit de durerile de
pntec. FarIuria aceasta, de altminteri Ioarte ciudat si care a avut poate
cinstea s dea vreo idee lui Moliere, mai exista n septembrie 1845; era de
vnzare la un negustor de vechituri pe Bulevardul Beaumarchais.
Aceast btrn cumsecade nu voia s primeasc nici o vizit din
aIar, ,deoarece spunea ea vorbitorul e prea trist".

OBIRSIA NCHINRII VESNICE
De altminteri, vorbitorul acesta, asemntor unui mor-mnt,
asupra cruia am cutat s v dm o idee, e ceva cu totul local si
severitatea lui nu se mai ntlneste la nici o alt mnstire. La mnstirea
din strada du Temple ndeosebi, care, e drept, apartinea altui ordin, obloa-
nele negre erau nlocuite cu perdele caIenii, iar vorbitorul era un salon cu
parchet pe jos, ale crui Ierestre se ncadrau vesele n borangic alb si pe ai
crui pereti se aIlau tot Ielul de cadre, un portret al unei benedictine cu Iata
descoperit, Ilori pictate si chiar un cap de turc.
In grdina mnstirii din strada du Temple se gsea acel
castan slbatic, care trecea drept cel mai Irumos si cel mai mare din toat
Franta si care avea printre vrednicii cetteni ai veacului al XVIII-lea
reputatia de ,printe al tuturor castanilor din regat".
Am spus c mnstirea Temple era ocupat de benedictine ale
nchinrii Vesnice, benedictine cu totul deosebite de cele care depindeau de
cistercieni. Ordinul acesta, al nchinrii Vesnice, nu era prea vechi si
nu are o existent mai mare de dou sute de ani. In 1649 sIintele daruri
au Iost proIanate de dou ori, la distant de c-teva zile, n dou biserici
din Paris, la Saint-Sulpice si la Saint-Jean en Greve, sacrilegiu groaznic
si rar, care cutremur tot orasul. Printele staret, mare vicar la
Saint-Germain des Pres, ordon o procesiune solemn a ntregului su cler,
la care sluji nsusi nuntiul papal. Dar dou vrednice Iemei, doamna Curtin,
marchiz de Boucs, si contesa de Chteauvieux nu se multumir cu
aceast ispsire. Jignirea adus ,preasIintelor daruri din altar", desi
trectoare, nu putea Ii uitat de cele dou suIlete cucernice si ele
socotir c ea nu poate Ii rscumprat dect printr-o ,nchinare vesnic"
ntr-o mnstire de clugrite. Amndou, una n 1652, cealalt n 1653,
d-ruir sume nsemnate maicii Catherine de Bar, numit maica
sIntului Potir, clugrit benedictin, ca s m-

temeieze, n acest scop pios, o mnstire a ordinului Saint-Benot;
cea dinti ncuviintare pentru aceast ctitorie Iu dat maicii Catherine de Bar de
ctre domnul de Metz, abate de Saint-Germain, ,cu conditia ca nici o Iat s nu
poat Ii primit dac nu aduce o contributie de trei sute de Iranci, ceea ce Iace
un capital de sase mii de Iranci". Dup abatele de Saint-Germain, regele acord
decretele, si n 1654 hrisovul abatial si decretele regale Iur ratiIicate de curtea
de conturi si de parlament.
Aceasta e originea si consacrarea legal a asezmntu-lui
benedictinelor nchinrii Vesnice a sIntului Potir din Paris. Prima lor mnstire Iu
,cldit din nou", pe strada Cassette, din banii doamnelor de Boucs si de
Chteau-vieux.
Ordinul acesta, cum se vede, nu se conIunda de loc cu benedictinele
zise din Citeaux. Depindea de abatele de Saint-Germain des Pres, asa cum
clugritele de la Sa-cre-Coeur depind de cpetenia iezuitilor, iar surorile de
caritate de cpetenia lazaristilor.
Era de asemenea cu totul diIerit de bernardinele de la Petit-Picpus, al
cror interior vi l-am descris. Prin 1657, papa Alexandru al Vll-lea autorizase
printr-o bul special pe bernardinele de la Petit-Picpus s practice nchinarea
vesnic, ntocmai ca si benedictinele sIntulu/ Potir. Dar cele dou ordine au
rmas totusi deosebite.
XI
SFIRSITUL MNSTIRII PETIT-PICPUS
nc de pe la nceputul restauratiei, mnstirea Petit-Picpus
ncepuse s decad; ceea ce duce la disparitia total a ordinului, care, dup
secolul al XVIII-lea, piere ca toate ordinele religioase.
Asezmntul din Petit-Picpus se despopula repede. Prin 1840 schitul
dispruse, internatul dispruse. Nu mai
38
existau nici btrnele, nici elevele ; primele muriser, celelalte se
risipiser. Jolaverunt. '
Canonul nchinrii vesnice e de-o rigiditate care n-spimnt ;
vocatiile snt din ce n ce mai rare, ordinul nu mai Iace recrutri. In 1845
mai intrau, pe ici pe colo, cteva maici slujitoare; dar clugrite pentru
cor, de loc. Acum patruzeci de ani erau aproape o sut de clugrite ; acum
cincisprezece ani nu mai erau dect douzeci si opt. Cte-or mai Ii astzi ?
In 1847 stareta era tnr, dovad c cercul alegerii se micsora. Nu mpli-
nise patruzeci de ani. Pe msur ce numrul scade, oboseala creste ; slujba
Iiecreia devine tot mai anevoioas ; se vedea de pe atunci c nu vor mai Ii
dect o duzin de umeri suIerinzi si ncovoiati pentru a duce mai departe
povara canoanelor sIntului Benot. Povara e nenduplecat si rmne
aceeasi, Iie c snt putine, Iie c snt multe. Era apstor altdat ; astzi
striveste. De aceea se prpdesc. Pe vremea cnd autorul crtii de Iat lo-
cuia nc la Paris au murit dou. Una avea douzeci si cinci de ani, cealalt
douzeci si trei. Aceasta din urm ar putea spune ca Julia Alpinula
2
: ,Hic
faceo, vixi annos viginti et tres"
3
. Din pricina decderii n care ajunsese,
mnstirea a renuntat de a mai Iace educatia Ietelor.
N-am putut trece prin Iata acestei case neobisnuite, necunoscute,
ntunecate, Ir s intrm, Ir s ducem cu noi acolo pe cei ce ne
ntovrsesc si ne ascult istorisind poate spre Iolosul ctorva trista
poveste a lui Jean Valjean. Am ptruns n aceast comunitate plin de
practici nvechite, care astzi par att de noi. E grdina cea nchis. Hortus
conctusus. Am vorbit despre acest loc ciudat n amnuntime, dar cu respect,
cel putin att ct respectul si amnuntul se pot mpca. Nu pricepem totul,
dar nu insultm nimic. Ne tinem la aceeasi distant de
1
S-au luat zborul (n original n limba latin).
2
Julia Alpinula, a crei piatr de mormnt poart
inscriptia Hlc
laceo, vixi annos viginti et tres, a Iost o tnr din aristocratia ro-
mana.
* Snt ngropat aici. Am trit douzeci si trei de ani (n
original In limba latin).
osanalele lui Joseph de Maistre, care ajunge s- slveasc pe
clu, ca si de rnjetul lui Voltaire, care ajunge s batjocoreasc cruciIixul.
E o lips de logic din partea lui Voltaire n treact Iie zis ;
Iiindc Voltaire l-ar Ii aprat pe Isus asa cum l-a aprat pe Calas ' ; iar pentru
cei care tgduiesc ntruprile supraomenesti, ce reprezint oare cruciIixul ?
nteleptul ucis.
In veacul al XlX-lea, ideea religioas trece printr-o criz. Oamenii
se dezvat de anumite lucruri si Iac binele avnd grij ca, dezvtndu-se de ceva,
s nvete altceva. In inima omului nu trebuie s Iie nici un gol. Se Iac anumite
drmri, si e bine c se Iac, dar cu conditia s Iie urmate de recldiri.
Pn una alta, s studiem lucrurile care nu mai snt. E nevoie s
le cunoastem, chiar dac n-ar Ii dect pentru a le evita. ContraIacerile trecutului
dobndesc nume Ialse si se las conIundate cu viitorul. Strigoiul acesta, trecutul,
nclin s-si IalsiIice pasaportul. S ne dm seama de cursa care se ntinde. S
ne Ierim. Trecutul are o Iat : superstitia ; si o masc : ipocrizia. S-i artm
adevrata Iat si s-i smulgem masca.
Ct despre mnstiri, ele alctuiesc o problem complex. O
problem de civilizatie, care le condamn ; o problem de libertate, care le
ocroteste.
Protestant din Toulouse (secolul al XVIII-lea), nvinovIrt pe
nedrept c si-a ucis Iiul trecut la catolicism si executat In 1762. Voltaire la
luat aprarea si a demascat cu mult curaj Ianatismul religios care mpinsese
la condamnarea btrnului. Multumit campaniei sale perseverente, Calas a
Iost reabilitat (1765).
CARTEA A SAPTEA
PARANTEZA
MNSTIREA, IDEE ABSTRACTA
Cartea de Iat este o dram al crei personaj principal e inIinitul.
Omul este al doilea.
Asadar, ntlnind o mnstire n drumul nostru, am Iost nevoiti s intr
de optic Iolosite de om n scrutarea inIinitului.
Nu e locul s dezvoltm aici peste msur anumite idei ; cu toate aste
ori ru nteles, ne simtim plini de respect. Exist n sinagog, n moschee, n pagod
dumnezeu plutind peste omenire I

MNSTIREA, FAPT ISTORIC
Din punctul de vedere al istoriei, al ratiunii si al adevrului, monahismul
Acolo unde snt prea numeroase, mnstirile snt pie dici n snul une
1
Colib a Pieilor Rosii din America de Nord.
41
snt centre de trndve unde ar trebui s Iie centre de munc.
Comunittile clugresti snt, Iat de marea comunitate social, ceea ce e vscul
pentru stejar, ceea ce e negul pentru corpul omenesc. Prosperitatea si nIlorirea
lor nsemneaz srcirea trii. Regimul monahal e vtmtor pentru brbtia
popoarelor.
A trecut vremea clugriei. Mnstirile stingheresc cresterea
civilizatiei moderne si snt vtmtoare pentru dezvoltarea ei. Ca institutie si ca
mijloc de Iormare a omului, mnstirile snt de nesuIerit n secolul al XlX-lea.
Lepra monahal a ros aproape pn la os dou admirabile natiuni, Italia si Spania
una lumina, cealalt splendoarea Europei timp de secole; n vremea
noastr, aceste dou popoare vestite nu ncep s se tmduiasc dect multumit
sntoasei si viguroasei higiene de la 1789.
Mnstirea, vechea mnstire de Iemei, ndeosebi asa cum aprea
ea nc n pragul acestui secol n Italia, n Austria, n Spania, este una din cele
mai ntunecate realitti ale evului mediu. Mnstirea, mnstirea aceasta, se aIl
la rscrucea tuturor grozviilor. Mnstirea catolic propriu-zis e plin de
strlucirea ntunecat a mortii.
Mnstirea spaniol e deosebit de jalnic. Acolo se nalt n
ntuneric, sub bolti nnegurate, sub cupole nedeslusite, din pricina ntunericului,
altare grele, nalte ca niste catedrale; acolo atrn de lanturi n bezn imense
cruciIixe albe ; acolo hristosi de Iildes, mari si goi, se ntind- pe abanos, mai
mult dect nsngerati, sn-gernzi, respingtori si mreti, cu coatele colturoase, cu
rotulele lsnd s se vad tegumentele, cu rnile carne vie, ncununati cu spini
de argint, tintuiti n cuie de aur, avnd pe Irunte stropi de snge de rubine, iar n
ochi lacrimi de diamante. Diamantele si rubinele par ude si Iac s plng, jos, n
umbr, niste Ipturi n vluri, cu coapsele nvinetite de cmsile de pr de capr
si de bicele cu sIichi de Iier, cu snii zdrobiti de rogojini, cu genunchii jupuiti de
rugciune ; Iemei ce se cred sotii ale lui Hristos ; staIii care-si nchipuie c snt
ngeri. Femeile astea gn-depc ? Nu. Au voint ? Nu. Iubesc ? Nu. Triesc ?
Nu.

Nervii lor s-au Icut ca oasele ; oasele lor s-au Icut pietre.
Vlul lor e tesut din ntuneric. RsuIlarea lor sub vl seamn cu nu stiu
ce rsuIlare tragic a mortii. Stareta, o larv, le sIinteste si le umple de
groaz. Ne-prihnirea nseamn acolo cruzime. Asa snt vechile mnstiri din
Spania. Viziuni ale evlaviei slbatice ; pesteri ale Iecioarelor ; lcasuri de
groaz.
Spania catolic era mai roman dect nssi Roma. Mnstirea
spaniol era mai cu deosebire o mnstire catolic. Se simtea Orientul
acolo. Arhiepiscopul Kislar ag al cerului zvora si spiona acest
serai de suIlete pstrate pentru dumnezeu. Clugrita era odalisca ; preotul
era eunucul. Cele mai nIlcrate erau alese n vis si-l posedau pe Hristos.
Peste noapte, tnrul acela Irumos si gol cobora de pe cruce si devenea
obiectul de extaz al chiliei. Ziduri nalte Iereau de orice desItare vie p`.
sultana mistic, al crei sultan era cel rstignit. O privire n aIar nsemna
inIidelitate. Inmormntarea de vii tinea locul sacului de piele. Ceea ce n
Rsrit era aruncat n mare, n Apus era dat pmntului.
Si ntr-o parte si ntr-alta erau Iemei care si Irn-geau minile
; valurile mrii erau soarta unora, groapa era soarta celorlalte ; de-o parte
cele necate, de alta cele nmormntate. Paralelism monstruos. Astzi,
sustintorii trecutului, neputnd tgdui lucrurile astea, se multumesc s
zmbeasc. A ajuns la mod un Iel lesnicios si ciudat de a nltura
destinuirile istoriei, de a inIirma comentariile IilozoIiei, de-a lsa deoparte
toate Iaptele care stnjenesc si toate chestiunile ntunecate. ,Material pentru
declamatii", spun ,desteptii". ,Vorbe goale !" repet neghiobii. Jean-
Jacques, declamator ; Diderot, declamator ; Voltaire, cnd vorbeste de Calas,
Labarre si Sir-ven ', declamator ; nu mai stiu cine a constatat de curnd c
Tacit era un declamator, c Nero a Iost o victim si
I"
6

?
'
S
'
lVen
~
vict
'
:me

ale
Ianatismului religios din secolul -
lea, aprate si reabilitate de Voltaire.

ci, de bun seam, se cuvine s ne Iie mil ,de acest biet
HoloIern "'.
Faptelor, cu toate astea, li se nchide gura anevoie . se
ndrtnicesc. Autorul crtii de Iat a vzut cu ochii Iui, la opt leghe de
Bruxelles, urm de ev mediu la n-demna orisicui, la mnstirea din
Villers, groapa temnitelor subterane n mijlocul livezii unde Iusese curtea
mnstirii, si pe malul rului Dyle patru celule de piatr, jumtate sub
pmnt, jumtate sub ap. Erau niste in-pace
2
. Fiecare celul are o
rmsit de us de Iier, o latrin si o Ierestruic zbrelit, care, pe din
aIar, e la dou picioare deasupra rului, iar pe dinuntru, la sase picioare
deasupra solului. Pe o ltime de patru picioare, rul curge pe din aIar, de-
a lungul zidului. Pmntul e totdeauna umed. Cine locuia n aceste in-pace
avea drept pat pmntul umed. Tntr-una din celule se aIla o bucat de lan(
prins n perete ; ntr-alta se vede un Iel de cutie ptrat, Icut din
patru plci de granit, prea mic ca s se poat dormi n ea, prea joas
pentru ca cineva s poat sta n picioare. O Iiint omeneasc era vrt
acolo, iar pe deasupra se punea un capac de piatr. Asta a rmas. Se poate
vedea. Se poate pipi. Aceste in-pace, aceste celule, aceste balamale de
Iier, aceste lanturi, aceast Ierestruic nalt, la nivelul creia curge rul,
aceast cutie de piatr acoperit cu un capac de granit, ca un mormnt, cu
singura deosebire c aici mortul era viu, pmntul acesta care e noroi,
groapa latrinelor, peretii stia plini de igrasie snt ele ,vorbe goale"
?...
III
IN CE CONDITII PUTEM RESPECTA TRECUTUL
Pentru civilizatie, monahismul, asa cum exista n Spania si
cum exist n Tibet, este un Iel de oItic El taie scurt viata
mputineaz nasterile. Claustrare, castrare.
' General al Iui Nabucodonosor, care a Ies) deosebit
de crud cu evreii ; ucis n somn de Judita, spre as i rzbuna poporul
asuprit.
1
Celule subterane pentru QSnditii pe viat,


Iost un Ilagel al Europei. Adugati la asta violenta att de des prac
preaplinul Iamiliei, cruzimile despre care am vorbit, asa-zisele in-pace, gurile astu
suIletelor. Adugati degradrile nationale, torturile individuale, si oricine ati Ii, v ve
Cu toate astea, n anumite privinte si n anumite locuri, n ciuda Iilozo
strneste n clipa de Iat mirarea lumii civilizate. Incptnarea institutiilor nvechite
struinta hainei de copil care ar vrea sa Iie mbrcat de omul matur si cu duiosia ca
,Nerecunosctorilor spune vesmntul v-am ocro-Iit pe vreme rea ;
,V-am civilizat", spune mnstirea.
La toate astea, un singur rspuns : a Iost odat !
A dori prelungirea Ir sIrsit a lucrurilor moarte si crmuirea oamenilor
din nou moastele, a renvia superstitiile, a hrni iarsi Ianatismele, a pune mnere n
impune prezentului trecutul ni se pare ciudat Exist totusi teoreticieni si pentru t
tului o pospial pe care-o numesc ornduire social, drept divin,
moral, Iamilie, respectul strmosilor, autoritate antic, traditie sInt, drepturi
legitime, religie; si merg strignd : ,Iat, snt ale voastre, oameni buni I" Logica
asta era cunoscut de cei vechi. O practicau preotii romani care preziceau
viitorul dup mruntaiele animalelor jertIite. Frecau cu o cret o junc neagr si
spuneau : ,E alb". Bos cretatus. u
In ceea ce ne priveste, respectm pe alocuri trecutul si sntem
ngduitori pretutindeni cu el, cu conditia s se recunoasc mort. Dac tine s
Iie viu, l atacm si ne strduim s-l rpunem.
Superstitiile, bigotismele, preIctoriile preotesti, prejudectile,
larvele acestea, asa larve cum snt, se ndrtnicesc s triasc, au dinti si gheare
n Iorma lor de Ium si trebuie s te lupti cu ele piept la piept, s le declari
rzboi si s-l duci Ir o clip de rgaz, pentru c una din Iatalittile omenirii
este de-a Ii osndit la vesnic lupt cu staIiile. Nluca e greu s-o iei de gt si s-o
dobori.
0 mnstire din Franta n mijlocul veacului al XlX-lea
e o aduntur de buInite nIruntnd lumina. O mnstire
n Ilagrant delict de ascetism, n mijlocul metropolei de
la 1830 si de la 1848, Roma nIlorind la Paris, e un ana
cronism. In vremuri obisnuite, ca s desIiintezi un ana
cronism si ca s-l Iaci s piar, e de ajuns s-l pui s
ia cunostint de dat. Dar sntem n vremuri neobisnuite.
S luptm.
S ne luptm, dar s stim s Iacem o deosebire. Caracteristica
adevrului este c nu Iace niciodat excese. Ce nevoie ar avea s exagereze ?
Snt unele lucruri care trebuie nimicite si snt altele care se cer numai luminate
si cercetate. Ce putere nseamn o cercetare binevoitoare si serioas I S nu
venim cu Ilacra acolo unde lumina este de ajuns.
Tinnd seam, prin urmare, c ne aIlm n secolul al XJX-lea,
sntem n general mpotriva clugriei ascetice,
1
Boul vopsit n alb cu creta, expresie mprumutat de la
Juvenal
(satira 10).
la orice popor, att In Asia ct si n Europa, n India ca si n
Turcia. Cine spune mnstire, spune mlastin. Putregaiul lor e nendoielnic,
lncezirea lor e nesntoas, Iermentatia lor mbolnveste popoarele si Ie
oIileste ; nmultirea lor a ajuns ca o plag a Egiptului. Nu putem s ne
gndim Ir spaim la trile n care Iachirii, bonzii, santonii, clugrii,
marabutii, talapoinii si dervisii misun ntr-o ngrmdeal pduchioas.
Acestea spuse, chestiunea religioas dinuieste. Chestiunea asta
are anumite laturi misterioase, aproape nIiortoare ; s ne Iie ngduit s-o
privim deschis.
IV
MNSTIREA DIN PUNCT DE VEDERE AL PRINCIPIILOR
Un numr de oameni se strng la un loc si locuiesc n comun. Pe
temeiul crui drept ? Pe temeiul dreptului de asociatie.
Se nchid la ei acas. Pe temeiul crui drept ? Pe temeiul
dreptului pe care-l are orice om de a-si deschide si nchide usa.
Nu ies din cas. Pe temeiul crui drept ? Pe temeiul dreptului de
a se duce si de a se ntoarce, care cuprinde si dreptul de a sta acas.
Acolo, la ei acas, ce Iac ?
Vorbesc n soapt ; las ochii n jos. Se leapd de lume, de
orase, de plcerile simturilor si de alte plceri, de desertciuni, de truIii si
de interese. Se mbrac n ln groas, ori n pnz groas. Nici unul nu e
stpn pe vreun lucru orict de mic. Intrnd acolo, cel ce era bogat ajunge
srac. Ceea ce are druieste tuturor. Cel care Iusese ceea ce numim nobil,
gentilom si senior, este deopotriv cu cel ce Iusese tran. Chilia e la Iel
pentru toti. Toti se supun tunderii prului n crestet, toti poart acelasi
anteriu, mnnc aceeasi pine neagr, se culc pe aceleasi paie, mor n
aceeasi cenus. Acelasi sac pe

I

din punct de vedere pur IilozoIic, mai presus de nevoile polemicii militante, cu con
privi ntotdeauna comunitatea mnstireasc cu o oarecare serioas luare-aminte si,
exist comuna, exist si dreptul Mnstirea este Iructul lozincii : Egalitate, Fraterni
s transIorme mnstirea n republic.
S mergem mai departe.
Dar oamenii stia sau Iemeile astea, care se aIl ndrtul acestor patru
ceva ?
Da.
Ce?

V
RUGCIUNE
Ei se roag.
Cui ?
Lui dumnezeu.
S te rogi lui dumnezeu, ce nsemneaz asta ?
Exist un inIinit n aIar de noi ? Acest inIinit este el ceva unic,
ceva imanent, permanent; neaprat substantial pentru c e inIinit si pentru
c, dac i-ar lipsi materia, s-ar mrgini ; neaprat inteligent pentru c e
inIinit si pentru c, dac i-ar lipsi inteligenta, s-ar mrgini ? Acest inIinit
trezeste n noi ideea de esent, n vreme ce noi nu ne putem atribui dect
ideea de existent. Cu alte cuvinte, nu este el cumva absolutul al crui
relativ sn-tem noi ?
Dac exist un inIinit n aIar de noi, nu exist un inIinit si n
noi ? Aceste dou inIinituri (ce plural n-spimnttor), oare nu se suprapun ?
Cel de-al doilea inIinit nu este el oare oglinda, rsIrngerea lui, ecoul, pr-
pastia concentric a unui alt abis ? Acest al doilea inIinit are si el putere de
ntelegere ? Cuget ? Iubeste ? Are voint ? Dac cele dou inIinituri au
putere de ntelegere, Iiecare dintre ele au voint proprie ; si exist un eu n
inIinitul de sus, dup cum exist un eu n inIinitul de jos. Eul de jos e
suIletul ; eul de sus e dumnezeu.
A pune, prin gndire, inIinitul de jos n atingere cu inIinitul de
sus asta se numeste a ne ruga.
S nu scoatem nimic din spiritul omenesc ; a suprima ceva e o
greseal. Trebuie reIormat si transIormat. Anumite Iacultti ale omului snt
ndreptate spre Necunoscut: gndirea, visarea, rugciunea. Necunoscutul e
un ocean Ce este constiinta ? Este busola Necunoscutului. Gndi-
r
ea,
visarea, rugciunea, snt aici mari radieri misterioase. S le respectm.
Unde se duc aceste raze mrete
a
le suIletului ? In ntuneric; ele aduc, prin
urmare, lumin.
49
Mretia democratiei este de-a nu nega nimic si de-a nu
renega nimic din omenire. Lng dreptul Omului, sau cel putin pe lng
el, este dreptul SuIletului.
Zdrobirea Ianatismelor si respectul adnc Iat de nIi-nit,
iat ce urmreste legea. S nu ne mrginim a ne nchina arborelui
creatiei si a contempla uriasele lui ramuri pline de stele. Avem o
datorie : s prelucrm suIletul omului, s aprm misterul mpotriva
minunilor, s adorm nentelesul si s respingem absurdul, s nu
recunoastem din ceea ce nu se poate explica dect ceea ce e necesar, s
nsntosim credinta, s ndeprtm superstitiile din calea religiei, s-l
curtm de omizi pe dumnezeu.
VI
BUNTATEA DESAVIRSITA A RUGCIUNII
Ct despre Ielul cum se Iace rugciunea, oricte chipuri ar Ii,
toate snt bune, numai s Iie sincere. ntoarceti cartea care snteti cu
scoartele n sus si Iiti n inIinit I
Stim c exist o IilozoIie care tgduieste inIinitul. Exist,
de asemenea, o IilozoIie, socotit drept patologic, si care tgduieste
existenta soarelui. FilozoIia asta se cheam orbire.
A Iace dintr-un simt pe care nu-l avem izvorul ade-
vrului este o Irumoas ndrzneal de orb.
Snt ciudate aerele truIase, de superioritate si de com-
ptimire, pe care si le ia aceast IilozoIie care dibuie, Iat de IilozoIia
care-l admite pe dumnezeu. Ai impresia c auzi o crtit care strig :
,Mi-e mil de ei cnd i aud cu soarele lor 1"
Stim c exist necredinciosi strluciti si puternici.
Acestia, la drept vorbind, adusi din nou pe calea adevrului prin
propria lor putere, nu snt nici ei prea siguri c snt necredinciosi ; cu
ei n-ar Ii altceva dect o chestiune de deIinitie si, n orice caz, chiar
dac nu cred n dumnezeu, prin Iaptul ns c snt minti luminate dove-
desc existenta lui dumnezeu.
50
Salutm pe IilozoIul din ei, dar osndim Ir mil IilozoIia lor.
Mai departe.
Tot asa de admirat este si usurinta cu care cineva se multumeste
cu vorbe. O scoal metaIizic din nord ', care pluteste oarecum n ceat, si-a
nchipuit c Iace o revolutie n ntelegerea omeneasc punnd n locul
cuvntului Fort cuvntul Voint.
In loc de ,planta creste" se zice ,planta vrea" ; ar Ii n adevr
de Iolos dac am spune : ,Universul vrea !" De ce ? Pentru c de-aici ar
reiesi c planta are voint, prin urmare are un eu ; universul vrea, prin
urmare are un dumnezeu.
Ct despre noi, care, totusi, mpotriva acestei scoli, nu nlturm
nimica priori
2
, a recunoaste o voint n plant, cum sustine aceast scoal, ni
se pare mai greu de admis dect a recunoaste n univers vointa pe care ea o
tgduieste.
A tgdui vointa inIinitului, adic existenta lui dumnezeu, nu e
posibil dect cu conditia de a tgdui inIinitul. Lucrul acesta l-am dovedit.
Tgduirea inIinitului duce direct la nihilism. Totul devine ,o
creatie a spiritului".
Cu nihilistul nu e cu putint nici o discutie, deoarece nihilistul
logic se ndoieste de existenta semenului su, dup cum nu-i sigur nici de
existenta sa.
Din punctul lui de vedere, se prea poate ca nici el s nu Iie
pentru el nsusi dect ,o creatie a spiritului su".
Numai c el nu-si d seama c tot ceea ce a tgduit e admis
de el n ntregime, rostind doar acest cuvnt: spirit.
Intr-un cuvnt, nici o cale nu rmne deschis cugetrii ntr-o
IilozoIie care sIrseste totul cu monosilaba Nu.
1
Aluzie Ia scoala IilozoIului idealist german Arthur Schopenhauer
(17881860), care n lucrarea sa principal Lumea ca voint l repre*
dentare consider c esenta lumii este vointa universal, conceput ca o
voint oarb, irational, absurd.
nainte de experient, nainte de practic. AIirmatia aprioric
este
0
aIirmatie bazat numai pe speculatiile abstracte ale ratiunii ,pure" Si
care nu se sprijin pe experient si practic.
HI
Fat de Nu, nu-i dect un singur rspuns : Iia.
Nihilismul n-are nici un nteles.
Nu exist neant. Nu exist zero. Totul este ceva. Nimic nu nseamn
nimic.
Omul trieste din aIirmatie mai mult dect din pine.
A vedea si a dovedi nici chiar atta nu-i de ajuns. FilozoIia
trebuie s Iie o energie ; silinta si stiinta ei trebuie s Iie de a-J Iace pe om mai
bun. Socrate trebuie s ptrund n Adam si s dea nastere lui Marc-Aureliu '; cu
alte cuvinte, s-l Iac s ias din omul Iericirii pe omul ntelepciunii. S
schimbe Paradisul n Liceul
2
lui Aristotel. Stiinta trebuie s aib cldur. S
triesti din plin ce preocupare trist si ce rvn searbd ! Bruta trieste din
plin. S cugeti, iat adevrata biruint a suIletului. Oamenilor crora le e sete s
le arti drumul cugetrii, s le dai tuturor ca elixir cunoasterea lui dumnezeu, s
Iaci s se nIrteasc ntr-insii constiinta cu stiinta, s-i Iaci buni prin aceast
mbinare misterioas, asta e datoria IilozoIiei adevrate. Morala este o nIlorire
de adevruri. Contemplatia duce la actiune. Absolutul trebuie s Iie practic. Idealul
trebuie s Iie respirabil, satisIctor si hrnitor pentru suIletul omului. Idealul are
dreptul s zic : ,Luati, mncati, acesta e trupul meu ; luati si beti, acesta e
sngele meu I" ntelepciunea este o mprtsanie sInt. Numai cu aceast conditie
ea nceteaz de a mai Ii o pasiune stearp pentru stiint, spre a deveni mijlocul
unic si cel mai nalt al apropierii dintre oameni; din IilozoIie s-a nscut religia.
FilozoIia nu trebuie s Iie o ngrmdire de etaje cldit pe mister,
pentru ca s-o poti privi n voie, Ir alt rezultat dect acela de a satisIace
curiozitatea.
In ceea ce ne priveste, amnnd dezvoltarea ideii noastre pentru un
alt prilej, ne multumim a spune c nu ntelegem nici ca omul s Iie punct de
plecare si nici ca progresul s Iie scopul Iinal, Ir cele dou Iorte care alctuiesc
cei doi motori : credinta si iubirea.
1
mprat roman si IilozoI stoic (secolul al Il-lea).
2
Locul unde IilozoIul grec Aristotel (secolul al IV-lea
.e.n.) si
aduna discipolii.

VII
CE MASURI TREBUIE SA LUAM CIND FACEM MUSTRRI
Istoria si IilozoIia au datorii vesnice, care n aceiasi timp snt
si datorii simple : s-l combat pe CaiaIa devenit episcop, pe Dracon '
mprtitor de dreptate, pe Trimal-cion
2
legislator, pe Tiberiu mprat ; e
lmurit, drept si limpede, si nu d loc la nici o nentelegere. Dar dreptul
de a tri deoparte, cu toate neajunsurile si abuzurile Iui, trebuie s Iie
constatat si ngduit. Schivnicia e o problem omeneasc.
Atunci cnd vorbim de mnstiri aceste locuri de greseal,
dar si de nevinovtie ; de rtcire, dar si de bunvoint ; de nestiint, dar
si de devotament ; de chin, dar si de jertI trebuie, aproape
ntotdeauna, s spunem da sau nu.
O mnstire este o contrazicere. Are drept scop mn-tuirea
suIletului, iar ca mijloc jertIa. Mnstirea este cel mai mare egoism, al
crui sIrsit este cea mai mare uitare de sine.
A abdica pentru a domni aceasta pare s Iie lozinca
monahismului.
In mnstire omul suIer pentru a se bucura. Acolo el trage o
polit asupra mortii. ndur noaptea pmnteasc n ndejdea dobndirii
luminii ceresti. In mnstire iadul este primit ca avans din drepturile de
mostenire asupra paradisului.
Cine-si pune vlul si rasa comite o sinucidere a crei Plat e
vesnicia.
antichitate. Legile sale
excesiv
Legislator atenian din iv
erau de o severitate * Personaj din romanul Satyricon al
scriitorului latin Petroniu : bogtas
car
g jjs yp banchet Iastuos, om cinic si
corupt.
53
Nu ni se pare c pe o tem ca asta ar Ii nimerit batjocura. Aici
totul e serios : binele ca si rul.
Cine e drept ncrunt din sprncene, dar nu zmbeste niciodat
rutcios. ntelege mnia, dar reaua credint nu.
VIU
CREDINTA, LEGE
nc ceva.
Vestejim biserica atunci cnd ea colcie de intrigi; dispretuim
spiritualitatea nengduitoare cu ceea ce e vremelnic, dar l cinstim pretutindeni
pe omul care cuget.
Salutm pe cel ce ngenunche si se roag.
Omul are nevoie de o credint. Nenorocire celui ce nu crede n nimic
!
Nu stai degeaba cnd gndesti. Exist o munc ce se vede si una
care nu se vede.
A contempla nsemneaz a adnci; a gndi nsemneaz a munci.
Bratele ncrucisate muncesc ; minile mpreunate lucreaz. Privirea spre cer e o
actiune.
Thales ' a rmas patru ani nemiscat. A ntemeiat IilozoIia.
Pentru noi, schivnicii nu snt niste trndavi, sihastrii nu snt niste
lenesi.
A-ti ndrepta gndul spre Umbr e un lucru serios.
Fr s nlturm nimic din cele ce-am spus mai sus, credem c o
continu aducere-aminte a mormntului prinde bine celor n viat. Asupra
acestei chestiuni, preotul si IilozoIul snt de aceeasi prere. Trebuie s murim.
Staretul trapistilor
2
e gnd n gnd cu Horatiu.
S tii seam n viat de permanenta prezent a mormntului este
legea nteleptului si este si legea pustnicului. In aceast privint, pustnicul si
nteleptul se ntlnesc.
1
FilozoI materialist din Grecia antic (secolele VIIVI
.e.n.).
* Clugri dintr-un ordin monahal catolic din Franta, ntemeia!
In secolul al Xll-lea, cu un regulament deosebit de sever, dominat de
obsesia mortii
Exist o crestere material, pe care o voim. Exist s o mretie
moral, la care tinem.
Capetele nechibzuite si pripite spun :
,La ce Iolosesc chipurile astea nemiscate, alturi de mister ? La ce
slujesc ? Ce Iac ele ?"
Vai I Fat de ntunericul ce ne nconjoar si ne asteapt, Ir s
stim ce va Iace din noi mprstierea cea Ir de margini, rspundem : poate c
nu exist oper mai sublim dect aceea pe care o Iac aceste suIlete. Si adugm :
nu exist poate strdanie mai Iolositoare.
E mare nevoie de cei ce se roag necontenit, pentru cei ce nu se
roag niciodat.
Pentru noi toat problema e s stim ct gndire se pune n
rugciune.
Leibniz ' rugndu-se e ceva mret ! Voltaire nchinn-du-se e ceva
Irumos. Deo erexit Joltaire.
a

Sntem pentru religie contra religiilor.
Sntem dintre cei ce cred n inutilitatea moliItelor si n Irumusetea
sublim a rugciunii singuratice.
De altIel, n aceast clip pe care-o strbatem, clip care din
Iericire nu va lsa secolului al XlX-lea conturul ei, n ceasul acesta cnd attia
oameni stau cu Iruntea plecat si suIletul prea putin nltat, printre attea alte
Iiinte a cror moral este desItarea si a cror preocupare snt lucrurile mici si
diIorme ale materiei, oricine se exileaz ni se pare vrednic de respect. Mnstirea
e o renuntare. SacriIiciul Ir rost e totusi un sacriIiciu. S iei drept o datorie o
aspr greseal este o Iapt care-si are mretia ei.
Privit n sine si n chip ideal, si ca s ne nvrtim n jurul
adevrului pn la cercetarea neprtinitoare a tuturor aspectelor, mnstirea,
mnstirea de Iemei mai cu seam pentru c n societatea noastr Iemeia
suIer cel mai mult si acest surghiun al schitului contine n ideea ei o
mpotrivire mnstirea de Iemei are Ir ndoial oarecare mretie.
1
FilozoI idealist german (16461716), care s-a strduit s
mpace
bisericile catolic si protestant.
2
Voltaire a nljat-o lui dumnezeu (n original n limba
latina).

Viata asta de mnstire, att de sever si posomorita, pe care am
nItisat-o n cteva trsturi, nu e viat, Iiindc e lipsit de libertate ; nu e
moarte, Iiindc nu e deplin ; e locui straniu de unde se zreste, ca de pe
creasta unui munte nalt, de-o parte prpastia n care sntem, de cealalt
prpastia n care vom Ii ; e un hotar ngust si nnegurat care desparte dou lumi,
luminat si ntunecat de amindou deodat, si unde raza palid a vietii se
contopeste cu raza nedeslusit a mortii ; este penumbra mormntului.
Ct despre noi, care nu credem ceea ce cred aceste Iemei, dar care
trim ca si ele prin credint, nu ne-am putut gndi niciodat, Ir un Iel de
team religioas si plina de duiosie, Ir un Iel de mil plin de invidie, la aceste
Ipturi cucernice, ngrozite si ncreztoare, Ia aceste suIlete umile si mrete,
care ndrznesc a tri chiar pe marginea misterului, asteptnd ntre lumea
care le e nchis si cerul care nu li s-a deschis, cu Iaa spre lumina ce nu se
vede, avnd doar mngierea de-a crede c stiu unde se aIl, nzuind spre prpastie
si spre necunoscut cu privirea atintit n bezna neclintit, nge-nucheate, pierdute,
ncremenite si nIiorate, pe jumtate nltate de la pmnt la anumite ceasuri de
suIlul venit din adncuri al vesniciei.
CARTEA A OPTA
CIMITIRELE PUN STAPINIRE PE CE LI SE
ADUCE
IN CARE SE VORBESTE DE FELUL CUM SE
INTRA IN MNSTIRE
Intr-o cas ca asta, Jean Valjean era cum spusese
Fauchelevent ,czut ca din cer".
Srise peste zidul grdinii din coltul strzii Polonceau. Corul de
ngeri pe care-l auzise n mijlocul noptii erau clugritele care cntau utrenia ;
sala pe care o zrise n ntuneric era paraclisul ; Iantoma pe care o vzuse
ntins pe jos era o sor care-si Icea pocinta ; clopotelul al crui zgomot
l surprinsese att de straniu era clopotelul grdinarului, prins la genunchiul
mosului Fauchelevent.
Dup ce-au culcat-o pe Cosette, Jean Valjean si Fauchelevent,
cum am vzut, se osptar cu o bucat de brnz si cu o litr de vin, lng
un Ioc de vreascuri; pe urm, ntruct singurul pat care se aIla n barac era
ocupat de Cosette, se aruncar Iiecare pe cte un maldr de paie. nainte de
a nchide ochii, Jean Valjean zise : ,O s trebuiasc s rmn aici !"
Vorbele astea i-au umblat toat noaptea prin cap lui Fauchelevent.
La drept vorbind, nici unul dintre ei n-a putut dormi. Simtindu-se
descoperit si cu Javert pe urma lui, Jean Valjean si ddea seama c el si
Cosette ar Ii pierduti dac s-ar mai ntoarce n oras. ntruct vntul care se
abtuse din nou asupra lui l azvrlise n acest schit, Jean Valjean nu mai
avea dect un singur gnd : s r-Inn pe loc. Or, pentru un nenorocit n
starea jalnic n care se gsea el, mnstirea asta era n acelasi timp locul
cel mai primejdios si cel mai sigur. Cel mai pri-

mejdios, deoarece, nici un brbat neputnd s ptrund acolo,
dac ar Ii Iost descoperit, ar Ii nsemnat o vin vdit si Jean Valjean n-ar
Ii avut de Icut dect un pas de la mnstire la nchisoare ; si locul cel mai
sigur, Iiindc, dac izbutea s Iie primit si s stea acolo, cine oare ar Ii
venit s-l caute aici ? S locuiasc ntr-un loc nengduit, asta era scparea.
Fauchelevent, pe de alt parte, si Irmnta creierii. Ajunsese s
spun c nu mai ntelege nimic. Cum se Iace c domnul Madeleine se gsea
acolo n poIida zidurilor mprejmuitoare ? Zidurile mnstirilor nu se pot sri.
Cum de-a ajuns aici cu un copil ? Nu se poate sri un zid att de nalt cu un
copil n brate. Ce e cu copilul sta ? De unde-or Ii venind amndoi ? De cnd
era n mnstire, Fauchelevent nu mai auzise nimic despre Montreuil-sur-
mer si nu stia nimic din cele ce se petrecuser acolo. Mos Madeleine avea acea
nItisare care nu te ndemna s-i pui ntrebri; de altIel, Fauchelevent si
spunea : ,Nu poti pune ntrebri unui sInt". Domnul Madeleine si pstrase
n Iata lui toat vaza de care se bucurase nainte. Att numai c, din cteva
vorbe scpate de Jean Valjean, grdinarul se crezu ndrepttit s presupun c
domnul Madeleine dduse pesemne Ialiment din pricina vremurilor grele si
era urmrit de creditori; sau poate era amestecat n vreo chestiune politic si
se ascundea. Ca multi dintre tranii nostri din Nord, Fauchelevent rmsese
n sinea lui un vechi bonapartist. Ascunzndu-se, domnul Madeleine si
alesese ca adpost mnstirea, si dorinta s r-mn acolo era Iireasc. Dar
ceea ce-l lsa nelmurit, si lucrul la care Fauchelevent revenea mereu si-si
btea capul, era c domnul Madeleine se aIla acolo avnd si Ietita cu el.
Fauchelevent i vedea, i pipia, le vorbea si nu-s credea ochilor. In bordeiul
lui Fauchelevent ptrunsese misterul. Fauchelevent dibuia, Icnd diIerite
presupuneri si nu vedea limpede dect un singur lucru : ,Domnul Madeleine
mi-a salvat viata". Acest singur gnd precis i era de ajuns si-l Icu s ia o
hotrre. si zise n sinea lui : ,E rndul meu". Si adug n cugetul su :
,Domnul Madeleine n-a stat att de mult pe gnduri cnd a Iost

vorba s se vre sub crut ca s m scoat de-acolo". Se
hotr s-l scape pe domnul Madeleine.
Cu toate astea, si puse diIerite ntrebri si-si ddu diIerite
rspunsuri : ,Cu tot ce-a Icut el pentru mine, dac ar Ii un hot, l-as scpa
? Sigur c da. Dar dac ar Ii un ucigas, l-as scpa ? Sigur c da. Dar
pentru c e un sInt, l voi scpa ? Sigur c da."
Dar ca s-l tin n mnstire e grea problem ! In Iata acestei
ncercri aproape himerice, Fauchelevent nu ddu de loc napoi ; Iiind un
biet tran din Picardia, neavnd alt ndreptar moral dect devotamentul,
bunvointa si putin din acea veche viclenie trneasc pus de rndul sta
n slujba unui gnd generos, se hotr s treac peste oprelistile mnstirii si
peste asprele reguli ale schitului Saint-Benot. Mos Fauchelevent era un
btrn care toat viata Iusese un egoist si care, la sIrsitul zilelor sale,
schiop, beteag, nemaiavnd nici un rost pe lume, gsi plcut s Iie
recunosctor si, vznd c poate svrsi o Iapt bun, se apuc de ea
ntocmai ca un om care, n clipa mortii, ar da peste un pahar cu vin bun
din care n-a gustat niciodat si pe care l-ar bea cu sete. S-ar mai putea
spune c aerul pe care-l respira de ctiva ani n mnstirea asta i nimicise
personalitatea veche si sIr-sise prin a-l Iace s simt nevoia unei Iapte
bune, oricare ar Ii Iost ea.
Lu, prin urmare, hotrrea de a Ii credincios domnului Madeleine.
L-am numit mai sus ,un biet tran din Picardia". Denumirea e
potrivit, dar nu e deplin. La punctul unde am ajuns cu povestirea de
Iat, e necesar s ne oprim putin asupra Iizionomiei lui mos Fauchelevent.
Era tran, dar Iusese notar comunal, ceea ce aduga vicleniei sale
ndemnarea de a cuta chichite, iar simplicittii sale, puterea de
ptrundere. Nereusind din pricini diIerite n aIacerile sale, ajunsese din
notar crutas si salahor. Dar, n poIida njurturilor si a loviturilor de bici pe
care trebuia s le dea cailor, mai rmsese n el, dup ct se pare, ceva din
notarul comunal. Avea oarecare inteligent natural ; nu spunea nici ,e
multi", nici ,ei
69
Iace" ; stia s vorbeasc ~ lucru rar la tar ; ceilalti trani
ziceau despre dnsul : vorbeste aproape ca un domn cu plrie Fauchelevent
Icea n adevr parte dintre cei pe care limbajul obraznic si usuratic al
ultimului veac i numea ,semi-burghezi, semi-bdrani" si pe care porecla ce
cdea din castel n colib i eticheta ,cam trnoi, cam trgovet, sare si piper".
Fauchelevent, desi Ioarte ncercat si Ioarte istovit de soart, un Iel de suIlet
mbtrnit si prpdit, era totusi Ioarte vioi si Ioarte binevoitor, nsusire
pretioas, care-l mpiedica s Iie vreodat rutcios. Cusururile si viciile sale,
Iiindc avusese si din astea, erau de supraIat ; ntr-un cuvnt, Iizionomia lui
era una dintre cele care plac observatorului. Fata asta btrn n-avea nici
una din zbrciturile acelea suprtoare pe Irunte, care nseamn rutate
sau prostie.
Cnd se lumin de ziu, dup ce cugetase n Iel si chip, mos
Fauchelevent deschise ochii si-l vzu pe domnul Madeleine seznd pe
grmada lui de paie si privind-o pe Cosette cum dormea. Fauchelevent se
ridic n capul oaselor si zise :
Acum, Iiindc va gsiti aici, spuneti-mi : cum veti
Iace ca s intrati de-a binelea ?
Vorbele astea zugrveau toat situatia si-l trezir pe Jean
Valjean din visare.
Cei doi btrni ncepur s se sItuiasc.
Mai nti zise Fauchelevent nu trebuie sa
puneti de loc piciorul aIar din odaia asta, nici dumnea
voastr, nici Iata. Un pas n grdin si ne-am ars !
Asa e !
Domnule Madeleine zise din nou Fauchelevent
ati picat ntr-un moment Ioarte bun, vreau s spun
Ioarte ru ; una dintre surori e grav bolnav. Din cauza
asta n-o s ne prea ia nimeni n seam. S-ar prea c
trage s moar. I se Iac rugciunile de patruzeci de ore.
Toat mnstirea e-n picioare Toate-si Iac de lucru. Cea
care se stinge e o sInt. De Iapt, toti cei de-aici snt
niste sIinti. Singura deosebire dintre ele si mine este c
ele spun : ,chilia noastr", iar eu spun : ,bordeiul meu".
O s se Iac slujb pentru cei ce snt n agonie, pe urm

slujb pentru morti. Astzi n-o sa ne supere nimeni aici; nu
rspund ns pentru ce va Ii mine.
Totusi spuse Jean Vaijean cocioaba asta e
vrt n intrndul zidului, e ascuns ntre ruine, ncon
jurat de copaci, nu poate Ii vzut din mnstire.
Si eu mai spun c nici o clugrit nu se apropie
vreodat de ea.
Atunci ?
Tonul ntrebtor al acestui ,atunci" nsemna : ,Mi se pare c se
poate rmne aici ascuns". La aceast ntrebare Fauchelevent rspunse :
Snt si cele mici.
Care cele mici ? ntreb Jean Vaijean.
Pe cnd Fauchelevent deschise gura ca s lmureasc ce
spusese, se auzi un sunet de clopot.
A murit clugrita, spuse el. Iat semnalul I
Si-i Icu semn lui Jean Vaijean s asculte.
Clopotul sun a doua oar.
E semnalul care vesteste moartea, domnule Made-
leine. Clopotul va suna asa la Iiecare minut, timp de
douzeci si patru de ceasuri, pn ce trupul va Ii scos
din biseric. Vedeti ? Se joac. In timpul recreatiilor e
de ajuns s le scape o minge, pentru ca s vin pn aici
si, cu toate c n-au voie, caut si rscolesc peste tot.
Snt niste draci ngerii stia !
Care anume ? ntreb Jean Vaijean.
Fetele. V-ar descoperi numaidect. Ar striga : ,Ia
uitati-v ! Un brbat !..." Dar azi nu-i nici o primejdie.
N-o s li se dea recreatie. Toat ziua or s se Iac numai
rugciuni. Auziti clopotul ? Asa cum v-am spus : o lovi
tur pe minut. Semnalul mortii.
Am nteles, mos Fauchelevent. E si un internat aici.
Si Jean Vaijean si spuse pentru el : ,Am gsit educa
tia potrivit pentru Cosette".
Fauchelevent exclam :
La naiba I Si ce dac snt Iete ? Cum ar mai ciripi
n jurul nostru ! Cum ar mai lua-o la goan ! Aici a Ii
brbat nsemneaz a avea cium. Vedeti Ioarte bine c
mi-a legat un clopot la picior, ca unei Iiare.

Jean Valjean era din ce n ce mai coplesit de gnduIi. ,Mnstirea
asta ne va salva", sopti el. Apoi cu glas tare :
Da, greutatea e s putem rmne.
Nu zise Fauchelevent s 5:te(i iesi.
Jean Valjean simti c-i nvleste sngele n inim.
S putem iesi ?
Da, domnule Madeleine, ca s puteti intra din no:
aici trebuie mai nti s iesiti.
Si dup ce ls s treac o lovitur de clopot, Fauchelevent adug :
Nu se poate s v gseasc aici. Pe unde-ati venit ?
Pentru mine ati czut din cer, pentru c v cunosc, dar
pentru clugrite e neaprat nevoie s intrati pe poart.
Deodat se auzi un sir destul de complicat de sunete dintr-un alt
clopot.
A ! zise Fauchelevent snt chemate maicile din
sIat. Se duc la adunare. Se tine totdeauna sIat cnd moare
cineva. A murit cnd se lumina de ziu. Asa se moare
aici de obicei : cnd se lumineaz de ziu. N-ati putea
oare s iesiti pe-acolo pe unde-ati intrat ? M rog, ier-
tati-m c v ntreb, dar pe unde ati intrat ?
Jean Valjean se nglbeni. Numai la gndul de-a cobor din nou n
strada aceea ngrozitoare ncepea s tremure. S iesi dintr-o pdure plin de
tigri si, o dat ajuns aIar, s te pomenesti cu un prieten care te sItuieste s
te ntorci acolo ! Jean Valjean si nchipuia c politia toat rscoleste nc
mahalaua, agentii stau la pnd, peste tot sentinele, brate groaznice ntinse ca
s-l apuce de guler, poate chiar Javert n colt la rspntie.
Peste putint 1 zise el. Mos Fauchelevent, s pre
supunem c am czut din cer.
Nu e nevoie s mi-o mai spuneti. Bunul dumnezeu
v-o Ii luat de mn ca s v priveasc de-aproape si pe
urm v-a dat drumul. Numai c el voia s v trimit
ntr-o mnstire de clugri si s-a nselat! Hait, alt sem
nal ! E pentru portar, ca s se duc s nstiinteze pri
mria, pentru ca la rndul ei s vorbeasc cu medicul
legist s vin s vad mortul. Toate astea Iac parte din

ceremonialul mortii. Maicilor nu le prea place vizita asta. Un
medic n-are nimic sInt. Ridic vlul. Cteodat ridic si altceva. Ce repede
l-au anuntat pe medic de data asta ! Ce poate Ii ? Micuta dumneavoastr
doarme mereu. Cum o cheam ?
Cosette.
Da. Ei n-o s-i Iie greu s ias de aici. Poarta mea
de serviciu d n curte. Bat n ea, portarul mi deschide.
Am cosul meu pe spate, cu mititica nuntru. Ies. Mos
Fauchelevent pleac cu cosul ; e Ioarte Iiresc. S-i spu
neti Ietei s stea linistit. O s stea sub toala cosului.
O s-o las, att ct trebuie, la o prieten btrn, Iruct-
reas, n strada Chemin-Vert, care e surd si unde se
aIl si un ptut. Am s-i strig Iructresei n ureche c e
o nepoat de-a mea si s-o tin pn mine. Dup aceea,
mititica o s se-ntoarc mpreun cu dumneavoastr.
Pentru c o s v ajut s veniti napoi. Neaprat. Dar
dumneavoastr cum o s iesiti ?
Jean Valjean ddu din cap.
S nu Iiu vzut de nimeni, mos Fauchelevent.
Asta-i problema. Gseste un mijloc s m scoti ca pe
Cosette, ntr-un cos si sub o toal.
Fauchelevent si scrpina sIrcul urechii cu degetul mijlociu
al minii stngi, semn de mare ncurctur. Un al treilea semnal l
ntrerupse.
Pleac medicul legist, zise Fauchelevent. S-a uitat
si a spus : ,A murit! E-n regul 1" Cnd medicul a isc
lit, pasaportul pentru rai, dricarii trimit un sicriu. Dac
e o maic, maicile i pun giulgiul ; dac e o sor, giulgiul
i-l pun surorile. Dup aceea eu bat cuiele. Asta Iace parte
din ndeletnicirile mele de grdinar. Un grdinar e si
putin gropar. Moarta e asezat ntr-o ncpere de jos a
bisericii, care d spre strad si n care, n aIar de me
dicul legist, nu are voie s intre nici un brbat. Nu-i
socotesc brbati pe ciocli si pe mine. Acolo bat eu cuiele
la sicriu. Cioclii vin s-l ia si... mn birjar !... Asa se
duce cineva n cer. Vin cu o lad n care nu e nimic si
o scot cu cevp nuntru. Iat ce va s zic nmormntare.
De profundis.
1

O raz de soare mngia Iata Cosettei, care deschisese putin gura
n somn si prea astIel un nger care bea lumin. Jean Valjean nu-si mai
lua ochii de la ea. Nu mai auzea ce spunea Fauchelevent.
Faptul c nu te ascult nimeni nu e un motiv s taci. Btrnul
grdinar si urm linistit sporovial :
Se sap groapa la cimitirul Vaugirard. Se spune c
au s nchid cimitirul sta Vaugirard. E un cimitir
vechi, n aIar de regulamente, care n-are uniIorm si
care o s Iie scos la pensie. Pcat, c-i la ndemn ! Am
si eu un prieten acolo, pe mos Mestienne, groparul. C
lugritelor de-aici li se Iace un hatr : snt duse la ci
mitir pe nnoptate. E o ordonant a preIecturii anume
pentru ele Dar ce de ntmplri de ieri pn azi ! Maica
CruciIixion a murit, iar mos Madeleine...
E ngropat! zise Jean Valjean, zmbind cu tristete.
Fauchelevent i ntoarse vorba :
La naiba ! Dac ai Ii aici pentru totdeauna, asta
ar Ii o adevrat nmormntare.
Un al patrulea semnal rsun. Fauchelevent lu repede din cui
genuncherul cu clopotel si si-l potrivi din nou pe genunchi.
De data asta e pentru mine. M cheam maica sta
ret. Bine, s strng mai repede catarama Domnule Ma
deleine, s nu v miscati de-aici si s asteptati ! S-a
mai ntmplat ceva. Dac v e Ioame, aveti acolo vin,
pine si brnz.
Si iesi din bordei zicnd :
Vin ! Vin ndat !
Jean Valjean l vzu strbtnd repede grdina, att ct putea
cu piciorul lui beteag, aruncndu-si ochii tn treact spre pepenii lui.
In mai putin de zece minute dup asta, mos Fauchelevent, al
crui clopotel punea, n drumul lui, clugritele
1
Prescurtare a nceputului psalmului 129, zis al Penitentei : De
profundis clamavi... (,,Strigat-am din adncuri") ; psalmul exprim cin)a
si se cnt Ia catolici n cursul nmormntrii.
pe goan, btea ncetisor la o us si o voce blnd i
rspundea : ,Pururea ! Pururea !" adic : ,Intr !"
Era usa vorbitorului rezervat grdinarului pentru nevoile
serviciului. Vorbitorul sta se aIla lng sala unde se tineau sedintele.
Maica staret, stnd pe singurul scaun din vorbitor, l astepta pe
Fauchelevent.
II
FAUCHELEVENT IN FATA GREUTTILOR
A lua un aer tulburat si grav e caracteristic, n mprejurri
grele, pentru unii oameni si pentru unele proIesiuni, si mai cu seam
pentru preoti si clugri. In clipa n care Fauchelevent intra, aceast
ndoit preocupare era ntiprit pe Iigura staretei, care era acea
ncnttoare si nvtat domnisoar de Blemeur, maica Innocente, de
obicei att de voioas.
Grdinarul salut cu sIial si rmase n pragul chiliei.
Stareta, care nvrtea ntre degete mtniile, ridic ochii si zise :
A, dumneata esti, mos Fauvent!
Aceast prescurtare Iusese adoptat n mnstire.
Fauchelevent salut din nou.
Mos Fauvent, te-am chemat.
Iat-m, cuvioas maic !
Am de vorbit cu dumneata.
Si eu de asemenea zise Fauchelevent cu o n
drzneal de care se temea n suIletul lui am ceva
de spus cucernicei maici.
Stareta se uit la el.
A, vrei s-mi Iaci vreo comunicare ?
O rugminte.
Ei bine, vorbeste !
Unchiasul Fauchelevent, Iostul notar comunal, era dintre
tranii aceia care au ndrzneal. O oarecare nestiint ndemnatic este
o Iort ; nu te ndoiesti de ea si asta te prinde. De peste doi ani de cnd
locuia n m-
5 - Mizerabilii, vel. II
nstire, Fauchelevent reusise s ptrund n comunitate. Totdeauna
singuratic, vzndu-si de grdinritul lui, n-avea nimic altceva de Icut dect s
Iie curios. Departe cum era de toate aceste Iemei cu vl care mergeau ncoace
si-ncolo, el nu vedea naintea lui dect o perindare de umbre. Tot cercetndu-le si
ptrunzndu-le, izbutise s pun din nou carne omeneasc n toate aceste
Iantome si, pentru el, moartele astea triau. Era ca un surd a crui vedere se
mreste si ca un orb al crui auz se ascute. S-a silit s deosebeasc ntelesul
Iiecrui semnal si a reusit; astIel nct mnstirea asta ciudat si tcut n-avea
nimic ascuns pentru el ; sIinxul sta i ndruga la ureche toate tainele lui.
Fauchelevent, stiind totul, ascundea totul. Asta era dibcia lui. Toat
mnstirea l credea tmpit. Mare merit n religie ! Maicile din sIat Iceau caz de
Fauchelevent. Era un om mut, dar curios. Le inspira ncredere. AIar de asta,
era ordonat si nu iesea dect pentru nevoile dovedite ale livezii si ale grdinii de
zarzavat. Aceast cumptare n Ielul lui de-a Ii era luat n seam. Si nu
putin lucru a Iost cnd a Icut s Ilecreasc doi oameni ; la mnstire pe
portar, si a aIlat astIel multe amnunte de-ale vorbitorului ; iar la cimitir pe
gropar, si a aIlat ciudteniile nmormntrii. In Ielul sta avea despre aceste
clugrite o ndoit cunostint : una a vietii si alta a mortii. Dar el nu abuza de
nimic. Comunitatea tinea la el. Btrn, schiop, ne-vznd nimic, poate si putin
surd, ce de nsusiri ! Ar Ii Iost greu de nlocuit.
In Iata cuvioasei starete, unchiasul, cu siguranta celui ce se stie
pretuit, ncepu o poliloghie ca la el la tar, destul de lung si de ncurcat.
Vorbi mult despre vrsta lui, despre betesugurile lui, despre povara anilor, num-
rnd ndoit de aci nainte pentru el, despre cerintele de lucru mereu sporite,
despre mrimea grdinii, despre noptile de veghe, ca ultima, spre exemplu, cnd
a trebuit s acopere pepenii cu paie din cauza lunii si sIrsi prin a ajunge la
aceasta : c avea un Irate (stareta tresri) un Irate care nu mai e tnr
(stareta tresri din nou, dar tresri linistitor) c, dac lucrul i s-ar ngdui,

acest Irate ar putea veni s-i ajute si s locuiasc cu el, c
e Ioarte bun grdinar, c mnstirea ar trage mari Ioloase de pe urma
lui mai mari chiar dect ar putea aduce el c, de altIel, dac
Iratele lui n-ar Ii primit, el, ca mai n vrst, simtindu-se neputincios si
nendestultor la munc, cu toat prerea de ru, va Ii nevoit s plece ;
c Iratele lui avea o nepoat pe care ar aduce-o cu dnsul, care ar Ii
crescut aici n Irica lui dumnezeu si care, poate cine stie ? ntr-
o bun zi s-ar clugri.
Cnd sIrsi vorba, stareta se opri din Irmntarea m-tniilor
ntre degete si-i spuse :
Pn disear o s poti gsi un drug mare de Iier ?
Pentru ce v trebuie ?
Ca prghie.
Da, preacuvioas maic, rspunse Fauchelevent.
Stareta, Ir s mai rosteasc o vorb, se ridic, intr
ii camera de-alturi, care era sala de sedinte si unde de
bun seam toate maicile din sIat se aIlau adunate. Fauchelevent rmase
singur.
III
MAICA INNOCENTE
Trecuse aproape un sIert de ceas. Stareta se ntoarse si se
asez din nou pe scaun.
Att ea ct si Fauchelevent preau ngndurati. Reproducem
ct putem mai exact convorbirea dintre ei.
Mos Fauvent ?
Preacucernic maic ?
Cunosti capela.
Am acolo un coltisor al meu de unde ascult sInta
liturghie si rugciunile.
Dar n stran n-ai stat niciodat cnd ai avut de
lucru ?
De vreo dou-trei ori.
Trebuie ridicat o piatr.

Grea ?
Lespedea pardoselii de lng altar.
Piatra care acoper cripta ?
Da.
Pentru asta ar trebui doi brbati.
Maica Ascension, care Iace ct un brbat, o s-ti
ajute.
O Iemeie nu poate Iace niciodat ce Iace un brbat.
Nu-ti putem da dect o Iemeie ca s-ti ajute. Face
Iiecare ce poate. Eu nu-l dispretuiesc pe Merlonus
Horstius pentru c nu ne d dect trei sute saizeci si
sapte de epistole de-ale sIntului Bernard, pe cnd p
rintele Mabillon ne d patru sute saptesprezece.
Nici eu.
Totul e s lucrm Iiecare dup puterile noastre.
Mnstirea nu e un santier.
Iar o Iemeie nu e un brbat. Fratele meu e n
tr-adevr Ioarte voinic.
O s ai si o prghie.
E singurul soi de cheie care se potriveste la astIel
de porti.
Piatra are un belciug.
O s trec drugul prin el.
Si piatra e asezat n asa Iel nct poate Ii ntoars
pe muche.
Prea bine, cucernic maic. Am s deschid cripta.
Iar cele patru maici cntrete vor Ii de Iat.
Si dup ce-am deschis cripta ?
Va trebui s-o acoperi din nou.
Asta-i tot ?
Nu.
Astept ordinele dumneavoastr, preacucernic maic.
Fauvent, noi avem ncredere n dumneata.
Snt pus aici ca s nu m dau ndrt de la nimic.
Si pentru ca s nu vorbesti nimic.
Da, preacucernic maic.
u Dup ce vei deschide cripta...
O nchid la loc.

Dar mai nainte...
Mai nainte ce, preacucernic maic ?
Va trebui s cobori ceva nuntru.
Urm o scurt tcere. Dup tremurul buzelor, care prea s
arate nehotrre, stareta rupse tcerea.
Mos Fauvent !
Preacucernic maic ?
Stii c azi-dimineat a murit o maic.
Nu.
Cum ? N-ai auzit clopotul ?
Nu s-aude nimic n Iundul grdinii.
Adevrat ?
Abia dac iau seama cnd m sunati pe mine.
A murit cnd se lumina de ziu.
Si pe urm, azi-dimineat vntul nu btea nspre
mine.
E maica CruciIixion, o preaIericit.
Stareta tcu, buzele i se miscar o clip, ca si cum s-ar Ii
rugat n gnd si urm :
Acum trei ani, o jansenist ', doamna de Bethune,
s-a convertit numai pentru c a vzut-o pe maica Cruci
Iixion rugndu-se.
A, da, acum aud clopotul, preacucernic maic.
Maicile au dus-o n camera moartelor, care d n
biseric.
Stiu.
AIar de dumneata, nici un brbat nu poate si nu
trebuie s intre n odaia aceea. Bag bine de seam !
Asta ar mai lipsi : s intre un brbat n camera moar
telor !
Zu c da.
Cum ?
Zu c da.
Ce tot spui ?
Zic : zu c da.
Zu c da ce ?
' O adept a lui Jansenius, episcop olandez (15851638), care a
Iormulat o doctrin ce tinde la limitarea liberului arbitru si a predestinrii.
Preacucernic maic, eu nu zic.: ,Zu c da ce",
eu zic : ,zu c da" !
Nu te-nteleg. De ce spui ,zu c da" ?
' Ca s zic ca dumneavoastr, preacucernic maic.
Dar eu n-am spus ,zu c da".
N-ati spus, dar am spus-o eu, ca s zic ca dumnea
voastr.
In clipa aceea btu ora nou.
In ceasul al noulea al diminetii si n orice alt
ceas, ludate si slvite Iie preasIintele daruri ale alta
rului ! zise stareta.
Amin ! zise Fauchelevent.
Ceasul btuse la timp, reteznd-o scurt cu ,zu c da I"
Altminteri, poate c stareta si Fauchelevent n-ar mai Ii iesit niciodat din
ncurctur.
Fauchelevent si sterse Iruntea.
Stareta ngn iarsi ceva Ioarte ncet, de bun seam o
rugciune, apoi ridic glasul :
Pe cnd tria, maica CruciIixion Icea convertiri ;
dup moarte o s Iac minuni.
O s Iac ! rspunse Fauchelevent, potrivindu-si
vorba dup a staretei, ca s n-o mai scrnteasc de-aici
nainte.
Mos Fauvent, comunitatea a Iost binecuvntat eu
maica CruciIixion. Desigur, nu-i este dat oricui s moar
cum a murit cardinalul de Beruile slujind sInta liturghie
si s-si dea suIletul rostind aceste cuvinte : Hanc igitiur
oblationem'. Dar, Ir s aib parte de atta Iericire,
maica CruciIixion a avut o moarte binecuvntat. Si-a
pstrat cunostinta pn n clipa cea din urm. Vorbea
cnd cu noi, cnd cu ngerii. Ne-a mprtsit ultimele ei
dorinti. Dac dumneata ai avea mai mult credint si
dac ai Ii putut s ptrunzi n chilia ei, ti-ar Ii lecuit
piciorul numai atingndu-l. Zmbea. Se vedea c nvia
ntru domnul. In sIrsitul ei se simtea raiul.
Fauchelevent crezu c ascult sIrsitul unei predici.
Amin, zise el.
1
Iat darul cuvinte din messa catolic.

Mos Fauvent, trebuie s mplinim voia mortilor.
Stareta nsir cteva boabe din mtniile ei. Fauche-
levent tcea. Ea continu :
Am ntrebat n privinta asta mai multe Iete biseri
cesti care ostenesc ntru domnul, care au deprinderea
celor sIinte si care culeg roade minunate.
Preacucernic maic, dangtul clopotului se aude
mult mai bine de-aici dect din grdin.
De altminteri, e mai mult dect o moart : e o
sInt.
Ca si dumneavoastr, preacucernic maic.
De douzeci de ani se culca n cosciugul ei, cu n
voirea pe care i-o dduse anume sIntul nostru printe
Pius al VH-lea.
Care l-a ncoronat pe mp... Buonaparte.
Pentru un om siret ca Fauchelevent, pomenirea acestui nume era
nepotrivit. Din Iericire, stareta, cuIundat n gindurile ei, nu-l auzi. Ea urm
:
Mos Fauvent!
Preacucernic maic ?
SIntul Diodor, arhiepiscopul Capadochiei, a tinut
s se scrie pe mormntul su numai acest cuvnt : acarus,
care nseamn rim. Asa s-a Icut. Este adevrat ?
Da, preacucernic maic.
PreaIericitul Mezzocane, staretul de la Aquila, a
vrut s Iie ngropat sub spnzurtoare. Asa s-a Icut.
E-adevrat.
SIntul Terentiu, episcop de Port, oras asezat Ia
vrsarea Tibrului n mare, a cerut s i se sape pe lespede
semnul care se pune pe groap paricizilor, ndjduind
astIel c trectorii i vor scuipa pe mormnt. 1 s-a Icut
voia. Trebuie s-i ascultm pe cei morti.
De bun seam.
Trupul lui Bernard Guidonis, nscut n Franta,
lng Roche-Abeille, a fost asezat, precum poruncise el
si contra vointei regelui Castiliei, n biserica dominica
nilor din Limoges, cu toate c Bernard Guidonis Iusese
episcop de Tuy n Spania. Se poate mpotrivi cineva ?
Nicidecum, preacucernic maic.

Faptul este adeverit de Plantavit de la Fosse.
Stareta mai nsir cteva boabe de mtnii. Apoi spuse :
Mos Fauvent, maica CruciIixion va Ii ngropat n
cosciugul n care se culca de douzeci de ani.
Asa se cuvine.
E o prelungire a somnului.
Atunci, va trebui s-o nchid n cosciugul acela ?
Da.
Si vom lsa deoparte sicriul pompelor Iunebre ?
Chiar asa.
Snt la ordinele preacucernicei comunitti.
Cele patru maici cntrete ti vor ajuta.
S bat n cuie sicriul ? N-am nevoie de ele.
Nu. S-l cobori.
Unde ?
In cript.
Care cript ?

De sub altar.
Fauchelevent avu o tresrire.
Cripta de sub altar ?
De sub altar.
Dar...
Vei avea un drug de Iier.
Da, dar...
Vei ridica lespedea cu drugul trecut prin belciug.
Dar...

Trebuie s mplinim voia mortilor. Cea din urm
dorint a maicii CruciIixion a Iost s-o ngropm n cripta
de sub altarul capelei, s nu Iie depus n pmnt proIan,
ci s rmn si dup moarte acolo unde s-a rugat n
timpul vietii. Ne-a cerut, adic ne-a poruncit acest lucru.
Dar asa ceva e oprit.
Oprit de oameni, dar poruncit de dumnezeu.
Dar dac se aIl ?
Avem ncredere n dumneata.
O, eu snt o piatr din zidul dumneavoastr !
Maicile s-au adunat. Maicile din sIat, cu care toc
mai m-am sItuit, si care continu s delibereze, au ho-
trt ca maica CruciIixion s Iie ngropat, asa cum a

cIon'I, in coscugul ei, sub altarul nostru. nchipuie-ti si
dumneata, mos Fauvent, dac au s se ntmple minuni aici, ce Ial ntru
domnul pentru comunitate ! Minunile ies din morminte.
Preacucernic maic, dar dac agentul serviciului
de salubritate...
SIntul Benedict al II-lea s-a mpotrivit lui Con
stantin Pogonat' n ceea ce priveste locul de nmor-
mntare.
Totusi, comisarul de politie...
Chonodmaire, unul din cei sapte regi germani care
au ptruns n Galia n timpul imperiului lui Constantin,
a recunoscut n chip Iormal dreptul clugrilor de a Ii
ngropati n biseric, adic sub altar.
Dar inspectorul preIecturii...
In Iata crucii lumea nu nsemneaz nimic. Martin,
cel de-al unsprezecelea seI al clugrilor certosani, a
dat ordinului su urmtoarea deviz : Stat crux, dam
volvitur orbis
2
.
Amin I zise Fauchelevent, izbutind n Ielul acesta
s ias din ncurctur ori de cte ori auzea vorbindu-se
latineste.
Cine a tcut vreme ndelungat se multumeste cu orice auditoriu.
In ziua cnd iesi din nchisoare, coplesit de dilemele si de silogismele
Irmntate acolo, Gymnasto-ras
3
se opri n Iata primului pom pe care-l
ntlni n calea lui, i tinu o cuvntare si-si ddu toat silinta s-l conving.
Stareta, deprins cu zgazurile tcerii, rzbit de nevoia de-a da drumul
gndurilor care-o npdeau, se ridic de pe scaun si ls s-i tsneasc
vorbele ca nvala unui stvilar deschis :
La dreapta mea l am pe Benedict, iar la stnga pe
Bernard. Cine e Bernard ? E cel dinti staret de la Chair-
vaux. Fontanes (n Burgundia) e un tinut blagoslovit,
pentru c s-a nscut el acolo. Pe tatl Iui l chema
' Primul a Iost pap, cellalt mprat bizantin ambii n
secolul l Vll-lea.
2
Crucea rmne, n timp ce lumea trece (n original n limba
latin)
1
Retor grec din perioada alexandrin.

Teceli-n, iar pe maic-sa Alethe. A nceput la Cteaux, ca sa
ajung la Clairvaux ; a Iost hirotonisit staret de ctre episcopul Guillaume
de Champeaux din Chlons-sur-Saone ; a avut sapte sute de ucenici si a
ntemeiat o suta saizeci de mnstiri : a nIrnt pe Abeilard la sinodul din
Sens n 1140 si pe Pierre de Bruys', pe discipolul acestuia, Henry, si un alt
soi de rtciti crora li se spunea ,apostolicii" ; l-a nIruntat pe Arnauld
din Brescia
2
, l-a dobort pe clugrul Raoul, omortor al evreilor; a tinut n
Iru, n 1148, sinodul din Reims; a Icut s Iie osndit Gilbert de la
Poree
3
, episcop de Poitiers, a Icut s Iie osndit Eon de l'Etoile *, a pus
capt nentelegerilor dintre printi ; l-a ndrumat pe regele Ludovic cel
Tnr
6
, l-a sItuit pe papa Eugen al III-lea, a ornduit Templul
8
, a
predicat pentru cruciad, a Icut n viata sa dou sute cincizeci de minuni,
dintre care treizeci si nou ntr-o singur zi. Cine e Be-nedict ? E patriarhul
din Monte-Casino ; este cel de-al doilea ctitor al sIinteniei claustrale ; este
Vasile al Apusului
7
; ordinul din care Icea parte a dat patruzeci de
1
Provansal din secolele XIXII, precursor al reIormei
religioase,
predica rentoarcerea Ia crestinismul primitiv, condamnnd clericalismul
si monahismul. A Iost ars pe rug n 1126 ca eretic.
2
ReIormator religios si politic italian din secolul al Xll-lea.
A pro
vocat o revolta Ia Roma mpotriva papei, dar a Iost nIrnt si ucis.
3
Teolog scolastic Irancez din secolul al Xll-lea, condamnat de
ctre
Conciliul din Reims, prezidat de papa Eugen al III-lea.
ReIormator religios breton din secolul al Xll-lea.
nvttura sa,
pronuntat anticlerical, a dus la condamnarea lui de ctre Canciliul
din Reims.
1
Alt denumire a Iui Ludovic al Vll-lea, rege al Frantei de la
1137 la 1180.
E vorba de ordinul templierilor, nIiintat n 1118 n
Palestina,
alctuit mai ales din Irancezi : era monahal si militar totodat. Misiu
nea sa era s apere Palestina de arabi. Dup recucerirea Ierusalimului
de ctre arabi (sIrsitul secelului al Xll-lea) s-a retras n Franta, unde
poseda bogtii imense.
' Benedict, creatorul ordinului clugresc catolic al
benedictinilor, a ndeplinit n biserica apusean un rol asemntor cu al lui
Vasile, zis cel Mare, episcop de Cesarea (Asia Mic, secolul al IV-Iea), n
biseric crestin din rsrit, unde se numr printre Iondatorii vieIii mo-
nahale.

papi, dou sute de cardinali, cincizeci de partriarhi, o mie sase
sute de arhiepiscopi, patru mii sase sute de episcopi, patru mprati,
dousprezece mprtese, patruzeci si sase de regi, patruzeci si una de regine,
trei mii sase sute de sIinti canonizati, si dinuieste de o mie patru sute de ani.
De-o parte sIntul Bernard, de alta agentul serviciului salubrittii ! De-o parte
sIntul Be-not, de alta inspectorul serviciului gunoaielor! Statul, serviciul
gunoaielor, pompele Iunebre, regulamentele, administratia, oare nu stim noi ce
nseamn asta ? Orice trector s-ar revolta dac-ar vedea cum se poart cu noi.
Nu ni se d voie nici mcar s druim trna noastr lui Isus Hristos !
Salubritatea dumitale e o nscocire revolutionar. Domnul Isus subordonat
comisarului de politie iat ce e veacul nostru ! Nici un cuvnt, Fauvent!
Sub dusul sta, Fauchelevent nu prea se simtea bine. Stareta
continu :
Nimeni nu poate pune la ndoial dreptul mnstirii de-a hotr
n ceea ce priveste nmormntarea. Numai Ianaticii si rtcitii ar Ii n stare s-l
tgduiasc. Trim vremuri de groaznic ntunecare. Nu stim ceea ce trebuie s
cunoastem si stim ceea ce nu trebuie stiut. Sntem josnici si Ir credint. Snt
oameni n vremea noastr care nu Iac nici o deosebire ntre marele sInt Bernard
si Bernard zis ,al sracilor catolici", un oarecare preot de treab, care a trit prin
veacul al XHI-lea. Altii pctuiesc pn-ntr-att, nct pun esaIodul lui Ludovic al
XVI-lea alturi de crucea lui Isus Hristos. Ludovic al XVI-lea n-a Iost dect un
rege. S ne temem, dar de dumnezeu ! Nu mai exist nici drept, nici nedrept.
Cunoastem numele lui Voltaire, dar nu-l cunoastem pe al lui Cesar de Bus '.
Totusi, Cesar de Bus este un preaIericit, iar Voltaire un pctos. Cardinalul de
Pe'rigord
2
, cel din urm arhiepiscop, nu stia nici mcar
' Feudal Irancez din secolul al XVI-lea, care dup o viat
agitat s-a clugrit. A nIiintat, n scopuri de propagand catolic, srdinul
..Iratilor doctrinei crestine".
* Cardinalul de Perigord, numit Alexandre de Talleyrand-
Perignrd, rud a cunoscutului ministru de externe al lui Napoleon. A Iost
arhie piscop al Parisului pe vremea restauratiei.
75
c Charles de Gandren i-a urmat l:i Berulle, si Francois Bourgoin
lui Gondren, si Jean Francois Senault lui Bour-goin, si printele de Sainte-
Marthe lui Jean Francois Senault'. Numele printelui Coton e cunoscut, nu
pentru c a Iost printre cei trei care au sprijinit ntemeierea oratoriului, ci
pentru c i-a dat prilej regelui hughenot Henric al IV-lea s-l njure
2
. SIntul
Francois de Sales
3
plcea oamenilor din lumea bun Iiindc msluia
crtile la joc. Si pe urm este atacat religia. De ce ? Pentru c au existat
preoti pctosi, pentru c Sagittaire, episcop de Gap, era Iratele lui Salone,
episcop de Embrun, si pentru c amndoi l-au urmat pe Momol. Ce
nsemntate are ? II mpiedic asta oare pe Martin de Tours
4
s Iie sInt si s
Ii dat jumtate din mantia sa unui srac ? SIintii snt persecutati. nchidem
ochii n Iata adevrurilor. Ne-am obisnuit cu bezna. Cele mai slbatice
animale snt cele oarbe. Nimeni nu se gndeste serios la pedeapsa vesnic.
O, lume pctoas ! In numele regelui nsemneaz azi n numele revolutiei.
Nu mai stim ce datorm nici celor vii, nici celor morti. E oprit s mori ca un
sInt. Inmormnta-rea e o aIacere lumeasc. E-ngrozitor ! SIntul Leon al II-
lea
5
a scris anume dou scrisori, una lui Pierre Notaire, alta regelui
vizigotilor, pentru a combate si a nltura autoritatea exarhului si
atotputernicia mpratului n chestiunile privitoare la morti. Gautier,
episcop de Ch-
1
Gondren, Bourgoin, Senault etc. superiori ai ordinului
oratorie-
nilor din Franta (secolul al XVII-lea) dup cardinalul de Berulle.
2
Pierre Coton, iezuit Irancez (15641626), conIesorul Iui
Henric al IV-lea si al Iui Ludovic al XlII-lea.
Se spune c, mustrndu-l ntr-o
zi pe Henric al IV-lea pentru c, ori de cte ori voia s njure, ex
clama : ,Jarnidieu 1" (Se renie Dieu), i propuse s nlocuiasc aceast
exclamatie cu ,Jarnicoton I" (Se renie Coton).
,,11 tgduiesc pe dumnezeu I", ,,11 tgduiesc pe
plcu regelui si njurtura ajunse la mod.
3
Episcop Irancez din secolele XVI-XVII.
* Soldat gallo-roman din secolul al IV-lea, cunoscut pentru
actele sale de caritate.
5
Pap la sIrsitul secolului al Vll-lea ; exarhul (loctiitorul mp-
ratului) combtut este cel din Ravena, care administra pe atunci posesiunile
bizantine din Italia ; vizigotii, popor germanic, nIiintaser un regat n
Spania.

lons, i tinea piept n privinta asta lui Othon, duce de Bur-
gundia. Vechea magistratur si dduse ncuviintarea. Altdat ne
spuneam cuvntul chiar si n treburile lumesti. Staretul din Cteaux,
cpetenia ordinului, era consilier de drept n parlamentul Burgundiei. Noi
Iacem ce vrem cu mortii nostri. nsusi trupul sIntului Benot nu se aIl
oare n Franta, la mnstirea din Fleury, creia i se spune Saint-Benot-
sur-Loire, cu toate c el a murit n Italia, la Monte-Casino, ntr-o smbt,
n ziua de 21 a lunii martie din anul 543 ? Toate astea nu se pot tgdui.
Mi-e groa: de Ianatici, i ursc pe stareti, mi-e scrb de eretici, dar as
dispretui si mai mult pe oricine ar sustine n Iata mea contrariul. E de-
ajuns s-i citim pe Arnoul Wion, Gabriel Bucelin, Tritheme,
Maurolicus si pe printele Luc d'Achery ',
Stareta rsuIl, pe urm se ntoarse spre Fauchelevent:
Ne-am nteles, mos Fauvent ?
Ne-am nteles, preacucernic maic.
Putem s ne bizuim pe dumneata ?
Voi Iace tot ce-mi cereti.
Prea bine.
Snt preasupusul servitor al mnstirii.
Asa rmne. Dumneata o s nchizi cosciugul. Suro
rile au s-l duc n capel. Se va Iace slujba mortilor.
Pe urm ne vom ntoarce n mnstire. Intre orele unspre
zece si miezul noptii o s vii cu drugul dumitale de Iier.
Totul se va petrece n cea mai mare tain. In capel nu
vor Ii dect cele patru maici cntrete, maica Ascension
si dumneata.
Si sora de la stlp.
Ea n-o s se ntoarc.
Dar o s aud.
N-o s asculte. De altminteri, ce stie mnstirea nu
stie lumea.
Dup o alt clip de tcere, stareta urm :
Scoate-ti clopotelul ! N-are nici un rost ca sora de
ling stlp s aIle c esti acolo.
1
Teologi benedictini din ultima perioad a evului mediu.

Preacucernic maica !
Ce mai e, mos Fauvent ?
Medicul mortilor si-a Icut vizita ?
O s-o Iac azi la orele patru. S-a sunat clopotul pen
tru chemarea medicului mortilor. Dar dumneata n-auzi
nici un semnal ?
Iau seama numai la cel care e pentru mine.
Asa si trebuie, mos Fauvent.
Preacucernic maic, o s Iie nevoie de o prghie
de cel putin sase picioare.
De unde s-o iei ?
Unde snt gratii se gsesc si drugi de Iier. Am eu
un morman de Iiare vechi n Iundul grdinii.
Nu uita : cam la trei sIerturi de ceas nainte de
miezul noptii-
Preacucernic maic...
Ce mai e ?
Dac o s mai aveti vreodat treburi dintr-astea, arn
eu un Irate voinic ca un turc !
S lucrezi ct mai iute cu putint !
Eu nu prea pot merge iute. Snt beteag. De aceea
mi-ar Ii trebuit un ajutor. Snt schiop.
A Ii schiop nu-i un neajuns ; poate Ii chiar o bine-
cuvntare. mpratul Henric al II-lea, care a luptat mpo
triva Ialsului pap Grigore si l-a asezat din nou n scaun
pe Benedict al VUI-lea, are dou porecle : cel sInt si
cel schiop.
E tare bine s ai dou surtuce ', murmur Fauchele-
vent, care, n realitate, era cam tare de urechi.
Cred, mos Fauvent, c n-o s Iie nevoie de-o or
ntreag. Nu e prea mult. S Iii Ung sIntul altar cu
drugul dumitale de Iier pe la ceasurile unsprezece. Slujba
ncepe la miezul noptii- Trebuie s Iie totul gata cu un
sIert de ceas mai nainte.
Voi Iace totul ca s dovedesc comunittii srguin(a
mea. S-a Icut. Am s bat cuie n sicriu. La ora unspre-
1
Joc de cuvinte n Irantuzeste : cuvntul surnom (porecl) a
Iost auzit de Fauchelevent surtout. (surtuc).
78
zece Iix am s Iiu n capel. Vor Ii acolo maicile cnt-rete ;
va Ii si maica Ascension. Doi brbati ar putea Iace mai mult. Dar n-are a
Iace ! O s Iiu cu prghia mea. Vom deschide cripta, vom cobor sicriul si
vom nchide cripta la loc. Dup care n-o s rmn nici o urm.
Autorittile nu vor bnui nimic. Preacucernic maic, e bine asa ?
Nu.
Dar ce mai e ?
Mai e sicriul gol.
Urmar cteva clipe de tcere. Fauchelevent se gndea. Stareta se
gndea.
Ce ne Iacem cu sicriul, mos Fauvent ?
O s-l ngropm.
Gol?
Alt clip de tcere. Fauchelevent Icu cu mna sting un gest
ca pentru a alunga un gnd tulburtor.
Preacucernic maic, am s bat eu nsumi n cuie
sicriul, n odaia de jos a bisericii ; nimeni, aIar de mine,
' nu poate intra acolo ; si-am s acopr sicriul cu giulgiul.
Da, dar cnd l vor aseza n dric si cnd l vor
cobor n groap, cioclii au s-si dea seama c e gol.
Ei, al dr... ! exclam Fauchelevent.
Stareta porni s-si Iac semnul crucii si se uit tint Ia
grdinar : ,...acului I" i rmase acestuia n gt. Se grbi s ticluiasc
repede ceva, ca s i se uite njurtura.
Preacucernic maic, o s pun pmnt n sicriu. In
Ielul sta o s se cread c e cineva n el.
Ai dreptate. Pmnt sau om e-acelasi lucru. Prin
urmare, o s ai grij si de sicriul gol.
Iau totul asupr-mi.
Fata staretei, tulburat si ntunecat pn atunci, se nsenin. Ii
Icu lui Fauchelevent semnul cu care un superior i ngduie unui inIerior
s plece. Fauchelevent porni spre us. In clipa cnd era gata s ias,
stareta ridic usor glasul :
Snt multumit de dumneata, mos Fauvent. Mine,
dup nmormntare, s mi-I aduci pe Iratele durnitale si
spune-i s vin si cu Iata.
79
TN CARE JEAN VALJEAN PARE SA-L FI CITIT PE AUSTIN C
Salturile schiopului snt ca ocheadele chiorului : nu ajung prea iute la ti
ceas ca s se ntoarc la maghernita lui din grdin. Cosette se trezise. Jean Vaijean
i arta cosul de nuiele al grdinarului, care era atrnat de perete, si-i spunea :
Ia seama la ce-ti spun, micuta mea Cosette. O s
trebuiasc s plecm din casa asta, dar o s venim na
poi si o s ne mearg Ioarte bine aici. Mosneagul care
st aici o s te duc n spate n cosul acela. O s m
astepti la o cucoan. Am s vin s te iau. Si, mai ales
dac nu vrei ca Thenardiera s pun iar mna pe tine,
s Iii cuminte si s nu scoti o vorb !
Cosette ddu din cap cu seriozitate. La zgomotul pe care-l Icu Fauchele
E bine ?
E-n regul si nu prea ! zise Fauchelevent. Am voie
s v aduc nuntru ; dar nainte de a v aduce, trebuie
s v scot aIar. Aici se ncurc treaba. Cu mititica e usor.
O iei cu dumneata ?
Dar o s tac ?
De asta rspund eu.
Dar cu dumneata ce Iacem, domnule Madeleine ?
Si, dup o tcere plin de ngrijorare, Fauchelevent
exclam :
O s iesi, la urma urmei, pe unde ai intrat!
Jean Vaijean se multumi s rspund ca si ntia dat :
Cu neputint !
m Irmnt. Am spus c-o s pun
pmnt. Dar m gndesc c pmnt n locul unui trup n-o
s se prea potriveasc, n-o s prea mearg, o s alunece

nuntru, o s se miste. Oamenii au s bage de seam,
ntelegeti, domnule Madeleine, autorittile au s observe.
Jean Valjean l privi drept n ochi, creznd c aiureaz.
Fauchelevent continu :
Cum dra...cu o s iesiti de aici ? Trebuie s-o Iacem
pn mine, pentru c mine v aduc ndrt. Stareta v
asteapt.
Fauchelevent l lmuri apoi pe Jean Valjean c era o rsplat
pentru un serviciu pe care-l Icea el comunittii ; c era una din ndatoririle
lui s ia parte la nmormn-tri, c el btea n cuie sicriele si-l ajuta pe
gropar la cimitir. Clugrita care murise de dimineat ceruse s Iie asezat
n sicriul care-i slujise drept pat si ngropat n cripta de sub altarul capelei.
C la asa ceva se mpotriveau regulamentele politiei, dar c era vorba de o
moart creia nu i se poate reIuza nimic. C stareta si maicile din sIat se
socoteau datoare s mplineasc dorinta rposatei. C nu se sinchiseau de
crmuire. C el, Fauchelevent, o s bat n cuie sicriul, n chilie, o s ridice
lespedea si-o s-o coboare pe moart n cript. Drept rsplat, stareta l
primea n mnstire pe Iratele lui ca grdinar si pe nepoata lui ca elev.
Fratele lui era domnul Madeleine, iar nepoat-sa era Cosette. Stareta i
spusese s vin cu Iratele lui a doua zi, pe-nserate, dup nmor-mntarea
ticluit la cimitir. Dar el nu putea s-l aduc pe domnul Madeleine de-
aIar, dac domnul Madeleine nu se gsea aIar. C asta era prima
ncurctur. Si c, pe urm, mai era si alt ncurctur : sicriul gol.
Despre ce sicriu gol e vorba ? ntreb Jean Valjean.
Fauchelevent rspunse :
Sicriul administratiei.
Care sicriu, care administratie ?

Moare o clugrit. Vine doctorul municipalittii si
spune : a murit o clugrit. Crmuirea trimite un sicriu.
A doua zi trimite un dric si cioclii care s ia sicriul si s-l
duc la cimitir. Vin cioclii, ridic sicriul si nu gsesc
nimic ntr-nsul.
Pune ceva nuntru.
Un mort ? Nu-l am.

Nu.
Atunci ce ?
Un om viu.
Pe cine ?
Pe mine ! zise Jean Valjean.
Fauchelevent, care se asezase, sri n picioare ca si cum o
pocnitoare ar Ii Icut explozie sub scaunul lui.
Pe dumneavoastr ?
De ce nu ?
Jean Valjean avea unul din rarele lui zmbete, care se potriveau ca o
suvit de lumin pe un cer de iarn.
Ti-aduc aminte, Fauchelevent, c mi-ai spus : ,A
murit maica CruciIixion !", iar eu am adugat: ,,Si-o s
Iie ngropat domnul Madeleine". Asa o s se ntmple.
Ei, asta-i bun ! Dumneavoastr glumiti, nu vorbiti
serios.
Ba Ioarte serios. Trebuie s ies de aici ?
Fr ndoial.
Ti-am spus s gsesti si pentru mine un cos si o
nvelitoare.
Ei bine ?
Cosul o s Iie din brad, iar nvelitoarea un postav
negru.
Mai nti, postavul o s Iie alb. Clugritele snt
ngropate n alb.
Fie si postav alb.
Domnule Madeleine, dumneavoastr nu snteti un
om ca toti oamenii.
Asemenea lucruri nstrusnice, care nu erau dect nscocirile slbatice
si semete ale ocnei, desprinzndu-se din atmosIera pasnic n care tria si
amestecndu-se cu ceea ce numea el ,mrunta roboteal a mnstirii", i csunau
lui Fauchelevent o zpceal asemntoare cu a trectorului care ar vedea o
pasre de mare pescuind n rigola strzii Saint-Denis.
Jean Valjean continu :
Totul e s ies de aici Ir sa Iiu vzut. Asta ar Ii
un mijloc. Dar mai nti, lmureste-m : cum au s se
petreac lucrurile ? Unde-i sicriul ?

portarul.
Cnd deschide portarul usa aceea ?
Numai cnd vin cioclii s ia sicriul. O dat sicriul
scos, usa e ncuiat la loc.
Cine bate n cuie sicriul ?
Eu.
Cine-l nIsoar n giulgiu ?
Eu.
Faci totul singur ?
Nici un alt brbat, aIar de medicul politiei, nu
poate ptrunde n sala moartelor. St scris si pe perete.
La noapte, cnd totul e adormit n mnstire, ai
putea s m ascunzi n camera aceea ?
Nu. Dar v-as putea ascunde ntr-o odit ntune
cat care d n sala moartelor, unde-mi pstrez uneltele
de gropar, care-i n grija mea si-a crei cheie o tin eu.
La ce or vine mine dricul s ia sicriul ?
Cam pe la trei dup-amiaz. Inmormntarea se Iace


Ai putea sa vii pe la ora dou sa m nchizi n
sicriu.
Fauchelevent se dete napoi, trosnindu-si degetele.
Dar e cu neputint.
Aida-de ! S iei un ciocan si s bati niste cuie
ntr-o scndur ?
Repetm c ceea ce i se prea lui Fauchelevent de necrezut, pentru Jean Va
grele. Cine a Iost nchis cunoaste arta de a se ghemui dup cerintele evadrilor. Priz
tmduieste sau l rpune. O evadare nsemneaz o vindecare. Ce nu Iace omul ca s se v
mult vreme ntr-o cutie, s respire ntr-un loc lipsit de aer, Icnd economie de respir
Iceau parte din jalnica ndemnare a lui Jean Valjean.
De altIel, procedeul acesta de ocnas, un sicriu cu un om viu ntr-nsul, a Io
Austin Castillejo, acesta a Iost mijlocul de care s-a Iolosit Carol Cvintul ' ca s-o aduc
atunci cnd, dup renuntarea lui la tron, a vrut s-o mai vad pentru cea din urm oar.
Fauchelevent, care-si mai venise n Iire, zise :
Dar cum ai s Iaci ca s respiri ?
Am s respir.
In cutia aia ? Numai gndtndu-m la ea si m nnbus.
Cred c ai un burghiu. O s Iaci din loc n loc cteva
gurele n dreptul gurii, iar cuiele s le bati Ir s apesi
scndur deasupra.
Bine ! Dar dac v vine s tusiti sau s strnutati ?
Cine evadeaz nu tuseste si nici nu strnut.
Si Jean Valjean adug :
N-am ncotro, mos Fauchelevent: ori m las prins
aici, ori primesc s Iiu scos cu dricul.
1
Rege al Spaniei si mprat al Germaniei (15001558).
Toat lumea cunoaste obiceiul pisicilor de-a se opri si de-a pregeta
ncoace si-ncolo ntre canaturile unei usi ntredeschise. Cine oare nu s-a gndit
cndva vznd o astIel de pisic : ,Hai, intr odat I" Snt unii oameni care,
pusi deodat n Iata unei ntmplri neasteptate, se arat sovitori si nehotrti,
gata s Iie striviti de soarta care pecetluieste brusc sIrsitul. Cei ce merg prea
departe cu prevederea, chiar dac-ar Ii pisici, si tocmai pentru c snt pisici, trec
uneori prin mai multe primejdii dect cei cuteztori. Fauchelevent avea Iirea asta
sovitoare. Totusi, sngele rece al lui Jean Valjean l cucerea Ir voia lui.
Ingim :
La urma urmei, nici nu e chip s Iacem altIel.
Jean Valjean continu :
Un singur lucru m nelinisteste : ce-o s se petreac
la cimitir ?
Pe mine tocmai asta nu m ngrijoreaz, zise Fauche
levent. Dac dumneavoastr snteti sigur c-o s iesiti
din sicriu, eu snt tot att de sigur c-o s v scot din
groap. Groparul e un betiv, prieten cu mine, mos Mesti-
enne. Un btrn din alte vremi. Groparul i vr pe morti
n groap, iar eu l vr pe gropar n buzunar. S v spun
eu ce-are s se petreac. Ajungem acolo pe nserate, cu
trei sIerturi de ceas nainte de a se deschide poarta cimi
tirului. Dricul o s mearg pn la groap. Eu am s Iiu
n urma lui ; e datoria mea. O s am n buzunar un cio
can, o dalt si niste clesti. Dricul se opreste, cioclii
nnoad o Iunie n jurul sicriului si v coboar n groap.
Preotul spune rugciunile obisnuite, se nchin, stropeste
cu agheasm si o ia din loc. Am s rmn singur cu mos
Mestienne. V-am spus c mi-e prieten. Una din dou :
ori o s Iie beat, ori n-o s Iie beat. Dac nu e beat, i
spun : ,Hai, s-i tragem o dusc, ct mai e deschis la
Gutuia vesel
l
". II iau cu mine, l ametesc ; lui mos Mesti
enne nu-i trebuie prea mult s se mbete ; e totdeauna cu
cheI; ti-l culc sub mas, i sterpelesc legitimatia ca s
pot ptrunde din nou n cimitir si m ntorc acolo Ir
1
Au bon coing. joc de cuvinte ntre coin (col(, col(isor) si
comjj (gutuie).
85
el. Nu mai aveti de-a Iace dect cu mine. Dac e beat, i spun
: ,Car-te, Iac eu treaba n locul tu !" El pleac si eu v scot din
groap.
Jean Valjean i ntinse mna, pe care Fauchelevent se grbi
s-o strng cu o misctoare sinceritate trneasc.
Ne-am nteles, mos Fauchelevent ! Totul o s mearg strun
!
,,Numai s nu scrtie ceva, gndi Fauchelevent. Ar Ii
ngrozitor I"

uniIorm cenusie, cu gitane negre, mergeau la dreapta si la stnga dricului. In urm
lucrtor, care schiopta. Cortegiul se ndrepta spre cimitirul Vau-girard.
Se vedeau iesind din buzunarul omului coada unui ciocan, vrIul unei d
perechi de clesti.
Cimitirul Vaugirard nu era ca toate celelalte cimitire ale Parisului. si ave
asa cum avea o poart mare si una mijlocie, crora btrnii mahalalei, care tineau la nu

care pricin, groparii, Icnd n cimitir un serviciu de sear n
timpul verii si unul de noapte n timpul iernii, erau supusi unei rnduieli
deosebite. Pe vremea aceea por(ile cimitirelor din Paris se nchideau la apusul
soarelui si, msura asta Iiind de ordin administrativ, cimitirul Vaugirard trebuia
s i se supun ca si celelalte. Poarta clretilor si poarta pedestrilor erau dou
porti una lng alta, cu zbrele, si care se nvecinau cu un pavilion construit de
arhitectul Perronnet si locuit de portarul cimitirului. Portile astea zbrelite se
zvorau negresit de ndat ce soarele se lsa n spatele Domului Invalizilor. Dac
vreun gropar ntrziat se gsea n clipa aceea n cimitir, n-avea alt mijloc de-a iesi
dect legitimatia de gropar, eliberat de ctre serviciul pompelor Iunebre. In
oblonul Ierestrei portarului se aIla un Iel de cutie de scrisori. Groparul si arunca
legitimatia n cutia aceea, portarul o auzea cznd, trgea de Iunie, si poarta
pedestrasilor se deschidea. Dac groparul n-avea legitimatia la el, si spunea
numele, iar portarul cteodat culcat si adormit se scula, se ducea s-l
recunoasc pe gropar si descuia poarta cu cheia ; groparul iesea, dar trebuia s
plteasc o amend de cincisprezece Iranci.
Cimitirul sta, cu ciudteniile lui, care nIrngeau regulamentele,
stnjenea ornduiala administrativ. Dup 1830 a Iost desIiintat. I-a luat locul
cimitirul Montparnasse, zis si cimitirul de rsrit, mostenind si Iaimoasa
crcium care era zid n zid cu cimitirul Vaugirard si deasupra creia atrna o
gutuie zugrvit pe-o scndur cu Iirma La gutuia vesel; zidul Icea un unghi
avnd o latur spre mesele cheIliilor, iar alta spre morminte.
Cimitirul Vaugirard putea Ii numit un cimitir n paragin. Nu mai
era la mod. II npdise mucegaiul, Ilorile i se oIileau. Burghezii nu prea (ineau
s Iie ngropati la Vaugirard : mirosea a srcie. Pere-Lachaise, da ! S Iii
ngropat la Pere-Lachaise e ca si cum ai avea mobil de mahon. Asa se cunostea
boieria. Cimitirul Vaugirard era un loc ngrdit, vrednic de respect, plantat ca
o veche grdin Irantuzeasc. Alei drepte, merisori, arbori Iunebri, morminte
vechi sub tise btrne, iarb Ioarte

nalt. Seara acolo era ngrozitor de trist. Se conturau pe alocuri
nItisri nIiortoare.
Soarele nu apusese nc n clipa cnd dricul cu pnz alb si cu
cruce neagr intra pe drumul care ducea spre cimitirul Vaugirard. Omul care-l
urma schioptnd nu era altul dect Fauchelevent.
ngroparea maicii CruciIixion n cripta de sub altar, iesirea
Cosettei, aducerea lui Jean Valjean n sala moartelor, toate astea se Icuser
Ir greutti si Ir s se Ii ivit vreo piedic.
In treact Iie zis, pentru noi ngroparea maicii CruciIixion sub
altarul mnstirii e un lucru cu prisosint vrednic de iertare. E una din acele
greseli ce par o datorie. Clugritele o svrsiser nu numai Ir nici o tulburare,
dar si cu toat ncuviintarea constiintei lor. In mnstire ceea ce se ntelege prin
,crmuire" nu este dect un amestec n autoritatea monahal, amestec totdeauna
discutabil. Mai presus de toate e canonul bisericesc ; ct despre legile lumesti,
rmne de vzut. Oameni buni, Iaceti oricte legi poItiti, dar pstrati-le pentru voi
! Vama cuvenit stpi-nirii nu e dect un rest din vama datorat lui dumnezeu.
Un principe nu nsemneaz nimic pe lng un principiu.
Fauchelevent schiopta Ioarte multumit n urma dricului. Cele dou
taine ale lui, cele dou uneltiri gemene, una cu clugritele, cealalt cu domnul
Madeleine, cea dinti n Iolosul mnstirii, cea de-a doua mpotriva ei, i
izbutiser pe de-a ntregul. Calmul lui Jean Valjean era dintre acele stpniri
de sine puternice care i cuceresc si pe altii. Fauchelevent nu se mai ndoia de
izbnd. Ceea ce mai rmnea de Icut era nimica toat. In doi ani l mbtase
de zece ori pe gropar, pe bravul mos Mestienne. Fcea cu el ce voia. Ii impunea
vointa lui si bunul su plac. Capul lui mos Mestienne se potrivea dup cciula lui
Fauchelevent. Siguranta lui Fauchelevent era deplin.
In clipa cnd convoiul o apuc pe drumul care ducea spre cimitir,
Fauchelevent, ncntat, se uit la dric si-si Irec minile butucnoase, zicndu-si
n soapt :
Ce mai pcleal !

Deodat, dricul se opri ; ajunseser la poarta cu zbrele.
Trebuia artat autorizatia de nmormntare. Omul de la pompele Iunebre
sttu de vorb cu portarul cimitirului. In timpul acestei convorbiri, cu care se
pierde totdeauna un minut-dou, cineva, un necunoscut, lu loc n urma
dricului, lng Fauchelevent. Era un Iel de lucrtor mbrcat cu-o hain cu
buzunare late si cu o cazma Ia subsuoar.
Fauchelevent se uit Ia necunoscut.
Cine esti dumneata ? ntreb el.
Omul rspunse :
Groparul.
Dac ar putea supravietui cineva unei lovituri de ghiulea
primit drept n piept, desigur c ar Iace mutra pe care a Icut-o
Fauchelevent.
Groparul ?
Da.
Dumneata ?
Eu.
Groparul e mos Mestienne.
A Iost.
Cum, a Iost ?
A murit.
La orice s-ar Ii asteptat Fauchelevent, numai la asta nu : c un
gropar ar putea s moar. Cu toate astea, e-adevrat; si groparii mor. Tot
spnd groapa altuia, o vezi cscndu-se si pe-a ta.
Fauchelevent rmase nuc. Abia dac putu s biguie :
Dar asta nu-i cu putint.
Ba da.

Bine zise el ncetisor dar gropar e mos
Mestienne.
Lui Napoleon i-a urmat Ludovic al XVIII-lea. Lui
Mestienne i urmeaz Gribier. Trane, pe mine m
cheam Gribier.
Galben ca ceara, Fauchelevent l msura pe acest Gribier cu
privirea.

Era un om nalt, slab, pmntiu, cu o nItisare jalnic. Prea un
medic care si-a gresit cariera si s-a Icut gropar.
Pe Fauchelevent l puIni rsul.
A, ce de pozne se mai pot ntmpla ! A murit mos
Mestienne ! Triasc ttucul Lenoir ! Stii dumneata cine
e ttucul Lenoir ? E ulcica cu vin rubiniu dat de dusc.
E ulcica cu vin de Suresne, al naibii vin 1 Suresne din
cel adevrat, de lng Paris. Dar si dumneata esti un
biat de viat, nu-i asa, prietene ? Mergem chiar acum
s bem un pahar mpreun.
Omul rspunse :
Eu am nvtat carte. Am patru clase. Nu beau nici
odat.
Dricul pornise din nou si intrase pe aleea principal a cimitirului.
Fauchelevent si ncetinise pasul. Schiopta mai mult din pricina
ngrijorrii dect din betesug.
Groparul psea naintea lui.
Fauchelevent mai cercet o dat pe acest Gribier nepoItit.
Era dintre oamenii aceia care, desi tineri, par btrni si, cu toate
c-s slabi, snt Ioarte voinici.
Prietene I strig Fauchelevent.
Omul se ntoarse.
Snt groparul mnstirii.
Ali-esti coleg ! zise omul.
Fauchelevent, care nu stia carte, dar era Ioarte istet, pricepu c avea
de-a Iace cu un individ primejdios si bun de gur. Mormi:
Va s zic mos Mestienne a murit.
Omul rspunse :
De-a binelea ! Dumnezeu si-a cercetat catastiIul lui
cu soroace. Venise rndul lui mos Mestienne. Si mos
Mestienne a murit.
Fauchelevent spuse dup el, Ir voie :
Dumnezeu...
Dumnezeu, da ! zise omul autoritar. Printele cel

vesnic pentru IilozoIi ; iar pentru iacobini, Iiinta suprem.
Nu vrei s Iacem cunostint ? bolborosi Fauchele
vent.
Ne cunoastem: dumneata esti tran, iar eu snt pa
rizian.
Nu ne putem cunoaste pn ce n-am but mpreun.
Cine-si goleste paharul, si usureaz inima. Hai, vino
s bei cu mine ! Asa ceva nu se reIuz.
Inti s ne Iacem datoria.
Fauchelevent si spuse : ,Snt pierdut!"
Mai avea ctiva pasi pn la poteca ce ducea spre coltul
clugritelor. Groparul mai spuse :
Trane, am sapte plozi crora trebuie s le dau de
mncare. Eu n-am voie s beau, ca s aib ei ce mnca.
Si adug cu multumirea omului serios care ticluieste
o cugetare : Foamea lor nu se mpac de loc cu setea
mea.
Dricul ocolise un grup de chiparosi, prsise aleea principal, o
luase pe una mai mic, intrase pe o potec nepietruit si se nIundase ntr-un tuIis.
Asta nsemna c ajunseser Ioarte aproape de groap. Fauchelevent si ncetinea
pasul, dar nu putea s ncetineasc si mersul dri-cuJui. Din Iericire, pmntul
moale, udat de ploile de iarn, mpotmolea rotile si ngreuia mersul.
Fauchelevent se apropie din nou de gropar.
Are-acolo un vinisor de Argenteuil att de bun...
murmur el.
Trane zise omul eu n-ar Ii trebuit s-ajung
gropar. Tata a Iost portar la Prytaneu '. M hrzise li
teraturii. Dar a avut ghinion. A jucat si a pierdut la
burs. Am Iost silit s renunt la meseria de scriitor. To
tusi, scriu si-acum jalbe pentru altii.
1
Prytanee de la Fleche, scoal militar pentru Iiii de nobili,
instalat ntr-un vechi castel al lui Henric al IV-lea.
A, va s zic nu esti gropar ? se grbi s spun
Fauchelevent, agtndu-se de craca asta att de subred.
O ocupatie n-o mpiedic pe cealalt. Snt cumulard.
Fauchelevent nu pricepu cuvntul din urm.
Hai s bem ! zise el.
E nevoie aici s Iacem o observatie. Fauchelevent, ori-ct de
ngrijorat era, oIerea de but, dar nu lmurea de loc un amnunt: cine urma s
plteasc ? De obicei, Fauchelevent oIerea, iar mos Mestienne pltea. Din si-
tuatia schimbat, creat de groparul cel nou, rezulta, Ir ndoial, o invitatie la
butur, si invitatia asta trebuia s-o Iac, dar btrnul grdinar trecea dinadins
sub tcere ca altdat Rabelais chestiunea pltii. Ct despre el, orict de
nelinistit era, Fauchelevent nici gnd n-avea s plteasc.
Groparul urm, cu un zmbet ncrezut:
Burta cere .de mncare. Am primit s iau locul lui mos
Mestienne. Cnd ti-ai terminat aproape toat nvttura,
ajungi IilozoI. Lucrului cu mintea i-am adugat munca
bratelor. Am dugheana mea de jlbar n piata din strada
Sevres. Stii ? Piata Umbrelelor. Toate buctresele hanu
lui La Crucea Roie vin la mine. Le ticluiesc biletele
pentru rcanii lor. Dimineata scriu rvase de dragoste, iar
seara sap gropi. Asta-i viata, mi trane !
Dricul nainta. In culmea nelinistii, Fauchelevent se uita n toate
prtile. Picturi mari de sudoare i alunecau pe Irunte.
Totusi urm groparul nu poti sluji la doi st-
pni; va trebui s aleg ntre cazma si condei. Cazmaua
mi stric mna.
Dricul se opri.
Din trsura cernit cobori copilul din cor, apoi preotul.
Una din rotile cele mici, din Iata dricului, se urcase putin pe o
movil de pmnt, n dreptul creia se vedea o groap deschis.
,Ce mai pcleal !" retpet Fauchelevent buimcit,

VI
INTRE PATRU SCINDURI
Cine era n sicriu ? Se stie : Jean Valjean.
Jean Valjean si luase toate msurile ca s poat tri acolo si,
ct de ct, respira. E ciudat ce mult contribuie siguranta constiintei la
siguranta izbnzii. Tot planul pus la cale de Jean Valjean se nIptuia
pas cu pas, nc din ajun. Ca si Fauchelevent, se bizuia pe mos Mestienne.
N-avea nici o ndoial n privinta sIrsitului. Nu s-ar putea nchipui situatie
mai grea, nu s-ar putea nchipui o liniste mai desvrsit.
Cele patru scnduri ale sicriului dau un Iel de pace
nspimnttoare. Prea c ceva din odihna mortilor se strecura n linistea
lui Jean Valjean.
Din Iundul acestui sicriu putuse urmri, si urmrea nc, toat
desIsurarea dramei nIricostoare pe care o juca cu moartea.
ndat ce Fauchelevent isprvise de btut cuiele n scndura de
deasupra, Jean Valjean simti c e ridicat si transportat. Cnd zguduiturile au
devenit mai rare, ntelese c dricul trece de pe un dnum pietruit pe unul
neted, adic de pe strzi pe bulevarde. Auzind un zgomot surd, ghici c trec
podul Austerlitz. La cea dinti oprire si ddu seama c intr n cimitir ; la
a doua oprire si spuse : ,Iat groapa".
Deodat, simti c niste mini apuc sicriul, apoi o Irectur aspr
pe scnduri ; ntelese c era o Iunie pe care-o nnoad n jurul sicriului
pentru a-l cobor n groap.
Pe urm i veni ameteal.
De bun seam, cioclii si groparul nclinaser prea tare sicriul
si-l coborser cu capul n jos. si veni iar n Iire, cnd se simti orizontal si
nemiscat. Ajunsese n Iundul gropii.
Simti un Iel de rceal.
Deasupra lui rsuna un glas rece si solemn. Auzi niste cuvinte
latinesti, pe care nu le ntelegea, nsirndu-se att de ncet, nct le putea
prinde unul cte unul :

Qui dormiunt in terrae pulvere, evigilabunt, alii
in vitam aeternam, et alii in opprobrium, ut videant
semper. '
Un glas de copil rosti :
De protundis.
Glasul cel grav ncqpu iar :
Requiem aeternam dona ei, domine.
2
Vocea de copil rspunse :
Et lux perpetua luceai ei.
3

Auzi ceva, ca izbitura usoar a unor picturi de ploaie pe
scndura care-l acoperea. Era de bun seam agheasm.
si spuse : ,Se sIrseste ndat. nc putin rbdare. Preotul o
s plece. Fauchelevent o s-l duc pe Mes-tienne s-i dea de but. Au s m
lase aici. Pe urm, Fauchelevent o s se ntoarc singur si eu o s ies. Toat
treaba asta o s dureze o or."
Glasul grav continu :
Requiescat in pace. *
Vocea de copil zise :
Amen.
Jean Valjean, cu auzul atintit, deslusi ceva ca niste pasi care
se deprtau.
,Iat-i c se duc, si spuse el. Am rmas singur."
Deodat, auzi deasu,pra capului un zgomot asemenea unei
lovituri de trsnet.
Era o lopat de pmnt care cdea pe sicriu.
Czu apoi o a doua lopat de pmnt.
Una dintre gurile prin care respira se astupase.
Czu a treia lopat de pmnt.
Apoi a patra.
Snt lucruri mai tari dect omul cel mai tare. Jean Valjean si
pierdu cunostinta.
1
Cei ce dorm n (ama pmntului se vor destepta : unii pentru
via(a vesnic, iar ceilalti pentru osnda vesnic ; s se tin minte totdeauna.
3
Pace vesnic druiesIe-i, doamne.
* Si lumina vesnic s strluceasc n ea.
4
S se odihneasc n pace.

VII
UNDE SE VA AFLA ORIGINEA ZICALEI ,SA NU-
TI PIERZI LEGITIMATIA"
1

Iat ce se petrecuse deasupra sicriului n care se aIla Jean
Valjean.
Dup ce dricul se deprtase si dup ce preotul si copilul din
cor, care se urcaser din nou n trsur, plecaser, Fauchelevent, care nu-l
scpa de loc din ochi pe gropar, l vzu aplecndu-se si apucndu-si lopata,
care era nIipt drept n movila de pmnt.
Fauchelevent lu atunci o hotrre curajoas.
Se asez ntre groap si gropar, si ncrucisa bratele si zise :
Pltesc eu !
Groparul l privi mirat si rspunse :
Ce anume, trane ?
Fauchelevent zise iar:
Pltesc eu !
Ce?
Vinul.
Care vin ?
De Argenteuil.
Unde gsesti Argenteuil ?
La Gutuia vesel.
Du-te dracului ! zise grqparul.
Si azvrli o lopat de pmnt peste sicriu.
Cosciugul rspunse cu un sunet nIundat. Fauchelevent simti
c-i vine ameteal si c e gata s cad el nsusi n groap. Cu glasul
aproape sugrumat, ca un horcit, strig :
Prietene, s mergem pn nu se nchide la Gutuia
vesel.
Groparul mai lu o lopat de pmnt. Fauchelevent continu :
Pltesc eu ! Si-l apuc pe gropar de brat: Ascult-n-
coa, prietene. Snt groparul mnstirii si-am venit s-ti
1
Jac de cuvinte : Ne pas perdre sa carte (S nu-(i pierzi
cumptul).
II
s bem ! strig el. Eu pltesc !
S culcm mai nti cqpilul, zise groparul.
Arunc a treia lopat.
Apoi nIipse lopata n pmnt si adug :
Vezi dumneata, la noapte o s Iie Irig si moarta o
s nceap s se vaiete dup plecarea noastr, dac o l
sm aici neacoperit.
In clipa aceea, umplndu-si lopata, groparul se nco-voie, iar buzunarul
csc.
Privirea rtcit a lui Fauchelevent se opri Ir voie asupra buzunarului.
Soarele nu asIintise nc de tot, mai era destul lumin ca s se poat ved
Iundul acestui buzunar cscat.
Privirea lui Fauchelevent Iu strbtut de acea scprare pe care-o poat
ochilor unui tran din Picardia. Ii venise dintr-o dat un gnd.

Ia stai nitel, pusarule I Ai crtulia la dumneata ?
Groparul se qpri din lucru.
Care crtulie ?
Se duce soarele la culcare.
Foarte bine ; s-si pun scuIia de noapte.
O s se ncuie poarta cimitirului.
Ei si ce-i cu asta ?
Ai crtulia la dumneata ?
A, crtulia mea ? zise groparul.
Si se scotoci n buzunar.
Dup ce isprvi de scotocit ntr-un buzunar, se scotoci, h
cellalt. Trecu apoi la jiletc, se cut ntr-un buzunras, l ntoarse pe
dos pe cellalt.
Nu, uite c n-am la mine legitimatia. S stii c
am uitat s mi-o iau.
- Cincisprezece Iranci amend, zise Fauchelevent.
Groparul se Icu vnt la Iat. Cei cu Iata pmntie n loc s se
nglbeneasc nvinetesc.
Doamne, Isuse Hristoase ! Am Icut-o Iiart ! strig
el. Cincisprezece Iranci amend !
Trei piese de cte cinci Iranci, zise Fauchelevent.
Groparul scaI lopata din mn.
Ii venise rndul lui Fauchelevent.
Las, bobocule, nu-ti pierde Iirea ! zise Fauchele
vent. Nu-i nevoie s te omori si s te arunci n groap,
Cincisprezece Iranci snt cincisprezece Iranci, e drept,
dar ai putea s nu-i pltesti. Eu snt vechi pe-aici ; dum
neata esti nou. Cunosc toate viclesugurile, toate chi
chitele, toate sIorriile si toate smecheriile. Am s-ti dau
un sIat prietenesc. E limpede un lucru : soarele apune, a
cobort pn deasupra turlei si peste cinci minute cimi
tirul va Ii ncuiat.
Asa e, rspunse groparul.
In cinci minute n-ai vreme sa astupi groapa, care
e adnc al dracului, si s iesi si din cimitir pn nu se
nchide poarta.
Asa e.
Prin urmare, cincisprezece Iranci amend.
Cincisprezece Iranci.
7 Mizerabilii, vei. II
Ai mai avea ns vreme... Unde stai ?
La doi pasi de barier. La un sIert de ceas de-aici.
Pe strada Vaugirard numrul 87.
Dac ti iei picioarele la spinare, mai ai vreme sa
iesi din cimitir.
Asa e.
Cum iesi pe poart, dai Iuga acas, ti iei legiti
matia, te ntorci, si poi-tarul cimitirului ti d drumul.
Dac ai legitimatia la dumneata, nu mai pltesti nimic.
Si-ti ngropi mortul. Pn atunci, ti-l pzesc eu s nu
Iug.
Mi-ai scpat viata, trane !
Sterge-o ! zise Fauchelevent.
Groparul, plin de recunostint, i strnse mna si o
zbughi.
Dup ce gro/parul dispru n tuIis, Fauchelevent ascult
pn ce nu-d mai auzi pasul, pe urm se aplec nspre groap si zise cu
jumtate de glas : Mos Madeleine ! Nici un rspuns.
Pe Fauchelevent l trecu un Iior. Cobor mai mult
rostogolindu-se n groap, se repezi spre captul sicriului si strig :
Snteti aici ? Nici un rspuns din sicriu.
Fauchelevent, pierzndu-si rsuIlarea din pricina emotiei,
puse mna pe dalt si ipe ciocan si desprinse capacul. Chipul lui Jean
Valjean, palid, cu ochii nchisi, se ivi la lumina slab a asIintitului.
Fauchelevent simti c i se Iace prul mciuc ; se ridic n
picioare, apoi czu cu spatele pe peretele gropii, gata s se prbuseasc
peste sicriu. Se uit la Jean Valjean.
Jean Valjean zcea acolo, galben si nemiscat.
Fauchelevent ngim cu un glas stins, ca o adiere :
E mort!
Apoi, ridicndu-se si ncrucisndu-si bratele att de tare
nct si izbi umerii cu pumnii strnsi, strig :
Na, uite cum l-am scpat!
Bietul btrnel se porni atunci pe un plns cu hohote, vorbindu-si
singur; Iiindc e o greseal s ne nchipuim c monologul nu-i un lucru
Iiresc. Frmntrile adnci se exprim adesea cu glas tare.
Mos Mestienne e de vin. Cine l-a pus pe dobitocul la s
moar ? De ce a trebuit s crape tocmai cnd ne asteptam mai putin ? Numai el e
vinovat de moartea domnului Madeleine. Mos Madeleine e n sicriu 1 Ba si adus
la groap ! S-a sIrsit. Au vreo noim toate astea ? OI, doamne, a murit ! Si cu
Ietita lui ce-o s m Iac ? Ce-are s spun Iructreasa ? Cum dumnezeu e cu
putint s moar asa, un om ca sta ? Cnd m gndesc cum s-a vrt sub
cruta mea ! Mos Madeleine ! Mos Madeleine ! La naiba ! Am spus eu c-o s
se nnbuse. N-a vrut s-mi dea crezare. Uite-acum ce scoIal am Icut ! A
murit un ora att de cumsecade ; cel mai bun om dintre cei mai buni ai bunului
dumnezeu ! Dar micuta lui ? A, mai nti de toate eu nu m mai ntorc acolo.
Aici rmn. Am Icut-o de oaie ! Ce Iolos c am albit amndoi, dac am
nnebunit la btrnete. Dar, mai nti, cum o Ii Icut el ca s ptrund n
mnstire ? De-acolo se trag toate. Nu se cade s Iaci asemenea lucruri, mos
Madeleine ! Mos Madeleine ! Madeleine ! Domnule Madeleine ! Domnule primar
! Nu m aude. PoItim, mai iesi acum din ncurctur !
Si ncepu s-si smulg prui.
Un scrtit ascutit se auzi din deprtare, printre copaci. Se
nchidea poarta cimitirului.
Fauchelevent se aplec spre Jean Valjean si, deodat, Icu un Iel
de sritur si se dete napoi, att ct era cu putint ntr-o groap. Jean Valjean
era cu ochii deschisi si se uita la el.
S vezi cum moare cineva e nIricostor ; s-l vezi cum nvie e
aproape acelasi lucru. Tulburat de toate aceste emotii, Fauchelevent rmase
mpietrit, galben la Iat, nuc, uitndu-se la Jean Valjean care-l privea, si
nestiind dac avea de a Iace cu un om viu sau cu un mort.
Ct p-aci s adorm, zise Jean Valjean.
99
Si Se ridic n capul oaselor. Fauchelevent czu
n genunchi.
Doamne, maica domnului ! Mi-ati tras o spaim !
Pe urm se ridic n picioare si zise :
Multumesc, mos Madeleine.
Jean Valjean lesinase. Aerul de-aIar l-a trezit. Cnd spaima se
risipeste, i ia locul bucuria. Lui Fauchelevent i trebui tot att de mult ca s-si
vin n Iire ca si lui Jean Valjean.
Prin urmare, n-ai murit! O, ce minte grozav aveIi ! V-am
strigat att pn v-ati trezit 1 Cnd v-am vzut cu ochii nchisi mi-am spus : ,Na !
S-a nnbusit.'" Puteam s nnebunesc de-a binelea, s-ajung nebun de legat. Al-
ar Ii nchis la ospiciul din Bicetre. Ce m Iceam dac mureati ? Dar micuta
dumneavoastr ? Fruc-treasa n-ar Ii nteles nimic din toate astea. Ii pui copilul
n brate, iar bunicul d ortul popii ! Ce ntmplare si asta, dumnezeule sIinte, ce
ntmplare ! Bine c snteti viu ; asta-i principalul.
Mi-e Irig, zise Jean Valjean.
Cuvintele acestea l readuser cu totul pe Fauchelevent la realitate,
care nu mai ngduia zbav. Cu toate c-si reveniser n Iire, cei doi oameni, Ir
s-si dea seama, aveau suIletul tulburat si simteau ceva straniu sub apsarea
atmosIerei sinistre a locului.
S-o stergem repede de-aici! zise Fauchelevent.
Bg rnna n buzunar si scoase o plosc de care se
ngrijise la plecare.
Dar mai nti s tragem o dusc ! zise el.
Plosca desvrsi ceea ce ncepuse aerul curat. Jean Valjean trase o
nghititur de rachiu si-si reveni cu totul n simtire.
Iesi din sicriu si-i ajut lui Fauchelevent s bat capacul la loc.
La trei minute dup aceea, era aIar din groap.
De altminteri, Fauchelevent era linistit. Nu se mai grbea. Cimitirul
era nchis. ntoarcerea groparului Gri-bier nu mai era de temut. ,Bobocul" era la el
acas, ocupat cu cutarea legitimatiei, pe care n-o putea gsi acolo UDO
pentru si25l:l motiv c se aIla n buzunarui lui Fau-chelevent.
Fr legitimatie nu mai putea intra n cimitir.
Fauchelevent apuc lopata, iar Jean Valjean cazmaua si pornir
amndoi s ngroape sicriul gol.
Dup ce astupar groapa, Fauchelevent i spuse Iui Jean Valjean :
Hai s-o lum din Ioc ! Eu tin lopata, dumnea
voastr luati cazmaua.
Se-ntuneca.
Jean Valjean izbuti cu oarecare greutate s se miste si s umble.
ntepenise n sicriul acela unde Iusese ct p-aci s ajung un cadavru. II
cuprinsese rceala mortii ntre cele patru scnduri. Trebuia oarecum s se
lepede de Irigul morrnntului.
Vi-s picioarele amortite, zise Fauchelevent. Pcat
c ale mele snt strmbe ! Am lua-o la goan.
Las' pe mine ! zise Jean Valjean. Patru pasi mi
snt de ajuns ca s-mi dezmortesc picioarele.
O luar pe potecile pe care venise dricul. Ajungnd n Iata portii
ncuiate si a csutei ,portarului, Fauchelevent, care tinea n mn legitimatia
groparului, o arunc n cutie ; portarul trase de Iunie, poarta se deschise si ie-
sir.
Ce minunat merg toate ! zise Fauchelevent. Ce idee
nstrusnic ati avut, mos Madeleine !
Trecur bariera Vaugirard cu aerul cel mai Iiresc din lume. In
preajma unui cimitir, o lopat si-o cazma snt ca dou pasapoarte.
Strada Vaugirard era pustie.
Mos Madeeine zise Fauchelevent, care, pe cnd
mergea, se tot uita la numrul caselor dumneavoastr
aveti ochi mai buni dect mine. S-mi spuneti, v rog,
unde e numrul 87.
Uite-| chiar aici, zise Jean Valjean.
Nu-i nimeni pe strad, mai spuse Fauchelevent. Da-
t-mi cazmaua si asteptati-m dou minute !
Fauchelevent intr la numrul 87, se urc pn sus de tot,
cluzit de instinctul care mn totdeauna pe srac la pod, si btu pe ntuneric
la usa unei mansarde.
JOI
Intr !
Era glasul lui Gribier.
Fauchelevent mpinse usa. Locuinta groparului era ca toate
locuintele astea prpdite, o chitimie Ir mobile si totusi Ioarte ncrcat. O
lad poate un sicriu tinea loc de scrin ; o can tinea loc de cismea ; o
saltea de paie tinea loc de pat; podeaua tinea locul scaunelor si-al mesei. Intr-un
colt, pe-o zdreant, care Iusese altdat o bucat de covor, stteau ngrmditi
o Iemeie slab si o puzderie de copii. Tot interiorul sta srccios purta
urmele unei rvsiri. Parc ar Ii Iost un cutremur de pmnt ,mrginit numai
acolo". Capacele erau date deoparte, zdrentele erau risipite peste tot, ulciorul
era spart, mama plnsese, copiii Iuseser pesemne btuIi ; erau urmele unei
perchezitii nversunate si mnioase. Se vedea bine c groparul si cutase cu
disperare legitimatia si-si vrsase Iocul pentru pierderea ei pe tot ce se gsea n
chitimie, de la ulcior pri la nevast. Prea dezndjduit.
Dar Fauchelevent era iprea grbit s vad deznod-mntul
ntmplrii, s mai ia seama la partea asta trist a izbnzii sale. Intr si spuse :
Ti-am adus cazmaua si lopata.
Gribier se uit la el buimcit.
Dumneata esti, trane ?
Si mine dimineat ai s-ti gsesti legitimatia la
portarul cimitirului.
Si puse lopata si cazmaua pe podea.
Ce va s zic asta ? ntreb Gribier.
Asta nseamn c legitimatia ti czuse din buzunar,
c am gsit-o eu pe jos dup plecarea dumitale, c am
ngropat mortul, c am astupat groapa, c am Icut
treaba pe care trebuia s-o Iaci dumneata, c portarul
o s-ti dea napoi crtulia si c n-ai s pltesti cei cinci
sprezece Iranci. Asa, nenisorule !
Iti multumesc, trane ! spuse Gribier ametit. Rn-
dul viitor Iac eu cinste.
!
V1f
UN INTEROGATORIU TRECUT CU BINE
Peste un ceas, doi brbati si un copil se opreau, n noaptea
ntunecat, la casa cu numrul 62 din strada Picpus. Cel mai n vrst
dintre brbati ridic ciocanul si btu n poart.
Erau Fauchelevent, Jean Valjean si Cosette. Cei doi btrni
se duseser s-o ia pe Cosette de la Iructreasa din strada Chemin-
Vert, unde o lsase Fauchelevent n ajun. Cosette petrecuse aceste
douzeci si patru de ore Ir s priceap nimic si tremurInd n tcere.
Tremura att de tare, nct nu mai putuse nici s plng. Nu mncase
nimic si nici nu dormise. Fructreasa aceea att de cumsecade i puse
sute de ntrebri, Ir s primeasc alt rspuns dect o iprivire mhnit,
mereu aceeasi. Cosette nu lsase s-i scape nimic din ceea ce auzise si
vzuse de dou zile ncoace. si ddea seama ca se ntmpla ceva
deosebit. Stia bine c trebuia ,s Iie cuminte". Cine n-a cunoscut
puterea coplesitoare a acestor cuvinte soptite pe un anumit ton la urechea
unui copil speriat : ,,S nu scoti o vorb !" Frica te Iace s amutesti.
De altIel, nimeni nu stie s pstreze mai bine un secret dect copilul.
Dar, dup trecerea'acelor jalnice douzeci si patru de ore, n
clipa cnd ddu iarsi cu ochii de Jean Valjean, ea scoase un tipt att de
puternic de bucurie, nct, dac l-ar Ii auzit un cunosctor de oameni, ar
Ii ghicit c-i tiptul cuiva care scap dintr-o mare primejdie.
Fauchelevent Icea parte din mnstire si cunostea
parola. Toate portile se deschiser.
Asa Iu dezlegat ndoita si nspimnttoarea problem a
iesirii si intrrii n mnstire.
Portarul, cruia i se dduser instructiuni, deschise portita
de serviciu care ddea din curte n grdin si care, acum douzeci de
ani, mai putea Ii vzut din strad n zidul din Iundul curtii, n Iata
portii celei mari. Ii ls pe toti trei s intre pe poarta asta, iar de-acolo
ptrunser n vorbitorai particular n care Fauchelevent primise
n ajun ordinele staretei.
Stareta, cu mtniile n mn, i astepta. O maic din sIat, cu
vlul pe Iat, sttea n picioare lng ea. O lu-mnare discret lumina sau,
mai bine zis, ncerca s lumineze vorbitorul.
Stareta i cercet pe Jsan Valjean. Nici o privire nu cerceteaz
mai temeinic dect un ochi plecat.
Pe urm ncepu s-l ntrebe :
Dumneata esti Iratele ?
Da, preacucernica maic, rspunse Fauchelevent.
Cum te cheam ?
Fauchelevent rspunse :
Ultime Fauchelevent.
Avusese ntr-adevr un Irate pe care-l chemase Ultime si care
murise.
De unde esti ?
Fauchelevent rspunse :
Din Picquigny, aproape de Arniens.
Cti ani ai ?
Fauchelevent rspunse :
u Cincizeci de ani.
Ce meserie ai ?
Grdinar, rspunse Fauchelevent.
Esti bun crestin ?
Fauchelevent rspunse :
In Iamilia noastr toti sntem credinciosi,
Fetita e a dumitale ?
Fauchelevent rspunse :
Da, preacucernica maic.
Esti tatl ei ?
Fauchelevent rspunse :
Bunic.
Maica din sIat i sopti staretei:
Rspunde bine.
Jean Valjean nu scosese nici un cuvnt. Stareta se uit cu
bgare de seam la Cosette si-i sopti maicii din sIat:
O s Iie urt.
Cele dou maici statur cteva minute de vorb ncet, ntr-un
colt al vorbitorului, pe urm stareta se ntoarse si zise :
Mos Fauvent, ai s mai primesti un genuncher cu clopotel.
Acum e nevoie de dou.
A doua zi, se auzeau ntr-adevr n grdin doi clopotei, iar
clugritele nu se puteau stpni de-a privi pe sub vl. Se vedeau n Iund,
pe sub copaci, doi oameni spnd unul alturi de altul : Fauvent si nc
cineva. Un adevrat eveniment. Clugritele rupser tcerea, spunndu-si
una alteia : ,E-un ajutor de grdinar".
Maicile din sIat adugau : ,,E un Irate al lui mos Fauvent".
Jean Valjean si luase n adevr slujba n primire; avea
genuncher de piele si clopotei ; de-a ici nainte era de-al casei. Se numea
Ultime Fauchelevent.
Ceea ce hotrse, mai presus de toate, primirea lui, Iusese
observatia staretei cu privire la Cosette : ,O s Iie urt".
Dup ce Icuse prevestirea aceasta, stareta i art Cosettei o
prietenie Ir nconjur si o primi n internat ca elev lipsit de mijloace.
Lucrul sta e ct se poate de Iiresc. Desi n mnstire nu exist
oglind, Iemeile si cunosc chipul lor ; nu-i de loc usor s Iaci clugrite din
Iete care se stiu drgute ; vocatia Iiind adesea n raport invers cu
Irumusetea, se pun sperante mai mari n cele urte dect n cele Irumoase.
De-aci simpatia deosebit artat celor slute.
Toat ntmplarea aceasta l nltase grozav pe btr-nul
Fauchelevent ; avusese o ntreit izbnd : cu Jean Valjean, pe care-l salvase
si-i gsise un adpost ; cu groparul Gribier, care-si s
(
punea : ,,M-a scpat
de amend !" ; cu mnstirea, care, multumit lui, pstrnd sicriul maicii
CruciIixion sub altar, nesocotea stpnirea, dar multumea pe dumnezeu.
Rmsese un sicriu cu un cadavru n el la Petit-Picpus, iar un sicriu gol la
cimitirul Vaugirard ; ordinea public Iusese Ir ndoial adnc tulburat,
dar nimeni nu bg de seam. Ct despre mnstire, recunostinta ei Iat de
Fauchelevent a Iost Ir
205
margini. Fauchelevent ajunse cel mai bun dintre slujitori si cel
mai pretuit dintre grdinari. La cea dinti vizit a arhiepiscopului, stareta i
istorisi nltimii sale cele ntmplate, ntructva spovedindu-se, dar si ludn-du-
se. Intorcndu-se de la mnstire, arhiepiscopul i pomeni cu satisIactie si n tain
despre asta domnului de Latil, duhovnicul Iratelui regelui, ajuns mai trziu arhi-
episcqp de Reims si cardinal. Admiratia pentru Fauchelevent spori mereu si
ajunse pn la Roma. Ne-a czut n mn un bilet trimis de Leon al XH-lea,
care era pap pe vremea aceea, ctre o rud de-a sa, monsenior la nun-ciatura din
Paris, care se numea ca si el : Della Genga. Se puteau citi acolo urmtoarele
rnduri : ,Se pare c ntr-o mnstire din Paris exist un grdinar Ioarte pri-
ceput, pe nume Fauvent, care e un om al lui dumnezeu". Nimic din toat gloria
asta nu ajunsese pn la bordeiul lui Fauchelevent; el altoia, plivea si-si acoperea
bostnria ca mai nainte, Ir s aib cunostint de renumele si de sIintenia sa.
Nu-si ddea seama de Iaima lui, asa cum habar n-are un bou de Durham sau de
Sur-rey' de publicarea chipului su n Ilustrated London News
2
cu inscriptia :
,Bou .premiat la concursul vitelor cornute".
IX
IN MNSTIRE
La mnstire Cosette tcea ca si pn acum.
Cum era si Iiresc, Cosette se credea Iiica lui Jean Val-jean. De
altminteri, nestiind nimic, nu putea spune nimic si, orice s-ar Ii ntmplat, ea
tot n-ar Ii spus nimic. Am artat mai nainte c nimic nu-i nvat mai bine ,pe
copii s tac dect nenorocirea. Cosette suIerise att de mult, nct se temea de
orice, chiar si s vorbeasc, chiar si s respire. De cte ori nu czuse npasta
asupra ei,
1
Regiuni din Anglia, renumite pentru vitele lor.
2
Stiri ilustrate din Londra, revist englez de reportaje si
ilustratii.
ioc
si numai din pricina unui cuvnt! Abia de cnd era cu Jean
Valjean ncepuse s se mai linisteasc. Se obisnui destul de usor cu viata de
mnstire. Ii prea ru numai de Catherine, dar n-avea curaj s-o spun. O
dat, totusi, i spuse lui Jean Valjean : ,Tat, dac as Ii stiut, as Ii luat-o
cu mine !"
Ca elev a mnstirii, Cosette trebui s poarte si ea ,uniIorma"
internatului. I se ddu voie lui Jean Valjean s pstreze lucrurile pe care le
lepdase dnsa. Erau vesmintele de doliu pe care i le adusese el ca s se
mbrace cnd a prsit crciuma sotilor Thenardier. Nu erau nc prea
purtate. Jean Valjean puse bine straiele astea laolalt cu ciorapii de ln
si cu pantoIii presrnd peste ele mult camIor si toate mirodeniile care
se gsesc din belsug prin mnstiri ntr-un geamantnas de care
izbutise s-si Iac rost. Puse geamantanul pe un scaun, Ing patul lui, si
tinea totdeauna cheia la el.
Tat l ntreb ntr-o zi Cosette ce este cu cutia asta
care miroase att de Irumos ?
Mos Fauchelevent, n aIar de Iaima despre care am vorbit si
de care el habar n-avea, a Iost rspltit pentru Iapta lui bun ; mai nti, se
simtea Iericit c o svr-sise ; n al doilea rnd, avea mult mai putin de
lucru, treaba Iiind acum mprtit. In sIrsit, pentru c-i plcea Ioarte mult
s trag tabac pe nas, se Iolosea de prezenta domnului Madeleine, trgnd
de trei ori mai mult dect nainte si cu mult mai mult plcere, avnd n ve-
dere c tutunul i-l pltea domnul Madeleine.
Clugritele nu-si nsusir numele de Ultime si-i spuneau lui
Jean Valjean ,cellalt Fauvent".
Dac Ietele astea cucernice ar Ii avut ceva din privirea lui
Javert, ar Ii bgat de seam n cele din urm c, ori de cte ori era de Icut
vreun drum n oras pentru ntretinerea grdinii, pleca numai Fauchelevent,
cel mai n vrst, beteagul cu picioarele strmbe, si niciodat cellalt ; dar,
Iie c ochii ndreptati mereu spre dumnezeu nu se pricep s spioneze, Iie c
erau mai degrab preocupate s se pndeasc ntre ele, clugritele nu
ddur nici o atentie acestui Ia
(
pt.
107
De altfel, Jean Valjean a Icut Ioarte bine tcnd ch-tic si
rmnnd pe loc. Javert a supravegheat cartierul mai bine de-o lun
ncheiat.
Pentru Jean Valjean, mnstirea asta era ca o insul
nconjurat de prpstii. De-aci nainte, aceste patru ziduri nsemnau
pentru el lumea. Vedea acolo destul cer ca s-yi pstreze senintatea,
iar Cosette i era de ajuns ca s Iie Iericit.
ncepu din nou o via( ct se poate de plcuta. Locuia
mpreun cu btrnul Fauchelevent n bordeiul din Iundul grdinii.
Cocioaba asta, cldit din moloz, si care mai exista pe la , era
alctuit, cum se stie, din trei ncperi, toate goale, numai ziduri. Pe
cea mai mare, mos Fauchelevent i-o dduse cu de-a sila domnului
Madeleine, cci Jean Valjean ncercase zadarnic s se mpotriveasc.
Peretele acestei ncperi, n aIar de cele dou cuie n care se atrnau
genuncherul si cosul de nuiele, era mpodobit cu o hrtie-monet
regalist din '93, prins ,pe zid deasupra vetrei, si pe care o
reproducem aici ntocmai.
ARMATA CATOLI CI
In numele Regelui
Seria 3
i
Acest asignat din Vandeea Iusese prins n tinte pe perete de
grdinarul de mai nainte, un Iost suan ', care murise n mnstire si-al
crui loc i luase Fauchelevent.
Nume dat rzvrtitilor rpn`rarsvc'utionari din provinciile
Van* d 1 Breiania n 1793-l799,
108
Jean Vaijean lucra zilnic la grdin, dovedindu-Se Ioarte
Iolositor. Fusese odinioar ajutor de grdinar si se ntorcea bucuros la vechea
lui meserie. V aduceti aminte c avea tot Ielul de retete si de secrete n pri-
vinta lucrrii pmntului. Le puse n aplicare. Mai toti pomii din livad erau
pdureti; el i altoi, Icndu-i s dea roade minunate.
Cosette avea voie s vin n Iiecare zi s petreac o or lng el.
Si cum surorile erau triste, iar el bun, Ietita vedea deosebirea si-l adora. La ora
hotrt, da Iuga spre bordei. Cnd intra n drpntura aceea, parc aducea cu
ea raiul. Jean Vaijean se nveselea si simtea c bucuria lui sporeste cu bucuria pe
care i-o prilejuia Cosettei. Bucuria
(
pe care o druim altora, departe de a se
micsora ca orice se rsIrnge, se ntoarce spre noi si mai vie. n orele de
recreatie, Jean Vaijean se uita de departe la Cosette cum se joac si cum
zburd si-i deosebea rsul din rsul celorlalte.
Fiindc acum Cosette rdea.
Chiar si Iata Cosettei se schimbase n oarecare msur. Nu mai era
posomorit. Rsul e ca soarele : alung iarna de pe chipul oamenilor.
De altIel, cu toate c nu se Icuse mai Irumoas, Cosette devenea
ns tot mai ncnttoare. Spunea o multime de cuvinte bine chibzuite cu glasul
ei dulce de copil.
La sIrsitul recreatiei, cnd Cosette se ntorcea la lectie, Jean
Vaijean se uita spre Ierestrele clasei, iar noaptea se scula s se uite la
Ierestrele dormitorului ei.
De altminteri, dumnezeu si are cile sale ; mnstirea, ca si
Cosette, ajutaser s mentin si s desvrseasc n suIletul lui Jean Vaijean
ceea ce sdisg episcopul. Nu ncape ndoial c una din urmrile virtutii e
truIia. E ntre ele o punte Iurit de diavol. Jean Vaijean se aIla, poate Ir voia
lui, Ioarte aproape de a se avnta pe aceast
(
punte, atunci cnd providenta l
azvrlise n mnstirea Petit-Picpus. Atta vreme ct nu se comparase dect cu
episcopul, se socotise nevrednic si rmsese :2il; dar de ctva timp ncepuse
s se compare cu oa-

menii, si truIia si Icea drum. Cine stie ? Poate ar Ii sIrsit prin a
se ntoarce cu ncetul la ur.
Mnstirea l opri pe acest povrnis.
Era al doilea loc de captivitate n care ajunsese. In tineretea lui, n
ceea ce nsemnase pentru el nceputul vietii, si mai trziu, pn acum de curnd,
Iusese ntr-alt parte, ntr-un loc cumplit, un loc ns,pimnttor, ale crui
asprimi i se pruser totdeauna c snt nedreptti ale justitiei si Irdelegi ale
legii. Acum, dup ce scpase de ocn, se vedea n mnstire ; si, gndindu-se c
Icuse parte din ocn, si c azi, ca s zicem asa, era un spectator al mnstirii,
le conIrunta n mintea lui cu neliniste.
Uneori se sprijinea n sap si aluneca ncet pe crrile serpuite ale
visrii.
si aducea aminte de Iostii lui tovarsi. Ct erau de nenorociti ! Se
sculau n zorii zilei si munceau pn nioaptea trziu ; abia dac erau lsati s
doarm; se culcau pe paturi de cam-panie, pe care nu li se ddea voie s aib
dect saltele de dou degete grosime, n ncperi nclzite numai n lunile cele
mai Iriguroase ale anului ; purtau niste bluze rosii ngrozitoare ; n zilele Ioarte
clduroase li se ngduia, n mod exceptional, s poarte pantaloni de pnz, iar
cnd era ger, s mbrace o Ilanea de ln ; nu li se ddea vin si nici carne dect
atunci cnd se duceau la ,munci grele". Triau Ir s li se mai rosteasc
numele, purtnd niste simple numere si transIormati oarecum n ciIre, cu ochii
plecati, cu glasul stins, cu prul tuns, ciomgiti, de ocara lumii.
Gndul lui se ntorcea pe urm spre Ipturile pe care le avea n
Iata ochilor.
Fpturile astea erau si ele cu jprul tuns, cu ochii plecati, cu glasul
stins nu de ocara lumii, dar de rsul oamenilor; nu cu spatele nvinetit de
ciomag, dar cu umerii zdrobiti de autoIlagelare. Nici ele nu mai aveau nume
cum au oamenii ; nu mai existau dect sub nume monahicesti. Nu mncau niciodat
carne si nu beau niciodat vin ; rmneau adesea nemncate pn seara ; nu
purtau bluze rosii, ci un Iel de giulgiu negru, de ln,
prea gros pentru var, prea subtire pentru iarn, neavnd voie nici
s-l scurteze, nici s-l lungeasc, neavnd nici mcar posibilitatea de-a se
mbrca dup anotimp cu un vesmnt de pnz sau cu un surtuc de ln si
purtnd sase luni pe an cmsi de aba, n care se nclzeau pn ce cptau
Iriguri. Nu locuiau n ncperi nclzite numai ,pe gerurile cele mai aspre, ci n
chilii unde nu se Icea Iocul niciodat ; nu se culcau pe saltele groase de dou
degete, ci pe paie. In sIrsit, nu erau lsate nici s doarm ; n Iiecare noapte,
dup o zi de trud, atunci cnd se odihneau mai bine, n clipa cnd adormeau si n-
cepeau s se nclzeasc, erau nevoite s se trezeasc, s se dea jos din pat si
s se duc s se roage ntr-o capel nghetat si ntunecoas, stnd cu amndoi
genunchii pe piatr.
In anumite zile, Iiecare dintre Ipturile astea trebuia, cnd i venea
rndul, s stea, timp de dousprezece ceasuri n sir, ngenuncheat pe lespede
sau prosternat cu Iata la ,pmnt si cu bratele n cruce.
Cei dinti erau brbati ; acestea erau Iemei.
Ce Icuser brbatii aceia ? Furaser, necinstiser, jeIuiser,
omorser, asasinaser. Erau tlhari, IalsiIicatori, otrvitori, incendiatori,
ucigasi, paricizi. Ce Icuser Iemeile astea ? Nu Icuser nimic.
De o parte, tlhria, Irauda, nselciunea, violenta, des-Iru,
omuciderea, tot Ielul de pngriri, toate Iormele atentatului ; de alta, un singur
lucru : nevinovtia.
Nevinovtia desvrsit, parc avntat ntr-o tainic nltare, legat
nc de pmnt prin virtute, dar Icnd parte din cer prin sIintenie.
De o parte, destinuiri de crime Icute n soapt ; de alta,
mrturisirea cu glas tare a pcatelor. Si ce crime I Si ce pcate 1
De o parte duhoare, de alta parIum ce nu se poate descrie. De o
parte o cium moral, pzit de aproape, tinut sub amenintarea tunului si
mistuindu-si ncet ciumatii ; pe de alta, o aprindere Ir prihan a tuturor su-
Iletelor ncinse de aceeasi vpaie. Acolo, bezn ; aici,
HI
umbr ; dar o umbr plin de lumini si lumini pline de strluciri.
Dou locasuri de robie, dar n cel dinti eliberarea e cu
putint, oricnd putndu-se ntrevedea o limit legal si pe urm mai e si
evadarea. In cel de-al doilea, vesnicia ; drept orice ndejde, la captul
ndeprtat al viitorului se ntrezreste acea licrire de libertate pe care oa-
menii o numesc moarte.
In cel dinti nu te legau dect n lanturi ; n cellalt te
nlntuia credinta ta.
Ce se desprindea oare din cel dinti ? Un blestem urias, scrsnetul
dintilor, ura, rutatea dezndjduit, un strigt de mnie mpotriva societtii
omenesti, o batjocur ndreptat ctre cer.
Ce se desprindea din al doilea ? Binecuvntarea si iubirea.
Si-n aceste dou locuri att ide asemntoare si-att de
deosebite dou Ieluri de Ipturi att de diIerite se aIlau acolo pentru
acelasi lucru : ispsirea.
Jean Valjean ntelegea ispsirea celor dinti : ispsirea
propriilor pcate, ispsirea pentru sine nsusi. Dar n-o ntelegea pe-a
celorlalte, pe-a Ipturilor acestora Ir vin si Ir pat, si se ntreba
cutremurndu-se : ,Ispsirea pentru ce ? Ce Iel de ispsire ?"
Un glas i rspundea n constiint : ,Ispsirea pentru altul, cea
mai nlttoare dintre mrinimiile omului".
Aici ne Ierim s ne spunem vreo prere personal ; nu sntem
dect un povestitor ; privim lucrurile din punctul) de vedere al lui Jean
Valjean si tlmcim impresiile lui.
Avea n Iata lui culmea sublim a uitrii de sine, care e cea
mai nalt virtute cu putint ; nevinovtia care iart oamenilor pcatele,
ispsindu-le n locul lor ; robia si cazna ndurate de bunvoie, chinul cerut
de suIlete Ir prihan, pentru a-i scuti de suIerint pe cei ce-au czut n
Icat; iubirea de oameni topindu-se n iubirea pentru domnul, dar
pstrndu-se totusi ntreag si Iierbinte ; blnde Ipturi plpnde, ndurnd
mizeriile celor
112
pedepsiti si avnd pe buze zmbetul celor ce se simt rspltiti.
Si-si aducea aminte c el cutezase s se plng.
In toiul noptii se scula adesea ca s asculte cntecele de
recunostint ale acestor Ipturi nevinovate, coplesite de asprimi, si-i
ngheta sngele n vine, gndindu-se c aceia care erau pedepsiti pe drept
nu ridicau glasul spre cer dect ca s blesteme, si c el, pctosul,
amenintase cu pumnul pe domnul.
Lucrul uimitor si care-l ndemna s mediteze adnc era ca un Iel
de prevestire pe care i-o soptea nssi providenta : se ctrase pe ziduri,
srise mprejmuirile, nIruntase jocul cu moartea, svrsise urcusul anevoios
si aspru, toate sIortrile astea pe care le Icuse ca s ias din cellalt loc
de ispsire, le Icuse din nou, ca s ajung aici ? S Iie sta un simbol al
destinului su ?
Casa asta era si ea tot o nchisoare si semna n chip tragic cu
cea din care Iugise si cu toate astea aici nu-i trecuse niciodat ,prin minte
asa ceva.
Vedea iarsi gratii, zvoare, drugi de Iier, ca s pzeasc
pe cine ? Pe niste ngeri.
Zidurile nalte pe care le vzuse mprejurul tigrilor le vedea
acum n jurul oitelor.
Era un locas de ispsire, iar nu de pedeaps, si cu toate astea
era si mai aspru, si mai ntunecat, si mai nenduplecat dect cellalt.
Fecioarele astea erau mai mpovrate dect ocnasii. Un vnt rece si tios,
vntul ca-re-i nghetase tineretea, strbtea groapa zbrelit si Ierecat a
vulturilor ; un crivt mai aspru si mai dureros suIla n cusca porumbitelor.
De ce oare ?
Gndindu-se la lucrurile astea, totul ntr-nsul se prbusea n
Iata acestei taine pline de mretie.
Cnd se adncea n gnduri, truIia lui se spulbera. Se Irmnta n
Iel si chijp ; se simti plpnd si l podidi pln-sul de cteva ori. Tot ce
ptrunsese n viata lui de sase luni ncoace Cosette prin dragoste si
mnstirea prin umilint i ntorceau gndurile spre ndemnurile sIinte ale
episcopului.
113
Cteodat, seara, n amurg, cnd grdina era pustie, putea Ii vzut n g
aleii din preajma capelei, n Iata Ierestrei prin care se uitase in noaptea sosiri
privirea ndreptat spre Jocul unde stia c se prosternase n rugciune clugri
ispsirea. ngenunchind astIel, se ruga n Iata clugritei.
Prea c nu cuteaz s ngenunche de-a dre,ptul n Iata Iui dumnez
Tot ce-l nconjura : grdina asta linistit, mireasma Ilorilor, copiii v
Iemeile grave si simple, mnstirea asta tcut, l ptrundeau pe nesimtite, si s
alctuia ncet-ncet din tcere ca si mnstirea, din parIum ca si Ilorile, din pace ca
simplicitate ca si Iemeile astea, si din bucurie ca si copiii. si spunea c dou lca
l adpostiser pe rnd n cele dou clipe mai grele ale vietii sale : cel dinti, atun
nchideau toate usile si cnd semenii si l alungau cel de-al doilea, atunci c
urmrea din nou si cnd ocna si csca iarsi portile ; Ir cel dinti s-ar Ii rento
Ir cel de-al doilea, la chin.
si simtea suIletul coplesit de recunostint si iubea din ce n ce mai
astIel ctiva ani. Cosette crestea.
P A R T E A A TR


A R I U

CARTEA 1NTI1
PARISUL CERCETAT IN /MIEZUL SAU
i PARVULUS"
Parisul are un copil si codrul o pasre. Pasarea se numeste
vrabie ; copilul se numeste strengar.
Irri,perecheati aceste dou notiuni care cuprind, una, tot Iocul
din lume, cealalt, toat strlucirea zorilor ; atingeti aceste scntei, Parisul si
copilria, si va tsni o mic Iptur Homuncio, ar spune Plaut'.
Aceast mic Iptur e vesel. Nu mnnc n Iiecare zi, ns,
dac i se nzare, se duce la teatru n Iiecare sear. N-are cmas pe trup,
nici ghete n picioare, nici adpost. E ca psrile cerului, care n-au nimic
din toate acestea. Are ntre sapte si treisprezece ani, trieste n ceat, bate
strzile, locuieste n aer liber, poart niste pantaloni vechi (ai lui taic-su),
care-i cad peste clcie, o plrie veche (a altui tat), care-i cade peste
urechi, si o singur bretea de siret galben ; alearg, pndeste, caut, pierde
vremea, trage din lulea, njur ca un birjar, bate crciumile, cunoaste to(i
hotii, se tutuieste cu Iemeile de strad, vorbeste graiul apasilor, cnt
cntece desntate si n-are nici un dram de rutate n inim. Pentru c
poart n suIlet un mrgritar nevinovtia ; si mrgritarele nu se
topesc n noroi. Ct timp omul e copil, dumnezeu vrea s Iie nevinovat.
Dac ai ntreba uriasul oras : ,Cine-i acesta ?" el ti-ar rspunde
: ,E copilul meu".
1
Autor comic latin din secolul IIIII .e.n. Numeroasele
personaje populare din piesele sale vorbesc limba Iatin# s maseer ;
homuncio InsetnneaiiS omulet.
117
ti
CITEVA SEMNE PARTICULARE
Strengarul Parisului este piticul uriasului.
Asadar, acest heruvim al mocirlei are cteodat o cmas, dar
numai una ; are cteodat pantoIi, dar Ir pingele ; are cteodat o locuint si
tine la ea Iiindc o gseste acolo pe maic-sa, dar i place mai mult strada,
Iiindc acolo aIl libertatea. si are jocurile lui, ruttile lui hrnite de ura
mpotriva burghezilor ; metaIorele lui : a Ii mort, pe limba lui s ro:i ppdia de
la rdcin, meseriile lui : s aduc o birj cnd trebuie, s aseze scara trsurilor,
s Iun taxe pentru a trece pe cineva dintr-o parte, a strzii ntr-alta, cnd plou
cu gleata, numind asta a face poduri, s strige proclamatiile autorittilor n
Iavoarea poporului Irancez, s scotoceasc printre pietrele strzii ; are si moneda
lui, alctuit din toate buctile de aram, rotunjite, care se gsesc pe drum. Cursul
acestei ciudate monezi, care se numeste zdreant, e Ioarte regulat si statornic n
mica boem a copiilor.
In Iine, el si are lighioanele lui, pe care le cerceteaz cu luare-
aminte, prin toate ungherele : boul lui dumnezeu, pduchele ,cap de mort",
pianjenul de cmp, ,dracul", o insect neagr care te amenint rsucindu-si
codita narmat cu dou coarne. si are dihania lui din povesti, cu solzi ipe burt si
care nu e soprl, cu bube pe spinare si totusi nu e broasc, o lighioan care
locuieste n gurile cuptoarelor de var sau n canalele prsite, neagr, proas,
cleioas, trtoare, cnd iute, cnd domoal si care nu strig, dar care te priveste si
e att de groaznic, nct nimeni n-a vzut-o nc. Dihania asta el o numeste ,sur-
dul". A cuta surzi printre pietre este plcerea cuteztorilor. O alt plcere este
s salti o piatr de caldarm si s vezi corcolacul. Fiecare coltisor al Parisului e
vestit prin descoperirile interesante pe care le poti Iace acolo. Se gsesc
urechelnite pe santierul ursulinelor', dai de
1
Congregatie religioas catolic. Avea un pension si n
Cartierul tatin din Paris, drmat pe vremea restauratiei spre a Iace loc :nor
loc:in(e.
118
miriapozi la Pantheon ', se gsesc mormoloci n santurile de pe
Cmpul lui Marte
2
.
Ct priveste glumele, acest copil le are si el pe ale lui, ntocmai ca
Talleyrand. Nu este mai putin cinic, dar e mai cinstit. E de o veselie nebnuit. II
uluieste pe negustor cu rsul lui nebun. Gama lui trece cu voiosie de la comedia
nalt la Iars.
Iat o nmormntare. Printre cei care-l petrec pe mort e si un
medic.
Ia te uit strig strengarul au nceput doctorii
s-si duc isprava la groap !
Un altul, din multime, e surprins de un brbat grav, mpodobit cu
ochelari si ceasornic, care se ntoarce spre el suprat:
Derbedeule, te-am prins ! Mi-ai luat nevasta de
mijloc.
N-am Juat nimic, domnule. Caut-m !
III
ARE PE VINO-NCOA
Cu cei ctiva gologani de care si Iace rost ntotdeauna, omuletul
acesta se duce seara la teatru. Cum a trecut de pragul Iermecat, se schimb
deodat la Iat. Era un pusti, acum e strengarul parizian. Teatrele snt ca niste
nave rsturnate cu Iundul n sus. In Iundul sta se nghesuie biatul Parisului.
Biatul Parisului e Iat de pusti ceea ce e Iluturele pe lng larv ; aceeasi
Iptur, dar naripat si care pluteste. E de ajuns ca el s Iie acolo, cu strluci-
toarea lui Iericire, cu puterea lui de avnt si de bucurie, si
1
Monument din Paris (Cartierul latin), cldit n a doua
jumtate
a secolului al XVIII-lea pe locul vechii biserici SInta Genoveva. Revo
lutia burghez l-a transIormat n lcas al gloriilor nationale, nmor-
mntnd acolo pe Voltaire si Rousseau.
2
Vast teren din apusul Parisului, rezervat n secolul al
XVIII-lea
exercitiilor militare. Ulterior a Iost transIormat n parc. In tineretea
lui Victor Hugo era nc separat prin santuri de restul oralului.
119
s bat din palme cum ar bate din niste aripi, pentru ca acea
ncpere strimt, pestilential, ntunecoas, murdar, hd, nesntoas, nesuIerit
s se preschimbe n rai.
Dati-i unei Ipturi tot ce e de prisos si luati-i tot ce e de Iolos si-l
veti avea pe strengar.
Strengarul nu e lipsit de oarecare simt literar. Ii lipseste, o spunem
cu toat prerea de ru cuvenit, gustul clasic. E din Iire ,prea putin academic.
AstIel, ca s dm o pild, popularitatea domnisoarei Mars ', n publicul sta mic
si Iurtunos de copii, era nveselit cu o ironie. Strengarul o numea domnisoara
Sfioas.
Fptura asta rcneste, batjocoreste, glumeste, se rzboieste, e peticit
ca un tnc si zdrenturoas ca un IilozoI, pescuieste prin canaluri si haznale, Iace
haz pn si de scrnvii, rscoleste cu vorba lui pietele, batjocoreste si musc,
Iluier si cnt, aclam si njur, mpleteste pe Aleluia cu Matanturlureite,
ngn toate cntecele, de la De Profundis pn la Face-n pat, gseste Ir s
caute, stie ce n-a nvtat, e spartan pn la pungsie, e nebun pn la
ntelepciune, e liric pn la murdrie ; ar spurca si Olimpul, se tvleste n
gunoaie si iese de-acolo acoperit de stele. Strengarul Parisului este un mic
Rabelais
2
.
Nu-i plac pantalonii lui scurji dect dac au buzunras pentru ceas.
Nimic nu-l mir si nimic nu-l sperie. si bate joc de superstitii,
dezumIl exagerrile, zeIlemiseste misterele, scoate limba la strigoi,
despodobeste iIosele, caricaturizeaz atitudinile epice. Nu pentru c ar Ii prozaic ;
nicidecum ; dar el nlocuieste viziunea solemn ,prin Iarsa Iantasmagoric. Dac i
s-ar arta Adamastor
3
, strengarul i-ar zice : ,PoItim si cpcunul 1"
1
Actrit Irancez din prima jumtate a secolului al XlX-lea.
2
Scriitor clasic Irancez din timpul Renasterii. Romanul
su Gar
gantua i Pantagruel ascunde, sub glume si episoade buIone de Iactur
popular, o critic social ascutit, ndreptat mai ales mpotriva nobi
limii Ieudale si a bisericii catolice.
3
Personaj Iabulos din poemul epic Los Lusiades
(Portughe:ii) a!
poetului portughez tuis de CamoSns (15251580).
120
IV
POATE FI FOLOSITOR
Parisul ncepe de la ,gur-casc" si sIrseste la strengar, dou
Ipturi pe care nu le gsesti n nici un alt oras ; s primesti totul Ir
mpotrivire, mulumindu-te numai s privesti, si s ai n tine o putere de actiune
nemrginit ; Prudhomme ' si Fouilloux
2
. Numai la Paris aIli asa ceva. Monarhia
ntreag se ntemeiaz pe ,gur-casc". Si toat anarhia e strnit de strengar.
Acest copil Iirav al mahalalelor Parisului trieste si se dezvolt, se
Iace si se preIace n suIerint, ntre realittile sociale si lucrurile omenesti, ca un
martor care gn-deste. El nsusi se crede nepstor, dar nu e. Priveste n jurul
su, gata s Iac haz ; dar e deopotriv gata si la altceva. Oricine ai Ii dumneata,
de te-ai numi Prejudecat, Abuz, Mrsvie, mpilare, Prtinire, Despotism,
Nedreptate, Fanatism, Tiranie, pzeste-te de strengarul sta !
Acest cqpil se va Iace mare.
Din ce lut e plmdit ? Din cea dinti mzg ivit. Un pumn de tin,
o suIlare, si iat-l pe Adam. E de ajuns ca dumnezeu s treac pe aproape.
Dumnezeu a trecut totdeauna pe lng strengar. Soarta lupt pentru Iptura
asta. Prin cuvntul ,soart" ntelegem putin aventur. Frmntat din pmntul
acesta mare, al tuturor, piticul sta nenvtat, analIabet, zpcit, mojic,
mitocan Ii-va oare un ionian sau un beotian ? Aveti rbdare, currit rota
3
, si
spiritul Parisului, acest duh care zmisleste ,pe copiii ntmplrii si pe oamenii
destinului, va Iace, spre deosebire de olarul latin, din urcior o amIor.
1
Personaj creat de H. Monnier (Memoriile lui 1.
Prudhomme,
1857) si devenit repede pepular. ntruchipeaz prostia si ngmIarea mi'
cuiui-burghez parizian care se acomodeaz cu orice regim, ba I sl
JustiIic n chip ridicol prin Iraze goale, debitate solemn,
2
Feudal din secolul al XVI-lea, celebru prin aventurile sale
galante
sl vlntoresti. A scris si un tratat de vntoare, La Jenerie... (1560),
retiprit adesea pn pe vremea lui Victor Hugo, care vede n autor
un tip de om cu initiative ndrznete.
J
Se-nvrte roata (n original n limba latin).
21
HOTARELE LUI
Strengarului i place deopotriv si orasul, si singurtatea, Iiindc e
un ntelept. &rbis amator, ca Fuscus; ruris amator, ca Filaccus. '
A rtci visnd, adic a hoinri, este pentru IilozoIi o bun
Iolosire a timpului ; ndeosebi pe o cmpie ca asta, cam pestrit, destul de urt,
dar ciudat si alctuit din dou naturi, care nconjur anumite orase mari si
mai cu seam Parisul. A cerceta mprejurimile unui oras nseamn a cerceta
amIibia. Hotarele acelea unde sIrsesc arborii si ncep casele, unde iarba
nceteaz si se arat caldarmul, unde brazdele se opresc si rsar prvliile, unde
Igasurile pier si mijesc ipatimile, unde murmurul dumnezeiesc se stinge si se
nIirip larma omeneasc, strnesc un interes neobisnuit.
De aici plimbrile, ce preau Ir nici o tint, ale vistorului prin
aceste locuri nu prea atrgtoare si pe veci pecetluite de trector cu cuvntul
triste.
Cel ce scrie aceste rnduri a hoinrit mult vreme pe la barierele
Parisului, adevrat izvor de amintiri adnci. Iarba cosit, potecile pietroase,
locurile acestea de var si argil, monotonia aspr a cmpiilor ntelenite si pline de
mrcini, rsadurile celor dinti zarzavaturi ce se ivesc dintr-o dat din Iundul
zrii, acest amestec de slbticie si asezri orsenesti, loturile ntinse si pustii
unde se aude uruitul asurzitor al tobelor la exercitii, ngnnd. parc o btlie
adevrat, desertul din timpul zilei, bn-tuit noaptea de ucigasi, moara desirat
ce-si nvrte bratele n vnt, rotile ce scot nisip din cariere, crciumile de la
colturile cimitirelor, Iarmecul misterios al zidurilor nalte si mohorte, tind
dintr-o dat maidanele Ir sIr-
1
Aluzie Ia o epistol a poetului latin Horatiu (,. Flaccus
este poetul nsusi (Quintus Horatius Flaccus), care elogiaz plcerile vietii
de la tar (ruris amator) , spre deosebire de el, cellalt personaj, Fuscus.
preamreste avantajele vietii orsenesti.
122
sit npdite de soare, pline de Ilutur! toate acestea l
atrgeau.
Aproape nimeni pe pmnt nu cunoaste locurile acestea ciudate, la
Glaciare, la Cunette, groaznicul zid al Gre-nelle-ei ciuruit de urmele
ghiulelelor, Montparaasse-ul, la Fosse-aux-Loups, Aubiers-ii pe malul
Marnet, Mont-souris, Tombe-Issoire, Pierre-Plate de Chtillon', unde se
aIl o carier veche si secat n care nu mai cresc dect ciuperci, carier
astupat cu un chepeng de scn-duri putrezite. Cmpia Romei exprim o
idee ; mprejurimile Parisului, alt idee. A nu vedea n tot ce ne nItiseaz
orizontul nimic altceva dect cmpuri, case sau copaci nsemneaz a nu
adnci lucrurile. Toate cte se vd snt gnduri ale lui dumnezeu. Locul
unde o cmpie se mbin cu un oras este ntotdeauna pecetluit de nu stiu
ce melancolie ptrunztoare. Natura si omenirea ti vorbesc aici mpreun.
Tot ce e caracteristic acestor locuri iese la iveal. Cel ce a rtcit, ca noi,
prin aceste paragini din preajma mahalalelor noastre, pe care le-am putea
numi zrile Parisului, a vzut ici si colo, n locul cel mai prsit, n clipa
cea mai neasteptat, n dosul unei uluci subrede sau la coltul unui zid
spimnttor, cete de copii zgomotosi, palizi, plini de praI si de noroi,
zdrentrosi, zbrliti, jucnd risca, cu cte o coronit de albstrele pe cap. Toti
snt copii de Iamilii srace. Bulevardul de la marginea orasului este
mediul n care respir ei n voie ; ale lor snt mprejurimile. Acolo trag ei
vesnic la Iit de la scoal. Acolo cnt ei cu nevinovtie cntece desucheate. Se
bucur de viat. Acolo, departe de orice privire, n lumina blnd de mai sau
de iunie, ngenuncheati mprejurul unei gropi Icute n pmnt, arun-cnd
bilele cu degetul cel mare, sIdindu-se pentru o para, ei triesc Ir s dea
socoteal nimnui, plecati de acas, lsati n plata domnului, Iericiti ; de-
abia te-au zrit si si aduc aminte c au o meserie si c trebuie s-si cstige
pinea. Iti arat, ca s-l cumperi, un ciorap vechi de ln, plin cu crbusi,
sau un mnunchi de liliac. In-
1
Cartiere populare din sudul Parisului, cuprinse n zona
orasului abia ntre 18301850.
123
tlnirea cu acesti copii ciudati este una dintre plcerile
Iermectoare si n acelasi timp sIsietoare ale mprejurimilor Parisului.
Uneori gsesti n ceata bietilor si Ietite or Ii surorile
lor ? Iete mricele, slbute, neastimprate, cu minile prlite de
soare, de parc ar purta mnusi, cu Ietele pistruiate, cu cununi de
spice de secar si maci, vesele, sperioase, desculte. Le vezi cum
mnnc cirese prin lanul de gru. Cetele astea, luminate puternic de
soarele cald al amiezii sau abia zrite n umbra nserrii, dau mult de
gndit vistorului, si vedeniile acestea se amestec cu gndurile lui.
Parisul un centru, mprejurimile lui, o circumIerint ;
iat ntreg pmntul pentru acesti copii. Niciodat n-ar lua-o razna mai
departe. Nu pot iesi din atmosIera Parisului cum nu pot pestii s ias din
ap. Pentru ei, ia cteva poste de bariere nu mai e nimic. Ivry, .Gentilly,
Arcueil, Belleville, Aubervilliers, Menilmontant, Ghoisy-le-Roi,
Billancourt, Meudon, Issy, Vanvre, Sevres, Pu-teaux, Neuilly,
Gennevilliers, Colombes, Romainville, Chatou, Asnieres, Bougival,
Nanterre, Enghion, Noisy-Ie-Sec, Nogent, Gournay. Drancy, Gonesse '
aici e captul lumii.
V!
PUTINA ISTORIE
La epoca, de altIel foarte aoronUf A petrec cele
povestite aci nTS "
a

n

ast r
-st la Iiecare colt de strad ih f
M

3Szi
'
un
omentul s o d i t L
constructie si de sub arcadele podurilor. Unul din aceste cuiburi,
rmas de pomin, a dat asa-numitele ,rndunele de la podul Arcole '". De altIel,
acesta e cel mai nenorocit simptom social. Toate crimele omului de mai trziu
ncep cu vagabondajul copilului.
S Iacem totusi pentru Paris o exceptie, care, ntr-o oarecare
msur, este ntemeiat, chiar dac ne amintim cele pomenite mai sus.
Pe cnd n orice alt oras mare un copil vagabond este un om
pierdut, pe cnd aproape pretutindeni copilul rmas de capul lui este oarecum
osndit si este lsat prad unei scuIundri morale de nenlturat, care nimiceste
n el cinstea si constiinta, copilul Parisului, ns, trebuie s-o spunem, orict de
necioplit si stricat ar prea, si pstreaz suIletul aproape nentinat. Un lucru
minunat, de care trebuie s tinem seama si care se arat n chip strlucit n
admirabila bun-credint a revolutiilor noastre populare, e Iaptul c o anumit
neprihnire rsare chiar din ideile care plutesc n atmosIera Parisului, asa cum
sarea se gseste n apa oceanului. Aerul Parisului tine suIletul proaspt.
Cele spuse aici nu nltur cu nimic strngerea de inim pe care o
simti de cte ori ntlnesti pe vreunul din acesti copii ce-ti amintesc legturile de
Iamilie sIrrnate. In civilizatia actual, att de nedesvrsit nc, nu este un
lucru prea neobisnuit s vezi Iamilii risipindu-se n ntuneric, nemaistiind ce li s-au
Icut copiii si lepdndu-si mruntaiele n mijlocul drumului. De aici attea ursite
ntunecate. Asta se cheam, dup o zical anume scoas, ,s Iii lepdat pe
strzile Parisului".
In treact Iie spus, lepdarea copiilor nu era de loc mpiedicat de
vechea monarhie.
Oarecare obiceiuri egiptene, boeme, n pturile de jos conveneau
cercurilor nalte si intrau n socoteala celor puternici. Ura mpotriva
nvtmntului pentru copiii din
1
Pod din Paris peste Sena. Poart numele uneia din victoriile lut
Napoleon asupra austriecilor n timpul primei campanii din Italia (1796).

popor era o doctrin. La ce bun ,semidoctii" ? Acesta era
cuvntul de ordine. Iar copilul vagabond nu e dect consecinta copilului
nestiutor de carte.
De altminteri, monarhia avea uneori nevoie de copii, si
atunci i lua de pe strad, cum se ia spuma de pe oal. Ludovic al XlV-
Iea, pentru a nu merge mai departe, a vrut cu drept cuvnt s creeze o
Ilot. Ideea era bun. Dar s vedem cum. Nu poti avea o Ilot dac, pe
lng vasul cu pnze, jucrie a vntului, nu ai, pentru a-l remorca la
nevoie, vasul care merge orincotro vrei, cu vsle sau cu aburi. Pe
atunci galerele erau pentru marin ceea ce este astzi vaporul. Trebuiau
deci galere; dar galera nu se misca dect prin galerian '. De aici, asadar,
nevoia de galerieni. Colbert
2
punea s i se Iurnizeze de ctre
autorittile de provincie si tribunale ct mai multi ocnasi pentru
galere. Magistratura se arta Ioarte ntelegtoare. Dac cineva nu-si
scotea plria n Iata unei procesiuni atitudine de hughenot era
trimis la galere. ntlneai pe strad un copil ; era destul s aib
cincisprezece ani si s Iie Ir adpost pentru a Ii trimis la galere.
Mare rege Mare secol !
Sub Ludovic al XV-lea copiii dispreau din Paris. Ii rpea
politia, nu se stie n ce scopuri tainice. Se vorbea n soapt, cu groaz,
despre bile de purpur ale regelui. Brbier
3
pomeneste cu u nevinovtie
de aceste lucruri. Se ntmpa uneori ca, n lipsa copiilor Ir cpti,
oIiterii de politie s ia dintre cei ce aveau printi. Printii, dezndjduiti,
i atacau pe politisti. Atunci tribunalul intervenea si osndea la
spnzurtoare. Pe cine ? Pe oIiterii de politie ? Nu, pe printi.
1
RuIctor osndit s vsleasc Ia galere.
2
Ministru de Iinante ctva timp si al marinei
sub Ludovic
al XlV-lea.
3
Avocat parizian din secolul al XVIIHea. A notat zi cu zi,
tnIr-un
urnal istoric i anecdotic, evenimentele si comentariile publice din
timpul domniei lui Ludovic al XV-lea.
126
VII
STRENGARUL PARIZIAN SI-AR AVEA
LOCUL IN CASTELELE INDIEI
Strengarii parizieni alctuiesc un Iel de cast. S-ar putea
S,pune : nu oricine poate Iace parte din ea.
Guvntul acesta, trengar a Iost tiprit ntia oar si a
trecut din graiul popular n limba literar n 1834. El si-a Icut apariia
ntr-o crticic intitulat Claude Gueux
2
. Scandalul a Iost mare. Cu
vuitul a rmas.
Elementele care alctuiesc reputatia de care se bucur
strengarii ntre ei snt Ioarte Ielurite. Noi am cunoscut si ne-am
mprietenit cu unul care era Ioarte respectat si admirat, pentru c
vzuse pe cineva cznd de pe turnurile catedralei Notre-Dame ; un
altul, pentru c izbutise s ptrund n curticica dosnic unde erau
depozitate vremelnic statuile Domului Invalizilor si s ,sterpeleasc" ceva
plumb din ele ; un al treilea, pentru c vzuse rs-turnndu-se o diligent
; iar altul, pentru c a ,cunoscut"
pe un soldat care era ct pe-aci s-i scoat ochii unui civil.
Asa se explic exclamatia unui strengar parizian, exclamare
plin de nIeles, de care cei prosti rid Ir s-o priceap : ,Doamne,
dumnezeule ! De ce n-am si eu baIt ? Cnd te gndesti c n-am ajuns nc
s vd pe cineva cznd de la al cincilea !"
Desigur c e plin de duh vorba tranului, care, la
ntrebarea : ,Mos Cutare, ti-a murit Iemeia de-atta timp bolnav ; de ce
n-ai trimis dup doctor ?" a rspuns : ,Ce vrei, domnule, noi oamenii
sraci murim singuri". Dar dac toat resemnarea ironic a tranului e
cuprins n aceast vorb, apoi de bun seam c toat anarhia liber-
cugettoare a strengarului de mahala e cuprins n ceastlalt : un osndit
la moarte si ascult duhovnicul
1
Gavroche.
2
. Povestire de Victor Hugo, o prim schij a Mi:erabililor, n
care scriitorul denunt asprimea pedepselor dictate de legile societtii
burgheze atunci cnd se aduce vreo ,atingere" propriettii private ; se
ridic mpotriva regimului neornenos din nchisorile timpului.
127
n cruta ce-l duce spre ghilotin ; micul parizian exclam :
,Uite Iricosul ! St de vorb cu popa !"
O anumit ndrzneal n ce priveste religia l nalt pe
strengar. A Ii necredincios e lucru de seam.
S asiste la executii e o datorie. si arat unul altuia ghilotina si
rd. Ii dau tot Ielul de porecle gingase : Ciorba din urm, Bursucul, Fata de
sineal, Ultimul dumicat etc, etc. Pentru a nu pierde nimic din spectacol,
sar peste ziduri, se catr pe balcoane, se urc n copaci, se atrn de
garduri, se agat de cosuri. Strengarul se naste tinichigiu si marinar. Un
acoperis nu-l sperie mai mult dect un catarg. Nici o srbtoare nu Iace ct
cea din Place de la Greve'. Pentru ei, Samson si abatele Montes
2
snt
adevratele nume populare. II huiduiesc pe condamnat ca s-i dea curaj.
Uneori l admir. Lace-naire
3
, copil, vzndu-l pe groaznicul Dautun
i

murind cu Iruntea sus, a spus vorbele astea care cuprind n ele un ntreg
viitor : ,L-am invidiat". Strengarul n-a auzit de Voltaire, dar l cunoaste pe
Papavoine. ,Condamnatii politici" snt amestecati de el n aceeasi legend
cu ucigasii. Amintirea celui din urm vesmnt al Iiecruia struie mereu n
mintea lui. Stie c Tolleron avea o sapc de Iochist, Avril o cciulit de
lutru, Louvel o plrie rotund, c btrnul Delaporte era chel si cu capul
gol. Castaing era rumen si Ioarte drgut. Bories avea o brbut romantic si
Jean Martin si pstrase bretelele, iar LecouIIe se certa cu maic-sa. ,Nu v
mai certati pentru cos
5
!" le strig un strengar. Un altul, ca s-l vad tre-
1
Nume purtat pn n 1830 de Piata Primriei din Paris,
rezervat pentru executii.
* Clul si duhovnicul condamnatilor Ia moarte n timpul
restau
ratiei.
3
FalsiIicator si criminal din vremea tineretii Iui Victor Hugo,
exe cutat n 1836. Apartinea unei Iamilii burgheze din Lyon. Debutase n
literatur prin versuri si vodeviluri ; a scris de asemenea articole de presa,
iat de ce procesul Iui a strnit mare vllv Ia Paris.
* Criminal executat la Lyon n primii ani ai
restauratiei.
5
Cosul n care cdea capul celui ghilotinat.
128
cnd pe Debacker', Iiind prea mic n nltime, zreste
Ielinarul de pe chei si se catr pe el. Jandarmul din post se ncrunt.
,,Las-m s m sui, domnule jandarm, spune strengarul. Si, pentru a
mblnzi autoritatea, adaug : N-am s cad." ,Putin mi pas dac ai s
cazi", rspunde jandarmul.
Intre strengari, un accident dintre cele care se tin minte
trage mult la cntar. Te bucuri de o mare cinste dac te-ai tiat Ioarte
adnc, ,pn la os".
Pumnul nu e dispretuit pentru a te Iace respectat. Unul dintre
lucrurile pe care strengarul le spune cu mai mult plcere este : ,Hei, s
vezi ce putere am eu !" A Ii stn-gaci e ceva Ioarte pizmuit. Si a te uita
crucis, un lucru ipretuit.
VIII
IN CARE VOM CITI UN CUVTNT
FERMECTOR AL ULTIMULUI REGE
Vara el se preIace n broasc ; si seara, cnd se las
ntunericul, n dreptul podurilor Austerlitz si lena
2
se arunc de pe
slepurile de crbuni si de pe brcile spltoreselor, cu capul n jos n
Sena, svrsind toate inIractiunile cu putint la legile pudoarei si ale
politiei. Dar gardistii vegheaz, si de aici rezult o situatie de mare
dramatism, care a dat loc odat unui strigt Irtesc de alarm, ce nu
poate Ii uitat. Strigtul acesta, care a Iost vestit pe la 1830, e un semnal
strategic de la strengar la strengar ; el se scandeaz ca un vers din
Homer, cu o transcriere aproape tot att de greu de rostit ca si me-lopeea
eleuziac
3
a Panateneelor * si n el regsim
' Papavoine, ToIIeron, Avril, Louvel, Delaporte, Bories,
Castaing, Jean Martiri, LecouIIe, Debacker criminali sau escroci
celebri n prima jumtate a secolului trecut.
2
Poduri din partea de rsrit a Parisului. Apa Senei
Iiind socotit
acolo mai curat, numeroase spltorese se ngrmdeau odinioar
tntre cele dou poduri pentru a-si limpezi ruIele.
3
La Eleusis (nord-vestul Atenei) se aIl un templu al
lui Ceres.
unde se oIiciau misterele vestite n toat Grecia.
1
Serbri ateniene n cinstea zeitei Minerva,
9 - Mzerahilii, voi. II
29
Evohe-ul antic. Iat-l : ,Pzea, bieti, pzea ! Vine sti-cletele. E rost
de mardeal. Luati-v boarIele si-o stergeti ! De-a dreptul prin canal I"
Uneori musculita asta el singur si spunea asa stie s
citeasc ; stie cteodat s si scrie. Totdeauna stie s mzgleasc. E gata s-si
nsuseasc, prin nu stiu ce tainic nvttur mutual, toate talentele care pot
Iolosi cauzei publice : de la 1815 la 1830 el imita cloncnitul curcanului, de Ia
1830 la 1848 mzglea pe ziduri o par. Intr-o sear de var, Ludovic-Filip,
ntorcndu-se pe jos la palat, a vzut pe unul, un pici ct o schioap, care
ndusea tot ntinzndu-se s deseneze cu o bucat de crbune o par urias pe
un stlp al grilajului de la Neuilly'. Regele, cu acea simplitate mostenit de la
Henric al IV-lea, veni n ajutorul strengarului, sIrsi desenul si ddu copilului un
ludovic S,punndu-i : ,,Si aici e desenat o par". Strengarului i place
scandalul, o anumit stare de violent. Nu-i poate suIeri pe ,popi". Intr-o zi, pe
strada Universittii, unul din acesti mici poznasi ddu cu tiIla spre poarta de la
numrul 69. ,,De ce Iaci asta ?" l ntreb un trector. Copilul rspunse : ,Aici
st un pop". In adevr, nuntiul papal locuieste acolo. Totusi, orict ar Ii el de
necredincios, dac i se d prilejul s cnte n stran, s-ar putea s primeasc, si
atunci si Iace slujba cuviincios. Snt dou lucruri care-l chinuiesc ca pe Tantal si
pe care le doreste mereu, Ir a ajunge vreodat la ele : sa rstoarne guvernul si
s-si vad pantalonii crpiti.
Dac e strengar n toat regula, i cunoaste pe toti gardistii din
Paris si stie totdeauna, cnd ntlneste vreunul, cu cine are de-a Iace. Ii numr pe
degete. Le cerceteaz obiceiurile si are nsemnri potrivite pentru Iiecare. Citeste
n suIletul politiei ca ntr-o carte deschis. Iti spune Ir s stea pe gnduri si
Ir s se nsele : ,,Cutare e hain ; cutare e Ioarte ru ; cutare e huidum ; cutare
e caraghios". (Toate cuvintele astea : hain, Ioarte
1
Oras n nord-vestul Parisului, unde se aIla un castel din
secolul al XVIII-lea. Para desenat de un copil pe unul din stlpii portii
castelului reprezenta caricatura Iigurii obeze a regelui.
130
ru, huidum, caraghios, au n gura lui un nteles deosebit.)
Asta si nchipuie c e stpn pe Pont-NeuI' si nu las lumea s se plimbe
pe marginea de dup parapet; la are damblaua s trag persoanele de
urechi etc, etc.
IX
SUFLETUL DE ALTDAT AL GALIEI
Era cte ceva din copilul acesta n Poquelin
2
, Iiu al Halelor ; era
si n Beaumarchais
3
. Strengria e o nuant a spiritului galic. Amestecat cu
bunul-simt, ea l ntreste cteodat, asa cum alcoolul ntreste vinul. Cte-
odat e un cusur. Homer e pislog, Iie ; dar atunci s-ar putea spune c
Voltaire e strengar. Camille Desmoulins
4
plecase de la mahala.
Championnet
5
, care njura minunile, se ridicase de pe strzile Parisului ; de
cnd era de-o schioap, udase pridvoarele bisericilor Saint-Jean de Beauvais
si Saint-Etienne du Mont ; rostise destule necuviinte n Iata raclei sIintei
Genoveva ca s aib dreptul s se rsteasc la potirul sIntului Ianuarie.
Strengarul Parisului e cuviincios, zeIlemist si obraznic. Are dintii
stricati, Iiindc e prost hrnit si pentru c stomacul lui suIer, si are ochi
Irumosi, pentru c e destept.
1
Primul pod de piatr din Paris, construit pe la 1600.
Mult vreme
pe acest pod spatios se ngrmdeau saltimbanci si negustori ambu
lanti, atrasi de marea aIluent de acolo.
2
Numele de Iamilie al lui Moliere, nscut n 1622 n
cartierul Hale
lor din centrul Parisului.
3
Autor dramatic Irancez (17321799), Figaro, eroul
principalelor
sale comedii (Brbierul din Sevilla si Nunta lui Figaro), are ndrz
neala si spiritul critic caracteristice maselor populare din Paris.
4
Orator si ziarist din timpul revolutiei burgheze din
Franta. Pe
vremea dictaturii iacobine a Iost amestecat n complotul contrarevolu
tionar al lui Danton.
5
General Irancez n timpul revolutiei Iranceze. nsrcinat
de direc-
toriu, n 1799, s transIorme regatul Neapolului n ,republic parteno-
pean", a luat unele msuri mpotriva clerului catolic si a demascat
propaganda obscurantist, ca cea privitoare la potirul cu sngele sIn
tului Ianuarie, patronul orasului Neapole.
9*
31
Ar urca, srind ntr-un picior, treptele raiului, de Iat cu Iehova.
E iute de picior. Nimic nu e prea sus pentru el ; se joac n rigolele ulitelor si
se nalt prin lupta de strad ; obrznicia lui nu se d n lturi nici n Iata
gloantelor ; era o haimana, acum e un erou ; ca si micul teban, zgltie pielea
leului ; tobosarul Bara ' era un strengar al Parisului ; strigase ,nainte I" asa
cum calul din scriptur spune ,Vah", si ntr-o clip plodul se schimb n urias.
Acest copil al mocirlei e si un copil al idealului. Msurati distanta
asta dintre Moliere si Bara.
Pe scurt, strengarul petrece Iiindc e nenorocit.
,ECCE PARIS, ECCE HOMO"*
Tot pe scurt, strengarul de azi al Parisului, precum ,grecusorul"
Romei de altdat, ntruchipeaz poporul-copil cu Iruntea brzdat a lumii
vechi.
Strengarul e o binecuvntare pentru natiune si n acelasi timp o
boal. O boal care trebuie vindecat. Cum ? Prin lumin.
Lumina tmduieste.
Lumina aprinde.
Toate curentele sociale generoase pornesc de la stiint, literatur, art,
nvttur. Faceti oameni, Iaceti oameni !
Luminati-i ca s v nclzeasc ! Mai curnd sau mai trziu, mreata
problem a nvtmntului universal se va pune cu autoritatea nestvilit a
adevrului absolut. Si-atunci, cei ce vor crmui n numele ideii Iranceze vor
1
Copil de trup n timpul revolutiei din Franta. In 1793 a
nsotit
una din armatele care operau mpotriva rebelilor contrarevolutionari
din Vandeea. Czut n minile acestora si somat s strige ,Triasc
regele I", a preIerat s moar eroic strignd ,Triasc republica 1",
2
,Iat Parisul, iat omul" dup cunoscuta locutiune
latin
,Ecce homo", Iolosit pentru a se anunta pe sine sau a anunta pe
cineva.
132
trebui s aleag : sau copiii Frantei, sau strengarii Parisului ; Ilcri
jucuse n lumin, sau licurici n ntuneric.
Strengarul nItiseaz Parisul, si Parisul reprezint lumea.
Cci Parisul e un tot. Parisul este culmea neamului omenesc. Orasul
acesta nemaipomenit este o reproducere n mic a moravurilor moarte si a
moravurilor vii. Cine vede Parisul si nchipuie c vede dedesubturile ntregii
istorii, cu cer si cu stele ici si colo. Parisul are un Ca-pitoliu : Primria ; un
Partenon : Notre-Dame ; un munte Aventin : cartierul Saint-Antoine ; un
Assinarium : Sor-bona ; un Pantheon * : Pantheonul ; o Cale SInt : Bulevardul
Italienilor ; o roz a vnturilor : opinia public ; si el nlocuieste njosirea prin
ridicol. Mafo
2
-ul su se numeste ,Iantele", transteverinul
3
su se cheam
mahalagiul, hamalul su, namila de la Hale, la::aronele* su e pungasul, cockney
5
-ul su poart numele de IilIizon. Tot ce exist n alt parte se gseste si la
Paris. Precupeata Iui Dumarsais
6
se poate lua la ntrecere cu zarzava-gioaica
lui Euripid ; discobolul Vejanus
7
trieste din nou n dntuitorul pe srm Forioso
; Therapontigonus Miles
s
ar merge de brat cu grenadirul Vadeboncoeur ; Dama-
sippe
9
, telalul, s-ar simti Iericit printre negustorii de
1
Capitoliu, Pantheon, AvenIin etc. monumente sau
cartiere din
Roma antic. Pe colina Capitoliului se aIla templul lui Jupiter, unde
erau ncoronati comandantii de oaste triumItori. Pantheonul era un
templu consacrat tuturor zeilor. Pe colina Aventinului s-a retras ple
bea roman n timpul luptelor duse mpotriva patricienilor.
2
Cuvnt spaniol care desemneaz pe omul din popor cu
pretentii
de elegant
3
Locuitorul de dincolo de Tibru.
4
Denumirea lumpenproletarului napolitan,
5
Termen englezesc care nsemneaz argou vorbit n
mprejurimile
Londrei si. prin extensiune, tnr care aIecteaz din snobism s vor
beasc argou.
6
Autor purist de studii si tratate de gramatic (secolul al
XVIII-Iea).
7
Personaj dintr-o comedie a scriitorului latin Plaut.
' Soldat vesel n comediile scriitorului latin Plaut.
1
Personaj dintr-o satir a lui Horatiu, tipul amatorului de
vechituri cumprate Ir discernSmnt,
133
lucruri vechi ; Vincennes ' I-ar nsIca pe Socrate, tot asa cum
Agora ar Ii trimis la nchisoare pe Diderot
2
; Gri-mond de la Reyniere
3
a
descoperit Iriptura n seu, asa cum Curtillus
4
nscocise ariciul Iript. Sub
balonul a,rcu-l:i de l'Etoile reapare trapezul din Plaut ; mnctorul de spade
din Poecila
5
, ntlnit de Apuleu
6
, nghite sbii pe Pont-NeuI; nepotul lui
Rameau
7
si Curculion parazitul snt o bun pereche ; Ergasile ar ruga pe
AigreIeuille s-l prezinte lui Cambaceres
8
; cei patru Ianti ai Romei,
Alcesimarchus, Phoedromus, Diabolus si Argyrip, coboar din Cortilia n
diligenta din Labatut ; Aulus-Gelius
9
nu se oprea n Iata lui Congrio mai
mult dect Charles Nodier
10
n Iata lui Polichinelle ; Marton
u
nu-i o ti-
groaic, dar nici Pardalisca nu era un balaur ; Panto-labus
n
mucalitul Iace
glume la Cafe Anglais
13
pe soco-
' Este vorba de castelul din aceast localitate situat n sudestul
Parisului. Resedint regal n evul mediu, devenise n secolele XVII-XVIII
nchisoare pentru detinuti politici.
2
Cunoscut IilozoI materialist Irancez din secolul al XVIII-lea,
direc
tor al Enciclopediei ; a Iost nchis n donjonul din Vincennes n 1749
n urma publicrii clandestine a lucrrii Scrisoare asupra orbilor.
3
Gastronom Irancez din secolul al XVUI-Iea ; a trit pn-n
vremea
tineretii lui Hugo.
1
Mncu raIinat care se strduieste s creeze Ieluri noi de
mncare (vezi Horatiu, Satire, II, 8).
5
Portic n Atena veche sub care se ntruneau adeptii
IilozoIiei
stoice; Ioc de ntrunire, de asemenea, al scamatorilor si saltim
bancilor.
6
PoligraI latin din secolul al II-lea.
7
Nepotul compozitorului Jean-Philippe Rameau (secolul al
XVIII-
lea). Diderot i-a asigurat nemurirea, notnd conversatiile avute cu el
tn scrierea Nepotul lui Rameau, n care personajul apare ca un parazit
cinic si amoral.
8
Jurist Irancez n timpul revolutiei Iranceze si al
dictaturii napo
leoniene. A Iost deputat tn C'onventiunea National, apoi principal re
dactor al codului civil si, n sIrsit, ,,arhieancelar" al imperiului.
8
Erudit latin din secolul al II-lea.
10
Literat si erudit Irancez din prima jumtate a secolului
trecut.
11
Derivat de Ia numele Martine : individualizare a Iemeilor
de mo
ravuri usoare.
12
Tipul palavragiului glumet (vezi Horatiu, Satire, I, 8).
13
Cunoscut caIenea din Paris.
134
teala lui Nomentanus ' cheIliul ; Hermogen
2
e tenor pe Champs-
Elysees
3
si n jurul lui Thrasius, haimanaua, deghizat n Bobeche
4
, se Iace
chet; pislogul care te opreste la Tuileries
5
, apucndu-te de nasturele de
la hain, te Iace s repeti dup dou mii de ani apostroIa lui Thesprion :
Quis properantem me prehendit pallio ?
e
Vinul de Suresnes
7
parodiaz
vinul de Alba, paharul plin al lui Desaugiers
s
se ntrece cu marea cup a
lui Balatron
9
; Pere-Lachaise
10
licreste noaptea pe ploaie cu aceleasi
luminite ca si Esquiliile ", si groapa sracului, cumprat pe cinci ani, Iace
ct cosciugul, luat cu chirie, al sclavului.
Cutati vreun lucru pe care s nu-l aib Parisul. Z-ctoarea lui
Trophonius contine tot ce se gseste n hr-dul lui Mesmer
12
; Ergaphilas
renvie n Cagliostro
13
; brahmanul Vasaphanta se ncarneaz n contele de
Saint-
1
Tipul omului care-si risipeste averea n cheIuri (vezi
Horatiu,
Satire, I, 1).
2
Cntret vestit din Roma antic (vezi Horatiu, Satire, I,
3).
3
Numele unui cunoscut cartier din Paris. Cntreti si
instrumen
tisti ambulanti organizau acolo, nc din secolul al XVIII-lea, scurte
concerte pentru distractia publicului.
* Pseudonimul de circ al unui clovn celebru din Paris pe vremea
restauratiei, care organiza spectacole In parcuri sau blciuri.
6
Grdin public n Paris.
Cine m tine de tog cnd m grbesc ? (In original n limba
latin.)
' Localitate din vestul Parisului. Pn pe la mijlocul secolului
trecut, dealurile sale erau acoperite cu vii, care produceau un vin de
calitate mediocr.
" Cupletist si autor de Iarse din timpul primului imperiu si al
restauratiei, care trecea drept mare cheIliu.
8
Unul din participantii Ia banchetele lui Maecena, renumit prin
capacitatea lui de ingurgitare (vezi Horatiu, Satire, II, 8).
10
Cimitir din rsritul Parisului, amenajat pe o colin.
11
Cartier din Roma antic locuit de plebei.
12
Medic german din secolul al XVIII-lea, autorul teoriei
magnetis
mului animal. ncerca s vindece bolile nervoase prin hipnoz. Un
hrdu cu ap n Iundul cruia se aIla sticl pisat si pilitur de
Iier era aparatul principal al terapeuticii sale.
13
Aventurier italian din secolul al XVIII-lea. A trit
mult vreme
la Paris si era Ioarte pretuit n aristocratia Irancez a vremii pentru
leacurile sale miraculoase. Sub pretext de ocultism, s-a dedat la multe
intrigi si escrocherii.
135
Germain ' ; cimitirul de la Saint-Medard
2
Iace minuni la Iel
ca si moscheea omiazilor din Damasc.
Parisul are un Esop care se numeste Mayeux
3
si o Canidio
4
n
domnisoara Lenormand
5
. El se cutremur ca DelIi n Iata realittilor
orbitoare ale viziunii ; misc mesele cum misc Dodona
6
trepiedele. nalt
pe tron Iemeia usoar, asa cum Roma a nltat-o pe curtezan ; si, la urma
urmei, dac Ludovic al XV-lea e mai ru dect Claudiu
7
, Madame du
Barry
8
este mai bun dect Messalina. Parisul mbin ntr-un tip de
necrezut, care a trit aievea si pe care l-am atins n treact, goliciunea
greac, suIerinta ebraic si gluma gascon. Amestec pe Diogene cu Iov si cu
Paiata ; mbrac un spectru n numere vechi din Constitutionalul si Iace din el
pe Chodruc-Duclos
9

Cu toate c Plutarc
10
spune : ,Tiranul nu mbtrneste niciodat",
Roma sub Sulla, ca si sub Domitian ", se re-
1
Aventurier care si-a Icut, n mijlocul secolului al XVIII-lea,
apa
ritia pe la toate curtile suveranilor timpului, ludndu-se c posed
un elixir de prelungire a vietii.
2
Cimitir din sudul Parisului, care n secolul al XVIII-lea a
devenit
un loc de pelerina| pentru bigoti, de cnd Iusese nmormntat acolo
diaconul Paris. Se pretindea c mormntul acestuia vindec n mod
miraculos.
3
Tipul burghezului mrginit si sovin n publicistica
liberal a
monarhiei din iulie (18301848). Caricaturile l reprezentau ghebos,
ntocmai ca pe Esop, Iabulistul grec.
*Vrjitoare mentionat de Horatiu n Epode, III, 8.
*Ghicitoare vizitat de doamnele din ,nalta societate" pe
vremea
restauratiei.
6
DelIi, Dodona localitti cu temple celebre din Grecia
antic,
unde se ddeau oracole.
7
mprat roman (4154). Valeria Messalina a Iost prima
lui sotie,
repudiat din pricina vietii scandaloase pe care o ducea.
* Burghez de origine, a cptat titlul de contes de la
Ludovic
al XV-lea, a crei ultim Iavorit a Iost.
Aventurier Irancez din prima jumtate a secolului al XIX-lea.
Pe timpul tineretii lui Victor Hugo era vzut zilnic pe bulevardele ti n
grdinile publice din centrul Parisului n haine excentrice, de unde porecla
de ,Diogene modern".
10
Istoric si moralist grec din secolul I.
11
Tirani din Roma antic. Lucius Cornelius Sulla, seI al
partidului
aristocratic, a Iost dictator ctiva ani n prima jumtate a secolului
136
semna si se cumintea de bunvoie. Tibrul era ca o ap a
uitrii, dac trebuie s credem lauda prea putin doctrinar pe care i-o aducea
Varus Vibiscus : Contra Grachos Tiberim habemus. Bibere Tiberim, id est
seditionem oblivisci. ' Parisul bea un milion de litri de ap pe zi, dar
aceasta nu-l mpiedic s dea semnalul de alarm si s trag clopotele la
nevoie.
ncolo, Parisul e biat bun. Primeste totul cu mrinimie. Ct
despre Venus, el nu Iace nazuri; Venera sa, Callypige, e hotentot ; e destul
s rd ca s si ierte ; urtenia l nveseleste, slutenia l Iace s moar de rs,
pcatul l desIat ; Ii i mucalit si poti s Iii o sectur ; nici Itrnicia,
cinismul sta suprem, nu-l revolt ; e att de literar, nct nu se tine de nas n
Iata lui Don Basilio
2
, si rugciunea lui TartuIIe
3
nu-l supr mai mult
dect l speria pe Horatiu ,sughitul" lui Priap. Nici o trstur a Ietei lumii
nu lipseste de pe chipul Parisului. Balul Mabille
4
nu e dansul polymnian de
pe Janicul, dar tele-leica nu slbeste din ochi acolo Iata usuric, ntocmai
cum proxeneta Staphylo o pndea pe Iecioara Plane-sium
5
. La Barriere
du Combat
6
nu e un Coliseu, dar cei din aren snt tot asa de cruzi ca si
cnd ar sta sub privirile lui Cezar. Gazda sirian are mai mult gratie dect
btrna Saguet, dar dac Virgil zbovea prin crciumile
I .e.n. Domi'tian, mprat roman (8196), a instituit o
crunt tiranic n ultimii ani ai domniei si a murit asasinat.
1
mpotriva GraIiilor avem Tibrul. S bei din Tibru
nseamn s
uiti de rscoal (n original n limba latin).
2
Personaj din comediile lui Beaumarchais Brbierul din
Seuilla si
Nunta lui Figaro, intrigant si mai ales venal.
s
Eroul comediei de Moliere purtnd acelasi titlu (1664) ;
ncarneaz ipocrizia religioas.
4
Local de dans si teatru de varieteuri din Paris pe vremea
monarhiei din iulie si a imperiului al doilea.
' Staphylo si Planesium personaje din Plaut; prima este o ade-
menitoare de minore, cealalt victima ei.
' Bariera dinspre orasul Clichy, n nordul Parisului, azi cartier al
orasului ; n 1814, garda lui Napoleon a dat acolo ultima btlie nainte de
cedarea capitalei n minile trupelor aliate, venite s-l detroneze pe Napoleon,
137
Romei, David d'Angers, Balzac si Charlet' se osptau n cele
ale Parisului. Parisul domneste. Aici geniile strlucesc, paiatele prosper.
Adonai trece n carul lui cu dousprezece roti de tunete si Iulgere ; Silen si
Iace intrarea pe mgarul su. Silen nseamn Ramponneau
2
.
Parisul si cosmosul snt sinonime, Parisul e Atena, Roma,
Sybaris
3
, Ierusalim, Pantin *. Toat civilizatia si toate barbariile snt
rezumate n el. Parisul n-ar Ii de loc multumit Ir ghilotin.
Place de la Greve, ct de ct, e un lucru bun. Ce gust ar avea
toat srbtoarea asta vesnic Ir dramul de sare al ghilotinei ? Legile
noastre au Iost ntelepte, au avut grij de acest lucru si, datorit lor,
cutitul ghilotinei si picur sngele peste bucuria carnavalului.
XI
A GLUMI, A DOMNI
Parisul nu are margini. Nici un oras n-a mai mprtit n chipul
acesta, btndu-si joc uneori de cei pe care-i subjug. S v fiu pe plac'
O' Atenieni' exclama Alexandru. Parisul Iace mai mult dect legea ; Iace
moda. Parisul Iace mai mult dect moda ; Iace rutina. Parisul poate Ii prost
dac asa-i place ; cteodat si ngduie acest lux, si atunci ntreg
universul e prost ca el ; pe urm se desteapt, se Ireac la ochi, spune :
,Neghiob mai snt!" si izbucneste n rs n nasul omenirii. Ce mi-
1
Marele scriitor Irancez Balzac era bun prieten cu sculptorul
David
d'Angers si cu desenatorul Nicolas Charlet, autor de tablouri cu subiecte
militare din vremea imperiului.
2
Patronul unui cunoscut cabaret din Paris cu Iirma ,,La
Halba
mare" (a doua jumtate a secolului al XVIII-lea) ; tip de cheIliu ; a
condus si un teatru de ppusi.
3
Colonie greac din Italia de sud, distrus la sIrsitul
secolului al
Vl-Iea .e.n. Locuitorii acestei cetti erau renumiti pentru moliciunea
si lipsa lor de moralitate.
* Orsel din nord-estul Parisului. In argoul ruIctorilor din
secolul al XlX-lea Pantin nsemna ns Parisul nsusi.
138
nune e un astIel de oras ! Un lucru ciudat e c aici grandiosul
si caraghioslcul pot Ii asa de buni vecini, c mretia asta a lui nu e
stingherit de parodia ei si c aceeasi gur poate suIla astzi n trmbita
judectii din urm si mine din trisc. Parisul are o voiosie atot-
stpnitoare. Veselia lui e trsnet, iar Iarsa lui tine n mn un sceptru.
Furtunile lui se isc uneori dintr-o strmbtur. Izbucnirile lui, zilele lui
revolutionare, capodoperele lui, minunile lui, epopeile lui strbat pn la
captul lumii, ca si nzbtiile de care e n stare. Rsul lui e o gur de
vulcan care mproasc ntreg pmntul. Glumele Parisului snt scntei. El si
impune deopotriv popoarelor caricaturile, ca si idealurile sale ; cele mai
nalte nIptuiri ale civilizatiei i primesc ironiile si las ca vesnicia lor s
Iie tinta strengriilor lui. E mret ; are un minunat 14 Iulie care libereaz
lumea ; impune tuturor natiunilor jurmntul revolutionar din sala eu de
Paume; noaptea de 4 august' spulber n trei ore o mie de ani de
Ieudalitate ; logica Iui Iureste muschii vointei tuturor ; se nmulteste sub
toate Iormele sublimului ; lumina sa umple suIletele lui Washington, Kos-
ciusko
2
, Bolivar
3
, Botzaris
4
, Riego
5
, Bem
6
, Manin
7
, Lopez
8
, John Brown
9
,
Garibaldi. Peste tot unde se aprinde viitorul, el e de Iat : la Boston
10
n
1779, n insula
1
Constituanta a votat atunci desIiintarea regimului Ieudal
(1789).
2
Erou al rezistentei nationale poloneze mpotriva celei de
a doua
mprtiri a trii (1794).
3
Eliberatorul celei mai mari prti a Americii de Sud de sub
jugul
colonialist al Spaniei (secolul al XlX-lea).
4
Unul din eroii rzboiului de independent al Greciei
(18211829).
5
Conductorul insurectiei democratice spaniole din 1823
mpotriva
tiraniei Iui Ferdinand al Vll-lea.
6
General maghiar, comandant al armatelor revolutionare n
1848.
7
Conductorul rezistentei venetienilor mpotriva dominatiei
austriece.
8
Dintre numeroasele personalitti politice spaniole cu
acest nume,
Victor Hugo s-a gndit desigur la Ioachim Lopez, unul din capii miscrii
liberale din 18201823.
9
Lupttor pentru desIiintarea sclavagismului n S.U.A.
10
Oras din S.U.A. In secolul al XVIII-Iea, de aici s-a dat
semnalul
revoltei mpotriva Angliei (1773, nu 1779 cum noteaz Victor. Hugo)..
139
Leon ' n 1820, la Pesta
2
n 1848, la Palermo
3
n 1860; el
sopteste puternicul cuvnt de ordine Libertate h urechea abolitionistilor
americani strnsi pe bacul din Har-per's Ferry
4
si la urechea patriotilor din
Ancona
6
, adunati pe ascuns la Archi, naintea hanului Gozii, la marginea
mrii ; creeaz pe Canaris
6
, pe Quiroga
7
, pe Pisacane
8
; mprstie tot ce e
mret pe pmnt ; mergnd acolo unde i mna elanul, Byron moare la
Missolonghi
9
si Mazet moare la Barcelona ; e tribun sub picioarele lui
Mirabeau si vulcan sub ale lui Robespierre
10
, crtile sale, teatrul su, arta
sa, stiinta sa, literatura sa, IilozoIia sa snt manualele neamului omenesc ;
are pe Pascal, nier", Corneille, Descartes, Jean-Jacques, Voitaire
' Insul din Oceanul Atlantic, aproape de coasta de sud-vest a
Spaniei ; acolo se aIl portul Cadix, centru al revolutionarilor burghezi
spaniol!.
1
Aluzie la reIormele democratice decretate de dieta maghiar
din Pesta n martie 1848 : desIiintarea iobgiei si a regimului Ieudal si
proclamarea egalittii cettenesti.
* Aluzie la unul din principalele episoade eroice ale uniIicrii
Italiei : cucerirea orasului Palermo, la 6 iunie 1860, de ctre cei o mie de
patrioti ai lui Garibaldi.
4
Episod al tulburrilor care au precedat rzboiul de secesiune
din S.U.A. : n 1859, un 'grup puternic de partizani ai desIiintrii sclava-
gismului au atacat statul Virginia, condus de mari proprietari de sclavi negri.
B
Patriotii din Ancona (oras italian pe coasta Adriaticii) s-au
organizat n 1849 spre a rezista atacurilor, apoi asediului unei armate aus-
triece de represiune.
Unul din conductorii militari n rzboiul de independent al
Gre cie (18211829).

General spaniol, partizan al regimului constitutional (prima

Jumtate a secolului al XlX-lea).
" Patriot si lupttor italian pentru uniIicarea trii sale (prima
Jumtate a secolului al XlX-lea).
0
Oras din Grecia, principal cetate a lupttorilor greci n
rzboiul de independent (18211829).
10
Aluzie la actiunile celor doi revolutionari Irancezi. In
primii ani
ai revolutiei burgheze, cuvntul lui Mirabeau n Adunarea Constituant
a avut adeseori rsunet n masele populare. Robespierre a transIormat
Parisul n vulcan la 10 august 1792, cnd poporul a rsturnat monaihia,
sl Ia 1 iunie 1793, pentru izgonirea Iractiunii girondine din Conventiu-
nea National.
11
Poet satiric Irancej d !a nceputul secolului ai XVII-lea.
pentru Iiecare clip si pe Moliere pentru toate veacurile ; prin
gura universului si vorbeste limba lui, iar aceast limb e Cuvntul ;
zmisleste n toate spiritele ideea de progres ; doctrinele liberatoare pe care
le cleste el snt sbiile generatiilor viitoare, si din suIletul cugettorilor si
poetilor si s-au Iurit de la 1789 ncoace toti eroii tuturor popoarelor ; asta
nu-l mpiedic s strengreasc si, n timp ce schimb lumea la Iat prin
lumina sa, geniul acesta urias, pe care l numim Paris, deseneaz cu
crbune nasul lui Bouginier pe zidurile templului lui Teseu si scrie pe
piramide : Credeville hotul.
Parisul si arat totdeauna dintii ; cnd nu mrie, rde.
Asa e Parisul. Fumul hornurilor sale snt ideile universului.
Grmad de noroi si de pietre, dac vrei, dar, mai presus de toate, Iiint
moral. E mai mult dect mare, e imens. De ce ? Pentru c ndrzneste.
S ndrznesti, acesta e pretul progresului.
Toate cuceririle sublime snt, mai mult sau mai putin, premii de
ndrzneal. Ca s existe revolutia nu e destul ca Montesquieu s-o presimt,
Diderot s-o propovduiasc, Beaumarchais s-o vesteasc, Condorcet' s-o
calculeze, Arouet
2
s-o pregteasc, Rousseau s-o premediteze ; trebuie ca
revolutionarii s ndrzneasc.
Strigtul : indr:neal' e un Fiat Lux. Pentru mersul nainte al
omenirii e nevoie mereu de mndre lectii de curaj date de pe culmi. Faptele
ndrznete strIulgera istoria si se numr printre marile lumini ce cluzesc
omenirea. Aurora ndrzneste, cnd se iveste. S ncerci, s sIidezi, s
strui, s Iii statornic, s-ti Iii credincios tie nsuti, s te iei la trnt cu
destinul, s uimesti catastroIa prin snge rece, aci s nIrunti puterea
nedreapt, aci s insulti victoria beat, s nu-ti pierzi cumptul si s tii
piept iat pilda de care au nevoie popoarele si lumina care le
electrizeaz. Acelasi Iulger nprasnic ncepe cu Iacla lui Prometeu si
sIrseste cu vorba lui Cambronne.
1
Matematician si IilozoI Irancez di n a doua jumtate a
secolului al XVIII-lea, discipol al enciclopedistilor. Adevratul nume
al lui Voltaire.
141
XII
VIITORUL MOCNIND IN POPOR
Ct despre poporul parizian, cu toate c e om n toat Iirea, el e tot
strengar ; dac zugrvesti copilul, zugrvesti orasul ; de aceea am cutat s
aIlm vulturul n vrabia asta liber.
Rasa parizian, o spunem din nou, se arat mai cu seam la
periIerie ; acolo e sngele curat, acolo este chipul cel adevrat ; acolo poporul
acesta munceste si suIer, iar suIerinta si munca snt cele dou chipuri ale
omului. E un vlmsag nemaipomenit de Iiinte necunoscute, unde misun cele
mai ciudate tipuri, de la hamalul ce se trudeste la Rpee pn la hingherul de la
Mont-Iaucon'. Fex urbis, exclam Cicero; mob, adaug Burke
2
revoltat;
pleav, multime, prostime. Usor de spus. Dar Iie ! Ce e cu asta ? Ce-i dac
snt desculti ? Nu stiu s citeasc ? Cu att mai ru. Dar s-i lasi n prsire din
pricina asta ? Din restristea lor cumplit vei Iace un blestem ? Oare lumina nu
poate strbate n gloatele acestea ? S ne ntoarcem la strigtul ; Lumin' S-l
repetm cu nversunare. Lumin' Lumin' Cine stie dac ntunericul cel neptruns
nu va deveni strveziu ? Revolutiile nu snt oare schimbri la Iat ? Haideti, n-
teleptilor, rspnditi nvttura, luminati, aprindeti, gn-diti cu glas tare, griti s
se aud pn departe, alergati voiosi n soare, nIrtiti-v cu pietele publice,
rspnditi vestile bune, Iiti darnici cu alIabetul, proclamati drepturile, cntati
Marseie:ele, semnati entuziasmul ! Smulgeti stejarilor ramurile verzi ! Faceti din
idee un vrtej ! Multimea aceasta poate Ii primenit. S nvtm a ne sluji de
aceast urias nIlcrare de principii si virtuti care scnteiaz, izbucneste si ne
nIioar n anumite clipe ! Picioarele desculte, bratele goale, zdrentele,
ignoranta,
1
In tineretea Iui Hugo, MontIaucon era un imens maidan
cu mur
drii si blti pestilentiale.
2
Om politic si publicist reactionar englez din a doua
jumtate a
secolului al XVIII-Iea.
142
ticlosia, bezna pot sluji la cucerirea idealului. Cercetati poporul
si veti zri adevrul. Aruncati n cuptor nisipul netrebnic pe care-l clcati n
picioare, s se topeasc si s clocoteasc pn se va preschimba n cristal
strlucitor si, multumit lui, Galileu si Newton vor putea descoperi stele
noi!
XIII
MICUL GAVROCHE
La vreo opt sau nou ani dup ntmplrile cuprinse n partea a
doua a acestei povestiri, puteai vedea pe bulevardul Temple si n jurul
Castelului de ap ' un bietel de unsprezece-doisprezece ani, care ar Ii putut
ntruchipa tJestul de bine idealul de strengar schitat mai sus, dac, n ciuda
rsului copilresc care-i Ilutura pe buze, inima nu i-ar Ii Iost ntunecat si
pustie. Copilul sta era mbrcat alandala, cu niste pantaloni brbtesti pe
care nu-i avea de la taic-su si cu o bluz de Iemeie ce nu era a maic-si.
Niste strini l mbrcaser n zdrente, de mil. Cu toate astea, avea si tat,
si mam. Dar tat-su nu se gndea la el si maic-sa nu-l iubea. Era unul
dintre acei copii vrednici de plns care au si tat, si mam, si cu toate astea
snt orIani.
Copilul acesta nu se simtea nicieri mai bine decit pe ulit.
Pentru el caldarmul era mai putin tare dect inima maic-si.
Printii l aruncaser n viat cu o lovitur de picior.
Si el si luase zborul.
Era un biat glgios, Ioarte palid, sprinten, dezghetat, glumet,
nitel rutcios, cu o nItisare vioaie si bolnvicioas. Umbla de colo pn
colo, cnta, juca turca, rscolea mocirlele, Iura cte ceva, dar numai din
joac, ntocmai ca ipisicile si psrelele ; rdea cnd i ziceai strengar, se
supra cnd l Iceai golan. N-avea culcus,
Locuri din Paris, populare mai ales n secolul trecut.
143
nici pine, nici Ioc, nici dragoste, dar era vesel pentru c era
liber.
Cnd aceste biete Ipturi ajung oameni n toat Iirea, d peste
ei piatra de moar a ordinii sociale si i zdrobeste ; dar, ct vreme snt
copii, scap, pentru c snt mici. Se ascund ca n gaur de sarpe.
Totusi, asa prsit cum era acest copil, se ntmpla cteodat ca
la dou-trei luni s spun : ,Azi m duc s-o vd pe mama I" Atunci lsa
bulevardul, Circul, Poarta Saint-Martin, cobora pe chei, trecea podul, ajun-
gea n mahalale, la Salipetriere', si pe urm, unde ? Tocmai la acel numr
dublu 5052, pe care cititorul l cunoaste, la Casa Gorbeau.
Pe vremea aceea, cocioaba de la numrul 5052, de obicei
goal si vesnic mpodobit cu anuntul ,Camer de nchiriat", lucru rar :
era locuit de mai multi insi, care, de altIel, cum se ntmpla totdeauna la
Paris, nu aveau nici o legtur unul cu altul si nici nu se cunosteau ntre ei.
Toti Iceau parte din clasa aceea nevoias care ncepe cu ultimul mic-
burghez strmtorat si se ntinde din mizerie n mizerie pna la cele din urm
trepte ale societtii, pn la acele dou Iiinte la care ajung toate
rmsitele civilizatiei : canalagiul care curt mlul si peticarul care culege
zdrentele. ,Chiriasa principal" din timpul lui Jean Vaijean murise si Iusese
nlocuit de una aidoma. Nu stiu ce IilozoI a spus : ,Nu ducem lips
niciodat de Iemei batrne".
Aceast btrn se numea doamna Burgon si nu avea nimic mai
de pret n viat dect o dinastie de trei papagali, care domniser ;pe rnd
asupra suIletului ei.
Cei mai calici dintre locatarii acestei cocioabe erau o Iamilie de
patru persoane, tatl, mama si dou Iete mricele, toti patru cuibriti n
aceeasi mansard pctoas, una din ehichinetele despre care am vorbit.
Aceast Iamilie nu arta la prima vedere nimic deosebit aIara
de groaznica ei srcie ; cnd luase cu chirie
' Spital de boli mintale din Paris. Pe timpul Iui Victor
Hugo era nc izolat ntr-un cartier putin locuit si nconjurat de maidane.
144
camera, tat! spusese c se numeste Jondrette. Ctva vreme
dup mutarea lui, care semnase Ioarte bine, dup expresia vrednic de tinut
minte a chiriasei principale, cu ,intrarea lui coate-goale", acest Jondrette
spusese Iemeii, care, ca si cea dinaintea ei, mai era si portreas si mtura
si scrile : ,Cumtr Cutare, dac din ntm-plare vine cineva s ntrebe de
un polonez, de un italian sau poate de un spaniol, s. stii c acela snt eu".
Aceast Iamilie era Iamilia bietelului zglobiu si descult.
Trecea pragul si gsea aci srcia, lipsa cumplit si, ceea ce e mai trist,
nici un zmbet ; Irig n vatr si rceal n inimi. Cnd intra l ntrebau : ,De
unde vii ?" El rspundea : ,De pe ulit". Cnd pleca l ntrebau : ,Unde te
duci ?" El rspundea : ,Pe ulit". Maic-sa l ntreba : ,De ce-ai venit ?"
Copilul tria lipsit de dragoste, ca ierburile serbede care cresc
n pivnite. Nu suIerea din pricina asta si nu purta pic nimnui. Nu prea
stia cum ar trebui s Iie un tat si o mam. De altIel, maic-sa si iubea mai
mult Ietele.
Am uitat s spunem c pe bulevardul Terapie copilul acesta era
numit micul Gavroche. De ce se numea Gavroche ? Poate pentru c pe
tatl su l chema Jondrette.
Ruperea legturilor de rudenie pare a Ii un instinct la unele
Iamilii srace.
Camera pe care Iamilia Jondrette o ocupa n cocioaba Gorbeau
era ultima, la captul coridorului.
Mansarda de alturi era locuit de un tnr Ioarte srac,
cruia i se spunea domnul Marius.
S spunem ce era cu acest domn Marius.

CARTEA A DO&A
MARELE BURGHEZ
NOUZECI DE ANI Sl TREIZECI Sl DOI DE DINTI
Pe strada Boucherat, pe strada Normandie si pe strada Saintonge
mai triesc si astzi ctiva btrni locuitori care n-au uitat pe un om
cumsecade, numit Gillenormand, si crora le place din cnd n cnd s aduc
vorba despre el. Acest om de isprav era btrn ,pe vremea cnd erau ei
tineri. Pentru cei ce privesc cu o usoar tristete Iurnicarul nelmurit de
umbre pe care-l numim trecut el se mai strecoar nc prin strdutele
nguste si ntortocheate de pe ling Temple, care sub Ludovic al XlV-lea
purtau numele provinciilor Frantei, asa cum strzile noului cartier Tivoli
poart n zilele noastre numele tuturor capitalelor Europei, semn, n treact
Iie zis, de vdit progres.
Gillenormand, care n 1831 era om plin de viat, era pe atunci
una din acele Iiinte la care ne uitm cu uimire numai pentru c au trit prea
mult si ni se par ciudate pentru c altdat erau ca toat lumea, iar acum nu
mai seamn cu nimeni. Era un btrn mai deosebit si cu adevrat un om de
altdat, un adevrat, un desvrsit burghez din secolul al XVIII-lea,
putin cam plin de iIose, purtndu-si tinuta lui de veche burghezie asa cum
marchizii si purtau titlul lor de marchizi.
Trecuse de nouzeci de ani, se tinea drept, vorbea tare, vedea
bine, bea zdravn, mnca, dormea si sIoria. Nu-i lipsea nici un dinte. Nu
purta ochelari dect la citit. Era de Ielul lui iuibret, dar de vreo zece ani,
zicea el, se l-
146
sase hotrt si de-a binelea de Iemei. N-ar mai Ii putut s
plac, spunea el ; dar nu aduga : snt prea btrn, ci : snt prea srac.
Zicea : ,Dac n-as Ii ruinat... ehei !" In adevr, nu-i rmsese dect un
venit de vreo cincisprezece mii de Iranci. Visul lui era s mosteneasc pe
cineva si s aib o sut de mii de Iranci venit, ca s poat avea tiitoare.
Dup cum se vede, nu era dintre acei octogenari hodorogiti, care, ca
domnul Voltaire, au Iost totdeauna pe moarte ; nu avea viata lung a
hrbului crpat ; unchiasul acesta vesel Iusese totdeauna sntos tun.
Vedea lucrurile cam pe deasupra, era iute si se nIuria usor. Se lua la
ceart din orice, de cele mai multe ori pe nedrept. Dac i te
mpotriveai, ridica bastonul ; btea ca pe vremea lui Ludovic al XlV-lea.
Avea o Iat, nemritat, trecut de cincizeci de ani, pe care o snopea
n bti cnd l apucau Iuriile si pe care ar Ii Iost n stare s-o croiasc si
cu biciul. I se prea c e tot un copil de opt ani. si plmuia zdravn
slugile, strigndu-le: ,TrIe !" Una din njurturile lui era : ,Papucii
papucilor I" Alteori era ciudat de linistit. Se brbierea n Iiecare zi ; l
rdea un brbier care Iusese n balamuc si care nu-l putea suIeri, Iiind
gelos pe domnul Gillenor-mand din pricina sotiei sale, o Irizerit
Irumoas si usuratic. Gillenormand se minuna singur de priceperea sa
n toate si spunea c e Ioarte ptrunztor. Iat una din vorbele lui de
duh : ,Adevrat c am oarecare ptrundere ; cnd m pisc un purice,
pot spune de la care Iemeie l-am luat". Cuvintele pe care le spunea mai
des erau : omul simtitor si natura. El nu da acestui din urm cuvnt
ntelesul cuprinztor pe care-l are astzi pentru noi. Dar l ntrebuinta
ntr-un Iel al su, n micile lui satire debitate la gura sobei, prin saloane
: ,Pentru ca civilizatia s nu Iie lipsit de inimic, zicea el, natura i d
si unele Iorme de barbarie distractiv. Europa are si ea mostre din Asia
si din AIrica, dar n mic. Pisica e un tigru de salon, soprla un
crocodil de buzunar. Dansatoarele de la Oper snt niste slbatice
trandaIirii. Ele nu mnnc oameni, dar i rontie cu dintii, ca vrji-
1
47
toarele ! Ii schimb n stridii si-i nghit. Caraibii ' nu las
dect oasele ; ele, numai scoica. Acestea snt moravurile noastre. Nu ne
mncm, ci numai ne roadem, nu ne nimicim de tot, ne zgriem numai."
Ii
LA ASA. STAPIN, ASA CASA
Locuia n cartierul Marais
2
, strada Filles-du-Calvaire nr. 6.
Casa era a lui. Intre timp, casa a Iost drmat si cldit din nou, numrul a
Iost si el schimbat, probabil, n aceste revolutii de numerotare prin care trec
strzile Parisului. Ocupa un apartament vechi si ncptor la etajul nti,
asezat ntre strad si grdini, acoperit pn la tavan cu tapiserii de Gobelin
si de Beauvais, nItisnd pstori si pstorite. Motivele de ,pe tavan si de pe
pereti se repetau, n mic, pe Iotolii. si nconjura patul cu un paravan mare,
n nou Ioi, lucrat n lac de Coroman-del
3
. Perdele lungi si largi atrnau
la Ierestre n cute mari, minunat drapate. Ferestrele, nalte ct niste usi,
ddeau spre grdin, iar cea din colt se deschidea pe o scar de vreo
douasprezece-cincisprezece trepte, pe care mosul le cobora si le urca
sprinten. AIar de biblioteca de lng odaia lui de culcare, mai avea un
salonas la care tinea Ioarte mult, cuib drgut, mbrcat cu un minunat tapet
de pai mpletit, mpodobit cu Iloricele mici si cu Ilori de crin, lucrat pe
galerele lui Ludovic al XlV-lea si comandat de ctre domnul de Vivonrse
4

ocnasilor si pentru iubita lui. Domnul Gillenormand l mostenise de
' Triburi primitive, antropoIage, astzi disprute, care au locuit
In Insulele Antile si n nordul Venezuelei.
3
In secolul al XVII-Iea cartierul nobilimii ; n secolul al
XVIIMea a devenit burghez.
3
Regiune din India renumit n secolul al XVIII-lea pentru
obiectele
de art oriental ce se aduceau de acolo.
4
Comandant al Ilotei din Mediteran sub Ludovic al XlV-
lea. Era
si comandantul galerelor pe care-si ispseau pedepsele condamnatii la
munca silnic.
148
la o strbun a mamei lui, strbun ce Iusese o Iemeie cumplit
si trise o sut de ani. Fusese nsurat de dou ori. Purtarea lui era pe
jumtate a unui nobil de la curte, ceea ce nu Iusese niciodat, pe jumtate a
unui magistrat, ceea ce ar Ii putut s Iie. Era vesel si mngios cnd voia. In
tinerete Icuse parte dintre oamenii aceia mereu nselati de neveste si
niciodat de amante, pentru c snt, n acelasi timp, cei mai morocnosi
brbati si cei mai Iermectori amanti. Se pricepea la pictur. Avea n odaia
lui un minunat portret al unui necunoscut, zugrvit de Jordaens ' n
trsturi mari de penel, cu mii si mii de amnunte, si care prea lucrat cu
nepsare, ca la ntmplare. mbrcmintea domnului Gillenormand nu era
nici costumul de pe vremea lui Ludovic al XV-lea, nici mcar cel de pe
vremea lui Ludovic al XVI-lea ; era cel al tinerilor IilIizoni din timpul
directoratului
2
. Pn atunci se crezuse Ioarte tnr si se tinuse de mod.
Haina lui era de postav subtire, cu revere largi, cu o coad lung de
morun si cu nasturi mari de otel. La ea, niste pantaloni strnsi pe picior si
pantoIi cu cataram. si tinea mereu minile n buzunare. Spunea cu hotrre
: ,Revolutia Irancez e o gloat de puslamale".
III
LUC-ESPRIT
La vrsta de saisprezece ani avusese cinstea ntr-o sear, la
Oper, s Iie msurat cu privirea, n acelasi timp, de dou Iemei cntate de
Voltaire, vestite si Irumoase, dar pe atunci cam trecute, anume Camargo
si Salle. Prins ntre dou Iocuri, btuse eroic n retragere ctre o mic
dansatoare numit Nahenry, care avea saisprezece ani ca si el, anonim ca
o pisicut si de care
' Celebru pictor olandez din secolul a! XVII-lea.
2
Perioad din istoria Frantei ((17951799). Puterea executiv
era exercitat de un comitet Iormat din cinci directori. A luat srsit la
brumar prin lovitura de stat a lui Napoleon B.onaparte.
!
era ndrgostit. si aducea mereu aminte de ea, spu-nnd :
,Ct era de Irumoas aceast Guimard-Guimardini-Guimardinette ultima oar
cnd am vzut-o la Long-champs ', cu prul ondulat dup ultima mod, cu
niste garnituri de peruzele bttoare la ochi, cu rochia de culoarea
pricopsitiior si cu mansonul ei pe care-l n-vrtea ntr-una I" Purtase n
tineretea lui o hain de postav englezesc de care vorbea mereu si cu
plcere. ,Eram mbrcat ca un turc din Levantul levantin", zicea el.
Vzndu-l ntmpltor cnd avea douzeci de ani, doamna de BouIIlers
2

spusese : ,,E un nebun Iermector" Toate numele pe care le vedea ridicndu-
se n politic si n guvern erau pentru el nedemne si burgheze. Citea
ziarele, Iituicile cu noutti, gazetele, cum le numea el, puInind n rs. ,OI !
Cine-or mai Ii si stia ! zicea el. Corbiere ! Humann ! Casimir Perier
3
!
stia, ministri ! Ce-ar Ii s a`ar ntr-un ziar : Domnul Gillenormand,
ministru ! Ar avea haz. Si iat, snt att de prosti, nct s-ar prinde !"
Spunea lucrurilor pe sleau, Ir ocol si nu se sIia n Iata Iemeilor. Spunea
grosolnii, mscri si murdrii cu un aer att de linistit si de Iiresc, nct prea
elegant. Asa erau purtrile cam libere ale acelui veac. Trebuie s tinem
seam c pe vremea cnd n versuri se vorbea pe ocolite, n proz se vorbea
pe sleau. Nasul su i prorocise c va Ii un om de geniu si i dduse aceste
dou nume pline de nteles : Luc-Esprit.
IV
SPRE O SUTA DE ANI
In copilrie Iusese premiat de mai multe ori Ia colegiul din
Moulins, unde se nscuse, si i pusese coroana pe Irunte nsusi ducele de
Nivernais
4
, pe care el l numea
1
Hipodrom din Paris.
2
Una din elegantele aristocratiei Iranceze din ajunul
revolutiei de
la 1789.
3
Ministri din primii ani ai domniei lui Ludovic-Filip.
* Diplomat si biblioIil Irancez din secolul al XVIII-lea.
150
ducele de Nevers. Nici Conventiunea ', nici moartea lui Ludovic
al XVI-lea, nici Napoleon, nici rentoarcerea Burbonilor, nimic nu putuse
sterge amintirea acestei ncoronri. Pentru el ducele de Nevers era marele om
al timpului. Ce aristocrat Iermector, spunea el, si ce bine-i sedea cordonul
albastru
2
! In ochii domnului Gillenor-mand, Ecaterina a Ii-a si
rscumprase crima mprtirii Poloniei, cumprnd cu trei mii de ruble de la
Bestujev
3
taina picturilor de aur. ,Picturile de aur, striga el, tinctura
galben a lui Bestujev, picturile generalului Lamotte, erau n veacul al
XVIII-lea la pretul de un galben sticluta de o jumtate de uncie
4
, ma.rele
leac pentru neIericirile dragostei, cel mai bun leac mpotriva Venerei.
Ludovic al XV-lea i trimitea papei cte dou sute de sticlute. L-ai Ii
nIuriat si l-ai Ii scos din minti dac i-ai Ii spus c picturile de aur nu snt
altceva dect perclorur de Iier." Domnul Gillenormand era mort du,p
Burboni si se ngrozea gndindu-se la 1789. De cte ori avea ocazia,
povestea cum se strecurase n timpul teroarei si cum, cu mult veselie si
mult istetime, a reusit s scape cu capul netiat. Dac vreunui tnr i se
nzrea s laude, n Iata lui, republica, se nvinetea de mnie pn-i venea
ru. Uneori aducea vorba despre cei nouzeci de ani ai si, zicnd : ,Trag
ndejdea c n-am s-l triesc pe '93 de dou ori". Alt dat le punea
tuturor n vedere c are de gnd s triasc o sut de ani.
1
A treia adunare legislativ a revolutiei burgheze din
Franta ; a
proclamat si consolidat regimul republican si a organizat aprarea
trii mpotriva interventiei militare strine.
2
Panglic lat servind de insign unei decoratii nalte.
3
Contele Alexei Petrovici Bestujev-Riumin, cancelar al
imperiului
tarist n secolul al XVIII-lea, celebru pe atunci prin mai multe diz
gratii si exiluri, urmate de spectaculoase reintrri n Iavoare.
* Msur egal cu 30,59 grame.
151
BASCUL SI NICOLETTA
Avea teoriile lui. Iat una dintre ele : ,Cnd un brbat iubeste cu
patirn Iemeile si cnd e cstorit cu una care-l las rece, :rt, ursuz,
legitim, tare pe drepturile ei de soat, clare pe lege, ba uneori si geloas,
nu e dect un mijloc s ias Ia liman si s Iie lsat n pace : acela de a-i da
banii pe mn. Aceast abdicare i aduce libertatea. In Ielul acesta Iemeia e
ocupat, mnuieste banii cu patim, si mnjeste degetele numrndu-i,
mustruluieste pe clcasi, struneste arendasii, pune la cale pe aprtori, scie
notarii, dscleste pe grmtici, se nIiinteaz pe la judectorii, se tine de
procese, d cu chirie, si impune vointa n orice nvoial, se simte stpn,
vinde, cumpr, hotrste, porunceste si Igduieste, stric aIacerile, Iace
si desIace, d, ia si d din nou, rnduieste si rscoleste, strnge si risipeste ;
Iace prostii, Iericire suprem, numai a ei, si asta o mngie de toate. In
timp ce brbatul o las n prsire, ea are multumirea de a-l srci." si
pusese teoria n practic, si asta era chiar povestea vietii lui. Sotia lui, cea
de-a doua, i gospodrise asa de bine averea, nct atunci cnd ntr-o bun zi
domnul Gillenormand s-a pomenit vduv, abia i mai rmsese cu ce s
triasc, Icndu-si o rent viager de cincisprezece mii de Iranci, din care
trei sIerturi aveau s dispar o dat cu dnsul. Nu sovise n Iata acestui
lucru, Iiindc putin i psa dac las ceva dup el. Vzuse de altIel c
averile snt si ele nesigure, c deveneau ,bunuri nationale", de pild. Vzuse
cu ochii lui prin ce trecuse ,treimea" asa-zis ,consolidat" si nu prea avea
ncredere n condica de datorii a statului. ,Toate astea sun a zrIie", zicea
el. Casa din strada Filles-du-Cal-vaire, cum am mai spus, era a lui. Avea
dou slugi : un brbat si o Iemeie, Cnd tocmea o slug nou, i schimba
numele. Pe brbat l boteza dup numele provinciei din care venea : Nimois,
Comtois, Poitevin, Picard. Ultimul lui servitor era un om mare si gras, de
vreo cincizeci si cinci de ani, care nu era n stare s alerge
nici douzeci de pasi ; pentru c era nscut la Bayonne, domnul
Gillenormand i spunea Bascul. Ct despre Iemei, toate purtau la el numele de
Nicoletta, chiar si Magnon, despre care se va vorbi mai jos. Intr-o zi se
nItis la el o buctreas antos, Ioarte priceput si de neam mare de
portari. ,Ct ceri pe lun ?" o ntreb domnul Gillenormand. ,Treizeci de
Iranci." ,Cum te cheam ?" ,Olimpia." ,O s primesti cincizeci, si o s te
cheme Nicoletta."
VI
IN CARE SE VA POMENI DE MAGNON Sl DE
CEI DOI COPII AI EI
La domnul Gillenormand durerea se preIcea n mnie ; era
Iurios cnd avea necazuri. Era plin de prejudecti nvechite si si ngduia
orice. Unul din lucrurile cu care se mndrea n Iata lumii si care alctuia
multumirea sa luntric era, cum am spus, acela de-a Ii rmas nc verde
si crai si de-a trece neaprat drept asa ceva. Numea acest lucru ,Iaim
mprteasc". Aceast Iaim i aducea cteodat chilipiruri ciudate. Intr-o
zi i-a adus acas, ntr-o cosarc lunguiat ca acelea n care se vnd stridiile,
un bietel grsun, nou nscut, tipnd de mama Iocului si bine nIoIolit n
scutece, pe care o servitoare dat aIar cu sase luni mai nainte i-l punea pe
seam. Domnul Gillenormand avea atunci optzeci si patru de ani btuti pe
muche. Mare larm si suprare la cei din jurul lui. Pe cine si nchipuia c
pcleste ticloasa asta ? Ce ndrzneal ! Ce ocar ticloas ! Domnul
Gillenormand ns nu se supr de loc. Msur din ochi pruncul, cu sursul
unui om mgulit de-o brIeal nedreapt, si rcni: ,Ei, si ce-i ? Ce-i cu asta
? S-a ntmplat ceva ? Stati cu gura cscat si v minunati ca prostii, nu zu
! Domnul duce d'AngouIeme ', copilul din Ilori al maies-
1
(15731650). Sa cstorit a doua oar, n 1644, cu Francoise de
Nargonne, deci la vrsta de 71 de ani, nu 85 ; soIia sa avea atunci 23 de
ani, nu 15.
153
ttii-sale Carol al IX-
lea, s-a nsurat la optzeci si cinci de
ani cu o Ietiscan de cincisprezece
ani ; domnul Virginal, marchiz de
Alluye, Iratele cardinalului de
Sourdis, arhiepiscopul de Bordeaux,
a Icut la optzeci si trei de ani cu
jupneasa doamnei Jacquin, sotia
presedintelui, un biat, un adevrat
rod al dragostei, care a ajuns
cavaler de Malta si consilier de stat ;
unul dintre oamenii mari ai veacului
nostru, printele Tabaraud, este Iiul
unui brbat de optzeci si sapte de
ani. Lucrurile astea se ntmpl n
Iiecare zi. Dar n biblie ? Si-acum
declar c domnisorul sta e al meu.
S-aveti grij de el ! Nu-i vina lui."
Acest Iel de-a se purta era cam moale.
Fptura aceea pe care o chema
Magnon i mai trimise un plocon si
n anul urmtor. Era tot biat. De ast
dat domnul Gillenormand se dete
btut. Trimise mamei napoi amn-
doi plozii, lundu-si nsrcinarea s
plteasc pentru cresterea lor cte
optzeci de
Iran:i pe
lun, dac
ea Ig-
duieste s
se
astmpere.
Adug :
,Tin ca
mama lor
s-i
ngrijeasc
bine. Am
s m duc
s-i vd
din cnd n
cnd."
Ceea ce si
Icuse.
Avusese
un Irate
preot, care
Iusese
timp de
treizeci si
trei de ani
r
ector al Academiei din Poitiers si
murise la saptezeci si nou de ani.
,L-am pierdut nc tnr", zicea el.
Fratele acesta, despre care se stie
prea putin, era un om zgrcit si
linistit, care, preot Iiind, se credea
dator s dea de poman tuturor
sracilor care-i ieseau n cale, dar
nu ddea niciodat dect bnuti
mrunti sau gologani ce nu mergeau,
gsind astIel mijlocul de a ajunge n
iad pe calea raiului. Ct despre
domnul Gillenormand, primul
nscut, el nu se trguia la poman,
ddea bucuros si cu mn larg. Era
binevoitor, sever, milostiv si, dac-ar
Ii Iost bogat, i-ar Ii plcut, n toate,
mretia. Tinea ca tot ceea ce-l
priveste pe el s Iie Icut n stil
mare, chiar si smecheriile. Intr-o zi,
cu prilejul unei mosteniri, Iiind
jeIuit de un om de aIaceri n chip
vdit si grosolan, arunc vorba asta
plin de demnitate si de mndrie :
,Ptiu, ce murdrie ! Mi-e rusine de
cotcriile astea. In veacul nostru toate
au dege-
nerat.
Chiar si
pungsia.
Ce dracu,
nu se Iur
asa un om
ca mine !
Snt jeIuit
ca n
codru, dar
jeIuit
prosteste.
1
54
Sylvae sint consule dignae''" Fusese, cum am spus, nsurat de
dou ori. Din prima cstorie avusese o Iat care rmsese nemritat, din
cea de a doua nc una, moart pe la treizeci de ani; aceasta luase din
dragoste, din ntmplare sau din alt pricin, pe un soldat, care se ridicase
prin meritele sale, servind n armatele republicii si ale imperiului, Iiind
decorat la Austerlitz si Icut colonel la Waterloo. ,E rusinea Iamiliei
mele", spunea despre el btrnul burghez. Trgea cu nversunare tabac si
si potrivea cu mult gingsie, dintr-o lovitur usoar cu dosul minii,
cravata de dantel. Credea prea putin n dumnezeu.
I VII
REGULA : SE PRIMESTE NUMAI SEARA
Acesta era domnul Luc-EspHt Gillenormand, care nu chelise
nc si care-si pieptna prul, mai mult crunt dect alb, aducndu-l
totdeauna peste urechi. In sIrsit, asa cum era el, era vrednic de respect.
Era aidoma veacului al XVIII-lea : usuratic si mare.
In primii ani ai restauratiei, domnul Gillenormand, pe atunci
nc tnr n 1814 nu avea dect saptezeci si patru de ani locuise n
cartierul Saint-Germain, strada Servandoni, Ing biserica Saint-Sulpice. Nu
se mutase n cartierul Marais dect o dat cu retragerea lui din lume, mult
dup ce mplinise optzeci de ani.
Prsind societatea, se nchisese n obiceiurile lui. Cel mai de
seam, cel din care nu-l scotea nimeni, era acela de a-si tine usa zvorit n
timpul zilei si de a nu primi niciodat dect seara, oricine ar Ii Iost musaIirul
si pentru orice pricin ar Ii venit. Cina la ora cinci, pe urm usa i era
deschis. Era un obicei al vremii lui, si tinea la el mortis : ,Ziua e
vulgar, spunea el, si nu merit
1
Pdurile s Iie demne de un. consul (tu original n limba
latin).
155
dect s tragi oblonul. Oamenii subtiri si aprind spiritul de abia
cnd cerul si aprinde stelele." Si se zvora n cas pentru toat lumea,
chiar si pentru rege, de-ar Ii Iost. Elegant de altdat.
VIII
DOUA SURORI CARE NU" SEAMN UNA CU ALTA
Ct despre cele dou Iiice ale domnului Gillenormand, am
pomenit de ele putin mai nainte. Erau nscute la zece ani una de alta. In
tinerete semnasera Ioarte putin ntre ele si att la chip ct si la Iire erau
cum nu se poate mai putin surori. Cea mic era un suIlet Iermector,
nclinat spre tot ce e lumin ; i plceau Ilorile, poeziile si muzica, zburdnd
parc ntr-un vzduh nsorit, plin de avnt, de gingsie si logodit nc din
copilrie, n nchipuire, cu o nelmurit plsmuire de It-Irumos din basrne.
Cea mare si avea si ea visul ei. Vedea n albastrul cerului un Iurnizor, un
mare Iurnizor de munitii, Ioarte bogat, un sot exceptional de ntru, un mi-
lion cu chip ae om, sau, dac nu, un preIect ; primirile la preIectur,
aprodul la us cu lantul la gt, balurile oIiciale, cuvntrile de la primrie,
dorinta de a Ii ,doamna preIect" toate acestea se roteau n mintea ei ca
un vrtej. Asa rtceau cele dou surori, Iete tinere, Iiecare n visul ei.
Amndou aveau aripi, una de nger, alta de gsc.
Nici o nzuint nu se ndeplineste pe de-a-ntregul ; pe pmnt cel
putin. Nici un rai nu coboar pe pmnt n zilele noastre. Cea mic se
mritase cu omul visurilor ei, dar murise. Cea mare nu s-a mritat
niciodat.
In clipa cnd o ntlnim n povestirea noastr e o Iat btrn,
plin de virtute, mironosit, rece, unul din nasurile cele mai ascutite si una
din mintile cele mai tocite ce se pot gsi. Un amnunt ce spune mult :
aIar de cercul strmt al fa2iliei - :i2eai n
:
a stiut vreodat cum

o cheam pe numele ei mic. I se spunea domnioara Gil-
lenormand cea mare.
Ct priveste manierele, ntrecea si-o englezoaic. Era pudoarea
dus la limit. Avea si o amintire groaznic n viat : un brbat i vzuse
ntr-o zi jartiera. Era, pe zi ce trece, mai rusinoas cnd venea vorba de
vrsta ei. Pltea de dantel era totdeauna prea strvezie si niciodat nu se
urca destul de sus. ngrmdea ace si copci acolo unde nimeni nu se gndea
s se uite. Mironosita pune ntotdeauna cu att mai mujte santinele cu ct
cetatea e mai putin amenintat.
Totusi, lmureasc cine poate aceste taine vechi ale nevinovtiei,
se lsa bucuros mbrtisat de un oIiter de lncieri, nepotul ei, care se numea
Theodule.
Cu tot hatrul Icut acestui lncier, numele de Mironosit, pe
care i l-am dat, i se potrivea de minune. Domnisoara Gillenormand era un Iel
de suIlet n amurg. Pudoarea e jumtate virtute, jumtate viciu. La
sIiiciunea ei se aduga si bigotismul, care merg mn-n mn. Fcea parte
din Asociatia Fecioarei, purta un vl alb la anumite srbtori, ngna
rugciuni speciale, proslvea ,sngele sInt", se nchina la Inima Precistei si
sedea ceasuri ntregi cu ochii pierduti n Iata unui altar rococo-iezuit, ntr-o
capel unde nu puteau intra ceilalti credinciosi, si-si lsa suIletul s
pluteasc printre norisori Iantastici de marmur si lungi raze de lemn
poleit.
Avea o prieten de biseric ; o Iat btrn ca si dnsa,
domnisoara Vaubois, cu desvrsire nuc, si Iat de care domnisoara
Gillenormand avea plcerea de a Ii vullur. In aIar de Agnus Dei si Ave
Mria, domnisoara Vaubois nu mai stia dect cteva retete de Icut dulceturi,
Domnisoara Vaubois, desvrsit n Ielul ei, ntruchipa puritatea stupidittii,
Ir nici o pat de inteligent pe ea.
Trebuie s spunem c, mbtrnind, domnisoara Gillenormand
mai mult cstigase dect pierduse. Asa se n-tmpl cu Iirile slabe. Nu
Iusese niciodat rea, cu alte cuvinte avea o buntate relativ ; si apoi,
vremea netezeste muchiile, si ea se sleIuise ca orice lucru vechi. Era trist,
de-o tristete nelmurit, pe care nici ea singur
157
n-o ntelegea. In toat Iiinta ei gseai nedumerirea unei vieti
sIrsite nainte de-a Ii nceput.
Vedea de gospodria tatlui ei. Domnul Gillenormand o tinea
lng el, ntocmai ca monseniorul Bienvenu pe sora lui.
u AstIel de gospodrii cu cte un babalc si-o Iat b-trn nu
snt rare si au totdeauna o duiosie : dou slbiciuni ce se sprijin una pe
alta.
Intre aceast Iat btrn si mosneag se mai aIla n cas si un
copil, un bietel ce tremura si nu putea scoate un cuvnt n Iata domnului
Gillenormand. Domnul Gillenormand nu vorbea niciodat cu acest copil
dect cu o voce aspr si uneori cu bastonul ridicat : ,Aici, domnule !"
,Strengarule !"u ,Smechere ! Vino ncoace !" ,Rspunde, caraghiosule !"
,Acum s te vd, netrebnicule !" etc, etc. II iubea ca pe ochii din cap. Era
nepotul lui. Vom avea ocazia s ne mai ntlnim cu copilul sta.
CARTEA A TREIA
BUNICUL SI NEPOTUL
UN SALON DE ALTDAT
Pe vremea cnd locuia n strada Servandon, domnul
Gillenormand era nelipsit din cteva saloane, Ioarte aristocrate si Ioarte
onorabile. Desi burghez, era totusi primit n aceste saloane. Socotit de
dou ori om de duh, nti prin spiritul pe care-l avea n adevr si apoi prin
cel ce i se punea n seam, era chiar cutat si srbtorit. Nu se ducea
dect acolo unde se simtea deasupra celorlalti. Snt oameni care vor cu
orice pret s aib trecere si, oriunde s-ar aIla, s se tin seama de ei.
Acolo unde nu 5ot Iace pe proIetii, Iac pe mucalitii. Domnul Gillenormand
nu era dintre acestia. Marea sa trecere n saloanele regaliste n care se ducea
nu-i stirbea nimic din demnitate. Peste tot vorba lui era sInt. I se ntmIla
s tin piept domnului de Bonald ' sau chiar domnului Bengy-Puy-Vallee.
Cam prin , yi petrecea regulat dou dup-amieze pe
sptmn ntr-o cas din vecintate, n strada Ferou, la doamna baroan
de T., persoan serioas si vrednic de respect, al crei sot Iusese
ambasador al Frantei la Berlin sub Ludovic al XVI-lea, baronul de T.,
care pe cnd era n viat se tinea cu patim de transe si de magnetism,
murise n emigratie, n cea mai mare srcie, lsnd drept orice mostenire
niste Ioarte ciudate memorii
1
Publicist Irancez reactionar, aprtor al regimului Ieudal n
timpul revolutiei burgheze si al dictaturii napoleoniene. Lucrarea sa Teoria
puterii politice ti religioase in societatea civila (1796) era, pe vremea
restauratiei, baza ideologic a ultraregalistilor.
159
asupra lui Mesmer si a hrdului su, n zece volume scrise de
mn, legate n marochin rosu si aurite pe margini. Doamna de T. nu le
publicase din mndrie si tria dintr-o mic rent care scpase ca prin
minune. Tria departe de curte lume Ioarte pestrit, zicea ea ntr-o
izolare nobil, mndr si srac. Ctiva prieteni se adunau de dou ori pe
sptmn n jurul cminului ei de vduv si acest lucru Icuse din casa ei
un salon regalist desvrsit. Se servea ceaiul. Si, dup cum btea vntul,
jalnic sau Iurtunos, se scoteau suspine sau strigte de groaz si indignare
mpotriva ,secolului", a Char-tei, a buonapartistilor, a buctriei alese care
se njosea pe mesele burgheziei, a iacobinismului lui Ludovic al XVIII-lea
si se vorbea n soapt de sperantele ce se puneau n printul mostenitor, Carol
al X-lea de mai trziu. Fcnd un haz nespus, ascultau cntecele grosolane n
care Napoleon era numit Nicolae. Unele ducese, cele mai gingase si mai
ncnttoare Iemei din lumea bun, r-deau din toat inima auzind cuplete ca
acestea, adresate ,Iederatilor" :
S-ti vri cmasa n ndragi S nu rmn nici
un Iald : Ar zke toti c patriotii Au arborat drapelul alb.
Fceau haz de vorbe cu dou ntelesuri, care li se preau
grozave ; de nevinovate jocuri de cuvinte, bnuite ca pline de venin ; de
catrene sau chiar numai de distihuri ; precum cel despre ministerul Dessolles,
guvern Ioarte moderat din care Iceau parte domnii Decazes si Deserre :
Ca s-ntresti azi tronul lovit n temelie,
De sol, de ser, de cas nicicnd s nu se stie...
Sau se ntocmea lista pentru Camera nobililor, ,camer
groaznic de iacobin" ; se ncercau pe aceast list potriviri de nume care s
dea, de pild, euIorii ca acestea :
160
Damas, Sabran, Gouvion, Saint-Cyr
1
. Erau pururea veseli.
Aceast lume maimutrea revolutia. Ar Ii vrut parc s
destepte si ei ura n suIlete, dar n sens invers. Si ei cntau micul lor ,ta ira"
.
O s mearg, dang, dang, Buonapartistii la
streang.
Cntecele snt ca si ghilotina. Nepstoare, ele taie azi un cap,
mine altul. Se schimb numai numele.
In procesul Fualdes
2
, iscat chiar n vremea aceea, n 1816,
lumea lua partea lui Bastide si Jausion, pentru c Fualdes era ,buonapartist".
Liberalilor le spunea frati i prieteni. Era cea mai apstoare vorb de
ocar.
Salonul doamnei de T. avea, ntocmai ca unele clopotnite de
biseric, doi cocosi. Unul era domnul Gillenormand, cellalt, contele de
Lamothe-Valois, despre care se soptea cu un Iel de stim : ,Stii ? E
Lamothe, cel cu aIacerea colierului."
3
Partidele politice acord asemenea am-
nistii Ioarte ciudate.
Mai e ceva : n burghezie, situatiile nalte se pot pierde prin
legturi prea usuratice ; trebuie s iei seama pe cine primesti n cas. Tot asa
cum trupul si pierde din cldur atunci cnd st pe lng altele crora le e
Irig, ti poti pierde si stima oamenilor dac te nconjuri de Iiinte dispretuite.
Vechea lume bun se socotea deasupra acestei legi, ca si deasupra tuturor
celorlalte. Marigny, Iratele
1
Oameni politici din timpul restauratiei.
2
Magistrat Irancez, asasinat de ultraregalisti n timpul
teroarei
albe din primii ani ai restauratiei (1817). Bastide si Jausion snt asa
sinii lui Fualdes.
3
Unul din scandalurile publice din ,lumea mare" care au
compro
mis curtea lui Ludovic al XVI-lea si nobilimea n ajunul revolutiei.
O escroac, zis contesa de La Mothe, l-a convins pe cardinalul de
Rohan s cumpere pentru Mria Antoaneta un colier pe un pret Iabulos,
asigurndu-si n ielul acesta Iavorurile reginei. Cardinalul a predat
colierul noaptea, unei Iemei voalate, pe care escroaca a dat-o drept
Mria Antoaneta. Cum bijuteria nu Iusese achitat n ntregime, biju
tierii au reclamat cazul autorittilor, si scandalul a izbucnit, pinia
public bnuind c primitoarea Iusese ntr-adevr regina.
,
1
Mizera
bilii,
voi. 1!
1
61
doamnei de Pom,padour, era primit la alteta-sa printul de
Soubise '. Cu toate c ? Nu. Tocmai de aceea ! Du Barry, nasul Vaubernier-
ei, este binevenit la maresalul de Richelieu
2
. Lumea aceea este Olimpul.
Mercur ca si printul de Guemenee
3
ynt acolo ca la ei acas. Si un pungas e
primit, numai s Ii e zeu.
Contele de Lamothe, care n 1815 era un mosneag de saptezeci si
cinci de ani, n-avea alt nsusire dect nItisarea sa tcut si grav, chipul
su colturos si rece, purtarea sa Ioarte politicoas, haina nchis pn la no-
dul cravatei si picioarele lui lungi, totdeauna puse unul peste altul, n niste
pantaloni mari si largi de culoarea crmizii arse, culoare ce-i acoperea de
altIel si Iata.
Domnul Lamothe era ,cineva" n acest salon, datorit ,Iaimei"
sale si, lucru ciudat, dar exact, tocmai din pricina numelui de Valois.
Ct despre domnul Gillenormand, trecerea sa era pe deplin
ndrepttit. Era ascultat Iiindc stia s se impun. Asa usuratic cum era,
si Ir ca asta s-i strice ctusi de putin voia bun, avea un Iel de-a Ii
impuntor, demn, cinstit si de-o mndrie burghez, la care se aduga si
vrsta lui Ioarte naintat. Nu degeaba mplinesti un veac. Anii sIrsesc prin
a-ti Iace n jurul capului o cunun vrednic de respect.
Mai avea si vorbe ca niste scprri din cremene veche.
Bunoar, cnd regele Prusiei, dup ce-l ajutase pe Ludovic al XVIII-lea s-si
recapete tronul, veni s-l viziteze sub numele de conte de Ruppin, Iu primit
de urmasul lui Ludovic al XlV-lea cum ai primi pe un marchiz de
Brandenburg si totodat cu cea mai gingas obrznicie. Domnul
Gillenormand aproba aceast atitudine : ,Orice rege care nu e regele Frantei,
S,puse el, e un rege de provincie". Intr-o zi, auzi urmtoarea ntrebare si
urmtorul
' Print celebru, n ultimul secol al monarhiei absolute, prin Iastul
desIsurat n palatul su din Paris. Oaspetele su, Marigny, Iratele Iavoritei
lui Ludovic al XV-lea, marchiza de Pompadour, era Ioarte cutat n
saloanele vremii ; proteja teatrul si actorii.
2
Nepot al cardinalului : personaj important la curtea lui
Ludovic
al XV-lea.
3
Mare Ieudal Irancez din secolul al XVIII-lea.
162
rspuns : ,La ce a Iost condamnat redactorul Curierului
france:?" ,S Ii e suspendat." ,,Sus e de prisos
1
", spuse domnul
Gillenormand. Vorbe de Ielul sta Iac cuiva o situatie.
Sau, la un tedeum pentru comemorarea ntoarcerii
Burbonilor, pe cnd trecea domnul de Talleyrand, exclamase : ,,Iat-l pe
excelenta-sa Necuratul 1"
Domnul Gillenormand venea de obicei ntovrsit de Iiica
sa, domnisoara aceea desirat care tocmai mplinise patruzeci de ani si
care prea de cincizeci, si de-un bietel drglas de sapte ani, blai,
rumen si Iraged, cu ochii plini de Iericire si ncredere, si care nu intra o
dat n acest salon Ir s aud toate glasurile bzind n jurul lui :
,Ce drgut e ! Ce pcat ! Bietul copil 1" Copilul acesta era cel despre
care v-atn mai spus ceva adineauri. Ii ziceau ,bietul copil" pentru c avea
ca tat ,un tlhar de pe Loire".
Tlharul de pe Loire era ginerele domnului Gillenormand,
despre care am vorbit n treact si pe care domnul Gillenormand l socotea
rusinea Iamiliei.
II
UNUL DINTRE STRIGOII ROSII AI TIMPULUI
Cel care ar Ii trecut atunci prin orselul Vernori si s-ar Ii
plimbat pe podul monumental care, ndjduim, va Ii nlocuit n curnd
cu vreun groaznic pod de Iier ar Ii putut vedea, dac si-ar Ii aruncat
privirea din naltul parapetului, un brbat de vreo cincizeci de ani, cu o
sapc de piele pe cap, mbrcat cu un pantalon si o hain de aba
cenusie, pe care era cusut ceva glbui ce Iusese cndva o panglic rosie
a Legiunii de onoare, ncltat cu saboti, ars de soare, cu Iata aproape
neagr si cu prul alb, pe Irunte cu urma unei rni adnci ce se
ntindea pn pe obraz, ncovoiat, grbov, mbtrnit nainte de
1
Joc
de cuvinte :
suspenda dat
aIar ; pendu
s
pnz
urai

II*
vreme, ptimbndu-se mai toat ziua, cu o cazma si un cosor n
mn, pe unul din acele peticele de pmnt mprejmuite cu ziduri din vecintatea
podului si care, ca un lant de terase, tivesc malul stng al Senei ; Iermectoare
locuri ngrdite, .pline de Ilori, si pe care le-am numi, dac ar Ii ceva mai mari,
grdini, iar dac-ar Ii mai mici, grdinite. Toate acestea aveau de o parte rul, de
cealalt o cas. Omul n surtuc si saboti de care am vorbit mai sus locuia pe la
1817 pe Isia cea mai ngust de pmnt si n casa cea mai srccioas dintre
toate. Tria acolo retras si singur, n tcere si lipsuri, cu o Iemeie nici tnr,
nici btrn, nici Irumoas, nici urt, nici tranc, nici trgoveat, care-l slujea.
Peticul de pmnt pe care-l numea grdina lui era vestit n tot orasul pentru
Irumusetea Ilorilor lui. Florile erau singura lui ndeletnicire.
Prin munc, struint, bgare de seam si cu multe gleti cu ap,
izbutise s creeze dup creator, nscocind anumite dalii si lalele pe care natura le
uitase. Era iscusit ; l ntrecuse pe Soulange Badin n ntocmirea unor movilite
de pmnt negru pentru cultivarea arbustilor rari si de pret, din America si din
China. Verile, dis-de-dimi-neat, l puteai zri prin aleile grdinitei lui, sdind,
tun-znd, (plivind, udnd, psind printre Ilori cu o nItisare blajin si trist,
uneori dus pe gnduri si nemiscat ore ntregi, ascultnd cntecul unei psrele
ntr-un copac, gunguritul unui copil ntr-o cas sau cu ochii atintiti pe vreun
Iiricel de iarb, pe vreun strop de rou pe care soarele l preschimba n rubin.
La masa lui Ioarte srac se bea mai mult lapte dect vin. Si un tnc putea Iace
din el tot ce voia ; iar slujnica adesea l certa. Era att de sIios, nct prea
slbatic : iesea rareori n oras si nu vedea pe nimeni n aIar de sracii care-i
bteau la us si de preotul lui, printele Mabeu, un btrn cumsecade. Dar dac
orsenii sau strinii, oricine ar Ii Iost ei, erau doritori s-i vad lalelele
(
si
trandaIirii, el le deschidea surznd. Acesta era tlharut de pe Loire.
164
Dac cineva ar Ii citit pe atunci memoriile militare, biograIiile,
Monitorul' si buletinele marii armate, ar Ii Iost izbit de un nume ce se rqpeta
destul de des n acele pagini, numele de Georges Pontmercy. Tnr de tot, acest
Georges Pontmercy Iusese soldat n regimentul din Saintonge. Izbucni
revolutia. Regimentul din Saintonge Icu parte din armata de la Rin. Vechile
regimente ale monarhiei si pstraser numele provinciei lor chiar dup cderea
acesteia si abia n 1794 Iur vrsate la brigzi. Pontmercy lupt la Spire, la Worms,
la Neustadt, la Turk-heim, la Alzey, la Mayence, unde Icu parte din cei dou sute
care alctuiau ariergarda lui- Houchard. Tinu piept ntregului corp de armat al
printului de Hessa, Icnd parte dintre cei doisprezece care au rezistat n dosul
vechiului meterez de la Andernach si nu se retrase spre grosul armatei dect
dup ce tunul dusman Icu o sprtur ce ncepea de la creasta parapetului si se
ntindea pn la taluzul superior. Sub comanda lui Kleber a Iost la
Marchiennes si a luat parte la btlia de la Mont-Palissel, unde un glont de
pusc i-a Irmat bratul. Trecu pe urm la granita Italiei si Iu unul din cei treizeci
de grenadiri care aprar cu Joubert pasul de la Tende. Joubert Iu Icut general-
adjutant, iar Pontmercy sublocotenent. A Iost alturi de Berthier
2
, n btaia
gloantelor, n ziua aceea de la Lodi, care l-a Icut pe Bonaparte s spun :
,Berthier a Iost tunar, cavalerist si grenadir". L-a vzut cznd la Novi pe
Iostul lui general Joubert, n clipa cnd acesta, cu sabia scoas, striga : ,nainte
I" mbarcat cu compania lui, pentru nevoile rzboiului, pe o corabie usoar ce
se ducea de la Genova la nu stiu care alt port mic de ,pe coast, czu ntr-un
viespar de sapte sau opt vase engleze. Comandantul genovez voia s arunce
tunurile n mare, s ascund soldatii ntre cele dou punti si s se strecoare prin
ntuneric, trecnd drept
1
Ziarul oIicial al imperiului ; publica buletine si a2n:n(ite re-
portaje 2ilitare.
- Houchard, Kleber, Joubert, Berthier generali Irancezi
care s-au distins n timpul rboaielor revolutiei burgheze si mai ales n
rzboaiele napoleoniene.
165
nav de comert. Pontmercy puse s se ridice tricolorul la
catarg drept pavilion si trecu mndru n btaia tunurilor de pe Iregatele
britanice. Douzeci de leghe mai departe, din ce n ce mai ndrznet,
atac si captur cu vasul su o corabie mare de transport englez, care
ducea trupe n Sicilia, ticsit de oameni si de cai. In 1805 Icu parte din
acea divizie a lui Malher care smulse arhiducelui Ferdinand orasul
Giinzburg. In bratele sale czu la Wettingen, sub o ploaie de gloante,
colonelul Maupe-tit, rnit de moarte, n Iruntea celui de-al noulea regi-
ment de dragoni. Se distinsese la Austerlitz n timpul acelui mars
nemaipomenit executat sub Iocul dusmanului. Cnd cavaleria grzii
imperiale ruse zdrobi un batalion al Regimentului 4 de inIanterie,
Pontmercy Iu dintre cei care-l rzbunar, nimicind-o. mpratul i ddu
crucea '. Pontmercy i vzu prinsi, rnd pe rnd, pe Wurmser n Mantua,
pe Melas n Alexandria, pe Mack
2
n Ulm. Fcu parte din al optulea corp
al marii armate, comandat de Mortier
3
, care cuceri Hamburgul. Apoi
trecu n Regimentul 55 de inIanterie, care era Iostul regiment de Flan-dra.
La Eylau se aIla n cimitirul n care viteazul cpitan Louis Hugo, unchiul
autorului acestei crti, se mpotrivise singur, cu compania sa de optzeci si
trei de oameni, tirri,p de dou ore, atacului ntregii armate dusmane.
Pontmercy a Iost unul din cei trei lupttori care au scpat cu viat din
acest cimitir. A luat parte la lupta de la Friedland. Apoi vzu Moscova,
Berezina, Lutzen, Baut-zen, Dresda, Wachau, Leipzig si trectorile de la
Geln-hausen *; pe urm Montmirail, Chteau-Thierry, Craon, malurile
Marnei, ale Aisnei si temuta ntritur de la
1
Crucea Legiunii de onoare.
2
Wurmser, Melas, Mack generali austrieci
nvinsi de Napoleon.
Maresal al imperiului care s-a distins n campania din 1805
mpotriva Prusiei. Mai trziu, Napoleon l-a nsrcinat cu ocuparea oraselor
hanseatice din Germania de Nord, spre a mpiedica comertul englez cu
Europa central.
4
Lutzen, Bautzen, Dresda, Wachau, Leipzig, Gelnbausen
btlii din campania anului , cnd, dup dezastrul din Rusia, aliatii au
urmrit pas cu pas trupele Iranceze n retragere.
166
Laon
1
. La Arnay-le-Duc, pe cnd era cpitan, tie zece cazaci, ca
s-si scape nu generalul, ci caporalul. A ost ciuruit de gloante cu acest prilej
si i s-au scos douzeci si sapte de schije numai din bratul stng. Cu opt zile
nainte de capitularea Parisului, tocmai Icuse schimb cu un camarad si
intrase n cavalerie. Avea ceea ce se numea sub vechiul regim mn dubl,
adic ndemnarea de-a mnui ca soldat deopotriv sabia sau Iusca, iar ca
oIiter un escadron sau un batalion. Din acest Iel de n-demnare, desvrsit
prin educatia militar, au iesit unele arme speciale ca, de pild, dragonii, care
snt clreti si inIanteristi totodat. II nsoti pe Napoleon n insula Elba. La
Waterloo era seI de escadron de cuirasieri n brigada Dubois. El a luat
drapelul batalionului din Lunebourg si l-a aruncat la picioarele
mpratului. Era plin de snge. Primise, pe cnd smulgea drapelul, o
lovitur de sabie n obraz. Plin de multumire, mpratul i strig : ,Te Iac
colonel, te Iac baron, te Iac oIiter al Legiunii de onoare !" Pontmercy
rspunse : ,Sire, v multumesc din partea vduvei mele". Un ceas mai
trziu, cdea n rpa de la Ohain. Si-acum, cine era acest Georges Pontmercy
? Era chiar tlharul de
(
pe Loire.
Cte ceva din viata lui s-a povestit si mai-nainte. Dup Waterloo,
Pontmercy, scos, dup cum ne amintim, din rpa de la Ohain, izbutise s
ajung din urm armata si, din ambulant n ambulant, se trse pn la
cantonamentul de pe Loire.
Restauratia l-a scos la pensie cu solda pe jumtate, pe urm i-
a hotrt domiciliul la Vernon, adic l-a pus sub supraveghere. Regele
Ludovic al XVlII-lea, netinnd seama de tot ce se petrecuse n timpul celor o
sut de zile, nu-i recunoscuse nici calitatea de oIiter al Legiunii de onoare,
nici gradul de colonel, nici titlul de baron. El ns nu scpa nici un prilej de a
iscli colonelul baron Pontmercy. N-avea dect o singur hain albastr,
veche, si nu iesea niciodat Ir s-si prind ,pe ea rozeta de oIiter al
Legiunii de onoare. Procurorul regelui i pusese

Victorii
iar
conseci
n(e ale
l:i
Napoleo
n
ptruns
eser
n
Franta
si
naintau
spre
Paris.

,
cnd
alia(ii
167
n vedere c parchetul ar avea de gnd s-l urmreasc pentru
,port ilegal al acestei decoratii". Cnd nstiintarea aceasta i Iu adus la
cunostint prin cineva n chip aproape oIicial, Pontmercy rspunse cu un
zmbet amar : ,Nu stiu dac nu mai nteleg eu sau dac dumneata nu mai
vorbesti Irantuzeste ; ceea ce e sigur e c nu pricep de loc". Pe urm, opt
zile n sir, a iesit cu decoratia pe piept. N-au ndrznit s-i Iac nimic. De
dou-trei ori ministrul de rzboi si generalul comandant al garnizoanei
judetului i scrisese pe adres : Domnului maior Pontmercy. El naipoiase
scrisorile nedeschise. Tot pe-atunci, Napoleon, la SInta Elena, Icea la Iel
cu scrisorile lui Sir Hudson Lowe, adresate generalului Bona-parte.
Pontmercy ajunsese, ngduiti-ne expresia, s aib n gur acelasi scuipat
ca si mpratul su.
La Iel se ntmpla la Roma cu prizonierii cartaginezi care
reIuzau s-l salute pe Fiaminius ' si care aveau n ei ceva din suIletul lui
Hannibal.
Intr-o dimineat l ntlni pe procurorul regal pe o ulit din
Vernon, se duse la el si-i spuse : ,Domnule procuror regal, mi-e ngduit
s-mi port cicatricea de pe obraz ?"
AIar de amrta lui de jumtate de sold pentru gradul de seI
de escadron nu avea nici un venit. Luase cu chirie la Vernon cea mai mic
locuint pe care o ,putuse gsi. Tria acolo singur, asa cum am vzut. In
timpul imperiului, avu rgazul, ntre dou rzboaie, s se nsoare cu
domnisoara Gillenormand. Btrnul burghez, jignit n suIletul lui, si ddu
consimtmntul oItnd si spuse : ,Asa au ajuns pn si cele mai bune
Iamilii". In 1815, doamna de Pontmercy, Iiint aleas si vrednic de sotul ei
n toate privintele, murise, lsnd un copil. Acest copil ar Ii Iost bucuria
colonelului n singurtatea lui ; dar bunicul si ceruse hotrt nepotul,
spunnd c-l va dezmosteni dac nu i-l d. Spre binele copilului, tatl se
nvoise si, lipsit de el, ncepuse s iubeasc Ilorile. De
1
Consu! roman din timpul celui de-al doilea rzboi punic
(secolul al 11l-lea .e.n.).
168
altIel, nu mai voia s stie de nimic. Nici nu se mpotrivea, nici
nu uneltea. si mprtea gndurile ntre lucrurile nevinovate cu care se
ndeletnicea acum si Iaptele mari ,pe care le svrsise odinioar. si petrecea
timpul asteptnd s nIloreasc o garoaI sau depnndu-si amintirile de la
Austerlitz.
Domnul Gillenormand rupsese orice legtur cu ginerele lui.
Pentru el, colonelul era ,un tlhar", iar pentru colonel el era ,un zaharisit".
Domnul Gillenormand nu vorbea niciodat de colonel dect ca s-si bat joc
de ,baronia" lui. Se ntelesese cu Pontmercy ca acesta s nu ncerce
niciodat s-si vad fi:l, nici s nu ncerce s-i vorbeasc, sub
amenintarea de a i-l trimite napoi, gonit si dezmostenit, dac nu s-ar tine de
cuvnt. Pentru Iamilia Gillenormand, Pontmercy era un ciumat. Ei ntelegeau
s-i creasc copilul n Ielul lor. Colonelul gresise poate primind aceste
conditiuni, dar se supuse n totul, creznd c Iace bine, de vreme ce se
jertIeste astIel numai pe el. Mostenirea btrnului Gillenormand nu era mare
lucru, dar a domnisoarei Gillenormand era nsemnat. Aceast mtus,
rmas Iat btrn, era Ioarte bogat de pe urma maic-si, iar Iiul surorii ei
urma s-o mosteneasc.
Copilul, care se numea Marius, stia c are un tat, dar atta tot.
Nimeni nu-i pomenea de el. Totusi, n lumea n care l ducea bunicu-su,
soaptele, privirile si vorbele cu nteles i ajunseser cu timpul la ureche ;
ncepuse s nteleag cte ceva. Si cum, ncet, pe nesimtite, ideile si prerile
n mijlocul crora tria i se strecurau si lui n suIlet, ajunsese s nu se mai
gndeasc la tatl su dect cu rusine si cu inima strns.
In timp ce el crestea asa, colonelul pleca pe ascuns la Paris, la
dou-trei luni o dat, ca un osndit scpat din temnit, si se ducea s
pndeasc la Saint-Sulpice clipa n care mtusa Gillenormand l ducea pe
Marius la liturghie. Acolo, tremurnd de team s nu-l zreasc mtusa,
ascuns dup un stlp, nemiscat, si privea copilul tinndu-si rsuIlarea.
Acestui viteaz i era Iric de o Iat btrn.

printele MabeuI,
De aici pornise prietenia lui preotul din
Vernon.
Preotul sta de isprav era Iratele unui epitrop de la Saint-
Sulpice, care-l vzuse n mai multe rnduri cum l sorbea din ochi pe copil ;
i vzuse cicatricea de pe obraz si lacrimile din ochi. Omul acesta cu
nItisarea att de brbteasc si care plngea ca o Iemeie l tulburase.
Chipul lui i rmsese n minte. Intr-o zi, ducndu-se la Vernon s-si vad
Iratele, ntlni pe colonelul Pontmercy pe pod si-l recunoscu. Epitropul
vorbi preotului despre el si, mpreun, cutar un prilej si Icur colonelului
o vizit. Aceast vizit deschise calea si altora. Colonelul, la nceput Ioarte
tcut, pn la urm li se destinui si asa ajunser preotul si epitropul s aIle
toat povestea si pricina pentru care Pontmercy si jertIea Iericirea pentru
viitorul odraslei sale. De atunci, preotul l respecta si-l iubea, iar colonelul,
la rndul su, prinse dragoste de el. De altIel, nici o prietenie nu se
ncheag mai strns si mai usor dect aceea dintre un preot btrn si un
btrn ostas, atunci cnd, din ntmplare, amndoi snt buni si sinceri. La
drept vorbind, snt unul si acelasi Iel de oameni. Unul si nchin viata
patriei de pe pmnt, cellalt patriei din cer; alt deosebire nu e.
De dou ori pe an, la 1 ianuarie si de SIntul Gheorghe, Marius
scria tatlui su scrisori, din datorie, dictate de mtus si copiate parc
dup un Iormular ; asta era tot ce ngduia domnul Gillenormand ; iar
tatl rspundea cu scrisori pline de duiosie, pe care bunicul le vra n
buzunar Ir s le citeasc.
III
,REQUIESCANT"
Salonul doamnei de T. era tot ce stia Marius Pontmercy despre
lume. Era singura Iereastr prin care putea privi viata. Dar, ntunecat ca un
ochi de pivnit, ea lsa s treac mai mult Irig dect cldur, mai mult
ntuneric
dect lumin. Copilul acesta, care Iusese numai bucurie si
lumin atunci cnd intrase n lumea aceea ciudat, ajunsese n scurt vreme
s Iie trist si ceea ce e si mai nepotrivit cu vrsta lui serios. nconjurat
de toti oamenii aceia impuntori si ciudati, privea n juru-i cu o uimire
grav. Tot mai numeroase erau lucrurile ce-i sporeau uimirea. In salonul
doamnei de T., btrne doamne nobile, Ioarte respectabile, care se numeau
Mathan, Noe, Levis (se pronunt Levi), Cambis (se pronunt Cam-byse).
Chipurile acestea strvechi si aceste nume biblice se amestecau n mintea
copilului cu Vechiul Testament, pe care-l nvta pe de rost, iar cnd le
vedea pe toate cum sedeau n jurul Iocului ce se stingea, abia luminate de o
lamp acoperit cu un vl verde, cu chipurile lor aspre, cu prul crunt sau
alb, cu rochiile lungi din alte vremuri, din care nu se mai deosebeau dect
culorile mo-horte, cnd le auzea cum lsau s cad, din cnd n cnd, cuvinte
deopotriv de aprige si de mrete, micul Marius se uita la ele cu ochi
speriati, creznd c vede nu Iemei, ci patriarhi si magi, nu Iiinte adevrate,
ci staIii.
Printre staIiile acestea se aIlau si ctiva preoti, oaspeti obisnuiti ai
acestui vechi salon, si ctiva gentilomi ; marchizul de Sassenay, secretarul
doamnei du Be/ry, vicontele de Valory, care sub pseudonimul Charles-
Antoine publica ode monorime, printul de BeauIIremont, care, desi destul de
tnr nc, avea prul crunt si o sotie drgut si plin de duh, ale crei
rochii de catiIea rosie, Ioarte decoltate, cu gitane de aur, speriau
ntunecimile acestor locuri, marchizul de Coriolis d'Espinouse, omul care cu-
nostea cel mai bine din toat Franta ,politetea cu msur", contele
d'Amendre, un om de treab, plin de bunvoint, si cavalerul de Port-de-Guy,
stlp al bibliotecii Luvrului, zis si cabinetul regelui. Domnul de Port-de-
Guy, chel si mai mult mbtrnit dect btrn, povestea c n 1793, la vrsta
de saisprezece ani, Iusese nchis ca rzvrtit si pus n lanturi mpreun cu un
mosneag de optzeci de ani, episcopul de Mirepoix, si el un rzvrtit, ca
preot ns, pe cnd dnsul era ca soldat. Se aIlau la Toulon. Slujba lor era
s mearg noaptea si s strng
171
de pe esaIod capetele si trupurile celor ghilotinati peste zi ;
luau n spate trunchiurile acelea nsngerate, iar mantalele lor rosii de
puscriasi aveau n dreptul ceIei o scoart de snge nchegat dimineata si
jilav seara. Se debitau o multime de asemenea povesti tragice n salonul
doamnei de T. ; si tot blestemndu-l pe Marat', ajungeau s-l aplaude pe
Trestaillon
2
. Ctiva deputati, cum nu se poate mai conIormisti, veneau s
joace crti : Thibord du Chalard, Lemarchand de Gomicourt si vestitul
zeIlemist de dreapta Cornet-Dincourt. Judectorul de Ferrette, cu pantalonii
lui strnsi pe picior si picioarele lui subtiri, venea cteodat, n trecere,
mergnd la Talleyrand. Omul acesta Iusese tovars de cheIuri al domnului
conte d'Artois si, spre deosebire de Aristot cel clrit de Campaspa
3
,
pusese pe Iaimoasa Guimard s mearg-n patru labe, artnd astIel
veacurilor pe un IilozoI rzbunat de un magistrat. Ct despre preoti, ei erau
abalele Halma, acelasi cruia domnul Larose, colaboratorul su de la
Trsnetul i spunea : ,Ei, cine n-are azi cincizeci de ani ? Poate doar 'ctiva
tngi !", abatele Latourneur, predicatorul regelui, abatele Frayssinous, care
nu era nc nici conte, nici episcop, nici ministru, nici pair si care purta un
anteriu vechi Ir nasturi, si abatele Kerave-nant, preot la Saint-Germain-
des-Pres ; apoi nuntiul papal, pe atunci monseniorul Macchi, arhiepiscop
de Nisibis, mai trziu cardinal, cu nasul lui lung si gnditor, si un alt
monsenior ce se intitula abatele Palmieri, conIesor particular, unul din cei
sapte protonotari ai sIntu-
1
Unul dintre cei mai nenIricati iacobini. n ziarul su
Prietenul poporului si n discursurile sal e din Conventiunea National a
denuntat curajos si consecvent Ioate tertipurile reac(iunii. A |ost
asasinit n iulie 1793 de o regalist : Charlotte Corday,
2
SeIul unei bande regaliste ; n perioada ieroarei albe, de
la nceputul
restauratiei, a prdat si ucis numerosi Iosti iacobini si
bonapartisti,
3
Aluzie la o legend din antichitate repovestit n versuri
de Henri
d'Andeli (secolul al XIIT-l ea), dup care IilozoIul grec Aristotel,
edu
catorul lui Alexandru cel Mare, regele Macedoniei, ncercase s-I nde
prteze pe suveran de Iarmecele unei indiene, Campaspa. La
instigatia
Iui Alexandru, aceasta l seduse ns si pe IilozoI, si l nrobi
pn
tntr-atta, incit consimti s-i serveasc drept cal, mergnd n
patru
labe, cu Irul n gur.
172
iui scaun, canonic al bisericii liberiene, avocat al sIintilor,
postulatore di santi, care se ndeletnicea cu canonizarea, ceea ce nseamn
un Iel de registrator al petitiilor n sectorul raiului ; n sIrsit, doi cardinali,
domnul de la Luzerne si domnul de Clermont-Tonnerre. Cardinalul de la
Luzerne era scriitor, si ctiva ani mai trziu avea cinstea s iscleasc
articole n Conservatorul, cot la cot cu Chateaubriand; domnul de Clermont-
Tonnerre era arhiepiscop de Toulouse si venea adesea n plimbare la Paris,
la nepotul su, marchizul de Tonnerre, Iost ministru de rzboi si al marinei.
Cardinalul de Clermont-Tonnerre era un mosulet vesel, cu ciorapi rosii sub
rasa sumeas ; spe`litatea lui era s urasc Enciclopedia si s joace biliard
pn nu mai putea, iar lumea care trecea pe vremea aceea n serile de var
pe strada Madame, unde era pe atunci casa Clermont-Tonnerre, se oprea s
asculte ciocnitul bilelor si vocea ascutit a cardinalului strignd colegului su
din conclav, monseniorul Cottret, episcop in partibus al Carysteei : ,Scrie,
printe, am un carambol". Cardinalul de Clermont-Tonnerre Iusese adus la
doamna de T. de prietenul su cel mai apropiat, domnul de Roquelaure,
Iostul episcop de Senlis, si unul din cei patruzeci. De Roquelaure era bine
cunoscut pentru statura sa nalt si pentru prezenta sa regulat la Academie
; prin usa cu geamuri a slii vecine cu biblioteca unde Academia Francez
si tinea pe atunci sedintele, curiosii puteau admira n Iiecare joi pe Iostul
episcop de Senlis, stnd de obicei n picioare, proaspt pudrat, cu ciorapi
violeti si cu spatele la us, parc ar Ii vrut s-si arate mai bine gulerasul.
Toat preotimea aceasta, cu toate c cei mai multi erau deopotriv oameni
ai palatului si ai bisericii, Icea ca salonul doamnei de T. s Iie mai
impuntor, iar cinci pairi ai Frantei, marchizul de Vibraye, marchizul de
Talani, marchizul d'Herbouville, vicontele Dambray si ducele de Valentinois,
i ddeau o nItisare si mai aristocratic. Acest duce de Valentinois, cu toate
c era print de Monaco, adic un suveran strin, avea o prere asa de nalt
despre Franta si despre institutia pairilor, nct vedea totul numai prin ele.
El este
173
cel care spunea : ,Cardinalii snt pairi ai Frantei si ai Romei,
lorzii snt pairi ai Frantei si ai Angliei". De altIel, pentru c n veacul
acela revolutia trebuia s Iie peste tot, acest salon Ieudal era, dup cum am
spus, dominat de un burghez. Cel care domnea acolo era domnul
Gillenormand.
Acesta era smburele si miezul societtii pariziene ,albe". Cei
cu renume erau tinuti nti n carantin, chiar si regalistii. Totdeauna
renumele era ceva anarhic. Cha-tea:briand, dac ar Ii intrat acolo, ar Ii Iost
primit ntocmai ca ,mos Duchesne" '. Ctiva adepti noi ptrundeau totusi ca
tolerati n aceast lume ortodox. Era primit si contele Beugnot, dar
pentru a Ii adus pe calea cea bun. Saloanele nobile de astzi nu mai
seamn cu cele de atunci. Cartierul Saint-Germain de azi e plin de Itr-
nicie. Regalistii de acum snt, Iie zis spre cinstea lor, demagogi.
In casa doamnei de T. lumea Iiind aleas, gustul era raIinat si
truIas, sub o nItisare de desvrsit politete. Fr voie, deprinderile
dobndiser tot Ielul de raIinamente, care ntruchipau regimul cel vechi,
ngropat, dar totusi viu. Cteva din aceste deprinderi, mai ales n vorbire,
preau ciudate. Cunosctorii superIiciali ar Ii luat toate astea drept
provincialisme, desi ele nu erau dect arhaisme. Unei Iemei i se spunea
,doamna general". Chiar si ,doamna colonel" nu era ceva neobisnuit. Fer-
mectoarea doamn de Leon, desigur n amintirea duceselor de Longueville
si de Chevreuse
2
, preIera aceast denumire dect titlul ei de printes.
Marchiza de Crequy si spunea si ea ,doamna colonel".
Aceast mrunt lume mare nscocise la Tuileries raIinata
deprindere de a se adresa totdeauna regelui, cnd i se vorbea neoIicial, cu
vorba ,regele" spus la persoana a treia si niciodat ,maiestatea-voastr",
titlu ,ntinat de uzurpator".
1
Le pire Duchesne titlul unui ziar din timpul revolutiei,
scris si editat de Hebert.
1
Femei din aristaeratia Ieudal a secolului al XVII-Iea, celebre
pentru spiritul lor de aventur.
174
Acolo se judecau Iaptele si oamenii. Luau vremea nou n
zeIlemea si asta i scutea de a o ntelege. In nedumerire, se ajutau unii pe
altii, luminnd si pe ceilalti cu ce stiau ei. Mathusalem l nvta pe
Epimenid '. Surdul l lmurea pe orb. Timpul scurs de la Coblentz
2
ncoace
nu era tinut n seam. Asa cum Ludovic al XVIII-lea mplinise, din harul
domnului, douzeci si cinci de ani de domnie, tot asa si emigratii erau n
drept s se socoteasc n al douzeci si cincilea an al adolescentei lor.
Totul era armonios ; nimic prea vioi; vorba abia o soapt ;
jurnalul, la Iel cu salonul, prea un papirus. Vedeai si oameni tineri, dar si
ei preau iesiti din groap. Slugile de la us erau si ele btrne. Lumea
aceasta drpnat era servit de slugi la Iel cu ea. Toate acestea triser
parc de mult, dar se mpotriveau mormntului. A conserva, conservare,
conservator, acestea le erau aproape toate cuvintele. Totul era s mirosi a
tmie. Erau pline de miresme, n adevr, prerile acestei lumi venerabile,
dar ideile ei duhneau a naItalin. Erau ca niste moaste stpnii
mblsmati, iar slugile mpiate.
O btrn marchiz respectabil, emigrat si ruinat, care nu
mai tinea dect o singur servitoare, zicea mereu : ,slugile mele".
Ce se Icea n salonul doamnei de T. ? Toti cutau ,s ultra".
A Ii ultra : cuvntul acesta, desi e cu putint ca ceea ce
reprezint el s nu Ii disprut cu totul, nu mai are azi nici un sens. S-l
lmurim. A Ii ultra nseamn a depsi ; a ataca sceptrul n numele
tronului si mitra n
1
Mathusalem, personaj biblic, unul din patriarhii izraeliti
renumiti
prin lungimea vietii lor ; aici este luat drept simbol al btrnetii,
rmsit a unei generatii de mult trecute. Epimenid, Iilozo! legendar
din Grecia antic, despre care se spunea c ar Ii dormit peste o
jumtate de veac ntr-o pester. Aici, simbol al emigratilor nobili din
timpul revolutiei burgheze, care se napoiau n Franta dup 2225 de
ani petrecuti n strintate.
2
Localitate din Germania ; n timpul revolutiei din
Franta a Iost
centrul politic al emigratilor Ieudali, care puneau la cale de acolo
interventii armate mpotriva republicii.
175
numele altarului ; a lovi n trsura pe care o tragi ; a da cu
copita n ham ; a cuta pricin rugului pentru dogoarea n care snt arsi
ereticii ; a nvinui pe idol c nu are idolatrie ; a batjocori din prea mult
respect; a Ii mai catolic dect papa, mai regalist dect regele si a gsi c
noaptea are prea mult lumin ; nseamn a Ii nemultumit de alabastru, de
zpad, de lebd si de crin, n numele albului ; a tine la ceva pn la
dusmnie, a tine att de mult la un lucru, nct s Iii mpotriva lui.
Spiritul acesta ,ultra" domnea mai cu seam la nceputul
restauratiei.
Niciodat n istorie nu s-a mai pomenit ceva care s semene cu
sIertul sta de or ce ncepe n 1814 si sIr-seste pe la 1820 cu venirea
domnului de Villele ', omul realist al reactiunii. Acesti sase ani au Iost un
moment cum n-a mai Iost altul, zgomotos si posomort totodat, vesel si
posac, luminat ca de strlucirea zorilor si nvluit n acelasi timp de
negurile marilor nenorociri, care se cuIund ncetul cu ncetul n trecut, dar
care mai cuprind nc zarea. Printre aceste umbre si lumini, un grup de
oameni noi si vechi, mhniti si sugubti, plini de tinerete si rpusi de
btrnete, se Irecau la ochi ; nimic nu seamn mai mult cu trezirea din
somn ca ntoarcerea acas; grup care privea mbuInat Franta si pe care
Franta l privea ironic ; strzile erau pline de niste buInite btrne de
marchizi, de cei ntorsi, care preau niste strigoi, de ,Iosti" uimiti de tot ce
vedeau, gentilomi nobili si de treab, zmbind si plngnd de bucurie c
snt n Franta, ncntati c-si revd tara, nenorociti c nu-si mai regsesc
monarhia ; vechii nobili ai cruciadelor hui-duindu-i pe cei noi ai imperiului,
adic pe cei din nobletea ,de sabie" ; cei cu numele nscrise n istorie nu
mai ntelegeau istoria ; strnepotii ostasilor lui Carol cel Mare i dispretuiau
pe ostasii lui Napoleon. Spadele, dup cum am spus, se nIruntau una pe
alta ; cea de la Fontenoy era o rugin vrednic de luat n rs, spada de
Selul ultraregalistilor Irancezi sub restauratie.
176
la Marengo', nesuIerit, nu era dect o sabie oarecare. Ce-a
Iost Odat nu vrea s stie de ce-a Iost Ieri. Nu se mai simtea nici ce-i
mret, nici ce-i caraghios. S-a gsit unul care s-i zic lui Napoleon
Scapin
2
. Lumea asta s-a dus. Nimic, o spunem din nou, n-a mai rmas
dintr-nsa acum. Cnd, din ntmplare, scoatem din ea vreun chip si
ncercm s-i dm viat cu gndul, el ne pare ciudat, ca si cnd ar Ii
dinainte de potop. E adevrat c un potop a nghitit-o si pe ea. A pierit n
dou revolutii. Ideile snt si ele ca niste valuri. Ce repede acoper tot ce
trebuie s sIarme si s ngroape, ce repede sap prpstii nspimnttoare
!
Asta era nItisarea saloanelor n acele timpuri ndeprtate si
nevinovate cnd domnul Martainville
3
era mai istet dect Voltaire.
Saloanele acestea si aveau literatura si politica lor. Credeau n
Fievee. Spusele domnului Agier erau lege. Domnul Colnet
4
, scriitorul anticar
de pe cheiul Malaquais, era comentat. Napoleon era nici mai mult, nici mai
putin dect un cpcun de corsican. Mai trziu a trebuit s se Iac un hatr
prerilor epocii, astIel c domnul marchiz de Buona,parte, locotenent-
general al armatelor regelui, a Iost primit n istorie.
Aceste saloane n-au rmas mult vreme nentinate, nc de
prin 1818 ncepuser s scoat capul ctiva doctrinari, semn ngrijortor.
Erau regalisti, dar parc si cereau iertare c snt. Tocmai ceea ce Icea
mndria celor
1
La Fontenoy, sat din Belgia, maresalul Mauriciu de
Saxa a n
vins, n 1745, trupele anglo-olandeze. A Iost ultima mare btlie csti-
gat de armatele Iranceze sub regimul monarho-Ieudal. Marengo este
localitatea unde Napoleon i-a nvins pe austrieci n timpul celei de a
doua campanii din Italia (1800).
2
Personaj din comedia italian, tip de valet inteligent si
descurcret,
devenit popular n Franta mai ales prin comedia lui Moliere Jicle
niile tui Scapin.
3
Ziarist din timpul restauratiei, directorul ziarului regalist
Le Dra-
peau blanc (Drapelul alb). Se alturase Burbonilor dup cderea lui
Napoleon, pe care-l slujise mai nainte.
4
Ziaristi si scriitori reactionari din vremea restauratiei.
177
,ultra" i cam rusina pe doctrinari. Erau destepti ; stiau s tac
; credinta lor politic era ns destul de scrobit de ngmare ; trebuiau s
izbuteasc. ntreceau msura, de altIel cu Iolos, n ceea ce priveste cravata
alb si hainele ncheiate pn sus. Greseala, sau poate nenorocul partidului
doctrinar, a Iost c a nscocit tineretea b-trn. Fceau pe nteleptii. Visau
s altoiasc pe principiul absolut si excesiv o stpnire moderat. Uneori,
cu o rar istetime, ridicau n Iata liberalismului, care voia s drme totul,
un liberalism care voia s mai pstreze ce e bun. Ii auzeai spunnd : ,Iertati
regalismul ; a adus destule Ioloase. Ne-a readus traditia, veneratia, religia,
respectul. E credincios, viteaz, cavaleresc, iubitor si devotat, mbin, chiar
dac o Iace cu prere de ru, mretia nou a natiunii cu mretia de veacuri a
monarhiei. Greseste cnd nu ntelege revolutia, imperiul, gloria, libertatea,
ideile cele noi, generatiile tinere, veacul cel nou. Dar asa cum greseste el
Iat de noi, nu gresim oare si noi cteodat Iat de el ? Revolutia, ai crei
mostenitori sntem, trebuie s aib ntelegere pentru toate. Atacnd regalismul,
Iaci tocmai dovad de lips de liberalism. Ce greseal si ce orbire ! Franta
revolutionar nu respect Franta istoric, adic nu-si respect mama, nu se
respect nici pe sine. Dup 5 septembrie, nobletea monarhiei este tratat asa
cum era dup 8 iulie nobletea imperiu`. Ei au Iost nedrepti cu vulturul,
noi sntem nedrepti ru Iloarea de crin. Mereu vrem s Iie ceva de proscris
! E de vreun Iolos s stergem aurul de pe coroana lui Ludovic al XlV-lea, s
rzuim blazonul lui Henric al IV-lea ? Rdem de domnul de Vaublanc '
care stergea N-urile de pe podul lena ! Dar ce Icea el atunci ? Ceea ce
Iacem si
1
Ultraregalist Ianatic din timpul restauratiei, dup ce-l servise pe
Napoleon. A Iost ministru de interne ndat dup a doua restauratie (1815),
n care calitate a ordonat stergerea initialei N (Napoleon) de pe
monumentele Parisului.
178
noi azi. Bouvines
!
este al nostru, ntocmai ca si Marengo. Florile
de crin snt ale noastre ca si N-urile. Ele snt averea noastr. De ce s-o
micsorm ? Nu trebuie s ne lepdm de patrie, nici n trecut, nici n prezent.
De ce s ne ciuntim istoria ? De ce s nu iubim Franta n ntregul ei ?"
AstIel criticau si aprau doctrinarii regalismul, dar acesta era
deopotriv de nemultumit cnd era criticat si de Iurios cnd era aprat.
Asa-numitii ,ultra" nseamn ntia epoc a regalismului. In a
doua epoc au venit congregatiile religioase. Dup avnt a venit
ndemnarea. S ncheiem schita noastr.
In cursul acestei povestiri, autorul crtii de Iat a n-tlnit n
drumul lui clipa asta ciudat din istoria contemporan ; a trebuit s arunce
n treact o privire asupra ei si s nsemneze cte ceva din ciudatele
trsturi ale unei lumi astzi necunoscute. Dar a Icut-o n grab si Ir
nici un gnd amar sau batjocoritor. Amintiri dragi si pline de evlavie l
leag de acest trecut, n care a trit si mama sa. De altIel, trebuie s
spunem, chiar aceast lume mic si avea mretia ei. Putem zmbi
gndindu-ne la ea, dar n-o putem nici ur, nici dispretui. Era Franta de
altdat.
Marius Pontmercy Icu si el, ca toti copiii, oarecare studii.
Cnd iesi din minile mtusii Gillenormand, bunicul su l ncredinta unui
vrednic proIesor, de cea mai curat nevinovtie clasic. Acest suIlet tnr,
care de-abia se deschidea, trecu din minile unei mironosite n ale unui
pedant Marius si Icu liceul si pe urm intr la Facultatea de drept. Era
regalist, aprins si cumptat. si iubea prea putin bunicul, a crui veselie si
lips de respect l jigneau, si-si pstra suIletul nchis Iat de tatl su.
Era, de altIel, un biat nIocat si rece, nobil, generos, mndru,
evlavios, plin de avnt, serios pn la asprime si neprihnit pn la slbticie.
78
IV
SFIRSITUL TILHARULUI
Marius si-a terminat studiile clasice o dat cu retragerea din
lume a domnului Gillenormand. Mosneagul si lu rmas bun de la cartierul
Saint-Germain si de la salonul doamnei de T. si se mut n cartierul Marais,
n casa lui din strada Filles-du-Calvaire. Avea drept slugi acolo, aIar de
portar, pe jupneasa Nicoletta, care o nlocuise pe Magnon, si pe Bascul,
acela care se neca si gIia, despre care am mai vorbit.
In 1827 Marius mplinise saptesprezece ani. Intr-o sear,
ntorcndu-se acas, l vzu pe bunicul su cu o scrisoare n mn.
Marius i spuse domnul Gillenormand mine
pleci la Vernon.
De ce ? ntreb Marius.
Ca s-l vezi pe tatl tu.
Marius ncepu s tremure. La orice se asteptase, numai la asta
nu : c ar putea veni o zi n care s-l vad pe tatl su. Nimic nu putea Ii
pentru el mai neasteptat, mai surprinztor si, la" drept vorbind, mai neplcut.
Era deprtarea nssi silit la o apropiere. Nu era mhnire, nu, era o
corvoad.
In aIar de antipatia politic ce i-o purta, Marius era ncredintat
c tatl su, acel ,Mos Teac", cum i zicea domnul Gillenormand n zilele
lui bune, nu-l iubea ; de asta nu se putea ndoi, pentru c-l prsise, lsndu-l
pe minile altora. Nesimtindu-se iubit, nu iubea nici el. Nimic mai usor de
nteles, si spunea el.
Fu att de uimit, nct nu ntreb nimic pe domnul Gillenormand.
Bunicul relu :
Se pare c e bolnav. Te cheam. Iar dup o clip
de tcere, adug : Du-te mine dimineat. Cred c pleac
la sase, de la Cour des Fontaines, o diligent care ajunge
seara. Ia-o. Zice c e grab.
Apoi mototoli scrisoarea si o vr n buzunar. Marius ar Ii
putut pleca chiar n seara aceea si a doua zi dimineata ar Ii Iost lng tatl
su. O diligent din strada
180
Bouloi Icea pe atunci drumul la Rouen n timpul noptii si
trecea prin Vernon. Nici domnul Gillenormand, nici Marius nu s-au gndit
s-ntrebe.
A doua zi, pe nserat, Marius sosea la Vernon. Tocmai se
aprindeau luminile. ntreb pe primul trector care-i iesi n cale de ,casa
domnului Pontmercy".
Cci n mintea lui era si el de partea restauratiei ; nu recunostea
nici el c tatl su ar Ii baron si colonel.
I se art o cas. Sun. O Iemeie veni s-i deschid cu o
lamp mic n mn.
Domnul Pontmercy, spuse Marius.
Femeia rmase nemiscat.
Aici st ? ntreb Marius.
Femeia Icu semn c da.
As putea s-i vorbesc ?
Femeia Icu semn c nu.
Dar snt Iiul lui, relu Marius. M asteapt.
Nu v mai asteapt, zise Iemeia.
Atunci bg de seam c plngea.
Ii art cu degetul usa unei ncperi scunde. Marius intr.
In odaia aceasta, luminat de o luminare de seu, asezat pe
cmin, se aIlau trei brbati. Unul n picioare, altul n genunchi, iar altul,
n cmas, ntins pe podea. Cel de jos era colonelul. Cu trei zile mai
nainte colonelul Iusese lovit de o congestie cerebral. La nceputul bolii,
avnd o presimtire rea, scrisese domnului Gillenormand ca s-si cheme fi:l.
Boala se nruttise. Chiar n seara sosirii lui Marius la Vernon ncepuse
s aiureze si, cu toat mpotrivirea servitoarei, se ridicase din pat strignd :
,Nu vine biatul ! M duc s-l ntmpin !"
Apoi iesise din odaie si czuse pe podeaua din vestibul. si
dduse suIletul.
Au Iost chemati doctorul si preotul. Doctorul sosise prea
trziu, preotul sosise prea trziu. Fiul sosise si el prea trziu.
In lumina slab a lumnrii se zrea pe obrazul colonelului,
lungit la pmnt, galben, o lacrim ce se prelinsese din ochiul lui mort.
181
Ochiul se stinsese, dar lacrima nu se uscase. Lacrima aceasta
era ntrzierea Iiului su.
Marius privi lung la omul acela pe care-l vedea pentru prima si
ultima oar, la chipul lui brbtesc, vrednic de respect, la ochii deschisi
care nu mai priveau, la prul alb, la trupul puternic pe care se zreau ici si
colo dungi negre, tieturi de sabie si un Iel de stele rosii care erau guri de
gloante. Se uit lung la tietura grozav care punea pe acest chip pecetea
vitejiei, acolo unde dumnezeu pusese pecetea bunttii. Se gndi c acest
om a ost tatl lui si c murise. Totusi rmase rece.
Mhnirea pe care o simtea era mhnirea pe care ar Ii simtit-o n
Iata oricrui alt om pe care l-ar Ii vzut ntins, mort la pmnt.
Jalea, o jale sIsietoare, domnea n odaia aceasta. Slujnica
bocea ntr-un colt, preotul se ruga, plngnd n hohote, doctorul se stergea la
ochi, pn si mortul plngea.
Doctorul, preotul si Iemeia, n mhnirea lor, se uitau la Marius
Ir o vorb ; el era strinul. Marius, prea putin miscat, se simti rusinat si
stngaci n purtarea sa ; si tinea plria n mn ; i ddu drumul jos, ca s
se cread c durerea i lua puterea s-o mai tin.
In acelasi timp simtea ca o remuscare si se dispretuia pentru
purtarea sa. Dar ce era el de vin? Nu-si iubea printele si pace !
Colonelul nu lsase nici o avere. Din vnzarea lucrurilor din
cas abia s-au pltit cheltuielile de nmormntare. Servitoarea gsi un petic de
hrtie pe care i-l ddu lui Marius.
Pe el era scris, de mria colonelului:
,Pentru fiul meu. Pe c25:l de lupt de la Waterloo mpratul
m-a Icut baron. Deoarece restauratia mi tgduieste acest titlu pe care l-am
pltit cu sngele meu, Iiul meu l va lua si-l va purta. Snt sigur c va Ii
demn de el."
Pe dos, colonelul adugase :
,Tot n lupta de la Waterloo, un sergent mi-a scpat viata.
Omul acesta se numeste Thenardier. In vremea din urm mi se pare c tinea
un han ntr-un sat din mpreju-
182
rimile Parisului, la Chelles sau la MontIertneil. Dac Iiul meu
l va ntlni vreodat, s Iac tot ce va putea pentru el."
Nu din evlavie pentru tatl su, ci din acel nelmurit respect n
Iata mortii, care stpneste inima omului, Marius lu hrtia si o puse bine.
Din colonel nu mai rmase nimic. Domnul Gillenor-mand puse
s i se vnd la haine vechi sabia si uniIorma Vecinii i pustiir grdina si i
jeIuir Ilorile rare. Celelalte Iur npdite de spini si mrcini sau pierir.
Marius nu sttuse dect patruzeci si opt de ore la Vernon.
Dup nmormntare se ntorsese la Paris, apu-cndu-se iar de studiile lui de
drept, Ir s se mai gn-deasc la tatl su, ca si cum acesta n-ar Ii trit
niciodat. Colonelul Iusese ngropat n dou zile si uitat n trei.
Marius purta doliu la plrie. Atta tot.
CA S AJUNGI REVOLUTIONAR E BINE SA
MERGI LA BISERICA
Marius si pstrase din copilrie deprinderea de a merge la
biseric. Intr-o duminic, ducndu-se la liturghia de la Saint-Sulpice, n
aceeasi capel a sIintei Iecioare, unde l ducea mtusa lui cnd era copil,
Iiind n ziua aceea mai vistor si mai distrat dect de obicei, se oprise n
dosul unui stlp si ngenunchease, Ir s bage de seam, pe un scaun
mbrcat n catiIea de Utrecht pe al crui sptar sta scris numele acesta :
,Domnul MabeuI, epitrop". Abia ncepuse slujba, cnd iat c un btrn se
apropie si-i spuse lui Marius :
Domnule, acesta e locul meu.
Marius se ridic ndat si btrnul si lu scaunul.
Dup sIrsitul slujbei, Marius rmase ngndurat n biseric, la
ctiva pasi de el ; btrnul se apropie din nou si-i spuse :
183
Domnule, v cer iertare ca v-am suprat adineauri
si c v supr si acum ; dar trebuie s v lmuresc,
deoarece cu sigurant c m-ati luat drept un om crcotas...
Nu e nevoie, domnule, zise Marius.
Ba da, rspunse btrnul, nu vreau s aveti o prere
rea despre mine. Vedeti dumneavoastr, eu tin la locul
acesta. Mi se pare c slujba e mai Irumoas cnd e ascul
tat de aici. De ce ? Am s v spun. In locul acesta am
vzut venind, ani de-a rndul, nelipsit, la dou-trei luni
o dat, pe un biet printe tare cumsecade, care nu avea
nici un alt prilej si nici un alt mijloc s-si vad
copilul, deoarece unele hotrri luate de Iamilie l mpie
dicau s-l vad. Venea si el la ora cnd stia c este adus
copilul la liturghie. Micutul nici nu bnuia c tatl lui
era acolo. si privea copilul si plngea. Bietul om ! II
iubea mult pe micutul acela. Am vzut-o cu ochii mei.
Locul acesta e pentru mine ca si sIintit; si m-am obis
nuit s ascult liturghia de aici. mi place mai mult dect
strana juruit n care as avea dreptul s stau ca epitrop.
Am si cunoscut ntructva pe acest neIericit. Avea un
socru, o mtus bogat, rude, nu prea stiu bine, care
amenintau c vor dezmosteni copilul, dac el, tatl lui,
l-ar vedea. Se jertIise pentru ca odat si odat copilul
lui s Iie bogat si Iericit. II desprtiser de el din pricina
prerilor politice. Eu nteleg politica, dar snt unii oameni
care nu stiu unde s se opreasc. Doamne ! Pentru c un
om a luptat la Waterloo nu nseamn c e o Iiar ; nu
desparti pentru asta pe un copil de tatl su. Era un
colonel de-al lui Bonaparte. Cred c a murit. Locuia la
Vernon unde am un Irate si se numea Pontmarie sau
Montpercy, asa ceva... Si avea si o strasnic tietur de
sabie.
Pontmercy ? spuse Marius plind.
Tocmai. Pontmercy. L-ati cunoscut cumva ?
Domnule zise Marius a Iost tatl meu.
Btrnul eptrop strig, mpreunndu-si minile :
Ah ! Dumneata esti copilul ? Da, asa e. Acum tre
buie s Iie om n toat Iirea. Ei bine, bietul meu copil,
poti spune c ai avut un tat care te-a iubit nespus.
184
Marius l lu de brat pe btrn si-l petrecu pn acas. A doua zi
spuse domnului GiUenormand :
Am pus la cale cu niste prieteni o partid de vn-
toare. mi dati voie s lipsesc vreo trei zile ?
Patru! i rspunse bunicul. Petrecere bun! Si
Icnd cu ochiul, zise ncet ctre Iiic-sa : Vreo mic
dragoste !
VI
CE SE INTIMPLA CIND TE TNTILNESTI CU
UN EP1TROP
Se va vedea ceva mai departe unde s-a dus Marius.
Marius lipsi trei zile ; apoi se napoie la Paris, merse de-a dreptul
la biblioteca Faculttii de drept si ceru colectia Monitorului.
Citi Monitorul, citi toat istoria republicii si a imperiului,
Memorialul de la Sfinta Elena toate memoriile, gazetele, buletinele,
proclamatiile, pe nersuIlate. O spt-mn ntreag l-au tinut Irigurile dup ce
dduse pentru ntia oar peste numele tatlui su n buletinele marii armate. Se
duse s vad generalii sub ordinele crora servise Georges Pontmercy, ntre
altii pe contele H.
2

Epitropul MabeuI, pe care-l revzuse, i povesti de traiul de la
Vernon, locul unde se retrsese colonelul, de Ilorile lui, de singurtatea lui.
Marius ajunsese s cunoasc pe deplin pe omul acesta minunat care
Iusese tatl su; leu si miel totodat, mret si blnd.
In tot timpul acesta, prins de cercetrile sale care-i luau Iiecare
clip si Iiecare gnd, aproape c nu se mai
1
Document important asupra lui Napoleon si a
timpului su.
Cuprinde comentariile si conIidentele lui Napoleon asupra vietii si
Iaptelor sale, nregistrate de istoricul Emmanuel de Las Cazas, care
l-a nsotit pe mprat n insula SInta Elena.
2
Contele H. este chiar tatl autorului : Leopold-
Sigisbert Htigo,
Iost oIiter n armata lui Napoleon. A participat la multe campanii,
mai ales la cele mpotriva Spaniei revoltate.
185
ntlnea cu Iamilia Giilenormand. Venea la ora mesei, pe urm l
cutau, dar nu-l mai gseau. Mtusa bombnea. Mos Giilenormand zmbea :
,Eh! Se tine dup Iete I" Cteodat mosneagul aduga : ,Drace ! Credeam c e
vorba de ceva usor, dar vd c e o pasiune adevrat I"
In adevr, era o pasiune.
Marius ncepea s-si iubeasc ptimas printele.
O schimbare neasteptat se Icuse n acelasi tirri,p n ideile lui.
Fazele acestei schimbri Iur numeroase si succesive. Credem c este Iolositor
s urmrim pas cu pas aceste Iaze, artndu-le pe toate, pentru c ele se
regsesc la multi oameni din vremea noastr.
Istoria pe care si aruncase ochii l speria.
Mai nti Iu orbit.
Pentru el republica, imperiul nu Iuseser pn atunci dect niste
cuvinte hidoase. Republica, o ghilotin n amurg ; imperiul, un palos n
noapte. Privise acum mai de aproape, si acolo unde se astepta s gseasc
numai o bezn nIiortoare vzu, cu un Iel de mirare nemai-simtit, n care se
amesteca si team, si bucurie, strlucind astri ca Mirabeau, Vergniaud, Saint-
Just, Robes-pierre, Camil Desmoulins, Danton', si rsrind un soare, Napoleon.
Nu mai stia pe ce lume trieste. Se da napoi, orbit de lumin. Putin cte putin,
dup ce-i trecuse prima uimire, se obisnui cu razele ei. Privi Iaptele Ir ameteal
si cercet oamenii Ir groaz ; revolutia, imperiul rsreau luminoase n Iata
ochilor si de vizionar ; vzu aceste dou mnunchiuri de oameni si de
ntmplri uriase: republica n suveranitatea drepturilor cettenesti restituite
maselor ; imperiul, n suveranitatea ideii Iranceze impuse Europei; vzu
nltndu-se din revolutie
1
Oratori si oameni politici din timpul revolutiei. Vergniaud a
Iost n primele nou luni ale Conventiunii Nationale liderul partidului
girondinilor, care sustinea interesele marii burghezii. Louis de Saint-Just,
unul din partizanii cei mai credinciosi ai lui Robespierre ; membru al
Comitetului salvrii publice in timpul dictaturii iacobine (1793-94). A
organizat aprarea Irontierei Rinului mpotriva armatelor austro-prusace si a
inspirat decretele din martie 1794, care prevedeau extinderea micii proprietti
la toti cettenii Irancezi, prin mprtirea tuturor averilor mari. A pierit sub
ghilotina o dat cu Robespierre (1794).
186
mretul chip al poporului si din imperiu mreata Iigur a
Frantei. Si-si spuse n Iundul cugetului su c toate au Iost cum trebuiau
s Iie.
Ceea ce ochii lui orbiti de lumin treceau cu vederea deocamdat
n judecata lui mult prea sintetic nu credem c este locul s artm aici.
Constatm numai evolutia n starea lui ele spirit. Progresele nu se
nIptuiesc toate dintr-o dat. Spunnd acestea, o dat pentru totdeauna, si
privind cele de mai sus si cele ce urmeaz, pornim mai departe.
si ddu seama c pn atunci nu ntelesese nici patria, nici
printele. Nu-si cunoscuse nici tatl, nici tara, si-si lsase de bunvoie un Iel
de zbranic pe ochi. Acum vedea bine ; ncepea pe de o parte s admire, pe
de alta s iubeasc.
Inima i era chinuit de remuscri si de preri de ru si se
gndea cu dezndejde c tot ce purta n suIlet nu mai putea acum mprtsi
dect unui mormnt. O, dac tatl su ar Ii trit, dac l-ar mai Ii avut, dac
dumnezeu n ndurarea si buntatea lui ar Ii ngduit ca tatl su s mai
triasc, cum ar Ii alergat la el, cu ce avnt s-ar Ii npustit spre el si i-ar Ii
strigat: ,Tat, iat-m ! Eu snt! Am aceeasi inim ca si tine 1 Snt Iiul tu
!" Cum i-ar Ii srutat prul alb si l-ar Ii scldat n lacrimi, cum s-ar Ii uitat
la rana lui, cum i-ar Ii strns minile, cum i-ar Ii iubit hainele, cum i-ar Ii
srutat picioarele ! Ah ! De ce i-a Iost dat printelui acestuia s moar att
de curnd, nainte de vreme, nainte de a i se Iace dreptate, nainte de a Ii
Iost iubit de copilul su ! Inima lui Marius era plin mereu de un suspin
care spunea ,Vai !" la Iiece btaie. In acelasi timp, devenea mai serios, mai
grav, mai sigur de credintele si de gndurile lui. In Iiecare clip luminile
noi ale adevrului i ntregeau judecata. Parc ar Ii crescut ceva ntr-nsul.
In toat Iiinta lui se simtea acum sporit prin aceste dou lucruri noi pentru
el : printele si patria.
Totul se deschidea acum, ca si cum ar Ii avut o cheie ; si da
seama de ceea ce urse, ptrundea ceea ce privise cu groaz ; deslusea
acum limpede ntelesul providential,
187
4

du
al lucrurilor m
s le urasc
oamenilor mar
s-i blesteme.
prerile lui di
dect cele din
preau acum a
si zmbea.
Pe
reabilitarea ta
reabilitarea lui
A
spunem, nu I
greutate.
nc
mintea lui I
ideile partidulu
Bonaparte. Toa
interesele si i
tindeau s-l
Napoleon. Re
grozav chiar
Se Ioloseau cu
istovirea natiu
Bonaparte aj
dihanie din basme si, ca s-l zugrveasc n nchipuirea poporului,
partidul lui 1814 l nItisa ntr-o mie de chipuri cumplite, ncepnd
cu ce era groaznic si totusi mret si sIrsind cu ce era groaznic pn
la grotesc, de la Tiberiu ' pn la Cpcun. AstIel, dac vorbeai de
Bonaparte, erai liber s plngi cu hohote sau s puInesti n rs, cu
conditia ca ura s dea isonul. Marius nu avusese niciodat alte preri
despre ,omul acela" cum i se spunea. Ele se mpletiser cu
drzenia Iirii lui. Zcea n el un omulet ncptnat care-l ura pe
Napoleon.
Citind istoria, nvtnd-o mai cu seam din acte si do-
cumente, ncetul cu ncetul, vlul care-l acoperea pe Napoleon se
sIsiase si ochii lui Marius putur s-l priveasc n voie. El ntrezri
ceva nemsura
pn atunci se
Napoleon, ca
celorlalte ches
lmurea mai b
ncet, pas cu p
cu prere de ru
purtat de o vra
treptele ntunec
minate, n sIrs
strlucitoare ale
1
Tiberiu, al doilea mprat roman (prima
jumtate a secolului I), ti5 de tiran s:eros,
ntr-o noapte se aIla singur n odita sa de sub acoperis.
Luminarea era aprins; citea cu coatele pe mas, lng Iereastra deschis. Tot
Ielul de visuri, venite parc din vzduh, se mpleteau cu gndurile lui. Ce
spectacol ti oIer noaptea ! Auzi zgomote nIundate care nu stii de unde
vin, l vezi pe Jupiter, planet de o mie dou sute de ori mai mare dect
Pmntul, scnteind ca Iocul ; azurul e negru ; stelele strlucesc ; e minunat.
Citea buletinele marii armate ca niste stroIe din Homer scrise pe
cmpul de lupt. Din cnd n cnd, gsea numele tatlui su ; pe al
mpratului mereu. Tot imperiul cel mare i rsrea naintea ochilor ;
simtea un val ce crestea si i se nlta n suIlet; i prea cte.odat c tatl
lui trecea pe lng el ca o adiere si-i vorbea la ureche ; ncetul cu ncetul, se
petrecea n el ceva ciudat ; i se ,prea c aude rpitul tobelor, bubuitul
tunului, chemarea trmbi-telor, pasul cadentat al batalioanelor, galopul surd
si ndeprtat al clretilor ; din cnd n cnd, si ridica ochii la cer si vedea
strlucind n adncuri Ir Iund constelatiile uriase ; apoi i pleca din nou pe
carte si acolo vedea miscndu-se nedeslusit alte lucruri nemsurat de mari. I
se strngea inima. Se simtea luat si purtat departe, Iremttor si scuturat de
Iriguri, Ir s-si dea seama ce se petrece n el si de care porunc ascult ;
se ridic n picioare, ntinse amndou bratele aIar pe Iereastr, privi
tint ntunericul, tcerea, vesnica nemrginire si strig : ,Triasc
mpratul I"
Din aceast clip, totul se sIrsi. Cpcunul corsican,
uzurpatorul, tiranul, monstrul care Iusese amantul surorilor sale, paiata
care lua lectii de la Talma ', otrvitorul de la JaIIa, tigrul, Buonaparte
toate pierir si Icur loc n cugetul su unei strluciri nedeslusite ce
lumina dintr-o nltime ametitoare palida Iantom a statuii lui Cezar.
Pentru Pontmercy mpratul Iusese cpitanul preaiubit, pe care-l admiri si
pe care-l urmezi cu credint ; pentru Marius el era acum ceva mai mult. Era
1
Actor Ioarte admirat pe vremea Iul Napoleon. Excela n
tragediile clasice. Asa-zisele lectii de tinut si dictiune pe care Ie da
mpratului snt o legend.
189
ziditorul predestinat al natiunii Iranceze, sortit s st-pneasc
lumea, dup cea roman. Era arhitectul nprasnic al unei prbusiri, ,psind
pe urma lui Carol cel Mare, a lui Ludovic al Xl-lea, a lui Henric al IV-lea,
a lui Richelieu, a lui Ludovic al XlV-lea, a Comitetului salvrii publice '. A
avut desigur pcatele lui, greselile lui si chiar crima lui, cci a Iost om ; dar
a Iost mret n greseal, strlucitor n petele sale, puternic n crim. A Iost
mai mult dect att. A Iost ntruchiparea Frantei, cucerind Europa prin spada
pe care-o tinea si lumea prin lumina pe care-o rspndea. Marius vzu n
Bonaparte Iantasma orbitoare care se va ridica ntotdeauna la hotare si ne
va strjui viitorul. Despot, dar dictator ; despot iesit dintr-o republic si
cuprinznd n el o revolutie. Napoleon deveni pentru el omul-popor.
Ca orice nou adept al unei religii, era beat de propria lui
convertire. Se avnta prea mult si mergea prea departe. Asa era Iirea lui; o
dat ajuns pe povrnis, i era aproape cu neputint s se nIrneze.
Fanatismul pentru sabie l cucerea, ngemnndu-se n cugetul lui cu ideea
de care era nIlcrat. Nu-si da seama c, pe lng geniu, el admira Iorta.
n multe Irivinte ncepea s se nsele si altIel. Pricepea orice. E un chip
de-a gresi cu-tnd adevrul. Avea un Iel de bun-credint nvalnic ce
punea totul de-a valma. Pe calea cea nou pe care apucase, judecind
greselile vechiului regim si msurnd gloria lui Napoleon, trecea cu vederea
mprejurrile usu-rtoare.
Oricum ar Ii Iost, Icuse un pas nemsurat de mare. Acolo
unde odinioar vzuse prbusirea monarhiei, acum vedea nltarea Frantei.
si schimbase punctul de vedere. Ce Iusese pentru el apusul era acum
rsritul. Luase alt drum.
1
Organ suprem al puterii executive n timpul Conventiunii
Nationale, a 3-a adunare revolutionar (17931795). nsuIletit de Robespierre
si Saint-Just, comitetul a salvat atunci Franta prin msurile energice iuate
mpotriva reactiunii din interior, precum si mpotriva dusmanilor care
amenintau Irontierele, din exterior.
19Q
Toate preIacerile acestea adnci se mplineau n suIletul lui
Ir ca Iamilia s-si dea seama.
Dup ce prin aceast tainic lupt si leIdase vechea sa piele
de burbonian si de ,ultra", dup ce se lepdase de aristocratie, de
clericalism si de regalism, cnd Iu de-a binelea revolutionar, adnc
democrat si aproape republican, se duse la un gravor de pe cheiul OrIevres
si-si comand o sut de crti de vizit cu numele: Baronul Marius
Pontmercy.
Aceasta era o urmare Ioarte logic a schimbrii ce se petrecuse
n el, schimbare n care totul se nvrtea n jurul tatlui su. Numai c,
necunoscnd pe nimeni si ner avnd la ce poart s-si lase crtile de vizit,
le vr pe toate n buzunar.
Printr-o alt urmare Iireasc, pe msur ce se apropia de tatl
su, de amintirea lui si de lucrurile ,pentru care colonelul luptase vreme de
douzeci si cinci de ani, Marius se ndeprta de bunicul su. Dup cum am
mai spus, nc de mult toanele domnului Gillenormand nu-i plceau de loc.
Ii desprteau toate nepotrivirile dintre un tnr grav si un btrn usuratic.
Veselia lui Geronte jigneste si scoate din Iire tristetea lui Werther
1
. Atta
timp ct mprtseau ateleasi preri politice si aceleasi idei, acestea durau o
punte ntre Marius si domnul Gillenormand. Cnd puntea se prbusi, se
csc prpastia. Si, nainte de toate, Marius simtea o revolt nespus
mpotriva domnului Gillenormand la gndul c el Iusese acela care, dintr-o
pricin asa de neroad, l smulsese Ir mil de lng colonel, lsnd
astIel pe tat Ir copil si pe copil Ir tat.
Din dragoste pentru tatl su ncepu aproape s-l urasc pe
bunic. Nimic din toate astea, am spus-o, nu i se artau pe Iat. Atta doar
c era din ce n ce mai rece ; la mas vorbea putin, iar n cas se arta
rar. Cnd mtusa lui l dojenea, era Ioarte blnd si spunea c era ocupat cu
studiile, cursurile, examenele, conIerin-
1
Primul, personaj din comedia clasic Irancez, tipul btrnulul
znatic ; cellalt, eroul romanului Suferintele ttnrului Werther de Goethe
(1774), tipul tnrului sentimental.
191
tele s.a.m.d. Bunicul rmnea neclintit la prerea lui Ir
gres : ,ndrgostit ! M pricep eu !" Marius lipsea din cnd n cnd de
acas. Unde se tot duce ? ntreba mtusa. Intr-una din aceste
cltorii, totdeauna Ioarte scurte, se duse la MontIermeil pentru a
mplini dorinta tatlui su si-l cutase pe Iostul sergent de la
Waterloo, pe hangiul Thenardier. The"nardier dduse Ialiment, hanul se
nchisese si nimeni nu mai stia nimic despre el. Pentru aceste cercetri,
Marius lipsise patru zile de acas. Hotrt, nu mai e n mintile lui !
conchise bunicul. Li se pruse c purta pe piept, sub cmas, ceva legat
de gt cu o panglic neagr.
VII
VREO FUSTA
Am pomenit de un lncier.
Era un strnepot al domnului Gillenormand din partea tatlui
si ducea viata de garnizoan departe de Iamilie si de orice cmin.
Locotenentul Theodule Gillenormand ndeplinea toate conditiile cerute
pentru a Ii ceea ce se cheam un oIiter chipes. Avea un mijloc de
domnisoar, un Iel tantos de a-si tr sabia si de a purta mustata rsucit.
Venea Ioarte rar la Paris ; att de rar, nct Marius nu-l vzuse niciodat.
Cei doi veri nu se cunosteau dect din nume. Theodule, credem c am mai
spus-o, era slbiciunea domnisoarei Gillenormand, care-l preIera, Iiindc
nu-l vedea. Cnd nu vezi pe cineva, poti s crezi c e desvrsit.
Intr-o dimineat, domnisoara Gillenormand cea mare se
ntorsese acas tulburat, att ct Iirea ei de las-m s te las putea s i-
o ngduie. Marius ceruse iar voie bunicului su s Iac o scurt
cltorie, adugind : ,Cred c voi pleca chiar n seara asta". ,Du-te,
rspunsese bunicul si adugase ca pentru sine, ridicnd a uimire
sprncenele: Iar doarme ntr-alt parte !" Domnisoara
m

Gillenormand urcase n camera ei Ioarte intrigat si
aruncase de pe scar acest semn de mirare : ,E prea mult 1" si acest
semn de ntrebare : ,Dar unde s-o Ii ducnd ?" Ea ntrevedea o
aventur amoroas mai mult sau mai putin ngduit ; o Iemeie n
umbr, o ntlnire de dragoste, o tain si nu-i displcea s-si vre
nasul n toate astea. A gusta un mister, asta aduce cu noutatea unui
scandal, si Iiintele prea curate nu dispretuiesc de loc lucrul sta.
SuIletele bisericoase nutresc n ascunzisurile lor o anumit curiozitate
pentru lucrurile nengduite.
Era deci prad unei poIte nedeslusite de a cunoaste o
aventur.
Pentru a lupta cu aceast curiozitate, care o rpea de la
ndeletnicirile ei, recursese la un talent de al su si ncepuse s lucreze
Iir cu Iir una din acele broderii de pe vremea mpratului si a restauratiei,
unde snt multe roti de cabriolet ; lucru posomorit, lucrtoare ursuz.
Sttea de cteva ore nemiscat pe scaun cnd se deschise usa.
Domnisoara Gillenormand ridic ochii ; locotenentul Theodule se
aIla n Iata ei si o saluta militreste. Scoase un strigt de Iericire. Poti Ii
btrn, rusinoas, biseri-coas, mtus, dar ti place s vezi intrnd un
oIiter la tine n odaie.
Tu aici, Theodule ? ntreb ea.
In treact, mtusica.
Atunci srut-m !
PoItim, Icu Theodule.
Si o srut. Mtusa Gillenormand se duse spre scrin si-l
deschise.
Stai la noi cel putin sptmna asta ?
Mtus, plec disear.
Nu se poate.
Negresit.
Te rog stai, Theodule drag !
Inima ar spune da, dar datoria nu. Povestea e
simpl. Schimbm garnizoana. Eram la Melun si ne tri
mit la Gaillon. Ca s te duci de la vechea garnizoan la
(3 MIzerabiM, v*!. II 193
cea nou trebuie s treci prin Paris. Mi-am spus : m duc s-o
vd pe mtus-mea.
Iat ceva pentru osteneala ta.
Domnisoara Gillenormand i puse zece ludovici de aur n mn.
Vrei s spui pentru plcerea mea, drag mtusica.
Theodule o srut a doua oar si ea avu plcerea s-si
simt gtul zgriat de Iireturile uniIormei.
Te duci clare cu regimentul ? ntreb ea.
Nu, mtusica. Am (inut
s te vd. Am o permisiune
special. Ordonan(a se duce cu calul. Eu m
duc cu dili genta. Si, Iiindc veni vorba de asta,
trebuie s te n
treb ceva.
Ce anume ?
Vrul meu,
cltorie ?
De unde stii
curiozitate.
Cnd am ajuns aici, m-ara dus s-mi retin un

Si?
Un cltor venise naintea mea si retinuse un loc
pe imperial. Am vzut pe Ioaie numele lui.
Ce nume ?
Marius Pontmercy.
Marius
Pontmercy, pleac si
el n asta ? spuse
Stricatul ! strig mtusa. A, vrul tu nu e un biat
asezat ca tine. O noapte ntreag n diligent !
Ca si mine.
Dar tu din datorie, el din destrblare.
u Ei, drace !
Aci se ntmpl un eveniment : domnisoara Gillenormand cea
mare avu o idee. Dac-ar Ii Iost brbat, si-ar Ii dat cu palma peste Irunte. II
ntreb pe Theodule :
Stii c vrul tu nu te cunoaste ?
Nu, eu l-am vzut, dar el n-a catadicsit s m bage
n seam.
A, asadar, o s cltoriti mpreun ?
El pe imperial, eu nuntru.
Unde merge diligenta ?
La Andelys.
194
Va s zic acolo se duce Marius ?
Dac n-o s se opreasc cumva n drum, ca mine.
Eu m dau jos la Vernon, ca s iau legtura cu Gaillon.
Nu cunosc drumul lui Marius.
Marius 1 Ce nume urt! Cine-o Ii avut ideea s-i
pun numele Marius ? Pe tine cel putin te cheam
Theodule.
Mi-ar plcea mai mult s m cheme AlIred, spuse
oIiterul.
Ascult, Theodule !
Ascult, mtus.

Ia bine seama !
~ Iau.
Bine de tot.
De tot.
Ei bine, de la o vreme Marius lipseste cam des.
Ei, drcie !
Cltoreste ntr-una.
Vai ! Vai 1
Nu doarme acas.
O ! O !
Am vrea s stim care e pricina.
Theodule rspunse cu linistea unei statui :

Vreo Iust ! Si cu acel rs n doi peri care arat si
guranta celui care vorbeste, adug : O Ietit.
Desigur ! exclam mtusa, care crezu c-l aude vor
bind pe domnul Gillenormand si simti cum o convingere
nestrmutat tsnes.te din cuvntul acesta fetit, accen
tuat aproape n acelasi Iel de unchiul cel btrn, ca si de
nepotul cel tnr. F-mi o plcere, relu ea. Urmreste-l
putin pe Marius. Nu te cunoaste si o s-ti Iie usor. Fiindc
e o Ietit la mijloc, ncearc s vezi Ietita. O s ne scrii
despre ce e vorba. Asta o s-l distreze pe bunic.
Lui Theodule nu-i plceau asemenea urmriri ; dar era Ioarte
miscat de cei zece ludovici de aur si credea c vor Ii urmati si de altii.
Primi nsrcinarea si spuse :
Cum vrei dumneata, mtus. Si adug n sinea
lui: ,,Iat-m acum si guvernant".
13*
Domnisoara Gillenorrnand l mbrtisa.
Theodule, tu n-ai Iace asemenea prostii. Tu te supui
disciplinei, esti robul regulamentului, esti omul punctualittii si al datoriei ;
tu nu (i-ai prsi Iamilia ca s te duci s vezi o creatur oarecare.
Lncierul Icu mutra satisIcut pe care ar Ii Icut-o probabil
si Cartouche dac ar Ii Iost ludat pentru cinstea lui.
In seara care urm dup aceast convorbire, Marius se urc
n diligent Ir a bnui c e supravegheat. Ct despre supraveghetor,
primul lucru pe care-l Icu e c adormi. Somnul i Iu adnc si constiincios.
Argus sIori toat noaptea.
Cnd se Icu ziu, conductorul diligentei strig :
Vernon, popasul Vernon ! Cltorii pentru Vernon !
Si locotenentul Theodule se destept.
Bun mormi el pe jumtate adormit aici m
dau jos.
Pe urm, memoria limpezindu-i-se ncetul cu ncetul, se trezi
de-a binelea si se gndi la mtusa lui, la cei zece ludovici si la raportul pe
care se nsrcinase s-l Iac despre Iaptele si gesturile lui Marius. Asta
l Icu s rd.
,Poate c nici nu mai e n diligent, si zise, n timp ce-si
ncheia nasturii de la tunica uniIormei de mic ti* nut. S-o Ii oprit la
Poissy, ori la Triel, dac nu s-o Ii dat jos la Meulan ; s-o Ii cobort la
Mantes, sau poate la Rolleboise, sau s-o Ii dus pn la Pacy, putnd s-o ia la
stnga spre Evreux sau la dreapta spre Laroche-Guyon. Tine-te dup el,
mtus ! Ce dracu o s-i scriu btrnei ?"
In clipa aceea un pantalon negru care cobora de pe imperial
se art la geamul cupelei.
,O Ii Marius ?" si spuse locotenentul.
Era chiar el.
Jos, lng trsur, o trncuta, vrt printre cai si vizitii,
ntindea Ilori cltorilor.
Flori pentru cucoanele dumneavoastr.
Marius se apropie de ea si-i cumpr cele mai Irumoase Ilori
pe care le avea n cos.
196
,Deocamdat si spuse Theodule srind din trsur iat
ceva ce-mi att curiozitatea. Cui naiba i duce Ilorile ? Trebuie s Iie o
Iemeie Ioarte Irumoas pentru un buchet att de Irumos. As vrea s-o vd si
eu."
Si nu numai din pricina nsrcinrii primite, ci si din curiozitate
personal, ncepu s-l urmreasc pe Marius, ntocmai ca acei copoi care
vneaz pe socoteala lor. Marius nu lu seama la Theodule. Femei elegante
coborau din diligent ; nu se uita la ele. Parc nu vedea nimic mprejurul
lui.
,Ct e de ndrgostit 1" se gndi Theodule.
Marius se ndrept spre biseric.
,De minune ! si zise Theodule. Biseric ! Asta e I n-tlnirile de
dragoste gtite cu nitic liturghie snt cele mai bune. Nimic nu e mai
delicios dect o ochead care trece pe deasupra lui dumnezeu."
Ajuns la biseric, Marius nu intr nuntru, ci o lu pe la
spatele ei, pierzndu-se ntr-unui din ungherele zidurilor din dosul altarului.
,Intlnirea e aIar, si spuse Theodule. S vedem Ietita !"
Si nainta n vrIul picioarelor spre ungherul unde dispruse
Marius.
Ajuns acolo, se opri buimcit.
Marius, cu Iruntea n mini, ngenunchease n iarb pe un
mormnt, peste care mprstie toate Ilorile. La cp-tiul mormntului, n
dreptul unei ridicturi, se aIla o cruce de lemn negru, pe care scria cu litere
albe numele : COLONELUL BARON PONTMERCY. II auzea pe Marius cum plnge
n hohote.
Fetita era un mormnt.
VIII
MARMURA MPOTRIVA GRANITULUI
Acolo venise Marius cnd lipsise ntia oar din Paris. De acolo
venea de Iiecare dat cnd domnul Gillenormand spunea : ,Nu doarme
acas".
Locotenentul Theodule si pierdu cu totul cumptul cnd vzu c
e vorba de un mormnt. Simti adic ceva neplcut si ciudat, de care nu
putea s-si dea seama si care se compunea din respectul pentru un mormnt,
amestecat cu respectul pentru un colonel. Se retrase, lsndu-l singur pe
Marius n cimitir, si Icu aceast retragere ca un soldat disciplinat. Moartea i
se arta cu epoleti si-i ddu aproape salutul militar. Nestiind ce s-i scrie
mtus-si, se hotr s nu-i mai scrie de loc ; si, de bun seam, n-ar Ii
iesit nimic din descoperirea Icut de Theodule asupra dragostelor lui
Marius, dac printr-o ornduire tainic, ce se ntlneste Ioarte des n viat,
ntmplarea de la Vernon n-ar Ii avut aproape ndat o urmare la Paris.
Marius se ntoarse de la Vernon a treia zi ; dis-de-dimineat ajunse acas la
bunicu-su, obosit de cele dou nopti petrecute n diligent si, simtind nevoia
s repare oboseala nesomnului printr-un exercitiu de not, se urc repede n
odaia lui, sttu numai ct i trebuie ca s-si lepede haina de drum si
panglica neagr de la gt si se duse la baie.
Domnul Gillenormand, sculat de dimineat ca toti b-trnii
sntosi, l auzi ntorcndu-se. Se grbi s urce, ct putut de repede, cu
picioarele lui btrne, scara mansardei n care locuia Marius. Voia s-l
mbrtiseze si, n vreme ce-l mbrtisa, s-l descoase cam de unde venea.
Dar tnrului i trebuise mai putin vreme ca s coboare dect
i-a trebuit btrnului ca s urce, si cnd mos Gillenormand intr n mansard,
Marius nu mai era acolo.
Patul nu era desIcut si pe el se vedeau aruncate Ir grij
haina si panglica neagr.
Asta mi place ! spuse domnul Gillenormand.
Si dup o clip intr n salon, unde se aIla domnisoara
Gillenormand lucrnd la rotile ei de cabriolet.
Intrarea Iu triumIal.
Domnul Gillenormand tinea ntr-o mn redingota, n cealalt
panglica de la gt, strignd ;
198
Victorie ! Vom descoperi taina. Vom cunoaste ade
vrul adevrat. Vom aIla de isprvile acestui preIcut.
Iat-ne n plin roman ! Am portretul.
In adevr, de panglic atrna o cutiut de piele neagr care
aducea cu un medalion.
Btrnul lu cutia si-o privi ctva timp, Ir s-o deschid, cu
acea plcere ncntat si mnioas totodat pe care ar avea-o un biet
Ilmnd pe sub nasul cruia ar trece niste minunate bucate care n-ar Ii
pentru el.
Fiindc e cu sigurant un portret aici. M pricep
eu ! Astea se poart lng inim. Ce dobitoci ! Cine stie
ce slut ! Tinerii de azi au gusturi att de ndoielnice...
Ei, si dumneata, tat ! zise Iata btrn.
Cutia se deschidea apsnd pe un resort. Nu gsir nuntru
nimic altceva dect o hrtie mpturit cu grij.
De la aceeasi aceluiasi, spuse domnul Gillenormand
puInind n rs. Stiu eu ce stiu. Un bilet de dragoste.
Hai s-l citim odat ! spuse mtusa.
Si-si puse ochelarii. Deschiser si citir urmtoarele :
,Pentru fiul meu. Pe cmpul de lupt de la Waterloo mpratul
m-a Icut baron. Deoarece restauratia mi tgduieste acest titlu pe care l-am
pltit cu sngele meu, Iiul meu l va lua si-l va purta. Snt sigur c va Ii
demn de el."
Sentimentul pe care-l avur tatl si Iiica nu se poate descrie.
Se simtir nghetati ca de respiratia unui cadavru. Nu schimbar
o vorb. Numai domnul Gillenormand spuse n soapt, ca si cum ar Ii
vorbit cu sine :
u E scrisul militarului luia.
Mtusa se uit la hrtie, o ntoarse pe toate Ietele, pe urm o
puse din nou n cutie.
Tocmai atunci czu dintr-un buzunar al redingotei un pachet
dreptunghiular, nIsurat n hrtie albastr. Domnisoara Gillenormand l
ridic si desIcu hrtia albastr. Erau cele o sut de crti de vizit ale Iui
Marius. Ii ddu una domnului Gillenormand, care citi : Baronul Marius
Ponttnercy. Btrnul sun. Nicoletta veni. Domnul Gil-
199
lenormand lu panglica, cutia si redingota, le arunc pe toate
n mijlocul salonului si spuse :
Ia zdrentele astea !
Trecu un ceas lung n cea mai mare liniste.
Btrnul si Iata btrn se asezar cu spatele unul la altul.
Fiecare se gndea de bun seam la acelasi lucru. Dup ce trecu acest
ceas, mtusa Gillenormand zise :
Frumos !
Nu mult dup aceea se ntoarse si Marius. nainte de-a psi
pragul salonului, l zri pe bunicu-su, care tinea n mn o carte de
vizita de-a lui si care, cnd l vzu, strig la el, strivindu-l cu ngrnIarea lui
burghez si batjocoritoare :
Ia te uit, ia te uit, ia te uit ! Esti baron acum.
Felicitrile mele ! Ce-nseamn asta ?
Marius se rosi putin si rspunse :
Asta nseamn c snt Iiul tatlui meu.
Domnul Gillenormand se opri din rs si spuse aspru :
Tatl tu snt eu.
Tatl rneu rspunse Marius cu ochii n jos si cu
o nItisare sever a Iost un om modest si viteaz, care
a slujit n chip glorios republica si Franta, un om mare
n cea mai mreat istorie pe care au Icut-o cndva oa
menii. A Iost un om care a trit un sIert de veac pe
cmpul de btaie, ziua sub gloante si ghiulele, noaptea n
zpad, n noroi, n ploaie, un om care a smuls dou
steaguri, care a Iost rnit de douzeci de ori, care a mu
rit uitat si prsit si care n-a avut dect un singur cusur,
acela de-a Ii iubit doi ingrati : tara si pe mine.
Era mai mult dect putea s-aud domnul Gillenormand. La
cuvntul ,republic", el se ridic, sau, mai bine zis, sri n picioare.
Fiecare cuvnt pe care-l rostea Marius mbujora obrazul btrnului regalist
asemenea unor Ioaie care suIl n crbuni aprinsi. Din ntunecat cum era
se Icu rosu, din rosu purpuriu, si din purpuriu ca Ilacra.
Marius ! strig el. Copil blestemat! Nu stiu ce era tatl
tu. Nu vreau s stiu. Habar n-am de toate astea. Dar ceea ce stiu e c
totdeauna printre acesti oameni n-au Iost dect niste mizerabili, niste
golani, niste uci-
200
ggi, niste revolutionari, niste hoti. m spus toti, dar absolut
toti. Nu cunosc pe nimeni : am spus toti. Auzi tu, Marius ? Ia seama bine,
esti tot att de baron cit e si papucul meu I Toti snt niste banditi care l-au
slujit pe Robespierre, niste tlhari care l-au slujit pe Bu-o-na-parte I Toti
niste trdtori care-au trdat, l-au trdat pe regele lor legitim, toti niste
lasi care-au Iugit din Iata prusacilor si a englezilor la Waterloo. Iat ce stiu.
Dac domnul tatl tu e printre ei, n-am cunostint, mi pare ru, cu-att
mai ru ! Sluga dumitale !
De data asta parc Marius ar Ii Iost jeraticul, si domnul
Gillenorrnand Ioalele. Marius tremura tot, nu stia ce s Iac, si simtea
capul n Ilcri. Era ca un preot care vede sInta mprtsanie risipit n
vnt, ca un Iachir ce-si vede idolul scuipat de-un trector. Nu se putea ca
astIel de vorbe s Iie rostite n Iata lui si s rmn nepedepsite. Dar ce s
Iac ? Tatl su Iusese trntit la pmnt si clcat n picioare n Iata sa, dar de
cine ? De bunicul su. Cum era s-l rzbune pe unul Ir s-l jigneasc pe
cellalt ? Nu era chip s-si insulte bunicul, dar nici s nu-si rzbune tatl
nu se putea. De o parte un rnormnt sInt, de alta prul alb. Cteva clipe se
simti ca un om beat ce se clatin si-n capul cruia joac un vrtej. Ridic
ochii, si privi tint bunicul si strig cu voce tuntoare :
Jos Burbonii si porcul de Ludovic al XVIII-lea !
Ludovic al XVIII-lea murise de patru ani, dar de asta putin i
psa.
Din stacojiu cum era, btrnul se Icu deodat mai alb dect i
era prul din cap. Se ntoarse spre un bust al ducelui de Berry \ care se
aIla pe cmin, si se nclin adnc, cu un Iel de mretie ciudat. Apoi trecu
de dou ori ncet si n tcere de-a lungul odii, de la cmin Ia Iereastr si de
la Iereastr la cmin, Icnd s scrtie parchetul sub picioarele lui, ca un
om de piatr care se misc. A doua oar se plec spre Iiica sa, care Iusese
de
1
Al doilea Iiu al contelui d'Artois (regele Carol al X-Iea n
1824) ; a Iost asasinat n 1820 de un meserias, Louvel, Iapt pentru care era
considerat martir n cercurile ultraregaliste.
Iat la aceast ciocnire si sttea ncremenit n loc ca o oaie
btrn, si-i spuse surznd, cu un zmbet aproape linistit:
Un baron ca domnul si un burghez ca mine nu pot
sta sub acelasi acoperis.
Apoi deodat, ridicndu-se, palid, tremurnd, teribil, cu Iruntea
mrit parc de rsIrngerea nspimnttoare a mniei, ntinse bratul spre
Marius si-i strig :
Iesi aIar !
Marius prsi casa.
A doua zi, domnul Gillenormand spuse Iiicei sale :
Ai s trimiti acestui ucigas cte sase sute de Iranci
la Iiecare sase luni si s nu mai aud niciodat de el.
Si ca s-si verse Iocul ce-l mistuia de trei luni si mai bine i
spuse Iiicei sale dumneavoastr.
Marius, pe de alt parte, iesise si el Iurios. O mprejurare
despre care trebuie s vorbim i mrise si mai mult ndrjirea. Totdeauna
se ivesc asemenea mici n-tmplri menite s ncurce si mai tare dramele
de Iamilie. Necazul creste, cu toate c vina a imas aceeasi. Lund la
repezeal ,zdrentele" lui Marius ca s i le duc n odaie, asa cum poruncise
bunicul, Nicoletta scpase, Ir s bage de seam, pe scara ntunecoas de
la mansard, medalionul de piele neagr n care era peticul de hrtie scris
de colonel. Nici hrtia, nici medalionul nu s-au mai gsit.
Marius era ncredintat c ,domnul Gillenormand" din ziua
aceea nu-i mai spuse altIel aruncase n Ioc ,testamentul tatlui su". Stia
pe din aIar cele cteva rnduri scrise de colonel si prin urmare nu se
pierduse nimic. Dar scrisul, hrtia, aceste moaste sIinte, toate astea erau
nssi inima lui. Ce Icuser cu ele ?
Marius plecase Ir s spun unde se duce si Ir s stie unde
merge, cu 30 de Iranci n buzunar, cu ceasul si cteva ruIe ntr-un sac de
cltorie. Se urcase ntr-o trsur de piat luat cu ora si se ndreptase, la
ntmplare, spre Cartierul latin.
Ce se va ntmpla cu Marius ?
202
CARTEA A PATRA
PRIETENII A.B.C.-ULUI
l UN GRUP CARE ERA PE CALE SA INTRE IN ISTORIE
Epoca aceea, calm n aparent, era totusi strbtut de un Iior
revolutionar abia simtit. Vzduhul era plin de adieri strnite din adncurile
lui '89 si '92. Tineretul se aIla tocmai n epoca aceea cnd, s ni se
ngduie cu-vntul, si schimb glasul. PreIacerea se Iace aproape pe
nesimtite, prin nsusi Iaptul trecerii timpului. Acul se misc pe cadran, se
misc si n suIlete. Fiecare Icea pasul ce-l avea de Icut, mergnd nainte.
Regalistii deveneau liberali, liberalii deveneau democrati.
Era ca un Ilux ncrcat de mii de reIluxuri. Fluxul se
caracterizeaz si prin Iaptul c d nastere la diIerite amestecuri; de aici
ieseau Ioarte ciudate mbinri de idei ; lumea iubea n acelasi timp si pe
Napoleon, si libertatea. Noi Iacem aici istorie. Acestea erau amgirile
timpului de atunci. Prerile trec prin Ielurite Iaze. Regalismul voltairian, o
varietate ciudat, a avut o pereche nu mai putin ciudat : liberalismul
bonapartist.
Erau si alte tabere mai serioase. Intr-un loc se adn-ceau
principiile, ntr-altul se cultiva dreptul. Se pasionau pentru absolut,
ntrezrind nIptuiri nesIrsite ; absolutul, prin nssi rigiditatea lui, mpinge
cugetele spre azur si le Iace s pluteasc n nemrginire. Nimic nu poate
zmisli visul mai bine dect doctrina. Si nimic nu poate zmisli viitorul mai
bine dect visul. Utopia de azi va Ii mine n carne si oase.
Prerile naintate aveau ndoite temeiuri. Un nceput de mister
ameninta ,ordinea stabilit", care era viclean
203
si suspect. Semn ct se poate de revolutionar. Gndul ascuns al
guvernului si cel al poporului se ntlnesc n ncercarea de a se spa unii pe
altii. Pregtirea rzvrtirilor d un rspuns premeditrii loviturilor de stat.
Pe atunci nu existau nc n Franta acele organizatii vaste si
subversive ca tugendbundul ' german sau car-bonarismul
2
italian. Dar ici si
colo existau nucleuri ascunse care se ntindeau prin ramiicatiuni.
Cougourde a nceput a se schita la Aix. La Paris, ntre alte asociatii de
acest Iel, se nscuse societatea Prietenii A.B.C.-ului.
Ce erau Prietenii A.B.C.-ului ? In aparent, o societate pentru
educatia copiilor ; n realitate, pentru ridicarea oamenilor maturi.
si ziceau Prietenii A.B.C.-ului. ,Abeceul"
3
era poporul Voiau
s-l ridice. Un joc de cuvinte care nu e de luat n rs. Jocurile de cuvinte
snt uneori grave n politic ; dovad : Castratus ad castra, care a Icut din
Nar-ses * un general de armat; dovad : Barbari et Barbe-rini
s
, dovad:
Fueros y Fuegos
6
, dovad: Tu es Pe-trus et super hanc petram
7
etc, etc.
1
..Liga virtutii", organizatie secret prusac, alctuit din
repre
zentanti ai nobilimii liberale si ai intelectualittii burgheze. A Iost
constituit n 1808 pentru a lupta mpotriva lui Napoleon.
2
Carbonarii, membrii unei organizatii secrete
revolutionare, care a
existat n Italia n prima treime a secolului al XlX-Iea. Telul ei principal
era eliberarea national a Italiei, mai nti de sub jugul Irancez si
ulterior de sub cel austriac, precum si lichidarea institutiilor Ieudale
absolutiste din micile state italiene si uniIicarea Italiei.
3
A.B.C. n Irantuzeste e pronuntat ca si abaissi. njosit,
aplecat.
Unul din comandantii de osti ai mpratului Justinian (prima
jumtate a secolului al Vl-lea) ; a recucerit o parte din Italia ocupat de
ostrogoti. Era eunuc. Castratus ad castra, joc de cuvinte care se Icea la
Roma pe seama generalului bizantin, nseamn ,un castrat n Iruntea unei
tabere".
6
Familie italian (Ilorentin) din secolele XVIXVII ; unii
din membrii ei au devenit cardinali, iar MaIeo Barberini, pap.
6
Primul termen nseamn n limba spaniol culegeri de
jurispru-dente cutumiare si de hrisoave regale care acordau privilegii
oraselor si provinciilor ; fuegos nseamn focuri. Victor Hugo apropie cele
dou cuvinte, sugernd c asemenea arhive monarho-Ieudale snt destinate
Iecului.:
' Verset din Evanghelia lui Matei : ,Tu esti Petre sl pe
aceastS piatr voi zidi biserica mea" tIo original tn limba latin).
204
Prietenii A.B.C.-ului erau putini. Era o societate secret nc
n Ias, am spune un Iel de gasc, dac gasca ar sIrsi prin a da eroi. Se
adunau la Paris n dou locuri, lng Hale, ntr-o circium numit Corint,
despre care vom vorbi mai trziu, si lng Pantheon, ntr-o caIenea mic
din piata Saint-Michel, numit caIeneaua Musain, azi drmat. Cel dinti
din aceste locuri de ntlnire era Ioarte aproape de lucrtori, cel de al doilea
de studenti.
ntrunirile obisnuite ale Prietenilor A.B.C.-ului se tineau ntr-o
sal, n dosul caIenelei Musain. Sala asta, destul de departe de caIenea si
legat de ea printr-un coridor Ioarte lung, avea dou Ierestre si o iesire, cu
o scar tainic, n stradela Gres. Acolo se Iuma, se bea, se juca si se rdea.
Se vorbea cu voce tare despre toate, iar despre anumite lucruri, n soapt.
Pe perete era atrnat o hart veche a Frantei din timpul republicii, semn n-
destultor pentru a trezi bnuielile unui agent de politie. Cei mai multi
dintre Prietenii A.B.C.-ului erau studenti care se ntelegeau minunat cu
ctiva lucrtori. Iat numele celor mai nsemnati si care intr ntr-o anumit
msur n istorie : Enjolras, CombeIerre, Jean Prouvaire, Feuilly, CourIeyrac,
Bahorel, Lesgle sau Laigle, Joly, Grantaire.
Tinerii acestia erau att de prieteni ntre ei, nct alctuiau un
Iel de Iamilie. Toti, aIar de Laigle, erau din sud.
Grupul acesta era vrednic de luat n seam. Astzi a pierit n
adncurile neptrunse ale trecutului. Ajunsi la acest moment al dramei,
poate c nu e de prisos s ndreptm o raz de lumin asupra acestor tinere
Irunti, mai nainte ca cititorul s le vad cum se scuIund n bezna unor
ntmplri tragice.
Enjolras, pe care l-am pomenit cel dinti, se va vedea mai
trziu de ce, era bogat si singur la printi.
Enjolras era un tnr Iermector, n stare uneori s Ii e Iioros.
Era Irumos ca un nger. Un Antinous ' slba-
1
Tip de Irumusete brbteasc la romanii di n ultimele secole
ale imperiului, dup numele unui sclav grec al mpratului Adrian,
devenii Iavorit al acestuia.
205
tic. Ai Ii spus vzndu-i privirea gnditoare c strbtuse odat,
n alt viat, apocalipsul revolutiei. Doar el i mai pstra traditia, ca si cum ar
Ii Iost de Iat. Cunostea n amnunt cauza cea mare. Fire rzboinic si
pontiIical, Ioarte ciudat la un tnr. OIicia si lupta totodat ; n clipa de
Iat era soldat al democratiei ; pe deasupra miscrii timpului su, mare preot
al idealului. Avea privirea adnc, pleoapele putin rosii, buza de jos groas si
lesne dispretuitoare, Iruntea nalt. O Irunte mare ntr-o Iigur e ca un cer
vast ntr-o priveliste. Ca si altii de la sIirsi-tul acelui veac si nceputul
acestuia din urm, care s-au Icut vestiti de timpuriu, era parc prea tnr,
de o tinerete proaspt de Iat, cu toat paloarea ce-i acoperea uneori Iata.
Era brbat, dar prea nc un copil. Cei douzeci si doi de ani ai si preau
abia saptesprezece. Era grav, si prea c nu stie c pe pmnt se aIl si o
Iiint numit Iemeie. Nu avea dect o patim : dreptul ; numai un gnd : s
rstoarne orice obstacol din cale. Pe muntele Aventin ar Ii Iost Gracchus, pe
vremea Con-ventiunii Saint-Just. TrandaIirii de-abia i vedea ; primvara
n-o bga n seam ; nu auzea psrile cntnd ; snul gol al Evadneei nu l-
ar Ii miscat mai mult dect pe Aristogiton ; pentru el, ca si pentru
Hermodius ', Ilorile nu erau bune dect s ascund spada. Era aspru n
bucurii. Tot ce nu era republic l Icea s plece Ieciorelnic ochii. Era
ndrgostitul de marmur al Liberttii. Vorba lui aprig si inspirat avea
Ireamtul unui imn. Deschidea aripile pe neasteptate. Vai de Iata care ar Ii
cutezat s se apropie de el ! Dac vreo lucrtoare vesel din piata Cambrai
sau din strada Saint-Jean-de-Beauvais, vzndu-i chipul de licean, gtul de
paj, genele blonde si lungi, ochii albastri, pletele cu crliontii n vnt, obrajii
rumeni, buzele proaspete, dintii minunati, ar Ii poItit la acest rsrit de
soare si ar Ii venit s-si
1
Aluzii la un episod din istoria vechii Atene : Hermodius si
Aristogiton au urzit o conspiratie mpotriva lui Hippare si Hippias, tirani
ai cettii. Au izbutit s-I ucid numai pe primul si au Iost executati. Ambii
conjurati erau tineri austeri, preocupati numai de recstigarea liberttii patriei
lor (a doua jumtate a secolului al Vl-lea .e.n.).
206
ncerce puterea Irumusetii asupra lui Enjolras, o privire
neasteptat si aspr i-ar Ii artat deodat prpastia dintre ei si ar Ii nvtat-o
s nu conIunde ngerul curtenitor al lui Beaumarchais cu nprasnicul
heruvim al lui Ezechiel '.
Alturi de Enjolras, care era logicianul revolutiei, CombeIerre
era IilozoIul ei. Deosebirea ntre logica revolutiei si IilozoIia ei este c
logica ei poate duce la rzboi, pe cnd IilozoIia ei nu poate ajunge dect la
pace. CombeIerre l ntregea pe Enjolras si-i ndrepta greselile. Nu vedea de
att de sus, dar privirea lui era mai cuprinztoare. Voia s toarne n suIletele
oamenilor principiile mari ale ideilor generale; zicea : revolutie, dar
civilizatie. Si n jurul muntelui prpstios el desIsura larg cerul albastru.
De aceea, n toate prerile lui CombeIerre se gsea ceva mai usor de nteles
si de ndeplinit. Cu CombeIerre aerul revolutiei era mai usor de respirat dect
cu Enjolras. Dup Enjolras, ea purcedea din dreptul divin, iar dup
CombeIerre din dreptul natural. Cel dinti se apropia de Robespierre, cel de-
al doilea se altura lui Condorcet. CombeIerre tria, mai mult dect
Enjolras, viata omului de toate zilele. Dac le-ar Ii Iost dat acestor doi
tineri s intre n istorie, unul ar Ii Iost cel drept, cellalt cel ntelept.
Enjolras avea mai mult brbtie, CombeIerre mai mult omenie. Jir (br-
bat) si homo (om), aceasta era mica deosebire dintre ei. CombeIerre era blnd
dup cum Enjolras era aspru, amndoi dm neprihnire suIleteasc. Ii plcea
cuvntul cettean, dar mai mult cuvntul om. Bucuros ar Ii spus hombre
2
, ca
spaniolii. Citea de toate ; mergea la teatru ; urma cursurile publice; nvta
de la Arago
3
despre po-
' Unul din proIetii israeliti (secolul al Vl-Iea .e.n.). Dup
legenda biblic, ar Ii prorocit sIrsitul robiei babiloniene. ,ngerul
curtenitor al lui Beaumarchais" este pajul Cherubin din Nunta lui Figaro,
care, n aIar de nume, nu avea nimic comun cu heruvimii rzbuntori de
pcate din viziunile Iui Ezechiel.
2
Omule.
3
Astronom si Iizician Irancez din prima jumtate a secolului
trecut.
A Icut parte din guvernul revolutionar burghez de la 1848 ca ministru
de rzboi si marin.
207
larizarea luminii, l ncntase o lectie a lui GeoIIroy Saint-
Hilaire ', care explicase ndoita Iunctiune a arterei carotide externe si a
celei interne, una din ele hrnind Iata, cealalt creierul ; se tinea la curent
; urmrea stiinta pas cu pa s ; punea Iat-n Iat pe Saint-Simon cu
Fourier
2
; dezlega hierogliIe ; sprgea pietrele pe care le gsea si Icea
geologie ; desena din memorie un Iluture bombyx ; semnala greselile de
limb din Dictionarul Academiei, studia pe Puysegur si Deleuze
3
; nu
recunostea nimic, nici mcar minunile ; nu tgduia nimic, nici mcar
strigoii ; Irunzrea colectia Monitorului, cugeta. Declara c viitorul e
n mna nvttorilor, si tot ce privea educatia i da de gndit. Voia ca
societatea s lucreze nencetat la ridicarea nivelului intelectual si moral,
la rs-pndirea stiintei, la punerea n circulatie a ideilor si la dezvoltarea
spiritului celor tineri si se temea ca nu cumva lipsa de metod si srcia
patrimoniului literar, mrginit la cele dou-trei veacuri asa-zise clasice,
mpreun cu dogmatismul tiranic al pedantilor oIiciali, cu prejudectile
scolastice si rutina, s nu Iac din liceele noastre un Iel de cresctorii
artiIiciale de stridii. Era savant, purist, precis, avea cunostinte tehnice n
toate domeniile, muncea cu srguint si era n acelasi timp un vistor
,pn la himer", cum spuneau prietenii si.
Credea n toate visurile : drumul de Iier, nlturarea suIerintei n
operatiile chirurgicale, Iixarea imaginii n camera obscur, telegraIul
electric, crma balonului. ncolo, nu era de loc speriat de cettile pe care
superstitiile, prejudectile si despotismul le ridicau mpotriva omenirii. Era
dintre cei ce cred c stiinta va nvinge pn la urm. Enjolras era un seI;
CombeIerre, o cluz. Ai Ii vrut
1
Naturalist Irancez din prima jumtate a secolului al XIX-
Iea. In
cursurile si crtile sale a sustinut ideea unittii organice a vertebrate
lor. A creat embriologia.
2
Reprezentanti de Irunte ai socialismului utopic Irancez (prima
jum
tate a secolului al XlX-lea).
J
Armnd de Puysegur, Iost oIiter, s-a ocupat de magnetism sl
som-nambulism ; a scris mai multe volume n aprarea ideilor lui Mesmer.
Joseph Deleuze, naturalist din timpul restauratiei- A publicat, ntre altele,
un catalog al colectiilor Muzeului de istorie natural din Paris.
208
s lupti alturi de cel dinti si s pornesti la drum cu cellalt.
Nu c n-ar Ii Iost si CombeIerre n stare s lupte ; era gata oricnd s se ia
de piept cu orice piedic si s-o atace cu toat puterea lui vijelioas. I-ar Ii
plcut ns mai mult s ajute omenirii la mplinirea destinelor ei, putin cte
putin, prin nvtarea adevrurilor eterne, prin promulgarea legilor pozitive ;
si, ntre dou Ieluri de lumini, ar Ii ales mai curnd pe cea care strluceste
dect pe cea care arde. Un Ioc poate lumina ca aurora, e adevrat, dar de ce
s n-astepti s se Iac ziu ? Vulcanul lumineaz, dar si mai bine
lumineaz zorile. CombeIerre ar Ii ales mai degrab neprihnirea Irumosului
dect vlvtaia sublimului. O lumin nvluit de Ium, un progres nIptuit
prin violent nu multumea dect pe jumtate suIletul lui blnd si cumptat.
Goana oarb a unui popor spre adevr, un nou '93 l nspimn-tau ; totusi,
lncezeala l mhnea si mai mult, simtind n ea putreziciunea si moartea ; la
drept vorbind, i plcea mai degrab spuma apei curate dect miasmele
bltilor, suvoiul limpede al rului dect apa sttut a smrcurilor si cascada
Niagara mai mult dect lacul MontIaucon. Pe scurt, nu voia nici graba, dar
nici btaia pe loc. Tn timp ce Iurtunosii lui prieteni, ndrgostiti donchisotesti
ai absolutului, doreau din suIlet si asteptau minunatele ntmplri ale
revolutiei, CombeIerre nclina s lase n voie progresul, progresul cel bun, rece
poate, dar curat; metodic, dar Ir pat ; rbdtor si linistit, dar neclintit.
CombeIerre s-ar Ii rugat n genunchi pentru ca viitorul ce se apropia s Iie
curat si s nu tulbure cu nimic marea revolutie virtuoas a popoarelor.
,Binele trebuie s Iie nevinovat", spunea el nencetat. ntr-adevr, dac
mretia revolutiei este de a privi tint spre idealul orbitor si de a se avnta
ctre el printre Iulgere, cu gheare de Ioc si de snge, Irumusetea
progresului este aceea de a Ii neptat.
Jean Prouvaire era, putem spune, si mai blnd dect CombeIerre.
El se numea Jehan, dup un gust nevinovat al vremii aceleia, gust ce se
mbina cu miscarea puternic si adnc din care izvorse si studiul att de
necesar
14
al evului mediu. Jean Prouvaire era ndrgostit, avea o Iloare
ntr-o glastr, de care ngrijea, cnta din Ilaut, Icea versuri, iubea
poporul, o cina pe Iemeie, l jelea pe copil, avea aceeasi ncredere n
viitor ca si n dumnezeu si mustra revolutia c tiase un cap regesc,
capul lui Andre Chenier. Avea un glas de obicei gingas si dintr-o dat
brbtesc. Era un crturar, un erudit, aproape un orientalist. Mai presus
de toate era bun si, lucru usor de nteles pentru cine stie ct de aproape e
buntatea de mretie, n poezie i plcea mai mult avntul spre nemrgi-
nire. Stia italiana, latina, greaca si ebraica ; si se Iolosea de toate astea
ca s citeasc numai patru poeti : pe Dante, pe Juvenal', pe Eschyl si pe
Isaia. In Irantuzeste citea mai bucuros pe Corneille dect pe Racine si
pe Agrippa d'Aubigne
2
dect pe Corneille. Hoinrea pe cmpul plin
de ovz slbatic si de albstrele si urmrea norii de pe cer aproape tot asa
cum urmrea ntmplrile politice. SuIletul lui avea doua atitudini :
una Iat de om, ajlta Iata de dumnezeu. nvta sau cugeta. Toat
ziua era preocupat de problemele sociale : salariul, capitalul, creditul,
cstoria, religia, libertatea de a gndi, libertatea de a iubi, educatia,
pedeapsa, mizeria, asociatia, proprietatea, productia si repartitia ; enigma
de jos, care acoper cu ntuneric Iurnicarul omenesc ; iar seara se uita la
stele, la stelele vii si imense. Ca si Enjolras, era bogat si' singur la
printi. Vorbea cu blndete, punea capul n pmnt, pleca ochii, zmbea
ncurcat, se mbrca prost, arta tare stngaci, se rosea din nimic, era
Ioarte sIios ; altminteri, plin de curaj.
Feuilly era lucrtor de evantaiuri, orIan de tata si de mam,
cstignd anevoie trei Iranci pe zi si neavnd dect un gnd : s
dezrobeasc lumea. Mai avea nc o grij : s nvete ; el numea asta tot
a se dezrobi. nvtase sin-
1
Poet satiric latin din a doua jumtate a secolului I. A
biciuit, cu o deosebit virulent, viciile aristocratiei romane din
timpul su.
" Poet Irancez din a doua jumtate a secolului al XVI-lea,
unul din conductorii protestantilor n timpul rzboaielor religioase.
Principala sa oper, poemul Tragicele, este un aspru rechizitoriu Icut
bisericii catolice.
210
:r s scrie si s citeasc ; tot ce stia nvtase singur. Feuilly
era mrinimos. Ar Ii mbr(isat nemrginirea. OrIanul acesta Juase de suIlet
omenirea. Lipsit de mam, si dedicase gndurile patriei. Nu voia s existe
pe p-mn,t unv om Ir tar. Cu marea putere de ptrundere caracteristic
omului din popor, descoperise ceea ce numim noi astzi principiul
nationalittilor. nvtase istoria anume ca s aib temeiuri de rzvrtire. In
acest cerc de tineri utopisti, ngrijorati mai ales de soarta Frantei, el nItisa
ceea ce era dincolo de hotare. Specialitatea lui era Grecia, Polonia, Ungaria,
Romnia, Italia. Pomenea mereu acest nume si unde se potrivea si unde nu, cu
struinta cuvenit cauzelor drepte. Turcia stpn pe Tesalia si pe Creta,
Rusia stpn pe Varsovia si Austria stpn pe Venetia aceste nclcri l
scoteau din srite. Dintre toate, lovitura cea mare de la 1772 l Icea s
sar n sus. Nu exist oratori mai mari dect aceia ai adevrului rostit cu
indignare. El era un orator de Ielul acestora. Nu mai isprvea cu data asta
mrsav, 1772, cu acest popor nobil si viteaz ucis prin trdare, cu aceast
crim n trei, cu aceast curs nemaipomenit, care a slujit de atunci ca
model pentru sIsierea si desIiintarea attor state, attor natiuni, nobile, sterse,
ca s zicem asa, din condica de stare civil. Toate atentatele sociale din
epoca noastr se trag de la mprtirea Poloniei. SIsierea Poloniei, iat teorema
ale crei corolare snt toate crimele politice de-acum. Se mplineste aproape
un veac de cnd n-a Iost tiran, nici trdtor care s nu Ii vizat, omologat,
contrasemnat si paraIat ne varietur' mprtirea Poloniei.
Cnd rsIoiesti dosarul trdrilor moderne, dai nti si-nti
peste asta. Congresul de la Viena a cercetat aceast crim nainte de-a o
nIptui pe a sa. 1772 d semnalul c vnatul e ncoltit ; 1815 aduce cu sine
mprtirea przii.
Asa sunau de obicei cuvntrile lui Feuilly. Lucrtorul sta
srac Juase sub ocrotirea sa dreptatea, si ea l rs-
' Ca sii nu Iie nimic schi2bat (n origina! n limba lafin.
14*
pltea nltndu-l. In adevr, n dreptate se gseste vesnicia.
Varsovia nu poate Ii a tarilor, asa cum Venetia nu poate Ii a nemtilor.
Degeaba si pun n joc regii iscusinta si onoarea lor. Mai curnd sau mai
trziu patria necat se ridic si iese deasupra. Grecia e iarsi Grecia, Italia e
tot Italia. Contestatia ridicat de drept contra Iaptului nu se prescrie
niciodat. Furtul n dauna unui popor nu se prescrie nici el. Aceste
escrocherii sIruntate n-au nici un viitor. Nu se sterge pecetea unei natiuni
asa cum stergi pretul de pe o batist.
CourIeyrac avea un tat care se numea domnul de CourIeyrac.
Una din ideile gresite ale burgheziei din timpul restauratiei, n ceea ce
priveste aristocratia si nobletea, era s cread n particul. Particula, se stie,
nu are nici o nsemntate. Dar burghezii din vremea Miner-vei' pretuiau asa
de mult pe bietul de, net te simteai obligat s-l lasi deoparte. Domnul de
Chauvelin si zicea domnul Chauvelin, domnul de Caumartin, domnul
Caumartin, domnul de Constant de Rebecque, Benjamin Constant, domnul de
LaIayette, domnul LaIayette.
2
CourIeyrac nu voise s rmn nici el mai
prejos si se numea scurt : CourIeyrac.
Am putea, n ceea ce priveste pe CourIeyrac, s ne oprim aici
si s ne mrginim a aduga CourIeyrac, vezi Tholomyes.
CourIeyrac avea ntr-adevr aceast verv a tinerilor care s-ar
putea numi prospetimea mintii. Mai trziu ea se duce, ca drglsenia unei
pisicute, si toat aceast gratie se sIrseste pe dou picioare la burghez si
pe patru labe la motan.
Generatiile care trec prin scoli, tinerii recruti care se perind
unii dup altii si trec din mn n mn, quasi cursores
3
, acest Iel de spirit
aproape acelasi totdeauna, asa c, precum spuneam, primul venit care l-ar
Ii ascul-
' Este vorba de revista La Minerve frantaise din vremea
restauratiei, hebdomader politic al burgheziei liberale, publicat de Benjamin
Constant.
2
Conductori ai partidului liberal n timpul restauratiei.
3
Ca niste alergtori (n original n limba latin).
212
tat n 1828 pe CourIeyrac ar Ii crezut c-l aude pe Tholomyes n
1817. Numai c acest CourIeyrac era un biat de treab. In ciuda
asemnrilor mintii, deosebirea ntre Tholomyes si el era mare. Omul ascuns
n Iiecare din ei era cu totul altul la cel dinti dect la cel din urm. In
Tholomyes era un procuror, n CourIeyrac, un cavaler medieval.
Enjolras era seIul, CombeIerre cluza, CourIeyrac era centrul,
Iocarul. Ceilalti rspndeau mai mult lumin, el da mai mult cldur ;
Iapt este c avea toate nsusirile unui Iocar : rotunjimea si radiatia.
Bahorel luase parte la miscarea sngeroas din iunie 1822, cu
prilejul nmormntrii tnrului Lallemand.
Bahorel era un tnr plin de voie bun, dar cam destrblat,
cumsecade, mn spart, risipitor pn la generozitate, vorbret pn la
elocint, ndrznet pn la obrznicie ; un om cum nu se poate mai bun ; cu
jiletca bttoare la ochi si cu preri rosii ca Iocul; mare scandalagiu, nimic
nu-i plcea mai mult dect cearta, aIar doar de rscoal ; si nimic nu-i
plcea mai mult ca o rscoal, aIar numai de o revolutie ; totdeauna gata s
sparg un geam, s scoat pietrele din caldarmul strzii, s drme un
guvern, ca s vad ce urmare ar avea. Era student de unsprezece ani.
Frunzrea dreptul, dar nu-l nvta. si luase drept deviz : niciodat avocat,
si drept blazon o msut de noapte pe care se zrea toca n patru colturi
De cte ori trecea prin Iata Faculttii de drept, ceea ce i se ntmpla rar, si
ncheia redingota, cci paltonul nu apruse nc, si lua unele precautiuni
igienice. Spunea despre poarta Iaculttii : ,Ce mosneag Irumos !" Iar despre
decanul ei, domnul Delvincourt: ,Ce monument 1" Cursurile erau pentru el
subiect de cntece, iar proIesorii prilej de caricaturi. Cheltuia, ca s nu stea
degeaba, o sum destul de Irumusic : vreo trei mii de Iranci. Printii lui
erau trani pe care-i nvtase s-si respecte Ieciorul.
Spunea despre ei : ,Snt trani, nu burghezi ; de aceea snt
destepti".
21S
Bahorei, Iiind plin de toane, era clientul mai multor caIenele.
Ceilalti si aveau localul lor ; el nu. Hoinrea. A rtci e omenesc ; a hoinri
e parizian. De altIel, minte ptrunztoare, era un gnditor mai adnc dect
prea.
Fcea legtura ntre Prietenii A.B.C.-ului si alte grupuri, ce
abia ncepuser s se lege, dar care aveau s se nchege mai trziu.
In soborul acesta de capete tinere era si unul chel.
Marchizul d'Avaray, pe care Ludovic al XVIII-lea l Icuse
duce, pentru c-i ajutase s se urce ntr-o trsur de piat n ziua cnd a
emigrat, povestea c n 1814, la ntoarcerea sa n Franta, pe cnd regele
cobora la Calais, un om i-a ntins o jalb: ,Ce ceri?" l ntreb regele.
,Sire, o statie de diligent." ,Cum te cheam ?" ,L'Ai-gle. " ' Regele se
ncrunt, se uit la isclitura de pe jalb si vzu numele scris astIel :
Lesgle. Aceast ortograIie prea putin bonapartist misc pe rege, care
ncepu s zmbeasc. ,Sire, spuse din nou omul cu jalba, un strbunic al
meu a Iost argat la cini si i s-a spus Les-gueules
2
. Din aceast porecl mi-a
iesit numele. Eu m numesc Lesgueules, prescurtat Lesgle si din greseal
L'Aigle." Regele ncet s zmbeasc. Mai trziu ddu omului statia de
diligent de la Meaux, dinadins sau din greseal.
Membrul cel chel al grupului A.B.C. era Iiul acestui Lesgle sau
Legle si isclea Legle (de Meaux)
3
. Ca s scurteze, camarazii si i ziceau
Bossuet.
Bossuet era un biat vesel si Ir noroc. Specialitatea lui era s
nu izbuteasc n nimic. In schimb, Icea haz de toate. La douzeci si cinci
de ani era chel. Tatl su reusise s se pricopseasc cu o cas si un petic de
pmnt; dar Iiul nu avusese altceva mai bun de Icut dect s piard ntr-o
aIacere proast si casa, si pmntul. Nu-i rmsese nimic. Era si citit, si
destept, dar nu izbutea n nimic. Toate i ieseau anapoda, n toate se nsela,
tot ce
1
Vulturul. Boturile.
3
Laigle de Meaux vulturul din Meaux ; asa
Bossuet.
s
e
spunea
lui
214
cldea se drma peste el. Dac sprgea lemne, si tia un
deget. Dac avea o iubit, aIla repede c Iata mai are un prieten. In Iiece
clip i se ntmpla un necaz ; de aci veselia lui. Spunea : ,Locuiesc sub un
acoperis de olane care cad". Prea putin mirat, cci la nenorociri se astepta
oricnd, rmnea senin n Iata ghinionului si zm-bea cnd soarta l necjea,
ca unul ce stie de glum. Era srac, dar sacul su cu glume era totdeauna
plin. Ajungea la iuteal la ultimul gologan, dar niciodat la ultimul hohot de
rs. Cnd necazul i psea pragul, l saluta ca pe o veche cunostint ; vedea
nenorocirea si o btea pe burt ; cu soarta rea era asa de bun prieten, nct
i spunea pe nume : ,Bun ziua, Piaz-rea I"
Aceast prigoan a destinului l Icuse istet. Scotea bani si din
piatr seac. N-avea letcaie, dar i da de rost cnd i se nzrea s Iac si
,cheltuieli nesbuite". Intr-o noapte merse pn acolo nct mnc ,o sut
de Iranci" la o mas cu o pupz limbut. Ceea ce-l Icu s spun n toiul
cheIului : ,Fat de cinci galbeni, ia trage-mi cizmele !"
Bossuet se ndrepta ncet spre meseria de avocat. nvta
dreptul n Ielul lui Bahorel. Bossuet nu prea avea o locuint, uneori n-avea
de loc. Se oplosea cnd la unul, cnd la altul, de cele mai multe ori la Joly.
Joly urma medicina. Era cu doi ani mai tnr dect Bossuet.
Joly era bolnavul nchipuit tnr. Tot ce cstigase din studiul
medicinii era c ajunsese mai mult bolnav dect medic. La douzeci si trei
de ani se credea bolnvicios si-si petrecea viata cercetndu-si limba n
oglind. Spunea c omul se magnetizeaz ca un ac si n camera unde dormea
si punea patul cu capul la miazzi si cu picioarele la miaznoapte, pentru ca
circulatia s nu-i Iie stn-jenit n timpul noptii de marele curent magnetic
al globului.
Cnd era Iurtun, si pipia pulsul. Altminteri, era cel mai vesel
dintre toti. Toate aceste nepotriviri tnr, maniac, pirpiriu si vesel se
mpcau bine ntre ele si ddeau o Iptur plcut si original, creia
camarazii si risipitori de consoane i ziceau : Jolllly.
215

,ti
patru aripi" ', i
Joly
ating nasul cu
semnul unei min
Ace
deosebiti si desp
n-ar trebui s
aveau toti aceeas
Toti
revolutia Irance
rosteau cu evlav
lor Iireste
constitutionalisti
dar ce le psa
talrnes-balmes
privea de loc pe
vinele lor cur
principiilor revo
Ir nici o
incoruptibil si la
U
schitau n tain
Prin
ptimase si
convinse se aIla
se pripsise acolo ? Prin juxtapunere. Scepticul sta se numea Grantaire
si isclea de obicei prin acest rebus : R.
2
Grantaire era un om care se
Ierea s cread n ceva. Era, de altIel, unul dintre studentii care nvtase
cel mai mult n timpul cursurilor la Paris. Stia c la caIeneaua Lemblin
se gsea cea mai bun caIea si c la caIeneaua Joltaire se aIl cel
mai bun biliard ; c la Ermitage, pe bulevardul Mine, gseai plcinte
gustoase si Iete bune, pui la grtar la mtusa Saguet; c cea mai bun
plachie e la bariera Cunette si un vinisor alb la bariera Combat. Cu-
nostea locul nimerit al Iiecrui lucru. Pe lng asta, stia s se lupte cu
picioarele, cunostea cteva dansuri si era un desvrsit duelist cu
bastonul. Pe de
Era peste msur
cea mai drg
vremea aceea, n
dduse aceast
sta e nesuIerit
ngmIat, nct n
uita tint si gale
aerul
1
Litera L se pronunt ca sl cuvlntul aile
arip.
1
Grantaire (Orand R) R mare.
216
c spune : dac-a vrea, si cuta s-i Iac pe tovarsii lui s
cread c avea cutare.
Toate cuvintele astea : dreptul poporului, drepturile omului,
contractul social, revolutia Irancez, republica, democratia, umanitatea,
civilizatia, religia, progresul nu nsemnau aproape nimic pentru Grantaire.
Zmbea cnd le auzea. Scepticismul, aceast pacoste a cugetrii, nu-i lsase
nici o idee teaIr n minte. Tria zeIlemisind. Axioma lui era : ,Nu exist
dect un singur lucru : paharul meu cnd e plin". Rdea de toate credintele
partidelor ; rdea de Irate-su ca si de taic-su ; de tnrul Robespierre ca si
de Loizerolles'. ,Ce-au cstigat dac au murit ?" zicea el. Spunea despre
crucea pe care a Iost rstignit Isus : ,Iat o spnzurtoare care si-a Icut bine
datoria". Muieratic, juctor, cheIliu, adeseori beat, cnta mereu, n ciuda
tinerilor vistori, pe aria Triasc Hen-ric al IJ-lea . imi plac fetele i
vinul bun.
De altIel, acest sceptic avea si el un dumnezeu. Dumnezeul lui
nu era nici o idee, nici o credint, nici o art, nici o stiint ; era un om :
Enjolras. Grantaire l iubea ; se uita la el ca la soare. Acest om care se
ndoia de toate, acest om anarhic de cine oare se legase din toat
aceast Ialang de spirite absolute ? De cel mai absolut dintre ei. Prin ce
anume l subjugase Enjolras ? Prin ideile lui ? Nu ; prin caracterul lui.
Acest Ienomen se observ Ioarte des. Un sceptic care se alipeste unui
credincios e un lucru Iiresc, la Iel cu culorile complementare. Ne atrage
tocmai ceea ce ne lipseste. Nimeni nu iubeste mai mult lumina dect orbul. O
pitic se prpdeste dup Ialnicul tambur-major. Broscoiul e mereu cu ochii
la cer. De ce ? Ca s vad pasrea zburnd. Lui Grantaire, n care se
cuibrise ndoiala, i plcea s vad cum clocoteste credinta n Enjolras.
Avea nevoie de Enjolras. Fr s-si dea bine seama si Ir s ncerce s-si
lmureasc
1
Fost administrator la Arsenalul din Paris n ultimii ani ai mo-
narhiei, ntemnitat, mpreun cu Iiul su, n timpul dictaturii iaco-bine,
auzi c Iiul su este chemat spre a Ii ghilotinat; cum acesta dormea, se
prezint n locu-i si-i salv viata, ntruct Iaptul s-a petrecut cu dou zile
naintea cderii lui Robespierre.
217
de ce, Iirea asta curat, sntoas, tare, dreapt, aspr, nevinovat l
Iermeca. Admira din instinct tot ce era opus Iirii lui. Ideile lui lipsite de vlag,
sovielnice, destrmate, bolnave, pocite se agtau de Enjolras ca de o sir a
spinrii. Slbiciunea lui moral se sprijinea pe tria asta. Grantaire lng
Enjolras se simtea iarsi cineva. In el nsusi erau, de altIel, dou Iiri ce s-ar
prea c nu pot sta mpreun. Era batjocoritor si totodat cordial. Nepstor si
totodat iubitor. Spiritul su nu avea nevoie de credint, dar inima lui nu putea
tri Ir prietenie. Adnc nepotrivire, cci dragostea este o credint. Asa era
Iirea lui. Snt oameni nscuti parc anume pentru a Ii cealalt parte a medaliei.
Acestia snt Poilux, Patrocle, Nisus, Eudamidas, Ephestion, Pechmeja.' Ei nu
triesc dect sprijinindu-se pe altul. Numele lor e partea a doua si nu se scrie
dect cu conjunctia ,si" dinainte ; viata lor nu e a lor. E cealalt Iat a unui
destin care e al altuia. Grantaire era unul dintre acesti oameni. Era cealalt Iat
a lui Enjolras. S-ar putea spune c astIel de nrudiri ncep cu alIabetul. In
siragul literelor, O si P snt nedesprtite. Poti spune cum vrei, O si P sau
Oreste si Pylade
2
.
Grantaire, adevrat umbr a lui Enjolras, se aciuase n cercul
acestor tineri. Acolo tria, numai acolo se simtea bine, se tinea de ei ca scaiul.
Cea mai mare bucurie a lui era s-i vad cu ochii lui mpienjeniti de vin, n
jurul lui, s-i simt trind. II ngduiau ntre ei din pricina veseliei lui.
Enjolras, credinciosul, l dispretuia pe acest sceptic, iar Enjolras,
cumptatul, l dispretuia pe betivan. II privea cu o mil dispretuitoare. Grantaire
era un Pylade neacceptat. Mereu bruItuit de Enjolras, repezit cu asprime, mereu
izgonit si ntors mereu, spunea despre Enjolras : Ce Irumoas marmur !
1
Prieteni credinciosi ai unor personaje ilustre, sau ilustri ei
nsisi prin prietenia lor credincioas.
" Pylade, prieten al lui Oreste, |iul lui Agamemnon, n
mitologia greac.
218
ii
DISCURSUL FUNEBRU PENTRU BLONDEAU, DE BOSSUET
Intr-o dup-amiaz care avea, dup cum se va vedea, o oarecare
legtur cu ntmplrile povestite mai sus, Laigle de Meaux sttea rezemat
lenes de usa caIenelei Musain. Prea o cariatid n vacant, care nu sprijinea
dect propria ei visare. Se uita la Piata Saint-Michel. Vistorii stau
rezemati ca si cum ar sta culcati de-a-mpicioarelea. Laigle de Meaux se
gndea, Ir tristete, la un mic bucluc care i se ntmplase cu dou zile
nainte la Facultatea de drept si care i cam schimba planurile personale de
viitor, planuri si asa destul de nelmurite.
Visarea lui nu mpiedic trecerea unei cabriolete si nici pe
vistor s-o vad trecnd. Laigle de Meaux, ai crui ochi rtceau n
nestire, vzu prin negurile acestei visri un vehicul cu dou roate ce
strbtea piata la pas, nehotrt parc. Ce urmrea cabrioleta asta ? De ce
mergea la pas ? Laigle se uit la ea. Lng vizitiu sttea un brbat tnr, si
n Iata tnrului un sac de cltorie, Ioarte mare. Pe stoIa sacului era cusut
un bilet, pe care scria cu litere mari, negre : Marius Pontmercy.
Citind acest nume, Laigle tresri.
Domnul Pontmercy !
La strigtul acesta, cabrioleta se opri. Tnrul, care prea si el
cuIundat n gnduri, ridic ochii :
PoItim ?
Dumneata esti domnul Marius Pontmercy ?
Da, eu.
Te cutam, rosti Laigle de Meaux.
Cum asa ? ntreb Marius, cci el era. Venea de
la bunicul su si se aIla n Iata unui chip pe care nu-l
vzuse niciodat. Eu nu te cunosc.
Nici eu nu te cunosc, rspunse Laigle.
Marius crezu c avea de-a Iace cu un mucalit, cu o pcleal in
pl i n strad. Si tocmai atunci nu-i ardea
21?
de glum. ncrunt sprncenele. Laigle de Meaux, ne-
tulburat, urm :
Ai Iost alaltieri la Iacultate ?
Poate.
Ba e sigur.
Esti student ? l ntreb Marius.
Da, domnule. Ca si dumneata. Am intrat alaltieri,
din ntmplare, la curs. Stii, cteodat ne trece prin cap
si una ca asta. ProIesorul tocmai Icea apelul. Stii si
dumneata ce caraghiosi snt de la un timp. La a treia ab
sent te sterg din catalog. nseamn c se duc pe grl
cei saizeci de Iranci.
Marius ncepuse s-l asculte. Laigle urm :
Blondeau Icea apelul. II cunosti pe Blondeau... Are
nasul Ioarte subtire si ascutit; adulmec bucuros orice
absent. A nceput ca un smecher cu litera P. Nici nu-l
ascultam, Iiindc litera nu m privea pe mine. Mergea
bine. Nici unul nu era sters. mi spuneam n sinea mea :
,Blondeau, iubitule, azi n-ai s executi pe nimeni". De
odat, Blondeau a strigat : ,Marius Pontmercy". N-a
rspuns nimeni. Blondeau, plin de ndejde, a repetat si
mai tare : ,Marius Pontmercy" si a apucat condeiul.
Domnule, am si eu nitic inim. Mi-am spus repede :
,Uite un biat de treab care are s Iie sters din cata
log. Atentie ! E un om de viat care nu e punctual. Nu e
un elev bun. Nu e un tocilar, nu e un student care stu
diaz, nu e un pui cu cas la gur, srguincios, tare n
stiinte, litere, teologie si IilozoIie, nu e prostnac dichisit.
E un preacinstit trndav care hoinreste, care se tine de
cltorii, de Ietite, de porumbite si care poate n clipa
asta e chiar la ibovnica mea. S-l salvm ! Moarte lui
Blondeau !" In clipa aceea, Blondeau si muie n cer
neal pana neagr de atta zmnglit. si plimb ochii
slbatici pe deasupra auditoriului si strig pentru a
treia oar : ,Marius Pontmercy!" Am rspuns : ,Pre~
t`ent !" Asa se Iace c dumneata n-ai Iost sters din
catalog.
Domnule !... rosti Marius.
220
$i c eu am Iost, adug Laige de Meaux.
Nu pricep, zise Marius.
Laigle urrn :

E Ioarte simplu. Eram destul de aproape de catedr,
ca s rspund, si de us, ca s-o sterg. ProIesorul se uit
tint la mine. Si deodat Blondeau, care trebuie s Iie
nasul ager despre care vorbeste Boileau, a srit la
litera L. Asta e litera mea. Snt din Meaux si m cheam
Lesgle.
L'aigle, l ntrerupse Marius. Ce nume Irumos !
Domnule, cnd Blondeau a ajuns la numele sta
Irumos si a strigat : ,Lesgle !" eu am .rspuns : ,Pre
zent 1" Atunci Blondeau m-a privit cu blndetea tigrului,
a zmbit si mi-a spus : ,Dac esti Pontmercy, nu esti
Laigle". Fraza era lipsit de drglsie Iat de dum
neata, dar e lugubr numai pentru mine. A zis si m-a
sters.
Domnule, mi pare Ioarte ru... strig Marius.
nainte de orice l ntrerupse Laigle vreau
s-l mblsmez pe Blondeau cu cteva Iraze bine sim
tite. II socotesc mort. Moartea n-ar strica prea mult sl
biciunea, glbeneala, ntepeneala si duhoarea lui. Ii spun :
Erudimini qui fudicatis terram'. Aci zace Blondeau,
Blondeau Nas-ager, Blondeau Nasica, boul disciplinei,
bos disciplinae, dulul regulilor, ngerul catalogului, care
a Iost drept, corect, precis, teapn, cinstit si pocit. Dum
nezeu l-a sters pre el, precum m-a sters si el pre mine.
Marius relu :
Snt Ioarte mhnit...
Tinere spuse Laigle de Meaux asta s te n
vete minte. Pe viitor s Iii punctual.
Iti cer iertare de o mie de ori.
S nu te mai pui n situatia de a Ii dat aIar
aproapele durnitale.
Snt disperat.
Laigle izbucni n rs.
1
nvtati voi care hotrti soarta pmntului (n original n
limba latin).
221

Er
Ac
ba
ap
pe
to
ste
rit
Am
n
m
s
ur
Ai
pe
Co
M
ce
s
nu
m duc.
Domnule zise CourIeyrac hai la mine !
Dac as avea casa mea, as avea eu ntietatea, zise
Laigle.
Taci, Bossuet! urm CourIeyrac.
Bossuet, zise Marius. Dar mi se pare c te chema
Laigle.

De Meaux, rspunse Laigle. Bossuet prin metaIor.
CourIeyrac se urc n cabriolet.
h
I
i
Ja
III
UIMIREA LUI MARIUS
In cteva zile, Marius se mprieteni cu
CourIeyrac. Tineretea e epoca sudurilor repezi si a
cicatrizrilor Iulgertoare. Marius rsuIla n voie lng
CourIeyrac, ceea ce era un lucru nou pentru el. CourIeyrac
nu-i puse ntrebri. Nici nu-i trecu prin gnd asa ceva.
La vrsta asta chipurile omenesti spun totul, de la
nceput. Nu e nevoie de cuvinte. Se poate spune despre
cte un om tnr
222
c are un chip vorbret. Tinerii se privesc numai si se cunosc.
Cu toate acestea, ntr-o dimineat, CourIeyrac i puse pe
neasteptate urmtoarea ntrebare :
Ia spune, ai vreo opinie politic ?
Ei, asta-i ! zise Marius aproape jignit.
Ce esti ?
Democrat-bonapartist.
Culoarea cenusie a soarecelui linistit, spuse Cour
Ieyrac.
A doua zi, CourIeyrac l duse pe Marius la caIeneaua Musain.
Apoi i sopti la ureche zmbind : ,Trebuie s te introduc n revolutie". Si-l
duse n sala Prietenilor A.B.C.-ului. II prezent tovarsilor, rostind cu
jumtate de glas doar un cuvnt, pe care Marius nu-l pricepu : un elev.
Marius czuse ntr-un viespar de spirite. De altIel, desi era
tcut si grav, nu era nici mai putin naripat, nici mai putin narmat dect
ceilalti.
Marius Iusese pn atunci un singuratic, nclinat spre monolog
sau spre convorbiri cu sine nsusi, si din obisnuint, si din gust, asa c la
nceput Iu speriat de roiul acela de tineret din jurul lui. Toate aceste
initiative Ielurite l atrgeau spre ele si-l hrtuiau. Frumoasa Irmn-tare a
acelor spirite dezlntuite, nelinistite i ncurca ideile. Cteodat era att de
tulburat, se deprta att de mult de propriile lui idei, nct i era greu s le
mai gseasc. Auzea vorbindu-se ntr-un chip neasteptat despre IilozoIie, art,
istorie si religie. ntrevedea aspecte ciudate si, cum nu stia s le priveasc n
perspectiv, nu era sigur c nu are haosul n Iat. Cnd se lsase de prerile
bunicului su pentru a mbrtisa prerile lui taic-su se socotise ajuns la un
liman. Acum ncepea s bnuiasc, plin de neliniste si Ir curajul de a si-
o mrturisi pe Iat, c nu era. Unghiul sub care privea toate lucrurile
ncepea iar s-si schimbe locul. O anumit sovial i tulbura toate
orizonturile mintii. Ciudat zvrcolire interioar ! Aproape c suIerea din
pricina asta.
223
a
Pr
acestia nu
consacrate".
chestiunilor M
ciudat, care i
sIios. Dac un
titlul unei t
repertoriu, nu
striga : ,Jos
burghezilor !"
CombeIerre rs

Burgheziei i
n privinta asta
pace. Tragedia
peruc are ratiu
nu Iac parte din
aceia care-i tg
viat, din prici
Eschyl. In natu
ei, n creatie pa
gata Icute. Ce
cioc care nu e c
niste aripi care
aripioare de p
care nu snt ari
niste labe care nu snt
labe si un mcit dureros care te Iace s rzi ? Si, de
vreme ce pasrea de curte exist alturi de pasrea zbu
rtoare, nu vd de ce n-ar exista si tragedia clasic
alturi de cea antic.
Alt dat ntmplarea l Icu pe Marius s treac pe
strada Jean-Jacques Rousseau, ntre Enjolras si Cour-Ieyrac, care l
tinea de brat.
Ia aminte u i spuse CourIeyrac asta e strada
Pltriere, numit azi strada Jean-Jacques Rousseau din
pricina unei perechi ciudate care locuia pe aci acum
saizeci de ani. Erau Jean-Jacques si Therese. Din cnd
n cnd, n casa lor se nstea cte un copil. Therese l
nstea, Jean-Jacques l lepda pe vreun prag.
Enjolras l cert pe CourIeyrac.

Jacques tcere
renegat copiii,
poporul.
Nic
tineri nu rostea
Numai Jean
cteodat : Nap
Buonaparte.
M
Initium sapien
' nceputul ntelepciunii (n original n limba latin).
224
IV
SALA DIN FUND A CAFENELEI MUSAIN
Una dintre convorbirile acestea, convorbiri la care Marius
lua totdeauna parte si n care se si amesteca uneori, a Iost o adevrat
lovitur pentru spiritul lui.
Lucrurile se petreceau n sala din Iund a caIenelei Musain.
In seara aceea erau acolo aproape toti Prietenii A.B.C.-ului. Lampa cea
mare era srbtoreste aprins. Se vorbea de una si de alta, zgomotos,
dar Ir patim. Toti tineau cuvntri la ntmplare, aIar de Enjolras si
de Marius, care tceau. Convorbirile ntre prieteni snt cteodat
clocotitoare, dar pasnice. Era mai degrab un joc, un vlmsag, dect o
conversatie. Unii aruncau vorbele, altii le prindeau. Se vorbea din toate
prtile.
In sala aceasta din Iund nu era primit nici o Iemeie, aIar
de Luison, Iata care spla vasele la caIenea si care o strbtea din cnd
n cnd, ca s se duc de la spltor la ,laborator".
Grantaire, beat de-a binelea, i asurzea pe toti cei din coltul
pe care se Icuse stpn. Spunea lucruri cuminti si smintite, le urla mai
bine zis :
Mi-e sete ! Muritorilor, am un vis : un butoi din
Heidelberg s Iie lovit de apoplexie si eu s Iac parte din duzina de
lipitori care i se va pune. As vrea s beau. Vreau s uit viata. Viata e
nscocirea urt a nu stiu cui. Nici nu tine mult, nici nu Iace multe parale.
Te istovesti numai ca s triesti. Viata e un decor cu prea putine
accesorii. Fericirea e o cercevea veche zugrvit pe o singur parte.
Ecleziastul a spus : ,Totul e desertciune". Eu gndesc la Iel cu omul
sta de treab, care poate nici n-a existat. Nimicul n-a vrut s umble n
pielea goal si s-a mbrcat cu desertciunea. O desertciune, nves-
mntare a orice n cuvinte mari ! Buctria e un laborator, dansatorul un
proIesor, saltimbancul un gimnast, mesterul zidar un arhitect, boxerul un
pugilist, Iarmacistul un chimist, peruchierul un artist, jocheul un sportman,
gndacul de buctrie e un pterigibranchius. Desertciunea
Mizerabilii, voi. II
are dou Iete : pe o parte e nerozia, negrul cu mrgelele, iar
pe alta prostia, IilozoIul cu zdrentele lui. Comptimesc pe unul, rd de
cellalt. Ceea ce numim onoruri si demnitti, sau chiar onoare si
demnitate, snt un aliaj ieItin. Regii se joac cu orgoliul omenesc. Caligula
' si-a Icut calul consul. Carol al doilea a Icut o pulp de bou cavaler.
Si acum mai mpunati-v ntre consulul Incitatus si baronul RoastbeeI.
Nici valoarea n sine a oamenilor nu e mai vrednic de cinste. Ascultati
pomenirea pe care i-o Iace vecinul vecinului! Albul Iat de alb e Iioros.
Dac ar vorbi crinul, ce-ar mai ncondeia-o pe porumbit ! O bigot care
brIeste o cucernic e mai veninoas dect o nprc sau un scorpion. Pcat
c snt un om Ir cultur, pentru c altIel v-as cita o multime de lucruri.
Dar eu nu stiu nimic. Am avut ns totdeauna duh. Cnd eram elevul lui
Gros
2
, n loc s zmnglesc tablouase mi petreceam timpul Iurnd mere.
Cuvntul a :ugrvi vine de la a terpeli
3
. Asta se petrece cu mine, voi
stilalti nu snteti mai breji. mi bat joc de perIectiile, de nsusirile si
grozvia voastr. Orice merit se schimb n cusur. Omul strngtor e
aproape un zgrcit; cel darnic, un risipitor; curajosul, un sIidtor; cine
spune cucernic spune habotnic. Virtutea are tot attea vicii cte guri
avea haina lui Diogene. Pe cine admirati : pe ucigas sau pe cel ucis ? Pe
Brutus sau pe Cezar ? In general, oamenii snt de partea ucigasului.
Triasc Brutus ! A ucis ! Asta s Iie virtutea ? Virtute ? Fie, dar e si
nebunie. Oamenii stia mari au pete ciudate. Brutus, care l-a omort pe
Cezar, era ndrgostit de statuia unui bietel. Statuia Iusese Icut de
sculptorul grec Stron-gylion, care sculptase si acel chip de amazoan
numit Picior-Frumos, Eucnemos, pe care Neron o lua cu el n cltorie.
Acest Strongylion n-a lsat dect dou statui, care l-au legat pe Brutus de
Neron. Brutus a Iost ndrgostit de una, Neron de cealalt. ntreaga
istorie e numai o nsirare de vorbe de clac. Un veac l maimut-
BI"? ' mprat roman (3741), cunoscut prin
extravagantele sale.
!
Pictor militar Irancez din vremea imperiului si a
restauratiei
8
Joc de cuvinte : rapln, rapine.
226
reste pe cellalt. Lupta de la Marengo imit btlia de la
Pydna'. Tolbiacul lui Clovis
2
si Austerlitzul lui Napoleon seamn ntre
ele ca dou picturi de snge. Eu nu pun mare pret pe victorii. A
nvinge e un lucru Ir noim ; toat gloria este s convingi. ncercati
si voi s-mi dovediti ceva ! V multumiti ns s izbnditi ce
mediocritate ! s cuceriti ce mizerie ! Vai, ce desertciune si lasitate
pretutindeni ! Totul se pleac n Iata succesului, pn si gramatica. Si
volet usus
3
, spune Horatiu. Asa c dispretuiesc neamul omenesc. Vreti
s ne coborm de la general la particular ? Vreti s ncep s admir
popoarele si care popor anume, v rog ? Grecii ? Atenienii, acei
parizieni de odinioar, l ucideau pe Phocion
4
, un Iel de CoMgny, si-i
mguleau pe tirani att de mult, nct Anacephor spunea despre Pisistrate
5
:
,Urina lui atrage albinele". Omul cel mai nsemnat al Greciei timp de
cincizeci de ani a Iost gramaticianul Philetas, care era att de scund si de
Iirav, nct trebuia s-si pun plumb n sandale ca s nu-l ia vntul. Pe
cea mai mare piat din Corint se aIla o statuie sculptat de Silanion
despre care aminteste Pliniu
6
, si care-l reprezenta pe Epistat. Ce-a Icut
Epistat ? A nscocit piedica pus cu piciorul. Asta spune tot despre
Grecia si despre glorie. S trecem la altii : s admir Anglia ? s admir
1
A avut loc la 168 .e.n. Consulul roman Paulus Aemilius
a zdiobit
acolo armatele ultimului rege al Macedoniei, Perseus.
2
Btlie cstigat la sIirsitul secolului al V-lea de
Clovis, cpe
tenie a Irancilor solieni, stabiliti n Galia de Nord, mpotriva alama-
nilor, popor germanic din regiunea Rinului.
3
Dac asa vrea obiceiul (n original n limba latin).
4
General si om politic atenian din secolul al IV-Iea .e.n. N-
a crezut
c Grecia va putea rezista regelui Filip al Macedoniei. Displcnd ate-
nienilor din cauza atitudinii sale dispretuitoare Iat de popor, a Iost
condamnat la moarte sub un pretext putin ntemeiat. Coligny, cu care-l
compar Victor Hugo, este amiralul Gaspard de Coligny, unul din con
ductorii protestantilor Irancezi din secolul al XVI-lea, asasinat n
noaptea SIntului Bartolomeu (1572).
5
Tiran al Atenei n secolul al Vl-lea .e.n. Detestat
de masele
populare, era lingusit de nobilii din clica lui.
6
Pliniu, zis ,cel Tnr", a trit la Roma n secolele I-II.
A lsat
o serie de Scrisori, documente asupra vietii si moravurilor din antichi
tatea sclavagist.

Franta ? Franta ? De ce ? Din pricina Parisului ? V-am spus ce
prere am despre Atena. Anglia ? De ce ? Din pricina Londrei ? Ursc
Cartagina. Si pe urm Londra, metropola luxului, e resedinta mizeriei. Numai
n parohia Charing-Cross mor de Ioame n Iiecare an o sut de oameni.
Acesta e Albionul. Si, culmea, am vzut o englezoaic dansnd cu o cunun
de trandaIiri pe cap si cu ochelari albastri. Rusine Angliei ! Si de ce, dac
nu-l admir pe John Bull, s-l admir pe cumtrul Jonathan ' ? Nu-mi prea
place mie cumtrul sta cu sclavi. Dac dai la o parte time is money
2
ce mai
rmne din Marea Bri-tanie ? D la o parte cotton is King
3
; ce mai rmne din
America ? Germania e limIa, Italia e Iierea. S m prpdesc n Iata Rusiei ?
Voltaire o admira. Dar el mai admira si China. Recunosc c Rusia are
Irumusetile ei, ntre altele un despotism puternic, dar mi-e mil de despoti.
Au o sntate delicat. Un Alexis decapitat, un Petre njunghiat, un Pavel
sugrumat, alt Pavel strivit cu cizma
4
, mai multi Ivani strnsi de gt, ctiva
Nicolae si Vasile otrviti, toate acestea snt dovezi c palatul tarilor Rusiei e
grozav de nesntos. Toate popoarele civilizate snt admirate de gnditori
pentru un amnunt : rzboiul. Rzboiul ns, rzboiul civilizat, adun la un
loc toate Ielurile de tlhrie, de la jaIul ,trabucarilor" din strm-torile
muntilor Jaxa, pn la ginriile indienilor comansi din Trectoarea
Primejdioas. Ei, o s-mi spuneti voi, dar Europa Iace mai multe parale
dect Asia. Snt si eu de prere c Asia e comic, dar nu prea vd de ce
rdeti de marele Lama
5
, voi, popoare occidentale, care
1
PersoniIicare a latiIundiarilor si a aIaceristilor
americani. Scla
vajul negrilor Iusese desIiintat (Iormal cel putin) pe timpul rzboiului
de secesiune, tocmai cnd Victor Hugo termina Mi:erabilii.
2
Timpul e bani (n original n limba englez).
3
Bumbacul e rege (n original n limba englez).
Alexis decapitat Iiul lui Petru cel Mare, care a murit n
nchisoare, dar nu decapitat. Petre infunghiat Petru al III-lea, asasinat
din ordinul Ecaterinei a Ii -a, sotia sa (1672). Pavel strivit cu ci:ma tarul
Pavel I, ucis pe cnd dormea (1801) de un grup de conjurati, cu stirea Iiului
su, Alexandru I.
' Marele Lama sau Dalai-Lama, seIul bisericii budiste din
Tibet.
228
a(i amestecat n moda si n eleganta voastr toate spurcciunile
mrete, de la cmasa murdar a reginei Isabella ' pn la scaunul cu oal al
printului mostenitor Irancez. Domnilor de pe acest pmnt, scot limba la
voi! La Bruxelles se bea mai mult bere ca oriunde, la Stockholm mai mult
rachiu, la Madrid ciocolat, la Amsterdam rachiu de ienupr, la Londra
vin, la Constantinopol caIea, la Paris absint. Asta e tot ce trebuie s stii.
Tot Parisul e mai tare. La Paris pn si peticarii triesc la largul lor. Lui
Diogene i-ar Ii plcut tot att de mult s Iie peticar n Piata Maubert ct
IilozoI la Pireu. Mai aIlati ceva : crciumile peticarilor se numesc bibine
2
de
gunoieri. Cele mai cunoscute snt Cratita si Abatorul. O, crciumioare,
crciumite, bombe, spelunci, caIenele, beciuri si complete, taverne si bibine,
caravanseraiuri de caliIi, v iau de mrturie, snt un voluptuos, mnnc la
Richard cu doi Iranci masa, am nevoie de covoare persane ca s-o rostogolesc
pe ele pe Cleopatra, goal ! Unde e Cleopatra ? Ah, tu esti Louison. Bun
ziua !
Asa se revrsa n cuvinte Grantaire, beat mort, n coltul lui din
sala din Iund a caIenelei Musain, nsIcnd-o n trecere pe Iata care spla
vasele. Bossuet ntindea mna spre el si ncerca s-l Iac s tac, dar
Grantaire si lu vnt si porni si mai vijelios.
Aigle de Meaux, jos laba ! Nu-mi Iaci nici o impresie cu
aerul sta de Hippocrat care reIuz nimicurile lui Artaxerxes
3
. Te crut, nu te
mai osteni s m linistesti! De altIel, snt trist. Ce vreti s v spun ? Omul
e ru, omul e slut. Fluturele este o creatie izbutit, omul nu.
' Aluzie la o legend din timpul rzboiului de independent al
Trilor de Jos (secolul al XVI-lea) pentru scuturarea jugului spaniol :
arhiducesa Isabella, Iiica lui Filip al II-l ea, regele Spaniei, a jurat s nu-si
schimbe cmasa ct vreme orasul Ostanda, asediat de trupe comandate de
sotul* ei, nu va Ii cucerit. Fusese asigurat c cetatea va capitula peste
citeva zile. Asediatii au rezistat ns trei ani.
2
Spelunc, tavern (n limba Irancez).
3
Legend din antichitate care onoreaz patriotismul si
dezinteresarea
medicului Hippocrat ; regele Persiei, Artaxerxes, trimisese si cheme
spre a lecui o epidemie din armata sa, oIerindu-i avutii Iabuloase ;
Hippocrat reIuz, rspunzlnd c nu poate servi pe dusmanii patriei sale
si c ,nimicurile" care i se oIereau nu l intereseaz.
229
Dumnezeu l-a gresit pe animalul sta. Multimea e o colectie de
urtenii. Primul venit e un ticlos. Cuvntul muiere rimeaz cu fiere. Da,
am spleen, amestecat cu melancolie, cu nostalgie, cu ipohondrie si mi-e
necaz, turbez, casc, m plictisesc, mi-e urt si am stenahorii. S se duc
naibii si dumnezeu !
Tcere, R mare, rosti Bossuet, care vorbea despre
o chestiune de drept cu cei de lng el si se mpotmolise
ntr-o Iraz juridic ce se sIrsea asa : ...ct despre mine,
desi snt numai nitel legist si cel mult procuror amator,
sustin totusi c, dup obiceiul pmntului n Normandia,
n ziua de SIintii Arhangheli, n Iiecare an, trebuia s se
plteasc seniorului un echivalent, aIar de cazul cnd
intervenea dreptul altuia, de ctre oricine, de cap de om
si de ctre proprietari, si de ctre mostenitori, si asta
pentru toate emIiteozele propriettii ereditare, contractele
de nchiriere, contractele de arendri, de ipotec...
Ecouri, nimIe tnguitoare ! Iredona Grantaire.
O Ioaie de hrtie, o climar si o pan ntre dou phrele pe o
mas la care nu se Iace glgie, aproape de Grantaire, spuneau c se schita
un vodevil. Treaba asta nsemnat se petrecea aproape n soapt, si cele
dou capete care se ndeletniceau cu ea stteau aproape lipite unul de altul.
S cutm mai nti numele. Dup ce-ai gsit nu
mele, gsesti subiectul.
Adevrat. Tu dicteaz. Eu scriu.
Domnul Dorimon.
Rentier ?
Sigur.
Fata lui, Celestine.
...tine ! Pe urm ?
Colonelul Sainval.
Sainval e nvechit. Eu as zice Valsin.
Alturi de candidatii la vodevil, alt grup care vorbea si el n
soapt, ocrotit de larma din odaie, discuta despre un duel. Un btrn de
treizeci de ani sItuia pe un tnr de optsprezece ani si-i lmurea cu ce
Iel de potrivnic
/'ea de-a Iace.
230
Ia aminte bine. E o ,sabie" bun. Felul lui de a
lupta e curat. Atac bine, nu Iace miscri de prisos, are
mna sigur, e ager, Iulgertor, se apr prompt si ri
posteaz precis si, dracu s-l ia, mai e si stngaci !
In coltul opus lui Grantaire, Joly si Bahorel jucau
domino si vorbeau despre dragoste.
Esti Iericit, spunea Joly. Ai o
iubit care rde tot timpul.
E o greseal din partea ei,
O iubit nu trebuie s rd ; asta tt
Veselia ei ti taie orice remuscare. Dac o vezi trist,
nu te nduri s-o Iaci.
Ingratule, ce lucru bun e o Iemeie care rde ! S nu
v certati niciodat.
Am Icut de la nceput o ntelegere. Cnd am nche
iat mica noastr sInt aliant, am prevzut pentru Iie
care dintre noi niste hotare pe care nu trebuie s le tre
cem niciodat. Tot ce e de partea crivtului e n stpni-
rea cantonului Vaud, ce e de partea vntului de miazzi,
al cantonului Gex '. De-aici vine pacea.
Pacea e Iericirea care se poate mistui.
Si tu, Joly, unde ai ajuns cu cearta cu donsoara...
stii de cine vorbesc, nu ?
Face nazuri cu o rbdare crunt.
Ar trebui s Iie nduiosat de slbiciunea ta tru
peasc.
ai !
n
loc
ul
tu
i-
as
nt
oar
ce
spa
tele
.
sor
de
spu
s.
i de
Ic
ut.
N-o
che

am Musichetta ?
Da. Ah, drag Bahorel, e o Irumusete de Iat, ca
din literatur, cu picioare mici, cu mini mici, bine m
brcat, alb, durdulie, cu ochi de crturreas. Snt nebun
dup ea!
Atunci, dragul meu, trebuie s ncerci s-i placi, s
Iii elegant-si s misti Irumos picioarele. Cumpr-ti de la
Staub niste pantaloni de postav. Cad bine.
' Cantonul Vaud se aIl n Elvetia de apus, cu
capitala Lausanne ; cantonul Gex este n Franta, de partea cealalt
a muntilor Jura.
231
Ct cost ? strig Grantaire.
In al treilea colt se discuta despre poezie. Mitologia pgn se
certa cu mitologia crestin. Era vorba despre Olimp, pe care Jean Prouvaire
l apra, din romantism. Jean Prouvaire era sIios numai ct sttea degeaba.
Dar, cum si lua vnt, izbucnea ; un Iel de veselie i mrea entuziasmul ; era
n acelasi timp zmbitor si liric.
S nu-i jignim pe zei ! spunea el. Poate c zeii n-au
plecat nc. Poate c Jupiter n-a murit nc. Voi spuneti
c zeii snt niste vise. Ei bine, chiar n natur, asa cum
e ea azi, dup Iuga acestor vise, poti s ntlnesti toate
vechile mituri pgne. Un munte care seamn cu o ce
tate, ca, de pild, Vignemale ', e si azi pentru mine po
doaba de pe capul Cybelei. Nimeni nc nu mi-a dovedit
c Pan nu vine noaptea s suIle n tulpina goal a sl
ciilor, astupndu-le pe rind gurile cu degetele. Si am Iost
totdeauna convins c Io
2
nu era strin de cascada
Pissevache.
In ultimul colt se vorbea despre politic. Ponegreau Charta
3
.
CombeIerre o apra molatic. CourIeyrac o ataca energic. Pe mas se aIla un
exemplar neIericit al Iaimoasei Charte-Touquet. CourIeyrac o apucase si o
scutura, amestecnd argumentele cu Iosnetele hrtiei.
Mai nti, nu vreau regi. Nu vreau, chiar dac ar Ii
numai din punct de vedere economic : un rege e un para
zit. Cost prea mult. Ascultati-m pe mine : regii snt o
risip. La moartea lui Frantois I datoria public a Frantei
reprezenta capitalul unei rente de treizeci de mii de Iranci.
La moartea lui Ludovic al XlV-lea era de dou miliarde
sase sute de milioane de mrci (a douzeci si opt de
livre marca), ceea ce ar Ii nsemnat n 1760, dup Des-
martes
4
, patru miliarde cinci sute de milioane, iar azi
1
Ghetar din Pirineii centrali.
2
Personaj mitolotic, Iat iubit de Zeus si preschimbat
de el n
junc ; de aici jocul de cuvinte cu ,,cascada Pissevache" (vache, Ir.
vac).
8
Este vorba de constitutia reactionar din 1814, dat de
Ludovic al XVIII-lea.
Controlor general al Iinantelor (ministru) n ultimii ani ai
domniei lui Ludovic al XlV-lea.

dousprezece miliarde. Al doilea, m ierte CombeIerre, o Chart
e un prost expedient de civilizatie. Ce gresit e s vrei s usurezi tranzitia, s
ndulcesti trecerea, s domolesti zguduirea, s vrei s Iaci ca o natiune s
treac pe nesimtite de la monarhie la democratie prin punerea n practic a
Iictiunilor constitutionale. Cte pretexte vrednice de dispret ! Nu ! Nu ! S
nu luminm niciodat poporul cu lmpi n loc de soare. In pivnita
constitutional principiile slbesc si plesc. Nu vreau IalsiIicri. Nu vreau
compromisuri. Nu vreau concesiuni pornite de la rege pentru popor. In
toate ,concesiunile" astea exist un articol 14. Lng mna care d se aIl
gheara care ia napoi. ReIuz cu hotrre Charta voastr. O Chart e o
masc, ascunde o minciun. Un popor care accept o Chart abdic.
Dreptul nu e drept dect atunci cnd e ntreg. Nu ! Nici o Chart !
Era iarn. In sob ardeau dou buturugi. Era att de ispititor,
nct CourIeyrac nu se putu stp.ni, mo-totoli biata Charte-Touquet si o
arunc n Ioc. Hrtia arse cu Ilacr. CombeIerre privi ntelepteste cum ardea
capodopera lui Ludovic al XVIII-lea si se multumi s spun :
Charta metamorIozat n Ilacr !
Sarcasmele, glumele, jocurile de cuvinte, acel lucru caracteristic
Irancez care se numeste vioiciune, acel lucru caracteristic englez care se
numeste humour, bunul si prostul gust, dreapta si strmba judecat, replicile
nebunesti si iuti ca Iulgerul se ridicau si se ncrucisau de la un capt la
cellalt al slii, ca un bombardament vesel pe deasupra capetelor.
ORIZONTUL SE LRGESTE
Ciocnirile ntre spiritele celor tineri au o trstur minunat :
niciodat nu le poti prevedea scnteia, nici ghici Iulgerarea. Ce-o s
tsneasc peste cteva clipe ?
233
Nu poti s stii. Hohotul de rs porneste din duiosie.
Seriozitatea se iveste deodat n mijlocul nebuniilor. Pornirile depind de
primul cuvnt rostit. Verva Iiecruia nu e ngrdit de nimeni. O glum e
de ajuns ca s Iac loc neprevzutului. Convorbirile au cotituri neasteptate,
care schimb dintr-o dat perspectiva. Cluza acestor convorbiri e
ntmplarea. Un gnd grav, tsnit n chip ciudat din ciocnirea unor cuvinte,
strbtu deodat vlmsagul vorbelor care se ciocneau zngnind ntre Gran-
taire, Bahorel, Prouvaire, Bossuet, CombeIerre si Cour-Ieyrac.
Cum a rsrit Iraza aceasta n mijlocul dialogului ? Cum de-a
rsunat singur n atentia tuturor ? Nimeni nu stie. In plin zarv, Bossuet
sIrsi o Iraz, pe care io arunc lui CombeIerre asa :
u 18 iunie 1815, Waterloo.
La numele Waterloo, Marius, asezat la mas n Iata unui
pahar cu ap, si ridic Iata sprijinit n palme si privi tint la cei ce-l
nconjurau.
Doamne strig CourIeyrac (pe vremea aceea nu
se mai vorbea cu ,pe dracu") ciIra asta, 18, c ciudat
si m izbeste. E numrul Iatal al lui Bonaparte. Puneti
la socoteal pe Ludovic si Brumarul, si aveti n Iat
toat soarta omului, cu aceast particularitate expresiv
c nceputul ei e grbit de sIrsit.
Enjolras, care nu spusese o vorb, rupse tcerea si-i spuse lui
CourIeyrac :
Vrei s spui crim prin ispsire.
Cuvntul crim era mai mult dect putea ndura Marius, tulburat
peste msur de evocarea neasteptat a Water-
loo-ului.
Se ridic, psi ncet spre harta Frantei, ntins pe un perete si
sub care se vedea o insul ntr-un chenar ; puse degetul pe acest chenar si
zise :
Corsica. O mic insul, care a Icut ca Franta s
Iie mare.
Sala Iu parc strbtut de un suvoi de aer nghetat. Toti
ridicar capul. Simteau c va ncepe ceva.
234
Bahorel, care vorbea cu Bossuet si era gata s-si umIle pieptul,
ntr-o atitudine care i plcea, se rzgndi, ca s asculte.
Enjolras, care privea cu ochii lui albastri n gol, Ir s tinteasc
pe nimeni anume, rspunse, Ir s se uite la Marius :
Franta n-are nevoie de nici o Corsic pentru a Ii
mare. Franta e mare pentru c e Franta. Quia norni-
nor leo.'
Marius n-avea de gnd s dea napoi. Se ntoarse ctre Enjolras si
vocea lui izbucni cu o vibratie care i venea parc din adncurile Iiintei.
S m Iereasc dumnezeu s vreau micsorarea
Frantei ! Dar a o Iace una cu Napoleon nu nseamn a o
micsora. Da, asa e 1 Snt nou venit printre voi, dar mr
turisesc c m uimiti. Unde ne aIlm? Cine sntem noi?
Cine snteti voi ? Cine snt eu ? S ne lmurim n pri
vinta mpratului. V aud spunndu-i Buonaparte, subli-
niindu-l pe u ca regalistii. S stiti c bunicul i zice si
mai ru : Buonaparte
2
! V credeam tineri. Unde e en
tuziasmul vostru ? Ce-ati Icut cu el ? Pe cine admirati
dac nu pe mprat ? Ce v trebuie mai mult ? Dac nu
vreti un om att de mare, ce Iel de oameni mai vreti ?
Avea totul. Era desvrsit. In creierul lui erau toate nsu
sirile omenesti la cub. Fcea coduri ca Justinian
3
, porun
cea ca Cezar, n cuvintele lui se uneau strlucirea lui
Pascal cu Iulgerele lui Tacit, crea istoria si o scria,
buletinele lui snt Iliade, mpletea matematica lui Newton
cu metaIora lui Mahomet, lsa n Orient n urma lui cu
vinte mari ca piramidele ; la Tilsit
4
i-a nvtat pe mp
rati ce este maiestatea, la Academia de Stiinte stia s-i
1
Pentru c m numesc leu (n original n limba latin).
2
Accentund pe e Iinal, pentru italienizarea numelui.
3
mprat al Imperiului roman de rsrit (527565). Sub
domnia lui,
juristul Tribonian a adunat sl ordonat n coduri vechile legiuiri ro
mane. Victor Hugo l compar cu Napoleon I, Iiindc sub domnia
acestuia s-a redactat sl promulgat legislatia Frantei burgheze.
4
Localitate din U.R.S.S., pe atunci n Prusia Oriental,
asezat
pe Iluviul Niemen ; aici, n 1807, s-au ntlnit Napoleon si Alexandru I,
tarul Rusiei, spre a semna pacea care punea capt coalitiei a IV-a.
235
rspund lui Laplace \ n Consiliul de stat i tinea piept lui
Merlin
2
, nsuIletea geometria unora si procedura altora, era om al legii cu
procurorii si astronom cu astronomii. Stingnd, ca Cromwell, o luminare din
dou, se ducea n Piata Temple s se tocmeasc pentru un canaI de perdea.
Vedea tot, stia tot, dar asta nu-l mpiedica s rd din toat inima lng
leagnul Iiului su ; si, deodat, Europa nspimntat si atintea auzul,
armate porneau n mars, unitti de artilerie duduiau, poduri de vase se
asterneau peste Iluvii, nori de cavalerie galopau n Iurtun, pretutindeni
strigte, trmbite, tronuri care se cutremurau, hotarele mprtiilor se miscau pe
hart, se auzea zgomotul unui palos urias scos din teac, si atunci l vedeai pe
el n picioare, la orizont, cu un Iulger n mn si cu ochii nvpiati,
desIcndu-si aripile n mijlocul tunetelor: marea armat si vechea gard. Era
arhanghelul rzboiului.
Toti tceau si Enjolras plec Iruntea. Tcerea pare totdeauna o
consimtire sau o renuntare la mpotrivire. Marius, aproape pe nersuIlate,
urm si mai nIlcrat :
Prieteni, s Iim drepti ! Ce destin minunat pentru un popor s
Iie imperiul unui asemenea mprat, mai ales cnd poporul acesta e Franta si
cnd la geniul ei se adaug geniul acestui om ! S te arti si s domnesti, s
naintezi si s nvingi, toate capitalele s-ti Iie popasuri, s Iaci din grenadirii
ti regi, s decretezi soarta dinastiilor, s schimbi Iata Europei n ritm de atac,
s se simt, atunci cnd ameninti, c ai pus mna pe palosul lui dumnezeu, s
urmezi ntr-un singur om pe Hannibal, pe Cezar si pe Carol cel Mare, s Iii
poporul aceluia care ti-aduce n Iiece zori de zi vestea strlucit a unei btlii
cstigate, s-ti Iie ceas destepttor tunul Invalizilor, s arunci ctre abisuri de
lumin cuvinte minunate care vor
1
Matematician si astronom Irancez. Celebru mai ales
prin teoria
cosmogonic (asupra modului cum a luat nastere sistemul solar), care
poart numele su.
2
Jurisconsult ; a colaborat Ia codurile noii legislatii
burgheze de
atunci. Consiliul de stat nIiintat prin Constitutia anului VIII (1799),
dup luarea puterii de ctre Napoleon, era compus din Juristi nsr
cinati cu redactarea proiectelor de legi, la initiativa primului consul.

2
36
plpi n veci : Marengo, Arcole, Austerlitz, Jena, Wagram ! S
Iaci n Iiecare clip s nIloreasc pe culmea veacurilor constelatiile
victoriilor, s Iaci imperiul Irancez deopotriv cu imperiul roman, s Iii
marea natiune si s dai nastere marii armate, s-ti trimiti legiunile s zboare
peste ntreg pmntul, asa cum un munte si trimite pretutindeni vulturii, s
nvingi, s stpnesti, s trsnesti, s Iii n Europa un popor ncununat de
glorie, s Iaci s rsune o IanIar de titani de-a lungul istoriei, s cuceresti
lumea de dou ori, prin nIrngere si prin uluire, da, e sublim ! Exist ceva
mai mare ?
A Ii liber ! rosti CombeIerre.
De data asta, Marius plec Iruntea. Cuvntul acesta simplu si
rece strbtuse ca o lam de otel avntul lui epic si-l simtea cum se stinge
n el. Cnd ridic ochii, CombeIerre nu mai era acolo. Plecase, multumit
pesemne de rspunsul pe care-l dase apoteozei, si toti l urmaser, aIar de
Enjolras. Sala se golise. Enjolras, rmas singur cu Marius, l privea grav.
Totusi, Marius, care si mai adunase ideile, nu se socotea btut. Mai
rmsese n el un clocot care s-ar Ii cheltuit, Ir ndoial, n silogisme
dezlntuite mpotriva lui Enjolras, cnd auzir pe cineva care cnta cobornd
scara ; era CombeIerre si iat ce cnta :
Dac Cezar mi-ar Ii dat Slava lui de seam,
Pentru ca s m /despart De btrna-mi mam, Marelui Cezar
i-as spune: Toate cte-mi dai mi-s bune. Darul tu mprtesc
Eu nu-l iau n seam. Vreau mai bine s-o iubesc Pe btrna-
mi mam.
Accentul duios si slbatic cu care CombeIerre cnta versurile
astea le ddea un Iel de mretie ciudat. Marius,
237
pe gnduri, cu ochii pierduti, repet aproape n nestire :
,Mama ?"
In clipa aceea simti mna lui Enjolras pe umr :
Cettene i spuse Enjolras mama mea e
republica.
VI
,RES ANGUSTA"
Seara aceea l zgudui adnc pe Marius si i ls suIletul
nnegurat si trist. Simtea ceea ce simte poate pmn-tul cnd l despic
Iierul ca s primeasc grul. In clipa aceea el nu simte dect rana ; Iiorul
vietii si bucuria rodului vin mult mai trziu.
Marius era ntunecat. Abia si cldise o credint ; trebuia s-
o si lepede ? si spunea lui nsusi c nu. si declara c nu trebuie s se
ndoiasc si ncepu s aib ndoieli Ir s vrea. E greu de ndurat s
Iii prins ntre dou religii, una pe care n-ai prsit-o nc si alta pe care
nc n-ai mbrtisat-o. Amurgurile astea nu le plac dect acelora care au
suIlete de lilieci. Marius era curat si avea nevoie de lumin adevrat.
Umbra ndoielii i Icea ru. Orict de mult ar Ii dorit s rmn pe loc si
s se multumeasc numai cu att, era constrns s nainteze, s
cerceteze, s gndeasc, s mearg mai departe. Unde avea s-l duc
asta ? Se temea, dup ce Icuse attia pasi care-l apropiaser de taic-
su, s nu Iac acum alti pasi care s-l deprteze de el. Pe msur ce
gndea mai mult, se simtea mai ru. n jurul lui se csca o prpastie.
Nu era de aceeasi prere nici cu bunicu-su, nici cu prietenii. Era prea
curajos pentru unul si prea napoiat pentru ceilalti. Se vzu izolat de
dou ori, ndeprtat si de b-trni, si de tineret. Nu se mai duse la
caIeneaua Musain.
Constiinta i era att de tulburat, nct nu se mai gndea
la anumite laturi serioase ale existentei. Realittile vietii nu ngduie s
Iie uitate. Venir pe neasteptate peste el si-l mbrncir. '
w
2
38
Intr-o dimineat, st5n:l hotelului intr n odaia lui Marius yi-i
spuse :
Domnul Coureyrac a spus c rspunde pentru
dumneata.
Da.
Dar as avea nevoie de bani.
Roag-l pe CourIeyrac s vin s vorbeasc cu mine,
spuse Marius.
CourIeyrac intr, si hotelierul iesi. Marius i povesti ceea ce nu
se gndise nc s-i spun, c era aproape singur pe lume, Iiindc n-avea
printi.
Ce-ai s te Iaci ? ntreb CourIeyrac.
Nu stiu, rspunse Marius.
Cum ai s-o scoti la capt ?
Habar n-am.
Ai bani ?
Cincisprezece Iranci.
Vrei s-ti mprumut eu ?
Nici nu m gndesc.
Ai haine ?
Iat-le !
Ai bijuterii ?
Un ceas.
De argint ?
De aur. Uite-l!
Cunosc eu un negustor de haine vechi care t i -ar
cumpra redingota si o pereche de pantaloni.
Bine.
N-ai s mai ai dect o singur pereche de panta
loni, o vest, o plrie si o hain.
Si ghetele.
Cum ? Nu vrei s mergi n picioarele goale ?
Ce lux !
O s-mi ajung.
Cunosc un ceasornicar care are s-ti cumpere
ceasul.
Bine.
Nu, nu e bine. Pe urm ce-ai s mai Iaci ?
Tot ce se va putea. Orice treab cinstit.
239
Stii englezeste ?
Nu.
Stii nemteste ?
Nu.
Ru !
De ce ?
Pentru c un prieten al meu, librar, Iace un Iel de
enciclopedie pentru care ai Ii putut traduce articole engle
zesti sau nemtesti. Te plteste prost, dar triesti.
Am s nvt englezeste si nemteste.
Si pn atunci ?
Pn atunci am s-mi mnnc hainele si ceasul.
II chemar pe negustorul de haine vechi. Cumpr boarIele
pe douzeci de Iranci. Se duser la ceasornicar. Ii cumpr ceasul pe
patruzeci si cinci de Iranci.
Nu-i prea ru, i spunea Marius Iui CourIeyrac pe
cnd se ntorceau la hotel. Asta Iace, dac adugm si
cincisprezece Iranci ai mei, optzeci de Iranci.
Si datoria la hotel ? ntreb CourIeyrac.
Na, o uitasem ! zise Marius.
Ei, la naiba ! spuse CourIeyrac. Ai s mnnci
cinci Iranci ct timp ai s nveti englezeste si alti cinci
ct ai s nveti nemteste. Adic ai s nghiti repede o
vorbire strin sau Ioarte ncet o pies de cinci Iranci.
In vremea asta, mtusa Gillenormand, care la nevoie era
destul de cumsecade, dduse de urma lui Marius. Intr-o dimineat,
cnd Marius se ntorcea de la scoal, gsi o scrisoare de la mtusa lui
si sase sute de Iranci n aur, ntr-o cutie pecetluit.
Marius i trimise napoi cei treizeci de galbeni, o dat cu o
scrisoare respectuoas, n care i spunea c are mijloace de trai si c se
poate ntretine singur. In clipa aceea mai avea trei Iranci.
Mtusa nu-i spuse nimic bunicului de acest reIuz, de team
s nu-l supere si mai tare. De altIel, nu spusese el c nu mai vrea s
aud niciodat de Iiara asta ?
Marius plec din hotelul de la Porte Saint-Jaccjues, Iiindc
nu voia s intre n datorii.

CARTEA A CINCEA
BINEFACERILE NENOROCIRII
MAR1US NEVOIAS
Viata ncepu s Iie grea pentru Marius. N-ar Ii Iost nimic c-si
mncase hainele si ceasul. Ajunse s mnnce acel lucru de nedescris care se
numeste rbdri prjite. E ceva groaznic, care nseamn zile Ir pine, nopti
Ir somn, seri Ir luminare, vatr Ir Ioc, sptmni ntregi Ir lucru, viitor
Ir ndejde, haine rupte n coate, o plrie veche de care Ietele rd, usa pe
care o gsesti seara ncuiat, pentru c n-ai pltit chiria, obrznicia portalului
si a birtasului, rnjetul vecinilor, tot Ielul de umilinte, demnitatea nnbusit,
acceptarea oricrui Iel de munc, dezgust, amrciune, descurajare. Marius
nvt s le nghit pe toate si aIl c ele snt adesea singurele lucruri cu care
te hrnesti. In clipa aceea, cnd omul are nevoie de mndrie, pentru c are
nevoie de dragoste, el se simtea batjocorit, Iiindc era prost mbrcat, si cara-
ghios, Iiindc era srac. La vrsta la care tineretea si umple inima cu o
mndrie mprteasc, el si pleca adesea privirile spre ghetele lui gurite si
cunostea nedreptele rusini si roseata umilitoare a mizeriei. Minunat si
grozav ncercare, din care cei slabi ies ticlosi, si cei tari, sublimi. Creuzet
n care soarta arunc pe om de cte ori vrea s aib o puslama sau un
semizeu !
Pentru c n luptele mrunte se svrsesc o multime de Iapte
mari. Snt puteri ncptnate si necunoscute care se lupt n umbr, pas cu
pas, cu nvala de nenlturat a nevoilor si a mrsviilor. Victorie nobil si
tainic, pe care n-o vede nici o privire, pe care n-o plteste

f, .
nic
salut nici o
norocirea, sin
srcia snt cm
au eroii lor, e
mari uneori dec
In
zmislesc Iiri
zeria, totdeaun
mam bun ;
puterii suIletu
dezndejdea e
nenorocirea e u
mrinimosi.
Ma
care mtura di
brnz de o par
si astepta s s
strecoare la b
pinea pe care-o
cum ar Ii Iura
Cteodat pute
n mcelria
buctresele b
mbrnceau, u
niste crti sub
mnie totodat, care intra scotndu-si plria, cu Iruntea brobonat
de sudoare, o saluta plecat pe mcelreasa uimit, l saluta si pe
biatul care o ajuta, cerea o costit de berbec, o pltea sase sau
sapte gologani, o nvelea n hrtie, o punea sub brat ntre dou crti
si pleca. Era Marius. Avea s triasc trei zile din costita aceea, pe
care si-o Irigea singur.
Mnca n prima zi carnea, a doua zi mnca grsimea,
a treia zi rodea osul.
Mtusa Gillenormand mai ncercase de cteva ori s-i
trimit cei treizeci de galbeni. De Iiecare dat, Marius i napoie,
spunnd c n-avea nevoie de nimic.
Purta nc doliu dup taic-su, cnd se petrecuse n
el revolutia de care am pomenit. De atunci el nu-si mai lepdase
hainele cernite. Dar hainele se lepdar de el. Veni ziua n care nu
mai avu haine. Pantalonii se mai tineau nc. Ce era de Icut ?
CourIeyrac, cruia i Icuse si el cteva servicii, i ddu o hain
veche. Marius plti treizeci de gologani unui portar oarecare ca s
i-o ntoarc pe dos si avu o hain nou. Dar haina era verde. Din
pricina asta Marius nu mai iesi dect dup ce se nsera. Atunci
haina prea neagr. Vrnd s Iie totdeauna cernit, se nvesmnta
cu ntuneric.
242
In vremea asta ajunse avocat. Lumea socotea c locuieste n
odaia lui CourIeyrac, odaie curtic, n care cteva crti de drept,
amestecate si completate cu niste romane desperecheate, alctuiau
biblioteca cerut de regulamente, si primea scrisorile la CourIeyrac.
Cnd Marius ajunse avocat, l nstiinta pe bunicu-su printr-o
scrisoare rece, dar plin de supunere si respect. Domnul Gillenormand
apuc scrisoarea tremurnd, o citi si o arunc rupt n patru la cos. Peste
dou sau trei zile, domnisoara Gillenormand l auzi pe taic-su vorbind
singur n odaia lui. Asta i se ntmpl de cte ori era Ioarte tulburat.
Trase cu urechea ; btrnul zicea : ,Dac n-ai Ii un dobitoc, ai sti c
cineva nu poate Ii si baron si avocat n acelasi timp".
II
MARIUS IN SRCIE
Se ntmpl cu srcia cum se ntmpl cu toate. Ajungi pn
la urm s-o nduri. Cu vremea ea se asaz si se ncheag. Un om
vegeteaz, adic se dezvolt ntr-o msur nedesvrsit, dar
ndestultoare ca s poat tri. Iat cum se njghebase existenta lui
Marius Pontmercy :
Iesise din strmtoarea cea mai mare ; vadul se ltea putin n
Iata lui. Prin curaj, munc, struint si voint ajunsese s cstige cu
munca lui vreo sapte sute de Iranci pe an. nvtase nemteste si
englezeste. Datorit lui CourIeyrac, care l pusese n legtur cu prietenul
su, librarul, Marius ndeplinea n librria literar rolul modest de om
bun la toate. Fcea prospecte, traducea ziare, adnota editii, strngea
biograIii etc. Cstigul net, Iie c anul era bun sau ru, era de sapte sute
de Iranci. Tria din ei. Nu prost. Cum ? O vom spune.
Marius avea n Casa Gorbeau, pentru treizeci de Iranci pe
an, o chitimie Ir sob, care trecea drept odaie de lucru si unde nu
avea dect mobilierul strict necesar. Mobilierul era al lui. Ddea trei
Iranci pe lun chiriasei
16*
principale, o btrn, ca s-i mture odita si s-i aduc n
Iiecare dimineat putin ap cald, un ou proaspt si nitic pine de un
gologan. Pinea si oul i erau masa. Prnzul costa ntre doi si patru
gologani, dup cum oule erau mai scumpe sau mai ieItine. La ora sase
dup amiaz se ducea s cineze la Rousseau, pe strada Saint-Jacques, peste
drum de Basset, negustorul de stampe din coltul strzii Mathurinelor. Sup
nu mnca. Lua o portie de mncare cu carne de sase gologani, o jumtate
de portie de legume de trei gologani si un desert de trei gologani. Pentru
alti trei avea pine ct poItea. In loc de vin bea ap. Cnd pltea la cas,
unde sttea, mreat, doamna Rousseau, pe vremea aceea tot gras, dar
nc Iraged, ddea un gologan biatului, si doamna Rousseau i zmbea.
Apoi pleca. In schimbul a saisprezece gologani se alesese cu un zmbet si
cu o cin.
Restaurantul Rousseau, unde se goleau att de putine sticle de
vin si att de multe sticle de ap, era mai mult un calmant dect un
restaurant. Azi nu mai exist. St-pnul avea o porecl Irumoas : i se
spunea Rousseau acvaticul. Asadar, un prnz de patru gologani, o cin de
saisprezece : hrana l costa un Iranc pe zi ; adic trei sute saizeci si cinci pe
an. Mai puneti treizeci de Iranci chiria, treizeci si sase btrnei si nc vreo
cteva mici cheltuieli pe deasupra ; cu patru sute cincizeci de Iranci
Marius era hrnit, slujit si avea si o locuint. mbrcmintea l costa o
sut de Iranci, albiturile cincizeci, splatul alti cincizeci. Totul nu trecea de
sase sute cincizeci de Iranci. Ii mai rmneau cincizeci. Era bogat. La
nevoie mprumuta zece Iranci unui prieten ; CourIeyrac putuse s se
mprumute de la el cu saizeci de Iranci. Ct despre nclzit, Iiindc n-avea
sob, Marius ,simpliIicase" lucrurile.
Oricum, Marius avea dou perechi de haine : unele vechi,
,de purtare", altele noi, ,de srbtoare". Si unele si altele erau negre. N-
avea dect trei cmsi, una pe el, alta n dulap, a treia la spltoreas. Si
le nnoia pe msur ce se nvecheau. De obicei le avea rupte, ceea ce l
Icea s-si ncheie nasturii hainei pn la gt.
t
2
44
Ca Marius s ajung la starea asta nIloritoare trebui-ser s
treac ani. Ani grei : unii anevoie de strbtut, altii de urcat. Marius nu se
dduse napoi niciodat. Indurase toate lipsurile ; Icuse orice, aIar de
datorii. Se Ilea c nu datorase niciodat vreo para nimnui. Pentru el o
datorie era nceputul unei robii. si spunea chiar c un creditor e chiar mai
ru dect un stpn ; pentru c un stpn e stpn numai pe Iiinta ta, pe
cnd un creditor ti stpneste demnitatea si poate s ti-o plmuiasc. Dect s
se mprumute, mai bine ajuna, si ajunase adesea. Stiind c extremittile se
atrag si, dac nu iei seama, srcia poate duce la josnicie, veghea cu grij
asupra mndriei lui. O procedare sau un demers care i-ar Ii prut n alte
mprejurri o dovad de respect i se preau o umilint si le nltura. Nu
se arunca orbeste n nimic, ca s nu Iie silit s dea napoi. Chipul lui era
mbujorat si sever. Era sIios pn la asprime.
In orice ncercare se simtea ndemnat, si cteodat chiar
mpins, de o putere tainic ce era n el. SuIletul ajut trupul si, uneori,
chiar l ridic de la pmnt. E singura pasre care si poart colivia.
In inima lui Marius, alturi de numele tatlui lui, mai era
ntiprit un nume : Thenardier. Marius, care avea o Iire entuziast si
grav, l nconjura cu un Iel de nimb pe omul cruia, dup cum credea el,
i datora viata tatlui su, pe sergentul viteaz care l salvase pe colonel n
mijlocul ghiulelelor si gloantelor de la Waterloo. Nu desprtea niciodat
amintirea acestui om de amintirea tatlui su, ci le nIrtea n cuviosia lui.
Era un Iel de cult n care altarul cel mare era nchinat colonelului, si altarul
cel mic lui Thenardier. Cnd se gndea ct de czut si ct de zdrobit de
nenorocire e Thenardier, recunostinta lui plin de duiosie sporea si mai
mult. Marius aIlase la MontIermeil de ruina si Ialimentul neIericitului
hangiu. De atunci Icuse sIortri nemaipomenite ca s-i dea de urm si s-l
gseasc n prpastia ntunecoas a mizeriei n care pierise. Marius
strbtuse tot tinutul, Iusese la Chelles, la Bondy, la Gournay, la Nogent,
la Lagny. Se ncptnase timp de trei ani, cheltuind cu cltoriile
245
astea putinii bani pe care-i economisise. Nimeni nu-i putuse da
vesti despre Thenardier. II socoteau plecat n strintate. Creditorii lui l
cutaser si ei, cu mai putin dragoste dect Marius, dar cu tot atta
nversunare, si nu putuser pune mna pe el. Marius se nvinovtea, aproape
i era ciud pe el nsusi, pentru c nu izbutise n cercetrile lui. Era singura
datorie pe care i-o lsase colonelul, si Marius socotea c e o cinste s-o
plteasc. ,Cum ! se gndea el, cnd tata zcea ntre viat si moarte pe
cmpul de btaie, Thenardier a stiut s-l gseasc prin Ium si prin gloante
si s-l care pe umerii lui, el, care nu-i datora tatii nimic, si eu, care i
datorez atta lui Thenardier, nu-l pot gsi n ntunericul n care trage s
moar, ca, la rindul meu, s-l aduc la viat ! O, am s-l gsesc eu !" Si, n
adevr, Marius si-ar Ii dat un brat ca s-l gseasc pe Thenardier, si-ar Ii
dat viata ca s-l scoat din mizerie. Cel mai dulce, cel mai minunat vis al
lui Marius era s-l vad pe Thenardier, s-i Iac un bine oarecare si s-i
spun : ,Dumneata nu m cunosti, dar eu te cunosc. Iat-m, I ce vrei cu
mine !"
III
MARIUS CRESTE
In vremea aceea Marius avea douzeci de ani. Trecuser trei
ani de cnd si prsise bunicul. Rmseser si unul si altul la acelasi
punct la care se desprtiser, Ir s ncerce s se apropie sau s se mai
vad. La ce bun s se mai vad ? Ca s se ia la hart ? Care dintre ei l-ar
Ii convins de dreptatea lui pe cellalt? Marius era un vas de aram, mos
Gillenormand era unul de Iier.
Trebuie s spunem c Marius se nselase n privinta inimii
bunicului su. si nchipuise c domnul Gillenormand nu l-a iubit niciodat,
c acest om scurt la vorb, zmbitor si tios, care njura, striga, Icea
scandal si ridica bastonul, nu avea pentru el dect cel mult aIectiunea usoar
si sever n acelasi timp a unui Geronte de come-
die. Marlus Se nsela. Snt unii tati care nil-si iubesc copiii,
dar nu e pe lume bunic care s nu se prpdeasc dup nepotii lui. De Iapt,
am mai spus-o, domnul Gille-normand l adora pe Marius. II adora n Ielul
lui, bodo-gnindu-l si crpindu-l chiar. Dar cnd copilul acesta plec, simti
un gol negru n inim. Ceru s nu i se mai vorbeasc de el, dar i pru ru n
sinea lui cnd Iu ascultat. La nceput ndjdui c bonapartistul, iacobinul,
teroristul, septembristul sta are s se ntoarc. Trecur ns sptmni,
trecur luni, trecur ani si ucigasul nu se mai ntoarse, spre dezndejdea
domnului Gillenormand. ,Nu puteam s nu-l alung, si spunea bunicul si se
ntreba : Oare as mai Iace acelasi lucru si a doua oar, dac as avea prilejul
?" Orgoliul lui rspundea pe loc : ,Da". Dar capul lui btrn, care se cltina
tcut, rspundea cu tristete : ,Nu !" Cteodat era Ioarte abtut. Marius i
lipsea. Btrnii au nevoie de dragoste ca de soare. E un Iel de cldur. Orict
era el de tare, plecarea lui Marius schimbase ceva n el. Pentru nimic n lume
n-ar Ii Icut un pas spre ,caraghiosul la", dar suIerea. Nu ntreba nici-
odat nimic, dar se gndea mereu la el. Tria n Marais din ce n ce mai
singuratic. Era tot voios si aprig ca odinioar, dar veselia lui avea o asprime
convulsiv, ca si cum ar Ii nchis n ea durere si Iurie, si iesirile lui se
ncheiau totdeauna cu un Iel de toropeal blnd si trist. Spunea cteodat :
,Ah, dac s-ar ntoarce, ce palm grozav i-as trage !"
Mtusa gndea prea putin ca s iubeasc mult. Marius nu mai
era pentru ea dect un Iel de umbr neagr si tulbure. ncepuse s-i pese
mai putin de el dect de pisica si de papagalul pe care probabil c-i avea.
Durerea tinuit a btrnului Gillenormand era cu att mai mare
cu ct o pstra pentru el si nu lsa s i-o ghiceasc nimeni. Amrciunea lui
semna cu cuptoarele care s-au inventat de curnd si care si ard si Iumul.
Se mtmpla cteodat ca vreun binevoitor nendemnatic s-.
;
vorbeasc despre
Marius si s-l ntrebe : ,Ce Iace sau ce se mai ntmpl cu nepotul
dumneavoastr ?" Btrnul burghez rspundea suspinnd, dac era trist,
sau scutu-
247
rndu-si mansetele cu un bobrnac, dac voia s par vesel :
,Domnul baron de Pontmercy Iace pe avocatul pe undeva prin tar".
Pe cnd btrnul se caia, lui Marius i prea bine de tot ce
Icuse. Nenorocirea l nseninase, pentru c avea inim bun. Se gndea la
domnul Gillenormand cu duiosie, dar nu mai voia s primeasc nimic de
la omul care fusese ru cu tatl lui. Era tlmcirea mai blnd a revoltei
lui dinti. De altIel, era Iericit c suIerise si- c suIer nc. O Icea pentru
taic-su. Asprimea vietii pe care o tria l multumea si i plcea. si
spunea aproape cu bucurie c nu era mare lucru, c era un Iel de
ispsire, c, dac n-ar Ii Iost asa, ar Ii Iost pedepsit ntr-altIel, mai trziu,
pentru nepsarea lui pctoas Iat de tatl su, Iat de un asemenea
tat 1 C n-ar Ii Iost drept ca taic-su s aib parte de toat suIerinta
si el de nimic. De altIel, ce nsemnau munca si lipsurile lui pe lng viata
eroic a colonelului ? C, n sIrsit, singurul Iel de a se apropia de tatl
lui si de a-i semna era de a lupta cu srcia, asa cum el luptase
voiniceste cu dusmanul. Asta, Ir ndoial, voia s spun si colonelul
prin cuvintele ,va Ii vrednic", pe care Marius nu le mai purta la piept,
pentru c hrtia scris de mna colonelului pierise, dar le purta n inima
lui.
Si apoi, n ziua n care bunicul lui l alungase Iusese un copil
; acum era brbat n toat Iirea. O simtea. Srcia o spunem iar i
priise. Srcia, n tinerete, atunci cnd izbuteste, are meritul de a mna
vointa ctre lupt si suIletul spre nzuinte. Srcia despoaie viata
material si o Iace hd. Din pricina asta omul are avn-turi nemrginite
ctre viata ideal. Un tnr bogat are zeci de distractii strlucitoare si
grosolane : cursele de cai, vntoarea, dinii, tutunul, jocurile de noroc,
ospetele si celelalte ; toate ndeletniciri n paguba avnturilor nalte si
gingase ale suIletului. Tnrul srac se trudeste pentru pine si mnnc ;
dup ce a mncat nu-i mai rmne dect s viseze. Se duce la spectacolele
gratuite lsate de dumnezeu, se uit la cer, priveste spatiul, stelele, Ilorile,
copiii, omenirea n mijlocul creia suIer, creatiunea n
f
2
48
care strluceste si el. Priveste att de mult omenirea, nct
vede suIletul, priveste att de mult creatiunea, nct l vede pe dumnezeu.
Viseaz si se simte mare. Mai viseaz iar si se simte bun. Trece de la
egoismul omului care suIer la mila pentru altii a omului care gndeste. Un
sentiment minunat nIloreste n el : uitarea de sine si mila pentru toti
ceilalti. Gndindu-se la bucuriile nenumrate pe care natura le d, le mparte,
le risipeste suIletelor deschise si le reIuz suIletelor nchise, ncepe s-l
plng el, bogatul n idei, pe bogatul de bani. Pe msur ce lumina i
ptrunde n spirit, ura i prseste inima. De altIel, e oare neIericit ? Nu.
Srcia unui om tnr nu e niciodat nenorocit. Orice biat tnr, orict ar
Ii el de srac, are s Iie totdeauna pizmuit de un mprat b-trn, pentru
sntatea, puterea, mersul lui vioi, ochii lui strlucitori, sngele lui care
circul Iierbinte, prul lui negru, obrajii lui Iragezi, buzele lui trandaIirii,
dintii lui albi si rsuIlarea lui proaspt. Si, pe urm, n Iiecare dimineat
purcede s-si agoniseasc pinea si, pe cnd si cstig pinea cu minile,
tinuta lui cstig n mndrie, creierul lui dobndeste idei. Dup ce si-a sIrsit
lucrul, se ntoarce la extazul minunat, la contemplri, la bucurii. Trieste cu
picioarele nglodate n necazuri, n piedici, pe drumuri, prin mrcini,
cteodat chiar n noroaie, si cu capul n lumin. E hotrt, e senin, blnd,
linistit, atent, serios, multumit cu putin, binevoitor. Ii multumeste lui
dumnezeu c i-a dat aceste dou bogtii pe care multi bogati nu le au :
munca, prin care e liber, si gndirea, prin care e demn.
Asta se petrecea n Marius. Ca s spunem adevrul, devenise
poate cam prea vistor. Din ziua n care ajunsese s-si cstige oarecum
viata se oprise pe loc, gsind c e bine s Iie srac, si scurta timpul sorocit
lucrului ca s gndeasc. Petrecea cteodat zile ntregi visnd, cuIundat si
absorbit ca un vizionar n plcerile mute ale extazului si ale multumirii
luntrice. Asta era problema vietii pentru el : s lucreze la o munc
material ct se putea mai putin, ca s lucreze la o munc abstract ct mai
mult cu putint. Cu alte cuvinte, s dea vietii reale
249
numai cteva ceasuri si s arunce restul n inIinit. Nu-si ddea
seama, prndu-i-se c nu-i lipseste nimic, c gn-direa astIel nteleas e una
din nItisrile lenii, c se multumise s potoleasc primele cerinte ale
vietii si c se odihnea prea devreme.
Fr ndoial c asta nu era dect o stare trectoare pentru o
Iire energic si generoas ca a lui si c Marius avea s se trezeasc la prima
ciocnire cu greuttile de nenlturat ale sortii.
Pn atunci, desi era avocat, nici mcar nu pleda, asa cum
credea domnul Gillenormand. Visarea l ndeprtase de pledoarie. Ce
plictiseal s ai de-a Iace cu avocatii, s bati slile tribunalului, s cauti
pricini ! De ce ? Nu vedea de ce si-ar schimba mijlocul de trai. Librria aceea
necunoscut, zgrcit, i punea la ndemn o munc sigur, o munc
usoar, care, dup cum am mai spus, i ajungea.
Unul dintre librarii peniru care lucra, domnul Magimel, cred, i
propusese s vin la el, s-i dea o locuint bun, s-i dea de lucru regulat si
s-l plteasc o mie cinci sute de Iranci pe an. O locuint bun ! O mie
cinci sute de Iranci ! Foarte bine ! Dar s renunte la libertate ! S Iie un
Iunctionar ! Un Iel de .literat cu simbrie ! In gn-dul lui, Marius socotea c
situatia asta e mai bun si mai rea n acelasi timp dect cea actual,
pentru c ar Ii trit mai bine, dar si-ar Ii pierdut demnitatea. Schimba o
nenorocire desvrsit si Irumoas cu o strmtoare urt si caraghioas. Era
ca un orb care ar Ii devenit chior. ReIuz.
Marius tria singuratic. Pn la urm nu intrase n grupul
prezidat de Enjolras, pentru c-i plcea s rmn n aIar de toate si pentru
c Iusese prea ngrozit de la nceput. Rmseser buni camarazi. Erau gata
s se ajute unul pe altul n orice chip, dac ar Ii Iost nevoie. Nimic mai
mult. Marius aveo doi prieteni : unul tnr, pe CourIeyrac, si altul btrn,
pe domnul MabeuI. Cel btrn l atrgea mai mult. Mai nti pentru c i
datora revolutia care se Icuse n el, pentru c prin el si cu-
noscuse si si iubise tatl. ,,M-a operat de albeat", spunea el.
Fr ndoial c aparitia acestui epitrop de biseric Iusese
hotrtoare pentru el.
Domnul MabeuI nu Iusese n mprejurarea asta dect agentul
linistit si nepstor al providentei. II luminase pe Marius din ntmplare,
Ir s-si dea seama, ca o Iclie pe care ar purta-o cineva. El Iusese Iclia,
nu acel cineva.
Cit despre revolutia politic din constiinta lui Marius, domnul
MabeuI nu era n stare nici s-o priceap, nici s-o doreasc, nici s-o ndrumeze.
S spunem cteva cuvinte despre domnul MabeuI, pentru c l
vom mai ntlni si mai trziu.
IV
DOMNUL MABEUF
In ziua n care domnul MabeuI i spunea lui Marius-. ,Fr
ndoial c aprob opiniile politice", lsa s se vad adevrata lui stare de
spirit. Privea toate prerile politice cu aceeasi nepsare si le mprtsea pe
toate, Ir deosebire, ca s Iie lsat n pace, asa cum grecii numeau Iuriile'
,Irumoasele, bunele, Iermectoarele", eumeni-dele
2
. Prerea politic a
domnului MabeuI era s iubeasc ptimas plantele si mai ales crtile. Avea
ca toat lumea pe atunci o terminatie n ist, Ir de care nimeni u-ar Ii
putut tri n vremea aceea ; nu era nici regalist, nici bonapartist, nici
chartist, nici orleanist, nici anarhist: era colectionar de crti. Nu pricepea
cum pot oamenii s-si piard vremea si s se urasc din pricina unor
nerozii, ca, de pild, Charta, democratia, legitimitatea, republica, monarhia
etc, cnd se aIlau pe lume attea Ieluri de muschi, de ierburi si de arbusti
care puteau Ii priviti n voie, attea crti mari si mici care puteau Ii
rsIoite.
' Divinitti ale inIernului n mitologia greco-roman.
2
Ierttoarele (n limba greac).
251
rndu-si mansetele cu un bobrnac, dac voia s par vesel
: ,Domnul baron de Pontmercy Iace pe avocatul pe undeva prin tar".
Pe cnd btrnul se caia, lui Marius i prea bine de tot ce
Icuse. Nenorocirea l nseninase, pentru c avea inim bun. Se gndea
la domnul Gillenormand cu duiosie, dar nu mai voia s primeasc
nimic de la omul care fusese ru cu tatl lui. Era tlmcirea mai
blnd a revoltei lui dinti. De altIel, era Iericit c suIerise si- c suIer
nc. O Icea pentru taic-su. Asprimea vietii pe care o tria l
multumea si i plcea. si spunea aproape cu bucurie c nu era mare
lucru, c era un Iel de ispsire, c, dac n-ar Ii Iost asa, ar Ii Iost
pedepsit ntr-altIel, mai trziu, pentru nepsarea lui pctoas Iat de
tatl su, Iat de un asemenea tat 1 C n-ar Ii Iost drept ca taic-su
s aib parte de toat suIerinta si el de nimic. De altIel, ce nsemnau
munca si lipsurile lui pe lng viata eroic a colonelului ? C, n sIrsit,
singurul Iel de a se apropia de tatl lui si de a-i semna era de a lupta
cu srcia, asa cum el luptase voiniceste cu dusmanul. Asta, Ir
ndoial, voia s spun si colonelul prin cuvintele ,va Ii vrednic", pe
care Marius nu le mai purta la piept, pentru c hrtia scris de mna
colonelului pierise, dar le purta n inima lui.
Si apoi, n ziua n care bunicul lui l alungase Iusese un
copil ; acum era brbat n toat Iirea. O simtea. Srcia o spunem iar
i priise. Srcia, n tinerete, atunci cnd izbuteste, are meritul de a
mna vointa ctre lupt si suIletul spre nzuinte. Srcia despoaie viata
material si o Iace hd. Din pricina asta omul are avn-turi nemrginite
ctre viata ideal. Un tnr bogat are zeci de distractii strlucitoare si
grosolane : cursele de cai, vntoarea, clinii, tutunul, jocurile de noroc,
ospetele si celelalte ; toate ndeletniciri n paguba avnturilor nalte si
gingase ale suIletului. Tnrul srac se trudeste pentru pine si mnnc ;
dup ce a mncat nu-i mai rmne dect s viseze. Se duce la
spectacolele gratuite lsate de dumnezeu, se uit la cer, priveste spatiul,
stelele, Ilorile, copiii, omenirea n mijlocul creia suIer, creatiunea n
t

2
48
care strluceste si el. Priveste att de mult omenirea, nct
vede suIletul, priveste att de mult creatiunea, nct l vede pe dumnezeu.
Viseaz si se simte mare. Mai viseaz iar si se simte bun. Trece de la egoismul
omului care suIer la mila pentru altii a omului care gndeste. Un sentiment
minunat nIloreste n el : uitarea de sine si mila pentru toti ceilalti.
Gndindu-se la bucuriile nenumrate pe care natura le d, le mparte, le
risipeste suIletelor deschise si le reIuz suIletelor nchise, ncepe s-l plng
el, bogatul n idei, pe bogatul de bani. Pe msur ce lumina i ptrunde n
spirit, ura i prseste inima. De altIel, e oare neIericit ? Nu. Srcia unui
om tnr nu e niciodat nenorocit. Orice biat tnr, orict ar Ii el de
srac, are s Iie totdeauna pizmuit de un mprat b-trn, pentru sntatea,
puterea, mersul lui vioi, ochii lui strlucitori, sngele lui care circul
Iierbinte, prul lui negru, obrajii lui Iragezi, buzele lui trandaIirii, dintii lui
albi si rsuIlarea lui proaspt. Si, pe urm, n Iiecare dimineat purcede s-
si agoniseasc pinea si, pe cnd si cstig pinea cu minile, tinuta lui
cstig n mndrie, creierul lui dobndeste idei. Dup ce si-a sIrsit lucrul, se
ntoarce la extazul minunat, la contemplri, la bucurii. Trieste cu picioarele
nglodate n necazuri, n piedici, pe drumuri, prin mrcini, cteodat chiar
n noroaie, si cu capul n lumin. E hotrt, e senin, blnd, linistit, atent,
serios, multumit cu putin, binevoitor. Ii multumeste lui dumnezeu c i-a dat
aceste dou bogtii pe care multi bogati nu le au : munca, prin care e liber,
si gndirea, prin care e demn.
Asta se petrecea n Marius. Ca s spunem adevrul, devenise
poate cam prea vistor. Din ziua n care ajunsese s-si cstige oarecum
viata se oprise pe loc, gsind c e bine s Iie srac, si scurta timpul sorocit
lucrului ca s gndeasc. Petrecea cteodat zile ntregi visnd, cuIundat si
absorbit ca un vizionar n plcerile mute ale extazului si ale multumirii
luntrice. Asta era problema vietii pentru el : s lucreze la o munc
material ct se putea mai putin, ca s lucreze la o munc abstract ct mai
mult cu putint. Cu alte cuvinte, s dea vietii reale
249
iniinai citeva ceasuri si s arunce restul n inIinit. Nu-si ddea
seama, prndu-i-se c nu-i lipseste nimic, c gn-direa astIel nteleas e una
din nItisrile lenii, c se multumise s potoleasc primele cerinte ale
vietii si c se odihnea prea devreme.
Fr ndoial c asta nu era dect o stare trectoare pentru o
Iire energic si generoas ca a lui si c Marius avea s se trezeasc la prima
ciocnire cu greuttile de nenlturat ale sortii.
Pn atunci, desi era avocat, nici mcar nu pleda, asa cum
credea domnul Gillenormand. Visarea l ndeprtase de pledoarie. Ce
plictiseal sa ai de-a Iace cu avocatii, s bati slile tribunalului, s cauti
pricini ! De ce ? Nu vedea de ce si-ar schimba mijlocul de trai. Librria aceea
necunoscut, zgrcit, i punea la ndemn o munc sigur, o munc
usoar, care, dup cum am mai spus, i ajungea.
Unul dintre librarii pentru care lucra, domnul Magimel, cred, i
propusese sa vin la el, s-i dea o locuint bun, s-i dea de lucru regulat
si s-l plteasc o mie cinci sute de Iranci pe an. O locuint bun ! O mie
cinci sute de Iranci ! Foarte bine ! Dar s renunte la libertate ! S Iie un
Iunctionar ! Un Iel de literat cu simbrie ! In gn-dul lui, Marius socotea c
situatia asta e mai bun si mai rea n acelasi timp dect cea actual,
pentru c ar Ii trit mai bine, dar si-ar Ii pierdut demnitatea. Schimba o
nenorocire desvrsit si Irumoas cu o strmtoare urt si caraghioas. Era
ca un orb care ar Ii devenit chior. ReIuz.
Marius .tria singuratic. Pn la urm nu intrase n grupul
prezidat de Enjolras, pentru c-i plcea s rmn n aIar de toate si pentru
c Iusese prea ngrozit de la nceput. Rmseser buni camarazi. Erau gata
s se ajute unul pe altul n orice chip, dac ar Ii Iost nevoie. Nimic mai
mult. Marius aveo doi prieteni : unul tnr, pe CourIeyrac, si altul btrn,
pe domnul MabeuI. Cel b-trn l atrgea mai mult. Mai nti pentru c i
datora revolutia care se Icuse n el, pentru c prin el si cu-
250
noscuse si si iubise tatl. ,,M-a operat de albeat", spunea el.
Fr ndoial c aparitia acestui epitrop de biseric Iusese
hotrtoare pentru el.
Domnul MabeuI nu Iusese n mprejurarea asta dect agentul
linistit si nepstor al providentei. II luminase pe Marius din ntmplare,
Ir s-si dea seama, ca o Iclie pe care ar purta-o cineva. El Iusese Iclia,
nu acel cineva.
Ct despre revolutia politic din constiinta lui Marius, domnul
MabeuI nu era n stare nici s-o priceap, nici s-o doreasc, nici s-o
ndrumeze.
S spunem cteva cuvinte despre domnul MabeuI, pentru c l
vom mai ntlni si mai trziu.
IV
DOMNUL MABEUF
In ziua n care domnul MabeuI i spunea lui Marius . ,Fr
ndoial c aprob opiniile politice", lsa s se vad adevrata lui stare de
spirit. Privea toate prerile politice cu aceeasi nepsare si le mprtsea pe
toate, Ir deosebire, ca s Iie lsat n pace, asa cum grecii numeau Iuriile'
,Irumoasele, bunele, Iermectoarele", eumeni-dele
2
. Prerea politic a
domnului MabeuI era s iubeasc ptimas plantele si mai ales crtile. Avea
ca toat lumea pe atunci o terminatie n ist, Ir de care nimeni n-ar Ii
putut tri n vremea aceea ; nu era nici regalist, nici bonapartist, nici chartist,
nici orleanist, nici anarhist : era colectionar de crti. Nu pricepea cum pot
oamenii s-si piard vremea si s se urasc din pricina unor nerozii, ca, de
pild, Charta, democratia, legitimitatea, republica, monarhia etc, cnd se aIlau
pe lume attea Ieluri de muschi, de ierburi si de arbusti care puteau Ii
priviti n voie, attea crti mari si mici care puteau Ii rsIoite.
1
Divinitti ale inIernului tn mitologia grero-roman.
2
Ierttoarele (in limba greac).
251
Se Ierea s Iie un om neIolositor ; cu toate c avea crti, i
plcea s citeasc, si Iaptul c era botanist nu-l mpiedica s Iie si
grdinar. Cnd l cunoscuse pe Pont-mercy, se nscuse ntre ei o
simpatie reciproc, pentru c el Icea cu Iructele ceea ce colonelul Icea
cu Ilorile. Domnul MabeuI izbutise s produc pere obisnuite, tot att
de gustoase ca perele Saint-Germain. Se pare c dintr-una din
ncercrile lui a iesit corcodusa de octombrie, astzi renumit, tot att de
parIumat ca si corcodusa de var. Se ducea la liturghie mai mult -din
cumintenie dect din cucernicie. Se mai ducea si pentru c-i plceau
chipurile oamenilor, dar nu putea suIeri zgomotul, asa c numai la
biseric i gsea tcuti, adunati laolalt. Alesese cariera de epitrop
pentru c trebuia s aib si el o slujb n stat. De altIel, nu izbutise
niciodat s iubeasc o Iemeie ca pe o ceap de lalea si pe nici un brbat
ct o tipritur elzevirian. Trecuse de mult de saizeci de ani, cnd
cineva l ntreb o dat : ,Nu te-ai nsurat niciodat ?" ,Am uitat",
rspunsese el. Cnd se ntmpla cteodat cui nu i se ntmpl? s
spun : ,Ei, dac as Ii bogat !", n-o Icea, ca mos Gillenormand, uitndu-
se la o Iat Irumoas, ci la o carte veche. Tria singur, cu o ngrijitoare
btrn, avea putin podagr si cnd dormea degetele lui btrine,
ntepenite de reumatism, se ncrligau printre creturile cearsaIului.
Publicase o carte : Fibra in imprefurimile Cauteret:ului, cu planse
colorate, oper destul de pretuit, ale crei gravuri pe aram erau n
stpnirea lui si de pe care vindea singur copiile. De dou sau de trei ori
pe zi suna cineva la usa casei lui din strada Meziere pentru asta. Cstiga,
astIel, vreo dou mii de Iranci pe an. Era aproape toat averea lui. Cu
toate c era srac, avusese darul s strng, cu mult rbdare si cu
sacriI
icii,
o
colec
tie
preti
oas
de
exem
plare
rare
de
toate
genu
rile.
Nu
iesea
nicio
dat
Ir
o
carte
sub
brat
si se
ntor
cea adesea cu dou. Locuinta lui era alctuit din patru odi la parter si
o grdinit. Singurele podoabe ale acestor odi erau niste ierbare
nrmate si cteva gravuri de maestri vechi. Vederea unei sbii sau a unei
pusti l ngheta. Nu se apropiase n viata
252
Iui
Palatul Inva
stomac bunicel
alb, nici
n gur sau
tremur n
accent picard,
speria u
mna cu un ber
un p
Iiintele vii, u
Porte
pe care-l che
prseasc
FranIa.
Slu
specimen de
aceea cumsecad
Sultan, motanu
miorli Misere
Sixtin, i ump
pentru cantitate
n ea. Visuri
niciodat pn
depsiser pisi
ei, mustti. Er
lucru : de bonetele ei totdeauna albe. Duminica, dup liturghie, si
petrecea timpul numrndu-si albiturile din lad si ntinznd pe pat
materiale de rochii, pe care si le cumpra si pe care nu le ddea
niciodat Ia cusut. Stia s citeasc. Domnul MabetiI o poreclise
maica Plutarc.
Domnul MabeuI prinsese drag de Marius, pentru c era
tnr si bind, pentru c i nclzea btrnetele, Ir s-i nspimnte
sIiala. Tineretea, cnd se ntlneste cu blndetea, le pare btrnilor un
soare Ir vnt. Cnd Marius se stura de glorie militar, de praI de
pusc, de marsuri si contramarsuri, de toate btliile acelea grozave n
care tatl su dduse si primise lovituri de sabie nemaipomenite, se
ducea la domnul MabeuI, si domnul MabeuI i vorbea despre eroul lui,
privindu-l ca un cultivator de Ilori.
C
preotul, murise
toat zarea s
domnul Mabeu
Falimentul unu
suma de zece m
Iratelui su si a
din iulie pricin
Cnd timpuril
lucru care nu s
Flora imprefur
mai avea cuta
ntregi Ir s
253
vin vreun cumprtor. Cteodata, domnul MabeuI tresrea
cnd se auzea soneria. ,Domnule, i spunea maica Plutarc cu tristete, a
venit sacagiul."
In sIrsit, ntr-o zi, domnul MabeuI se mut din strada
Meziere, prsi Iunctia de epitrop, renunt la biserica Saint-Sulpice,
vndu o parte, nu din crti, ci din stampe, la care tinea mai putin, si se
duse s locuiasc ntr-o csut din Bulevardul Montparnasse. Dar nici
acolo nu sttu mai mult de trei luni, din dou pricini : mai nti, chiria
parterului si a grdinii era de trei sute de Iranci, si el nu ndrznea s
cheltuiasc mai mult de dou sute de Iranci pentru locuint ; al doilea,
era vecin cu poligonul de tir Fatou, auzea toat ziua mpuscturi si nu
le mai putea ndura. si lu Flora, plcile de aram, ierbarele,
albumele si crtile si se statornici lng Sal-petriere, ntr-un Iel de
colib din satul Austerlitz, unde avea trei odi si o grdin cu Intn,
mprejmuit cu gard, si pltea o chirie de cincizeci de Iranci pe an. O
dat cu mutarea asta, si vndu aproape toate mobilele. In ziua n care
intr n noua lui locuint Iu Ioarte vesel, btu el singur cuiele ca s
atrne gravurile si ierbarele, restul zilei sap n grdin si seara, cnd
vzu c maica Plutarc prea mhnit si ngndurat, o btu pe umr si-
i spuse zmbind : ,Ce ne pas ? Avem indigo 1"
Numai doi musaIiri, librarul de la Porte Saint-Jacques si
Marius, erau primiti n coliba de la Austerlitz ; nume zgomotos si care, la
drept vorbind, nu-i plcea de Iel.
De altIel, dup cum am mai spus-o, mintile absorbite de
ntelepciune sau de nebunie, sau de amndou deodat, dup cum se
ntmpl destul de des, snt Ioarte greu ptrunse de ntmplrile vietii.
Propria lor soart le e strin. Din asemenea concentrare iese un Iel de
pasivitate, care, dac e chibzuit, seamn cu IilozoIia. Te oIilesti,
cobori, te drmi, te surpi chiar, Ir s-ti dai seama. E adevrat c
totdeauna la sIrsit te trezesti, dar e prea trziu. Pn atunci pari a Ii un
neutru n jocul dintre Iericirea si nenorocirea ta. Tu esti miza n acest
joc, dar privesti partida cu nepsare.
254
Domnul MabeuI rmsese senin ; senin ca un copil, dar si ca
un ntelept, n mijlocul pclei care se t`sea n jurul lui, pe cnd ndejdile i
se stingeau una dup alta. Felul lui de a vedea lucrurile avea mersul unei
pendule. Cnd l nIlcra o iluzie, mergea mereu n iinte, chiar dup ce
iluzia pierise. Un ceasornic nu se opreste chiar n clipa n care i-ai pierdut
cheia.
Domnul MabeuI avea plceri nevinovate, putin costisitoare si
neasteptate. I le punea la ndemn pn si cea mai nensemnat ntmplare.
Intr-o zi, maica Plutarc citea un roman ntr-un ungher. Citea tare, pentru c
i se prea c ntelege mai bine. Cnd citesti tare ti aIirmi tie nsuti Iaptul c
citesti. Snt unii oameni care citesc n gura mare si care parc si dau lor
nsile cuvntul de onoare c citesc.
Maica Plutarc citea cu energie un roman. Domnul MabeuI o
auzea Ir s-o asculte.
Citind, maica Plutarc ajunse la aceast Iraz (era vorba de un
oIiter de dragoni si de o Iemeie Irumoas) :
,...Frumoasa se mbuIna si dragonul"...
Aci se ntrerupse ca s-si stearg ochelarii.
Budha si balaurul ', repet ncet domnul MabeuI. Da, e
adevrat, era un balaur care arunca Ilcri pe gur din Iundul pesterii lui
si prjolea cerul. Dihania asta, care avea si gheare de tigru, mai aprinsese si
cteva stele. Budha s-a dus n vizuina lui si a izbutit s-l domesticeasc.
Maica Plutarc citeste o carte bun. E cea mai Irumoas legend.
Domnul MabeuI czu ntr-o visare ncnttoare.
SRCIA, SORA BUNA A MIZERIEI
Lui Marius i plcea btrnul sta nevinovat care se vedea
nghitit ncetul cu ncetul de srcie si care ajungea, putin cte putin, s se
mire, dar nu nc s se n-
1
In Irantuzeste ,,se mbuIna" se spune bouda, iar dragon n-
seamn ,oIiter de dragoni" si ,balaur".
255
tristeze. Marius l ntlnea pe CourIeyarc, dar l cuta pe
domnul MabeuI. Destul de rar, totusi, cel mult o dat sau de dou ori pe
lun.
Lui Marius i plcea s Iac lungi plimbri, singur, pe
bulevardele mrginase, pe Champs de Mars sau pe potecile mai putin
umblate ale grdinii Luxembourg. si petrecea uneori o jumtate de zi
privind grdina unui zarzavagiu, rzoarele cu salat, ginile ce scurmau n
blegar si calul care nvrtea roata putului. Trectorii l priveau cu mirare ;
unii gseau c are o nItisare care d de bnuit si totodat sinistr. Dar
nu era dect un tnr srac, care visa Ir nici o tint.
Intr-una din aceste plimbri descoperise Casa Gorbeau si, ispitit
de Iaptul c era singuratic si ieItin, se mut acolo. Nu era cunoscut dect
sub numele de domnul Marius. Ctiva Iosti generali, sau Iosti camarazi ai
tatlui su, cunoscndu-l, l poItir pe la ei. Marius nu-i reIuz. I se ddea
prilejul s vorbeasc de taic-su. Se ducea astIel, din cnd n cnd, la
contele Pajol, la generalii Bellavesne si Fririon, la Invalizi. Acolo se Icea
muzic si se dansa. In asemenea seri, Marius si punea hainele noi. Nu se
ducea ns la seratele si la balurile astea dect n zilele cnd era ger de
crpau pietrele, Iiindc nu putea s-si plteasc o trsur si nu voia s
ajung altIel decit cu ghetele lustruite lun.
si spunea uneori, dar Ir amrciune: ,Asa snt oamenii :
ntr-un salon poti s Iii orict de mnjit, dar nu pe pantoIi. Acolo nu ti se
cere, ca s Iii bine primit, dect un singur lucru Ir cusur : constiinta ?
Nu, ghetele."
Toate patimile, aIar de acelea ale inimii, se risipesc n visare.
Asa se potolise si neastmprul politic al lui Marius. Ajutase la asta si
revolutia din 1830, care, mul-tumindu-l, i adusese alinare. Rmsese
acelasi, dar nu se mai mnia. si pstra aceleasi preri, dar mai molcome.
La drept vorbind, nu mai avea preri, ci simpatii. Din ce partid Icea parte?
Din acela al umanittii. Din umanitate si alegea Franta ; dintr-o natiune
alegea poporul ; dintr-un popor alegea Iemeia. ntr-acolo se n-
256
drepta mai ales mila lui. La el ideea precumpnea asupra
Iaptului, poetul asupra eroului si admira mai degrab o carte, ca a lui Joy
bunoar, dect un eveniment, cum ar Ii Marengo. Si apoi, cnd dup o zi de
meditatie se ntorcea seara de-a lungul bulevardelor, cnd zrea printre ramurile
copacilor spatiul cel nesIrsit, sclipirile Ir nume, nemrginirea, umbra, taina,
tot ce e n-u-mai omenesc i se prea mult prea nensemnat.
Credea c a ajuns, si poate c si ajunsese, la adevrul vietii si
IilozoIiei omenesti, si acum nu mai privea dect cerul, singurul pe care
adevrul l poate vedea din Iundul Intnii lui '.
Asta nu-l mpiedica s-si nmulteasc planurile, socotelile,
idealurile si proiectele de viitor. Un ochi care ar Ii privit nuntrul lui
Marius, n starea asta de visare, ar Ii Iost uluit de atta curtenie suIleteasc.
ntr-adevr, dac le-ar Ii dat ochilor nostri adevrati s vad n constiinta
altuia, am judeca mai sigur pe cineva dup ceea ce viseaz dect dup ceea
ce gndeste. In gndire exist voint, dar nu si n visare. Visul, care e
spontan, ia si pstreaz, chiar n ceea ce e urias si ideal, chipul nostru
spiritual: nimic nu iese mai de-a dreptul si mai sincer din adncul suIletului
nostru dect nzuintele necugetate si nemsurate spre Irumusetile destinului.
In aceste nzuinte, mai mult dect n ideile ticluite, rationale si rnduite, poti
gsi caracterul adevrat al Iiecrui om. Himerele ni se aseamn mai mult ca
orice. Fiecare viseaz necunoscutul si imposibilul n Ielul su.
Pe la mijlocul anului 1831, btrna care-i Icea curtenie lui
Marius i povesti c vecinii lui, nenorocita Iamilie Jondrette, aveau s Iie
dati aIar. Marius, care sttea Ioarte putin pe acas, nici nu prea stia dac
are sau nu vecini.
De ce i d aIar ? ntreb el.
Pentru c nu-si pltesc chiria. Snt datori dou rate.
Si ct au de dat ?
Douzeci de Iranci, spuse btrna.
1
Un 2it grecesc nchipuia adevrul ca pe o zeitate
asc:nyi In adncul unui put.
[ - Mizerabilii, v!. U
Marius avea treizeci de Iranci pusi deoparte, ntr-un sertar.
PoItim, i spuse el btrnei. Uite douzeci si cinci de Iranci.
Plteste pentru bietii oameni, d-le si lor cinci Iranci, dar nu le spune c snt
de la mine.
VI
NLOCUITORUL
Intmplarea a vrut ca regimentul din care Icea parte locotenentul
Theodule s vin n garnizoan la Paris. Faptul acesta i prilejui mtusii
Gillenormand o a doua idee. Prima oar si pusese n gnd s-l supravegheze
pe Marius cu ajutorul lui Theodule ; acum urzea ceva ca s-l nlocuiasc
pe Marius prin Theodule.
Era bine s gseasc un alt Marius, dac bunicul ar Ii avut ct
de putin nevoie s vad n cas un chip tnr, pentru c ruinelor le plac
uneori razele astea ale diminetii. ,Fie, si spuse ea, e o simpl erat, asa
cum vd prin crti : Marius, cititi Theodule."
Copilul unui nepot de Irate tot un Iel de nepot ti e : n lipsa
unui avocat e bun si un lncier.
Intr-o dimineat, pe cnd domnul Gillenormand citea un ziar
de Ielul Cotidianului', Iiic-sa intr si-i spuse cu glasul ei cel mai blnd,
Iiindc era vorba de slbiciunea ei :
Tat, Theodule va veni n dimineata asta s te
salute.
Cine-i sta, Theodule ?
Nepotul dumitale.
Aha ! Icu bunicul.
Apoi se puse iar pe citit, nu se mai gndi la nepotul su, care
era un Theodule oarecare, si peste putin timp ncepu s-si ias din srite,
ceea ce i se ntmpla aproape ori de cte ori citea. ,Foaia" pe care o tinea n
mn, regalist de altIel, se ntelege de la sine, vestea pentru a
1
Ziar ultraregalist din timpul restauratiei.
258
doua zi, Ir nici un ocol, una dintre acele mici nt25lri
zilnice ale Parisului de atunci : elevii Iaculttilor de drept si de
medicin trebuiau s se ntruneasc la ora 5rnz:l:i n Iata
Pantheonului, ca s se sItuiasc. Era vorba de una din problemele
zilei : de artileria grzii nationale si de o nentelegere dintre
Ministerul de Rzboi si ,militia cetteneasc" cu privire la tunurile
adpostite n curtea Luvrului. Studentii trebuiau s se ,sItuiasc" n
aceast privint. Nu-i trebuia mult domnului Gillenormand ca s-i
sar tandra.
Se gndi la Marius, care era student si avea s mearg
poate, ca si ceilalti, s se ,sItuiasc" la prnz n Iata Pantheonului.
Tocmai cnd si nchipuia aceste lucruri suprtoare,
intr, adus de domnisoara Gillenormand, locotenentul Theodule,
mbrcat civil, lucru dibaci din partea lui. Lncierul si Icuse
urmtoarea socoteal : smecherul sta btrn nu si-o Ii depus tot
capitalul n schimbul unei rente viagere ; merit s te mbraci
nemteste din cnd n cnd pentru el.
Domnisoara Gillenormand i spuse cu voce tare tatlui
ei :
Theodule, nepotul dumitale. Si ncet, locotenentului :
Vezi s aprobi tot ce spune.
Dup asta plec.
Locotenentul, care nu prea era obisnuit cu astIel de
ntlniri venerabile, bolborosi cu oarecare sIial : ,Bun ziua,
unchiule !" si Icu un salut mixt, alctuit din schitarea involuntar
si mecanic a salutului militar si Iinalul unui salut civil.
A
h,
du
mn
eat
a
esti
;
bin
e,
ia
loc,
spu
se
bt
rn
ul.
Du
p
ce
rost
i
vor
bel
e
astea, uit cu totul de lncier.
Theodule se asez si domnul Gillenormand se ridic.
Domnul Gillenormand ncepu s umble n lung si-n lat,
cu minile n buzunar, vorbind tare si Irecndu-si cu de-
getele lui btrne si neastmprate cele dou ceasornice din
buzunarele vestei.
O aduntur de mucosi ! Dumnealor se poItesc n
piata Pantheonului ! Vai de capul meu ! Niste pusti care


pna mai ien sugeau la doic ! Dac i-ai strnge de nasi, ar iesi
laptele ! Si stia se sItuiesc rnine, la prnz ! ncotro mergem ! ncotro
mergem ! E limpede c mergem spre prpastie. Aici ne-au adus
descamisadosii' / Artileria cetteneasc ! S se sItuiasc asupra artileriei
cettenesti. Se duc s trncneasc sub cerul liber despre petardele grzii
nationale ! Si acolo cu cine au s se mai ntlneasc ? Ia te uit unde duce
iacobinismul ! Pun rmsag pe orice, pe un milion, c nu vor Ii acolo dect
pungasi ocnasi liberali. Republicanii si ocnasii se au ca Iratii. Carnot
ntreba : ,Unde vrei s m duc, trdto-rule ?" Fouche rspundea :
,Oriunde vrei, dobitocule !"
2
Uite ce snt republicanii.
Asa e, spuse Theodule.
Domnul Gillenormand si ntoarse nitelus capul, l vzu pe
Theodule si urm :
Si cnd te gndesti, caraghiosul sta a avut neobr
zarea s se Iac, m rog, carbonaro 1 De ce-ai plecat din
casa mea ? Ca s te duci s te Iaci republican. Stai !
nainte de toate poporul nu-ti vrea republica, n-o vrea,
are bun-simt, stie bine c regi au Iost ntotdeauna si c
vor Ii ntotdeauna, stie bine c, la urma urmei, poporul
nu e dect popor, putin i pas de republica ta, idiotule !
Capriciul sta e destul de groaznic ! S te ndrgostesti
de Mo Duchene, s Iaci ochi dulci ghilotinei, s cnti ro
mante din chitar sub balconul anului 1793 ti vine s
scuipi pe toti tinerii stia, att snt de dobitoci! Toti snt
asa ! N-a scpat unul! Le ajunge s respire acrul strzii,
1
Golanii (n limba spaniol n original),
!
Schimbul de cuvinte tari ntre Carnst sl Fouch se explic
astIel : In 1815, dup Waterloa, Fouche, Iost ministru al politiei sub Na-
poleon, dup ce Iusese membru al Conventiunii, si renegase trecutul si-i
servea pe Burboni ; dimpotriv, Lazare Carnot, Iost membru al Comitetului
salvrii publice, n care calitate organizase armatele republicii si asigurase
victoriile mpotriva austro-prusacilor din 17931794, reIuzase n 1804, ca
membru al tribunalului, s aprobe proclamarea imperiului. Napoleon l
tinuse deci la distant. Numai n zilele grele din 1814 Icuse din nou apel
la dnsul, iar pe timpul celor ,o sut de zile" l numise ministru de interne.
Dup Waterloo, Burbsnii l-au exilat ca ,regicid" ; cu acest prilej s-a petrecut
scena evocat de personajul Gillenormand.
260
ca s-si piard :z:l ratiunii. Veacul al XlX-lea e o otrav. Prima
puslama venit las s-i creasc o barb de tap, se crede cineva, si pe
btrnii lui printi i pune n c:i. Asta nseamn s Iii republican, s Iii
romantic. Ce e aia romantic ? Te rog s Iaci bine s-mi spui ce nseamn
asta. Toate nebuniile cu putint. Acum un an, asta nsemna Hematii'. Auzi
dumneata, Hematii t Antiteze, grozvii, care nici mcar nu snt scrise pe
Irantuzeste ! Si pe urm mai au si tunuri n curtea Luvrului. Astea snt
tlhriile vremii noastre.
Ai dreptate, unchiule ! spuse Theodule.
Domnul Gillenormand ncepu iar :
Tunuri n curtea muzeului ! La ce bun ? Ce ai cu
mine, tunule ? Vrei sa tragi n Apollo din Belvedere ?
Ce are a Iace ncrctura tunului cu Venus de Medicis ?
Ah ! tinerii stia din ziua de azi snt toti niste potlogari.
Ce mare lucru e Benjamin Constant al lor ? ! Si cei ce nu
snt netrebnici snt ntri. Fac tot ce pot ca s se ur-
teasc, snt prost mbrcati, le e Iric de Iemei, pe lng
Iuste parc cersesc de se prpdesc Iemeile de rs ; pe
cinstea mea, ai spune c le e rusine si de dragoste. Snt
pociti, pe deasupra, mai snt si prosti, repet jocurile de
cuvinte ale lui Tiercelin si Potier
2
, au haine ca niste
saci, veste de grjdari, cmsi de pnz groas, panta
loni de pnur, cizme de toval si cum snt pe din aIar
asa snt si pe dinuntru. Te-ai putea Iolosi de vorba lor
ca s le pingelesti ghetele rupte. Si toat droaia asta de
copii mai are si preri politice. Ar trebui s Iie opriti cu
asprime de a avea preri politice. Fabric sisteme, reIac
societatea, surp monarhia, doboar toate legile, pun
podul n locul pivnitei si pe portarul meu n locul rege
lui, zdruncin Europa din temelii, zidesc din nou lumea
Si, ct despre dragoste, se uit cu coada ochiului la pi
cioarele spltoreselor cnd se suie n crut ! Ah!
Marius! Ah! Golanule! Auzi, s mearg el s urle
ntr-o piat public ! S discute, s dezbat, s ia m-
' Tragedie romantic de Victor Hugo, a crei premier a
av:t loc la Comedia France: in februarie 1830.
2
Autori de vodeviluri.

suri ! Ei numesc astea msuri, vezi doamne ! Dezordinea se
micsoreaz si ajunge un Ileac. Am vzut haosul, vd acum harababura.
Niste scolari s se sItuiasc cu privire la garda national, asta n-ai s-o
vezi nici la slbaticii din America ! Slbaticii umbl n pielea goal, cu
cptna mpopotonat ca un pmtuI de rachet ', cu o ghioag n lab, dar
nu snt att de dobitoci ca bacalaureatii stia. Pocitanii de doi bani ! stia
Iac pe priceputii si pe stpnii ! Se sItuiesc si-si pun mintea la btaie !
Asta-i sIrsitul lumii. Fr doar si poate c e sIrsitul acestui nenorocit glob
pmntesc. Ii mai trebuie un ultim sughit. II scoate Franta. SItuiti-v,
caraghiosilor! Si o s se ntmple lucrurile astea atta vreme ct au s-si
tot citeasc ziarele pe sub arcadele Odeonului, cost numai o para si
bunul lor simt, si inteligenta, si inima, si suIletul, si mintea lor pe
deasupra. Ies de acolo si-o dau naibii de Iamilie. Toate ziarele snt ciumate
; toate, chiar si Drapelul alb I In deIinitiv, Martainville
2
era iacobin. Ah !
doamne sIinte ! poti s te lauzi c l-ai scos din srite pe bunicu-tu !
Fr ndoial, spuse Theodule.
Si, proIitnd de Iaptul c domnul Gillenormand se oprise
ca s rsuIle, lneierul adug solemn :
N-ar trebui s existe alt jurnal dect Monitorul si
alt carte dect Anuarul militar.
Domnul Gillenormand urm :
Ca si Sieyes
3
al lor ! Un regicid care sIrseste pnin
a Ii senator ! ntotdeauna sIrsesc asa ! si scot ochii
tutuindu-se cetteneste, ca s ajung s-si spun ,dom
nule conte". Domnul conte de-o schioap al ucigasilor
din septembrie ! FilozoIul Sieyes ! E drept c n-am Icut
' Jolant de raquette. joc prin care bucat de plut
mpodobit cu pene e azvrlit cu racheta.
2
Ziarist din timpul restauratiei, directorul ziarului regalist
Drapelul
alb. Se alturase Burbonilor dup cderea lui Napoleon, pe care-l slu
j
5ise mai nainte.
3
Abate Irancez, care n 1789 a jucat un rol nsemnat n
revolutie.
A 5artici5at, n 17!W, la lovit:ra de slat a Iui Napoleon si a detinut
n noul regim demnitatea de ,,al doilea cons:l". Mai (rzin, Na5clen
l-a Icut senatur ?. imperiului.
262
niciodat mai mult haz de IilozoIiile unor astIel de Iilo-, zoIi
ca de ochelarii mscriciului de la Tivoll' l-am vzut ntr-o zi pe
senatori trecnd pe cheiul Malaquais kn mantii de catiIea violet,
presrat cu albine de aur Si cu plrii ca pe timpul lui Henric al IV-
lea. Erau sluti. Parc erau maimutele de la curtea tigrului. Cetteni, v
declar c progresul vostru e o nebunie, c umanitatea voastr e un vis, c
revolutia voastr e o crim, c republica voastr e un monstru, c
tnra voastr Iecioar Franta iese din bordel, si v spun asta cu con-
vingere tuturora, oricine ati Ii voi, publicisti, economisti, legisti, chiar de-
ati Ii mai priceputi n ale liberttii, egalittii si Iraternittii dect satirul
ghilotinei ! S-o stiti de la mine, domnilor !
Asa e ! strig locotenentul. E Ioarte adevrat.
Domnul Gillenormand se opri n mijlocul unui gest, se
ntoarse, l privi pe lncierul Theodule drept n ochi si-i spuse :
Esti un ntru !
plrie cu marginile late, care preau ntotdeauna noi, o cravat
neagr si o cmas de quaker, adic alb ca zpada, dar de pnz groas. O
Iemeie de strad, care trecea ntr-o zi pe lng el, spuse : ,Uite un vduv tare
curtel I" Avea prul Ioarte alb.
Cnd Iata care-l ntovrsea veni ntia oar s se aseze lng el, pe
banca pe care parc o adoptaser, era o Ietit de vreo treisprezece sau
paisprezece ani, att de slab, nct prea urt, stngace, nensemnat si care
Igduia poate s aib cndva ochi destul de Irumosi. Numai c-i tinea
totdeauna ridicati, cu o sigurant neplcut. Era mbrcat btrneste si
copilreste totodat, ca Ietele n pension la clugrite ; purta o rochie prost
croit de ln merinos, neagr si groas. Prea un tat cu Iiica lui.
Marius l privi cu luare-aminte, vreo dou sau trei zile, pe omul
acela btrn, care nu era nc un mosneag, si pe Ietita aceea, care nu era nc
Iormat, iar dup asta nu le mai ddu nici o atentie. In ceea ce l privea pe el,
preau c nici nu-l vzuser. Vorbeau amndoi, linistiti si nepstori. Fata
sporovia ntr-una, vesel. Btrnul vorbea putin si, din cnd n cnd, si pleca
asupra ei ochii plini de o dragoste printeasc nespus de gingas.
Marius si luase obiceiul mecanic de a se plimba pe aleea aceea. Ii
ntlnea ntotdeauna.
Iat cum se ntmpla :
Marius sosea de cele mai multe ori pe la captul dimpotriv al aleii.
O strbtea n toat lungimea, trecea prin Iata bncii lor, se ntorcea pn la
captul de unde venise si apoi ncepea din nou. In plimbarea lui, Icea acest du-
te-vino de cinci sau sase ori, si plimbarea si-o Icea de cinci sau sase ori pe
sptmn, dar Ir s ajung s se salute cu oamenii de pe banc. Personajul
acela si Iata, oricum ar Ii Iost si poate tocmai Iiindc preau a ocoli orice
privire, atrseser Iireste atentia ctorva studenti, care se plimbau din cnd n
cnd n lungul si n latul Pepinierei, cei silitori dup cursuri, iar
266
ceilalti dup partidele lor de biliard. CourIeyrac, care era printre cei
din urm, se uitase la ei ctva vreme, dar, gsind c Iata e urt, se dduse
repede si grijuliu la o parte. Fugise ca un part', aruncndu-le o porecl. Im-
presionat numai de rochia copilei si de prul btrnului o numise pe Iat
domnioara Lanoire si pe tat, domnul Leblanc
2
, att de bine nct, Iiindc nimeni
de altIel nu-i cunostea si nu le stia numele, porecla se Icuse nume. Studentii
spuneau : ,Ah .' Domnul Leblanc st pe banc !" si Marius, la Iel cu ceilalti,
gsise e e mai simplu s-l numeasc pe domnul acela necunoscut domnul
Leblanc.
Pentru usurinta povestirii, vom Iace si noi ca si ei si-i vom spune
domnul Leblanc.
Marius i vzu astIel n primul an aproape zilnic, la aceeasi or.
Brbatul i era pe plac, dar Iata i prea destul de posac.
II
,LUX FACTA EST"
3

In cel de-al doilea an, adic tocmai n acel punct al povestirii la
care a ajuns cititorul, se ntmpl asa Iel nct Marius si ntrerupsese, Ir s
stie el nsusi prea bine de ce, obiceiul de a se plimba prin grdina Luxem-
bourgului si trecur aproape sase luni Ir ca el s mai pun piciorul pe aleea
aceea. In sIrsit, ntr-o bun zi, se ntoarse acolo ; era ntr-o dimineat senin
de var. Marius era vesel, asa cum e oricine cnd e vreme Irumoas. I se prea
c poart n inim tot viersul psrilor pe care le auzea si toate Irnturile de
cer albastru pe care le zrea printre Irunzele copacilor.
1
Prtii, popor strvechi scit, nu oraii niciodat asa de
primejdiosi ca atunci cnd, preIcndu-se c& Iug, aruncau peste umr sgeIi
n dusmanii care-i urmreau.
3
Lanoire (Ir.) - cea neara ; Leblanc (It.) ,' alb.
' Si se IScu l:2ini (citat din scripturi).
267
Se duse de-a dreptul la ,aleea lui" s, cnd ajunse Ia capt, zri pe
aceeasi banc perechea bine cunoscut. Numai c, atunci cnd se apropie,
brbatul era acelasi, dar i se pru c Iata e alta. Fptura pe care o vedea acum
era nalt si Irumoas si avea Iormele cele mai ncnttoare pe care le are Iemeia
n clipa cnd nc se mai mbin cu cele mai naive gingsii ale copilului ; clip
trectoare si nevinovat, pe care nu pot s-o tlmceasc dect vorbele astea :
cincisprezece ani. Avea un minunat pr castaniu, cu ape aurii, o Irunte care
prea de marmur, obraji Icuti parc din petale de Iloare, de un trandaIiriu
palid, tulburtor de albi, o gur minunat din care vorba iesea ca un cntec si
zmbetul ca o lumin, un cap pe care RaIael i l-ar Ii dat Mriei, pus pe un gt pe
care Jean Goujon i l-ar Ii dat Venerei. Si, ca nimic s nu-i lipseasc acestui chip
ncnttor, nasul ei nu era Irumos, era drgut;
n
'
c
' drept, nici adus, nici italian,
nici grec ; nasul ei era parizian, adic spiritual, Iin, neregulat si pur, nasul acela
care-i scoate din srite pe pictori si-i Iarmec pe poeti.
Cnd Marius trecu pe lng ea, nu putu s-i vad ochii, mereu cu
pleoapele lsate. Nu-i vzu dect genele lungi, castanii, pline de umbr si de
sIial.
Asta n-o mpiedica pe Irumoasa copil s zmbeasc, ascultnd pe
brbatul cu pr alb care i vorbea, si nimic nu era mai rpitor ca zmbetul acela
Iraged, cu ochii plecati.
In prima clip, Marius crezu c era o alt Iat a aceluiasi printe,
desigur sor cu cea dinti, dar cnd plimbarea lui, totdeauna aceeasi, l aduse a
doua oar prin Iata bncii si cnd se uit la ea cu luare-aminte, si ddu seama c
tot ea era. In sase luni Ietita se Icuse Iat ; iat tot. Nimic mai obisnuit ca
Ienomenul acesta. Vine o clip n care Ietele nIloresc ct ai clipi din ochi si
dintr-o dat se preIac n trandaIiri. Ieri le-ai lsat copii, azi te nelinistesc.
268
l-ata asta nu n:2ai c crescuse, dar se idealizase. Asa cum n aprilie
ajung trei zile pentru ca unii arbori s se umple de Ilori, ei i ajunseser sase
luni ca s se n-vesmnte n fr:2:se(e. Aprilie al ei sosise.
Se ntmpl uneori s vezi oameni care, din sraci si meschini, parc
se desteapt si trec deodat de la strm-toare la Iast, cheltuiesc n dreapta si-n
stnga si ajung dintr-o dat strlucitori, risipitori si mrei. Asta depinde de un
venit pe care l-au ncasat: au avut ieri o scadent. Asa si Iata : si ncasase
cstigul pe sase luni.
Si apoi nu mai era eleva de pension cu plrie de plus, cu rochie
de ln merinos, cu ncltminte scolreasc si cu mini rosii ; o dat cu
Irumusetea i se nscuse si gustul ; era o Iptur bine mbrcat, de o elegant
simpl si bogat, Ir a Ii cutat. Purta o rochie de damasc negru, o pelerin
din aceeasi stoI si o plrie de mtase alb. Mnusile albe i subliniau gingsia
mi-iiiior, care se jucau cu minerul de Iildes chinezesc al unei umbrele, si
ncltmintea de mtase i desena piciorul mic. Cnd treceai pe lng ea,
mbrcmintea ei revrsa o mireasm Iraged si ptrunztoare.
Brbatul ns era mereu acelasi.
Cnd Marius se apropie de ea pentru a doua oar, Iata si ridic
ochii. Erau de un albastru ceresc si adnc, dar n acest azur voalat nu vedeai
nc dect privirea unui copil. Se uit la Marius cu nepsare, ca si cum s-ar Ii
uitat la un tnc care ar Ii alergat pe sub sicomori, sau la vasul de marmur ce
umbrea banca, iar Marius si urm si el plimbarea, gndindu-se la altceva.
Mai trecu de vreo patru sau cinci ori pe lng banca pe care
sttea Iata, Ir ca mcar s-si ntoarc ochii spre ea.
In zilele urmtoare veni iar, ca de obicei, la Luxem-bourg; i gsi,
ca de obicei, tot aici pe ,tatl cu Iata", dar nu le mai ddu atentie. Nu se mai
gndi la Iata asta nici acum, cnd se Icuse Irumoas, asa cum nu se gndea la ea
cnd era urt. Trecea ntotdeauna Ioarte aproape de banca pe care sttea ea,
pentru c asa se obisnuise.
269

LUM
cldut, Lu
umbr si de
si cum n
dimineat, s
desisul ca
deschisese n
gndea la ni
pe lng b
ochii la el, p
privirea Iete
spune. Nu e
o Iulgerare
si vzu de
nu erau och
unui copil, c
se deschise
nchisese re
Iat se uit
ce se aIl acolo !
Aceast ntie privire a unui suIlet care nu se cunoaste
nc e ca zorile pe cer. E desteptarea a ceva strlucitor si
necunoscut. Nimic n-ar putea s redea Iarmecul primejdios al
acestei licriri neasteptate, care lumineaz nedeslusit si Ir de
veste negurile minunate si care e Icut din toat nevinovtia
prezentului si din toat patima viitorului. E un Iel de tandrete
nehotrt, care se descoper la ntmplare si asteapt. E o curs pe
care nevinovtia o ntinde Ir s vrea si n care prinde inima tot
Ir vrere si Ir s stie. E o Iecioar care priveste ca o Iemeie.
Acolo unde cade privirea asta, se naste aproape tot-
deauna o visare adnc. Toate nevinovtiile si toate patimile se
strng n raza asta cereasc si Iatal, care, mai mult dect cea mai
iscusit ochead a unei cochete, are puterea magic de a Iace s
nIloreasc,
suIlet, Iloare
de miresme
cheam iubi
lui, Marius
vesmintelor
oar si d
necuviinta s
270
care le Icea ducndu-se s se plimbe la Luxembourg cu hainele
lui ,de toate zilele" si anume cu o plrie cu panglica rupt, cu niste
bocanci de crutas, cu pantaloni negri, albiti la genunchi, si cu un surtuc
negru, decolorat n coate.
IV
NCEPUTUL UNEI BOLI GRELE
A doua zi, la ora obisnuit, Marius si scoase din dulap haina cea
nou, pantalonii noi, plria nou si ghetele noi; mbrc toate vesmintele
acestea, si puse mnusile, lux costisitor, si plec la Luxembourg.
Pe drum l ntlni pe CourIeyrac si se Icu c nu-l vede. Ajungnd
acas, CourIeyrac le spuse prietenilor lui : ,Am ntlnit plria nou si
hainele cele noi ale lui Marius, cu Marius n ele. Se ducea, Ir ndoial,
la vreun examen. Prea att de dobitoc !"
Cnd ajunse la Luxembourg, Marius ddu ocol bazinului si privi
lebedele, apoi rmase mult vreme n contemplatie n Iata unei statui cu
capul negru, mucegit si creia i lipsea un sold. Lng bazin sttea un
burghez burtos de vreo patruzeci de ani, care tinea de mn un copilas de
cinci ani si-i spunea : ,Fereste-te de tot ce e prea mult! Biete, tine-te tot
att, de departe de despotism ca si de anarhie. " Marius l ascult pe
burghez, apoi mai Icu o dat ocolul bazinului. Se ndrept n sIrsit pe
,aleea lui", ncet, ca si cum i-ar Ii prut ru de ce Icea. S-ar Ii spus c
era deopotriv de ndemnat Si de mpiedicat s mearg ntr-acolo. Nu-si
ddea de loc seama de asta si credea c Iace Ia Iel ca n Iiecare zi. Iesind
pe alee, zri la captul cellalt, pe ,banca lor", pe domnul Leblanc cu Iata
lui. si ncheie haina pn sus, o trase bine ca s nu Iac vreo cut, arunc o
privire multumit asupra apelor lucioase ale pantalonilor si se ndrept spre
banc. Mergea ca la atac, 5lin de o dorint
271
de cucerire. Asadar, spun c se ducea spre banca aceea, cum as
spune c Hanibal nainta asupra Romei.
De altIel, toate aceste miscri erau mecanice si el nu-si ntrerupsese
de Iel sirul gndirii. Se gndea n clipa aceea c Manualul de bacalaureat era o
carte proast si c Iusese redactat cu sigurant de niste mari ntri, deoarece
erau analizate acolo drept capodopere ale mintii omenesti trei tragedii de
Racine si o singur comedie de Moliere. O ureche i tiuia ascutit. Pe cnd se
apropia de banc, si netezea cutele hainei si privirile i se atinteau asupra Ietei.
I se prea c Iata asta umple tot captul aleii cu o licrire palid si albastr.
Pe msur ce se apropia, pasul i se ncetinea. Ajuns la o oarecare
deprtare de banc, cu mult nainte de captul aleii, se opri, si, Ir s stie de
ce, se ntoarse din drum. Nici mcar nu-si spuse c nu merge pn la capt.
Abia dac Iata putuse s-l zreasc de departe si s vad ct era de chipes cu
hainele lui cele noi. Cu toate astea, se tinea Ioarte drept, ca s Iie artos, n
cazul cnd l-ar privi cineva din spate.
Ajunse la captul cellalt, apoi se ntoarse, si de data asta se
apropie ceva mai mult de banc. Cnd se aIl la ctiva pasi de ea, nu se simti n
stare s mearg mai departe si sovi. I se pruse c Iata si ntorsese Iata spre
el. Cu toate astea, Icu o sIortare brbteasc si violent, si stpni soviala si
merse nainte. Peste cteva clipe, trecea prin Iata bncii, teapn si sigur de el,
rosu pn n crestet, Ir s ndrzneasc s arunce vreo privire nici n
dreapta, nici n stnga, cu mna la piept, ca un brbat de stat. In clipa cnd trecu
pe sub gura de Ioc ce pndea din locul acela, simti o btaie de inim nIricos-
toare. Ea purta, ca si n ajun, rochia de damasc si plria de mtase. El auzi o
voce nespus de gingas, care era desigur ,vocea ei". Vorbea linistit. Era Ioarte
Irumoas. Marius simtea acest lucru, cu toate c nu cuta s-o priveasc. ,Cu
toate astea, se gndea el, ea nu s-ar putea opri s aib stim si consideratie
pentru mine, dac ar sti c eu snt adevratul autor al disertatiei despre
Marcos Obregon de la Ronda, pe care domnul Frantois
272
de NeuIchteau a pus-o, ca Iiind a lui, n Iruntea lui Gil Blas
editat de el." '
Trecu de banc, merse pn la marginea aleii, care era Ioarte
aproape, se ntoarse napoi si mai trecu o dat prin Iaa Ietei celei Irumoase. De
data asta era tare palid. De altIel, nu simtea dect ceva ct se poate de
neplcut. Se deprta de banc si de Iat si, cu spatele la ea, si nchipui c-l
priveste si ncepu s se poticneasc.
Nu mai ncerc s se apropie de banc, se opri pe la mijlocul aleii
si acolo Icu ce nu Icea niciodat, se asez, aruncnd priviri n dreapta si-n
stnga si gndin-du-se, n strIundurile cele mai nebnuite ale mintii, c la urma
urmei ar Ii greu ca Ipturile crora el le admira plria alb si rochia neagr s
Iie cu totul nepstoare Iat de pantalonii lui bine clcati si surtucul lui cel nou.
Dup un sIert de ceas se ridic, parc ar Ii vrut din nou s se
ndrepte spre banca aceea pe care o nconjura un nimb. Cu toate astea, rmase
n picioare nemiscat. Pentru prima oar, de cincisprezece luni ncoace, si
spuse c domnul care se aseza n Iiecare zi acolo mpreun cu Iiic-sa l
bgase de seam Ir ndoial si gsea poate c struinta lui e ciudat.
Tot pentru prima oar simti c nu e cuviincios s-i dea
necunoscutului acestuia, Iie chiar si n tainita gn-durilor lui, porecla de domnul
Leblanc.
Sttu astIel vreo cteva minute, cu capul plecat si Icnd desene
pe nisip cu btul pe care l avea n mn.
Apoi se ntoarse deodat cu spatele spre banca domnului Leblanc si
a Iiicei acestuia si o lu spre cas.
In ziua aceea uit s mnnce. Nu-si ddu seama dect seara, la
ceasurile opt, si, Iiindc era prea trziu ca s
1
&arcos de Obregon este un roman picaresc spaniol (1618) de
Vicente Martinez Espinel, lucrare cu caracter autobiograIic, povestind viata
de aventuri a autorului. Nicolas-Louis Francois, zis de NeuIchteau, Iusese
ministru de interne n timpul directoriului (1798). Se ocupase mai nainte si
s-a ocupat si dup aceea de literatur sI de lucrri de erudi(ie. Sub
restauratie aprea romanticilor ca un tntr-ziat. Gil Blas, roman de avent:ri
si de moravuri de Alain-Rene Lesage, publicat ntre 1715 si 1735.

m

se mai duc n strada Saint-
Jacques, si spuse : Iie ! si
mnc o bucat de pine. Nu
perie hainele si le mpturi cu
V
TOT FELUL DE
CAD PE CAPUL
A doua zi, coana Bougon '
pe btrna portreas, locatar
viciu a cocioabei Gorbeau, pe
doamna Burgon, dup cum
de CourIeyrac nu respecta
de seam cu uimire c
nele lui cele noi.
Marius se ntoarse la
departe de banca lui de la
ajun, privind de departe si
rochia neagr si mai ales
si nu se ntoarse acas
Luxembourgului. Nu-i vzuse
Iiica sa plecnd. si spuse c
poarta dinspre strada Vestului.
cteva sptmni, cnd se
putu s-si aminteasc cu nici
n seara aceea.
A doua zi, coana Bougon
a treia oar. Marius iesea tot
Trei zile la rnd ! rosti ea.
ncerc s-l urmreasc,
si cu pasi Ioarte mari ; era un
cale urmrirea unei cprioare.
din ochi si se ntoarse acas
de astm si Iurioas.
s-ti pui hainele bune n
alerge dup tine !"
' mbuInat (Ir.).
Marius se dusese la Luxembourg.
Fata era acolo cu domnul Leblanc. Marius se apropie ct
putu mai mult, preIcndu-se c citeste o carte, dar rmase totusi Ioarte
departe. Se ntoarse apoi la banca lui, unde rmase vreo patru ceasuri
privind la vrbiile care topiau pe alee si care i se preau c-si bat joc de
el.
Se scurser astIel vreo cincisprezece zile. Marius se ducea
la Luxembourg nu ca s se plimbe, ci ca s se aseze n acelasi loc,
Ir s stie de ce. O dat ajuns acolo, nu se mai clintea. si punea n
Iiecare dimineat hainele noi, sttea ascuns, si a doua zi o lua de la
capt.
Fata era Ir ndoial minunat de Irumoas. Singura critic
pe care puteai s i-o aduci era nepotrivirea dintre privirea ei trist si
zmbetul ei vesel, ceea ce-i ddea un aer oarecum rtcit si Icea ca n
anumite clipe chipul acela blnd s devin ciudat, Ir a nceta totusi de a
Ii ncnttor.
VI
PRIZONIER
Intr-una din ultimele zile ale celei de a doua sptmni, Marius
sedea, ca de obicei, pe banca sa si tinea n mn o carte deschis ; de
dou ore nu mai ntorsese nici o Iil. Deodat tresri. La captul aleii se
petrecea un eveniment. Domnul Leblanc si cu Iiica sa se sculaser de pe
banc, Iata luase bratul tatlui si amndoi se ndreptau ncet spre
mijlocul aleii, unde se aIla Marius. Marius si nchise cartea, apoi o
deschise din nou si se sili s citeasc. Tremura. Aureola venea drept
spre el. ,Ah ! doamne ! n-o s mai am timp s iau o atitudine cum tre-
buie. " In vremea asta, omul cu prul alb si tnra Iat se apropiau. I se
pru c tine un veac si nu trecuse dect o clip. ,Ce-or Ii cutnd pe aici
? se ntreb el. Cum ? Ea are s treac prin locul acesta ! Picioarele ei
vor atinge nisipul aleii, la doi pasi de mine !" Era tulburat, ar Ii vrut s
Ii e Ioarte Irumos, ar Ii vrut s aib pe piept
18*
'
cru
Auzea cum se a
si msurat al pa
c domnul Lebl
mnioas. ,Oare
mi vorbeasc ?"
capul n jos ; c
erau chiar lng
n treact ; l
duios si vistor,
s se nIioare din
se pru c-l mus
se apropie de ea
eu !"
Ma
nmrmurit n I
raze si de nemr
si
jeratic. Ea venis
Si apoi, cum l-a
Irumoas nc d
Frumoas, de
Ieminin si ng
desvrsit, car
Petrarca si n I
ngenuncheat. 1
albastrul cerului. In acelasi timp se simtea Ioarte rusinat pentru c
avea ncltmintea prIuit.
Era sigur c si ea i privise ncltmintea.
O urmri cu ochii pn ce pieri. Apoi ncepu s se plimbe
ca un nebun prin Luxembourg. Din cnd n cnd, rdea singur si vorbea
cu glas tare. Privea att de vistor spre ddacele copiilor, net Iiecare
din ele credea c s-a ndrgostit de ea.
Iesi din Luxembourg ndjduind s-o regseasc pe strad.
Sub arcadele Odeonului se ntlni cu CourIeyrac si-i spuse
: ,Vino s cinezi cu mine". Merser mpreun la Rousseau si cheltuir
sase Iranci. Marius mnc cu poIt, ca un cpcun. Dete sase gologani
chelnerului. La desert i spuse lui CourIeyrac : ,Ai citit gazeta ? Ce
discurs Irumos a tinut Audry de Puyraveau ' !"
Era ndrgostit nebuneste.
Dup cin, i spuse lui CourIeyrac : ,Te invit la teatru".
Merser mpreun la Porte Saint-Martin ca s-l vad pe
1
Industrias si om politic Irancez din timpul monarhiei
cenzitare. Deputat sub restauratie, a Icut o opozitie crncen
regimului reactionar de atunci si a ndemnat Ia revolutie n iulie
1830.

Frederik ' n Lauberge des Andrets. Marius se distra de minune.
In acelasi timp, se slbtici parc si mai tare. La iesirea din teatru
nici nu se uit la jartiera unei modiste care srea peste bltoace si i se Icu
scrb cnd Cour-Ieyrac spuse : ,Mi-ar Iace plcere s-o trec si pe Iemeia asta n
colecIia mea !"
Pentru a doua zi, CourIeyrac l poItise la prnz la caIeneaua
Joltaife. Marius se duse si mnc si mai mult dect n ajun. Era gnditor si
Ioarte vesel.
S-ar Ii' spus c prindea orice prilej ca s rd cu hohote, mbrtisa
cu dragoste un provincial oarecare, care-i Iusese prezentat. In jurul mesei se
Icuse un cerc de studeni si se vorbi despre neroziile ce se spun la Sor-bona
de la catedr si pe care statul le plteste scump ; apoi veni vorba despre
greselile si lipsurile dictionarelor si prozodiilor Quicherat
2
. Marius ntrerupse
discutia ca s strige :
Cu toate astea, e Ioarte plcut s ai o decoraIie !
Ba e caraghios, i spuse ncet CourIeyrac lui Jcan
Prouvaire.
Dimpotriv rspunse Jean Prouvaire e Ioarte
serios.
Era serios ntr-adevr. Marius era n primul ceas plin de violenta
si de ncntarea cu care ncep pasiunile mari.
0 singur privire Icuse toate acestea. Cnd Iitilul e
pus, cnd incendiul e gata s izbucneasc, nimic nu-i mai
simplu : o privire este o scnteie.
Era hotrt: Marius iubea o Iemeie. Soarta lui intra n
necunoscut.
Privirea Iemeilor se aseamn cu unele masinrii, linistite n
aparent, dar nspimnttoare. Treci pe lng ele n Iiecare zi linistit si
nevtmat, Ir nici o bnuial. Vine o clip cnd uiti chiar c snt acolo. Te
duci si vii, vorbesti, visezi, rzi. Deodat te simti prins. S-a
1
Frederik Le2atre, acIor celebru care a creat n
Lauberg des
Andrets tipul att de popular al Iui Robert Macaire, un ocnas eva
dat, un rzvrtit mpotriva societtii burgheze.
Erudit Iilolog Irancez din secolul trecut.
277
>
sIr
nhtat, privire
prins, nu stii d
vreunul din g
ntr-o clip de
Esti pierdut.
totul. O nlnt
pune stpnire
zadar. Nici un
mai e cu putint
n roti, din sp
chin n chin, t
ta, viitorul tiu
dup cum vei
Iiinte rutcioa
nobile, nu vei
masin n-sp
desIigurat de ru
de pasiune.
LE LITE
LSATA
PRESUP
Sin
desprinderea de orice, independenta, mndria, dragostea de natur,
lipsa unei activitti zilnice si productive, viata n sine, Irmntrile
tainice ale castittii, admiratia n Iata creatiunii l pregtiser pe
Marius pentru aceast stpnire care se numeste patima dragostei.
Cultul pe care-l purta tatlui su ajunsese ncetul cu ncetul o
religie si, ca orice religie, i se cuibrise n Iundul suIletului. Ii
trebuia ceva pe primul plan. Si veni dragostea.
Trecu o lun ntreag n timpul creia Marius se duse
zilnic la Luxembourg. Cnd sosea ora, nimic nu-l mai putea tine
pe loc. ,E de serviciu", spunea CourIeyrac. Marius tria ntr-o
nentare. Era sigur c Iata l privea.
Ajunsese ndrznet si se apropia de banc. Totusi, nu
mai trecea pe dinaintea ei, supunndu-se n acelasi timp uinstinctului
de sIial si instinctului de prevedere al ndrgostitilor. Socotea c e
bine s nu atrag ,atentia tatlui". si potrivea opririle ndrtul
arborilor si al statuilor, cu un machiavelism adnc, n asa Iel ca s
se lase vzut ct mai mult de tnra Iat si ct mai putin cu putint
ele domnul cel btrn. Uneori rmInea nemiscat timp de o
jumtate de or n :2bra unui Leonida sa:
278
a unui Spartacus oarecare, tinnd n min o carte pe deasupra
creia ochii lui, ridicndu-se ncet, cutau pe Irumoasa Iat, si ea, din parte-i, si
ntorcea spre el proIilul ncnttor, cu un surs nedeslusit. In timp ce vorbea n
chipul cel mai Iiresc si mai linistit din lume cu omul cu prul alb, ea si
ndrepta asupra lui Marius toat visarea din ochii ei Ieciorelnici si ptimasi.
Siretenia strveche, pe care Eva a stiut-o nc din prima zi a lumii si pe care
orice Iemeie o stie nc din prima zi a vie(ii sale. Gura ei rspundea unuia, iar
privirea rspundea celuilalt.
Trebuie s credem, totusi, c domnul Leblanc ncepuse s bnuiasc
ceva, cci adesea, cnd sosea Marius, se ridica de pe banc si se plimba ncoace
si ncolo. Prsise locul lor obisnuit si alesese, la cellalt capt al aleii, banca
vecin cu Gladiatorul, ca si cum ar Ii vrut s vad dac Marius i va urmri si
acolo. Marius nu pricepu si Icu aceast greseal. ,Tatl" ncepu s nu mai Iie
punctual si n-o mai lua zilnic pe ,Iiica lui". Uneori venea singur si atunci
Marius pleca. Alt greseal.
Marius nu se mai Ierea de aceste semne. Din Iaza sIielii trecuse
progres Iiresc si de nenlturat n Iaza imprudentei. Dragostea lui crestea.
O visa n toate noptile. Apoi i mai venise o Iericire neasteptat, ca uleiul
peste Ioc, care l lega si mai tare la ochi. Intr-o sear, pe nnoptate, gsise o
batist pe banca de pe care ,Leblanc si Iiica sa" se ridicaser. O batist simpl
de tot si Ir broderie, dar alb, Iin si care i se pru c raspndeste un parIum
nemaisimtit. O lu cu nIrigurare. Batista era brodat cu initialele U.F. Marius
nu stia nimic despre Irumoasa copil : nici Iamilia, nici numele, nici unde
locuieste ; aceste dou litere erau primul lucru pe care-l aIlase despre ea,
initialele slvite pe care el ncepu de ndat s-si cldeasc nchipuirile. U era
desigur pronumele. Ursula 1 se gndi el, ce nume Iermector. Srut batista, o
mirosi, si-o puse pe inim, pe trup n timpul zilei, iar noaptea, ca s adoarm,
si acoperi buzele cu ea.
*~ II simt tot suIletul ! strig el.
279
Batista era a domnului btrn, care, pur si simplu, o
pierduse.
In zilele care urmar acestui noroc, el nu se mai art
n Luxembourg dect srutnd batista si apsndu-si-o pe inim.
Frumoasa copil nu pricepea nimic si-i arta asta prin semne
discrete.
O, nevinovtie ! spunea Marius.
VIU
CHIAR SI INVALIZII POT FI FERICITI
Fiindc am rostit cuvntul nevinovtie si Iiindc nu
ascundem nimic, trebuie s spunem c totusi o dat, ori-ct de
ncnttoare era ,Ursula lui", tot i-a dat un motiv de amrciune
Ioarte serios. Era ntr-una din zilele acelea n care ea l hotra pe
domnul Leblanc s lase banca si s se plimbe pe alee. Un vnticel
vioi de iunie legna vrIurile platanilor. Tatl si Iiica trecuser la brat
prin Iata bncii lui Marius. n urma lor, Marius se ridicase si-i
urmrea cu privirea, asa cum se cuvine cnd ti-e suIletul tulburat
de dragoste.
Deodat, o adiere de vnt, mai poznas dect celelalte
si pesemne aleas ca s-i mplineasc primverii rosturile, suIl
dinspre Pepinier, se abtu peste alee, nvlui Iata ntr-un Iior,
ncnttor, vrednic de nimIele lui Vir-giliu si de Iaunii lui Teocrit',
si-i ridic rochia acea rochie mai sacr dect mantia lui Isis
2

aproape pn la nltimea jartierei. Un picior minunat iesi la iveal.
Marius l vzu. Fu mniat si Iurios.
Fata si trase repede rochia n jos cu o miscare spe-
riat, dar el rmase totusi revoltat. ,,E adevrat c se aIla singur
pe alee. S-ar Ii putut totusi s mai Ii Iost cineva ! Si dac a Iost
cineva ? Se poate oare ntelege un asemenea lucru ? Ceea ce a
Icut ea este ngrozitor."

Poet re ut e di mpene r n icil n ecolut
80
m
Vai .' biata copil ntl Icuse nimic ; nu era dect un singur vinovat,
vintul ; dar Marius, in care se nIiora nedeslusit acel Bartholo ce zace n orice
Che'rubin ', era hotrt s Iie nemultumit si era gelos pn si de umbra lui.
ntr-adevr, asa se trezeste si-si Iace loc n inima omeneasc, Ir
nici un drept, gelozia crnii, atttoare si ciudat. De altminteri, n aIar de
aceast gelozie, nu-i Icuse nici o plcere Iaptul c vzuse piciorul ei minunat ;
ciorapul alb al primei Iemei venite i-ar Ii plcut mai mult.
Cnd ,Ursula sa", dup ce ajunsese la captul aleii, se napoie cu
domnul Leblanc si trecu prin Iata bncii pe care Marius se asezase din nou,
Marius i arunc o privire ursuz si Iioroas. Fata avu o mic tresrire n-
tovrsit de o ridicare a sprncenelor, care nsemna : ,Ce Ii s-a ntmplat ?"
Aceasta a Iost prima lor ,nentelegere".
Abia isprvise Marius s-i Iac aceast mustrare din ochi, cnd
cineva strbtu aleea. Era un invalid Ioarte ncovoiat, Ioarte zbrcit si cu prul
Ioarte alb, ntr-o uniIorm din timpul lui Ludovic al XV-lea, purtnd pe piept
mica decoratie oval de postav rosu cu spadele ncrucisate, crucea SIntul
Ludovic pentru soldati si, pe lng asta, mpodobit cu o mnec Ir brat
nuntru, cu
0brbie de argint si cu un picior de lemn. Lui Marius
1se pru c omul acesta avea o nItisare Ioarte multu
mit. I se pru chiar c btrnul cinic, pe cnd schiopta
alturi de el, i Icuse cu ochiul Irteste si vesel, ca si
cum o ntmplare oarecare i-ar Ii Icut s se nteleag
si s guste laolalt vreun noroc neasteptat. Ce anume
l putea Iace s Iie att de multumit pe acest ciob al lui
Marte ? Ce se petrecuse, oare, ntre piciorul acesta de
lemn si cellalt ? Marius era n culmea geloziei. ,Poate
c a Iost de Iat ! si spuse el. Poate c a vzutI" Si avu
poIt s-l nimiceasc pe invalid.
1
Personaje din comediile lui BeaumarcIoais (secolul al XVIII-
Iea) 7 primul
n
Brbierul din Sevilla, este tipul bIrnului gelos ; cellalt,
n Nunta lui Figaro, ncarneaz adolescenta naiv, plin de spontanei' tate
sincer n exprimarea sentimentelor.

Timpul ns netezeste tot. Aceast mnie a lui Marius mpotriva
,Ursulei", orict de ndrepttit ar Ii Iost, trecu. Pn la urm o iert, dar cu
greu ; trei zile i-a purtat pic. In vremea asta, si tocmai din pricina asta,
patima lui crestea si ajungea pn la nebunie.
IX
ECLIPSA
Am vzut cum Marius descoperise, sau crezuse c descoper,
c Ea se numeste Ursula. PoIta vine iubind. Era ceva s stii c o cheam
Ursula ; dar era putin. Vreme de trei sau patru sptmni Marius trise
din aceast Iericire. Vru s stie unde locuieste Iata.
Fcuse o prim greseal ; czuse n capcana cu banca
Gladiatorului. Mai Icuse si a doua : nu rmsese n Luxembourg cnd
domnul Leblanc venea acolo singur. O Icu si pe a treia, nemsurat : o
urmri pe ,Ursula"
Ea locuia pe strada Ouest, n partea cea mai putin umblat a
strzii, ntr-o cas nou, cu trei caturi, cu o nItisare modest.
Incepnd din acea clip, Marius, pe lng Iericirea de a o
vedea n Luxembourg, avu o Iericire nou : aceea de a o urmri pn acas.
Foamea lui sporea. Stia cum o cheam, i stia cel putin numele
ncnttor, adevratul ei nume de Iemeie. Stia unde locuieste ; vru s stie si
cine era.
Intr-o sear, dup ce-i urmrise pn acas si-i vzuse intrnd pe
poart, intr si el n urma lor si spuse cu ndrzneal portarului :
S-a ntors acas domnul de la etajul nti ?
Nu rspunse portarul domnul de la al treilea.
Fcuse nc un pas. Acest succes l ncuraja pe Marius.
La strad ? ntreb el.

Auzi vorb ! rspunse portarul. Toate odile snt
la strad.
Si cu ce se ocup acest domn ? relu Marius.
282
E rentier, domnule. Un om Ioarte bun, care, desi
nu-i bogat, i ajut pe cei nenorociti.
Cum l cheam ? ntreb iarsi Marius.
Portarul ridic Iruntea si spuse :
Nu cumva domnul e de la politie ?
Marius plec destul de rusinat, dar Ioarte ncntat. nainta.
,Bine, gndi el. Stiu c se numeste Ursula, c este Iiica unui rentier
si c locuieste acolo, n strada Ouest, la etajul al treilea."
A doua zi, domnul Leblanc si Iiica sa nu rmaser dect scurt
vreme n Luxembourg; plecar cnd era nc lumin. Marius i urmri pn n
strada Ouest, cum i era obiceiul. AjungInd la poart, domnul Leblanc o ls pe
Iiica sa s treac ntii, apoi, nainte de a psi pragul, se opri, se ntoarse si-l
privi tint pe Marius.
A treia zi nu mai venir la Luxembourg. Marius i astept
zadarnic toat ziua.
La cderea noptii, se duse n strada Ouest si vzu lumin la
Ierestrele de la etajul al treilea. Se plimb pe sub Ierestre pn cnd se stinse
lumina.
In ziua urmtoare, nimeni la Luxembourg. Marius astept toat
ziua, apoi se duse s Iac de straj sub Ierestre. Sttea asa pn la zece seara.
Cina o lua pe apucate. Frigurile dau trie bolnavului si dragoste ndrgostitului.
In Ielul acesta trecur opt zile. Domnul Leblanc si Iiica sa nu se mai
artau la Luxembourg. Marius Icea presupuneri triste; n timpul zilei nu
ndrznea s pn-deasc la poart, se multumea s mearg pe nnoptate, s
priveasc ndelung lumina rosietic a geamurilor. Din cnd n cnd, zrea prin ele
umbre si inima-i btea nebuneste.
In a opta zi, cnd ajunse sub Ierestre, nu mai era lumin. ,Uite .'
spuse el, n-au aprins nc. Totusi, e ntuneric. Oare s Ii iesit ?" Astept pn la
zece. Pn la miezul noptii. Pn la unu noaptea. Nici o lumin nu se aprinse la
Ierestrele etajului al treilea si nimeni nu se napoie acas. Pec;j Ioarte amrt,
2S3
A doua zi cci el nu tria dect de la o zi la alta
a doua zi nu mai gsi pe nimeni la Luxembourg; se astepta la asta
; pe nnoptate se duse la locuint. Nici o lumin la Ierestre ;
obloanele erau nchise ; tot etajul al treilea era n ntuneric. Marius
btu la poart, intr si-i spuse portarului :
Domnul de la al treilea...
S-a mutat, rspunse portarul.
Marius se cltin si spuse ncet :
Dar de cnd ?
De ieri.
Unde locuieste acum ?
Nu stiu.
Nu si-a lsat noua adres ?
Nu.
Si portarul, ridicnd capul, l recunoscu pe Marius.
Aha, dumneata esti ! spuse el. Asadar, tot politist
erai !

CARTEA A SAPTEA
PATRON-MINETTE
I
MINELE SI MINERII
Toate societtile omenesti au ceea ce se numeste n teatru un al
treilea subsol. Solul social este rscolit pretutindeni, cnd pentru bine, cnd pentru
ru. Lucrri ca acestea se suprapun. Exist galerii superioare si galerii inIerioare.
Acest subsol ntunecat, care uneori se prbuseste sub civilizatie si pe care
nepsarea noastr l calc n picioare, are o culme si un strIund. In secolul trecut
Enciclopedia era o min ' aIlat aproape sub cerul liber, ntunericul, acest
zmislitor mohort al crestinismului primitiv, nu astepta dect un prilej ca s
izbucneasc sub Cezari si s nece n lumin neamul omenesc. Cci n ntunericul
sInt se aIl ascuns lumina latent. Vulcanii snt plini de o umbr n stare s
azvrle Ilcri. Orice lav este ntuneric la nceput. Catacombele n care s-a
slujit prima liturghie nu erau numai pivnitele Romei, ci subteranele lumii ntregi.
Dedesubtul alctuirii sociale, aceast minune urtit ca o cocioab,
aIli spturi de toate soiurile. Este mina religioas, mina IilozoIic, mina politic,
mina economic, mina revolutionar. Unul sap cu ideile, altul cu ciIrele si un
altul cu mnia. Oamenii se cheam si-si rspund dintr-o catacomb ntr-alta.
1
Enciclopedia, dictionarul stiintelor si artelor, publicat de
Diderot Si D'Alembert, era o ,min" Iiindc submina baza regimului Ieudal,
combtnd catolicismul, intoleranta, absolutismul si exploatarea Ieudal.
285
Utopiile si Iac drum pe sub pmnt n aceste jgheaburi. Acolo ele se
despart n toate direcjiilc. Uneori tot acolo se ntlnesc si se nIrtesc. Jean-
Jacques mprumut tr-ncopul su lui Diogene, care-i d n schimb lanterna.
Uneori ele se rzboiesc. Calvin l ia la rost pe Socin. ' Dar nimic nu poate opri
si nici ntrerupe avntul ctre el al tuturor acestor energii si marea activitate
simultan care se zbate, urc si coboar si se ridic din nou n aceste
ntunecimi si care nlocuieste cu ncetul ce e sus cu ce e jos si ce este n aIar
cu ce este nuntru ; nemrginit Iurnicar necunoscut. Societatea abia si d
seama de aceast rscolire care-i las linistit supraIata, dar i schimb
mruntaiele. Cte galerii subterane, tot attea munci Ielurite, tot attea soiuri de
zcminte date la iveal. Ce iese din toate aceste rscoliri adnci ? Viitorul.
Cu ct te cuIunzi mai mult, cu att muncitorii snt mai tainici. Munca
este bun pn la un grad, pe care IilozoIul social stie s-l recunoasc ; dincolo
de gradul acela, e ndoielnic si amestecat ; mai jos devine nIricostoare. La o
anumit adncime spturile nu mai pot Ii ptrunse de spiritul civilizatiei ;
limita pn la care omul poate respira este depsit, iar dincolo de ea s-ar putea
s se iveasc monstri.
Scara care coboar e ciudat ; si Iiecare treapt corespunde unui
etaj unde IilozoIia se poate statornici si unde ntlnesti cte unul din acei
lucrtori, uneori minunati, alteori hidosi. Sub Ioan Huss
2
este Luther, sub
Luther Descartes, sub Descartes Voltaire, sub Voltaire Condorcet, sub
Condorcet Robespierre, sub Robespierre Marat, sub Marat BabeuI
3
. Si
asta
1
Calvin, reIormator religios Irancez ; biserica protestant
nIiintat
de el (Franta, Elvetia, Scotia, Olanda, Ungaria) simpliIica cultul si
ierarhia preoteasc. Socin, reIormator religios italian, respingea trei
mea din teologia crestin-
2
ReIormator religios ceh din secolele XIV-XV.
1
Iacobin. Unul dintre reprezentantii de Irunte ai comunismului
utopic. A ncercat s organizeze un complot mpotriva directoriului, pentru
a relua si continua revolutia social, dar a Iost arestat si executat (1797).
286
merge mereu mai departe ; mai jos, mpclit, la hotarul care
desparte nedeslusitul de nevzut, se zresc alti oameni, ntunecati, care poate c
nici nu exist nc. Cei de ieri snt staIii, cei de mine snt larve. Ochiul mintii
i zreste nelmurit. Plmdeala embrionar a viitorului este una din viziunile
IilozoIului. O lume haotic n stare de It. Ce plsmuire nemaiauzit 1 Saint-
Simon, Owen, Fourier se aIl si ei acolo, n galerii lturalnice.
Desigur, cu toate c un lant dumnezeiesc, nevzut, i leag laolalt,
Ir stirea lor, pe toti acesti pionieri subterani, care aproape totdeauna se cred
izolati si totusi nu snt, muncile lor snt Ioarte Ielurite si lumina unora nu se
potriveste cu Ilacra altora. Unii snt asemenea ngerilor, altii tragici. Cu toate
acestea, oricare ar Ii contrastul, toti acesti muncitori, de la cel mai de sus pn la
cel mai de jos, de la cel mai ntelept pn la cel mai nebun, au o asemnare, si
anume : dezinteresarea. Marat se uit pe sine, la Iel cu Isus. Ei se dau la o
parte, uit de ei nsisi, nu se gndesc de loc la ei. Vd altceva dect Iiinta lor. Au
o privire, si privirea aceasta caut absolutul. Cel dinti poart n ochi tot cerul ;
cellalt, orict ar Ii de neptruns, are sub pleoape lumina palid a inIinitului.
Cel care are acest semn : privirea strlucitoare, trebuie venerat, orice ar Iace.
Privirea ntunecat este cellalt semn. Cu ea ncepe rul. Stati pe gnduri si tre-
murati n Iata celui lipsit de privire. Ordinea social si are si sptorii si
ntunecati.
Este un punct unde coborrea n adnc nseamn n-mormntare si
unde lumina se stinge.
Dedesubtul tuturor acestor mine, dedesubtul tuturor galeriilor,
dedesubtul ntregului sistem nemrginit de ramiIicatie subteran a progresului,
mai jos dect Marat, dect BabeuI, mai jos, mult mai jos si Ir nici o legtur cu
etajele superioare, se aIl ultima galerie. Loc de groaz. Pe acesta l-am numit al
treilea subsol. E groapa ntunericului, temnita orbilor. ,Interi."
E calea spre abisuri.
I I
LA FUND
Acolo, uitarea de sine piere. Diavolul se nIiripeaz nelmurit ;
Iiecare pentru el. Eul Ir ochi url, caut, dibuie si roade. n acest hu
este Ugolino social.
Putin Ie pas acestor umbre spimnttoare, ce se
nvrtesc n groap, jumtate animale, jumtate nluci, de progresul
universal, a crui idee si nume nici nu le cunosc ; Iiecare nu are dect
grija de a se ndestula pe sine. Ele snt aproape inconstiente si nuntrul
lor este un Iel de negur care te Mioar. Au dou mame, amn-dou
vitrege : nestiinta si mizeria. Au o cluz : nevoia ; si pentru toate
Iormele de ndestulare, poIta. Snt lacome cu brutalitate, adic Iioroase,
nu n Ielul tiranului, ci n al tigrului. Aceste larve trec de la suIerinte la
crim ; urmare Iireasc, zmislire ametitoare, logic a umbrei. Ceea ce
se trste n al treilea subsol social nu mai este dorinta nnbusit de
absolut, ci protestul materiei. Omul ajunge balaur. Porneste de la Ioame
si sete si ajunge Satana. Din aceast hrub iese Lacenaire.
S-a putut vedea adineauri, n cartea a patra, unul din
desprtmintele de sus ale minei, din marea galerie politic,
revolutionar si IilozoIic. Acolo, spuneam noi, totul este nobil, curat,
serios, cinstit. Acolo, desigur, unii se pot nsela si chiar se nsal, dar
greseala implic atta curaj, nct ajunge vrednic de respect. ntreaga
munc ce se Iace acolo are un nume : Progresul.
Iar acum s ne aruncm ochii n alte adncuri ale groazei.
Dedesubtul societtii o spunem iar, se aIl prpastia Ir
Iund a rului, si va rmne acolo pn n ziua cnd nestiinta va Ii
mprstiat. Aceast hrub este asezat sub celelalte si este dusmanul lor.
Este ura care nu crut nimic. Hruba asta nu-si are IilozoIii ei ; pumnalul ei
n-a ascutit niciodat o pan. Bezna sa nu are nici o legtur cu Iuninginea
mreat a climrii. Niciodat degetele noptii care se nclesteaz sub
aceast bolt nnbusitoare 288
n-au rsIoit o carte si nici n-au desIcut un jurnal. Pentru
Cartouche ', BabeuI nu-i dect un exploatator ; Marat este un aristocrat
pentru Schienderhannes
2
. Acest subsol are ca tint prbusirea total.
Total. mpreun cu galeriile superioare, pe care le urste.
In Iurnicarea sa hidoas, el nu sIredeleste numai ordinea social actual,
ci sap IilozoIia, stiinta, dreptul, gndirea omeneasc ; el sap civilizatia,
revolutia, progresul. Pe scurt, el se numeste Iurt, prostitutie, tlhrie si
omor. El este bezna si vrea haosul. Bolta lui e Icut din nestiint.
Toate galeriile celelalte, cele de sus, n-au dect un scop :
s-o Iac s dispar. Ctre asta tind IilozoIia si progresul, prin toate
mijloacele lor, prin mbunttirea realului, ca si prin contemplarea
absolutului. Distrugeti galeria : Nestiint, si veti distruge subsolul:
Crim.
S adunm n cteva cuvinte o parte din ceea ce am scris
mai sus. Singura primejdie social este ntunericul.
Umanitatea nsemneaz identitate. Toti oamenii snt Icuti
din acelasi lut. Nici o deosebire, cel putin aici pe pmnt, n ursita lor.
Aceeasi umbr nainte de a se naste, aceeasi carne n timpul vietii,
aceeasi trn dup. Dar nestiinta amestecat cu aluatul omenesc l
nnegreste. Aceast ntunecime de netmduit ptrunde n adncul
omului si acolo devine Rul.
III
BABET, GUEULEMER, CLAQUESOUS SI MONTPARNASSE
Un cuartet de tlhari, Claquesous, Gueulemer, Babet si
Montparnasse, crrnuia ntre 1830 si 1835 al treilea subsol al Parisului.
' Celebru bandit parizian.
2
Celebru bandit german, care opera prin regiunea roman
n anii directoriului si consulatului : prins si executat n ll3
19 Mizerabilii, voi. II
Gueulemer era un Hercule deczut. Hruba lui era canalul de la
Arche-Marion. Avea 1 metru 90, piept de marmur, bicepsi de bronz, rsuIlarea
ca dintr-o pester, trunchiul de urias si teasta de pasre. Credeai c vezi pe Hercule
Farnese ' mbrcat cu pantaloni de dril si jiletc de catiIea de bumbac.
Gueulemer, cldit att de sculptural, ar Ii putut supune monstrii ; i se pruse mai
simplu s Iie el nsusi unul. Fruntea ngust, tmplele largi, sub patruzeci de ani
si totusi cu laba gstei pe lng ochi, prul aspru si scurt, obrazul pros, barba de
mistret, iat omul I Muschii lui cereau munc, dar tmpenia lui o respingea. Era o
putere mare si lenes. Era ucigas din nepsare. Lumea l socotea creol. Se pare
c avusese de-a Iace cu maresalul Brune
2
, pe cnd era hamal la Avignon n
1815. Dup stagiul acesta, se Icuse bandit.
Pirpirenia lui Babet contrasta cu masa de carne care era
Gueulemer. Babet era slab si nvtat. Era strveziu, dar de neptruns. Puteai s
vezi prin el, dar nu-i citeai nimic n ochi. Se da drept chimist. Fusese mscrici la
Bobeche si paiat la Bobino. Jucase n vodeviluri la Saint-Michel
3
. Era un om
chibzuit, vorbea Irumos, zm-bea cu nteles si-si sublinia gesturile. Meseria lui
era s vnd sub cerul liber busturi de gips si portretele ,seIului statului". AIar de
asta, mai scotea si msele. Artase monstri pe la blciuri si avusese chiar si o
barac cu trmbit si aIisul urmtor : ,Babet, artist dentist, membru al
academiilor, Iace experiente Iizice asupra metalelor si metaloizilor, scoate msele,
extrage colturile pe care le-au lsat conIratii. TariIul : o msea, un Iranc si
cincizeci ; dou msele, doi Iranci ; trei msele, doi Iranci cincizeci. ProIitati de
ocazie." (Acest ,ProIitati de ocazie" nsemna : scoateti-v ct mai multe.)
Fusese nsurat si
1
Celebr statuie de marmur din antichitatea greac, oper a
sculp
torului atenian Glycon, azi ntr-un muzeu din Neapole. nItiseaz
pe eroul legendar grec Heracle (latineste : Hercules), personiIicare a
Iorjei. A aparjinut Iamiliei aristocrate Farnese din Roma.
2
Maresal Irancez, care s-a distins n timpul rzboaielor
revolutiei.
* Orsel de provincie tn Lorena. Ca n toaie garnizoanele din nord
si est, se perindau pe acolo adesea trupe ambulante, care
reprezentau piese usoare pentru distractia militarilor.
290
avusese copii, dar nu mai stia ce se ntmpiase nici cu nevasta si
nici cu copiii lui. Ii pierduse cum ai pierde o batist. Ca o deosebit exceptie
n lumea ntunericului din care Icea parte, Babet citea jurnale. Intr-o zi, pe
vremea cnd si avea nc Iamilia cu el n baraca lui pe roate, citise n Le
Messager c o Iemeie a nscut un copil sntos cu cap de vitel : ,Asta
noroc ! strig el. Nevesti-mi nu i-ar trece prin minte s-mi Iac un asemenea
copil."
De atunci a prsit totul ca s-i ,vie de hac Parisului".
Expresia lui.
Ce era Ciaquesous ? Era noaptea. Ca s se arate, astepta mai nti
s se ntunece cerul. Seara iesea dintr-o vgun n care se napoia naintea
zorilor. Unde se aIla aceast vgun ? Nimeni nu stia. Chiar n bezna cea mai
adnc, nu vorbea tovarsilor si dect ntorcndu-se cu spatele la ei. II chema,
oare, Ciaquesous ? Nu. El spunea : ,M numesc Deloc". Dac se ivea o
luminare, el si punea masca. Era ventrilog. Babet spunea : ,Ciaquesous e
un curtitor de latrine cu dou voci". Ciaquesous era nedeslusit, rtcitor,
Iioros. Nici nu erai sigur c are un nume, deoarece Ciaquesous era o porecl
; nu erai sigur c are o voce, pentru c vorbea din burt mai mult dect din
gur ; nu erai sigur c are un chip, pentru c nimeni nu-i vzuse altceva
dect masca. Disprea ca o artare si aprea ca si cum ar Ii iesit din pmnt.
Montparnasse era o Iiint lugubr. Montparnasse era un copil ;
nici douzeci de ani, un chip drgut, buzele ca cireas, prul negru, Irumos ;
avea lumina primverii n priviri; avea toate viciile si rvnea la toate crimele.
O Irdelege svrsit i deschidea poIta pentru o alta si mai mare. Era
strengarul ajuns puslama si puslamaua ajuns tlhar. Era drglas ca o
Iemeie, gingas, voinic,. molatic, crud. Purta plria cu marginea ridicat n
stnga, pe unde scotea un smoc de pr, dup moda din 1829.
Tria din tlhrii. Redingota i era Ioarte bine croit, dar
jerpelit. Montparnasse era un chip din jurnalele de mod, lovit de mizerie si
svrsind crime. Pricina tuturor
19*

I
svrsea ace
Ii bine mb
drgut ca
Irumos" i a
n inim si
Cain.
voise s Iie
elegant e
omului sra
haimanale
Montparnas
avea cteva
umbra aces
multi trect
Iata ntr-o b
cret, strns
Iemeie, cu
nsotit de s
Ietelor de
iscusit nno
si cu o Iloa
arta acest I
IV
ALCTUIREA BANDEI
Toti acesti patru banditi laolalt Iormau un Iel de
ProIeu ', serpuind printre politisti si silindu-se s scape de
privirile iscoditoare ale lui Vidocq ,sub Ielurite chipuri : arbore,
Ilacr, Intn", mprumutndu-si ntre ei numele si iscusintele,
ascunzndu-se n propria lor umbr, Iiind tainit si adpost unii
pentru altii, lepdndu-si personalittile cum ai scoate un nas pus
la bal mascat, uneori contopindu-se ntr-atta c nu mai era dect
unul singur, alteori nmultindu-se astIel c nsusi Coco-Lacour
2

i socotea o sumedenie.
Acesti patru oameni nu erau patru oameni ; ei n-
semnau un Iel de lotru tainic cu patru capete, care lucra
' Zeitate marin cu mai multe chipuri.
2
Vidocq si Coco-Lacour politisti din timpul
monarhiei censitare (18151848). Primul, Iost bandit, mpcat cu
politia, a lsat memorii interesante si o carte despre Hotii,
moravurile i limba lor (1837)
292
in mare asupra Parisului; erau un polip monstruos al rului, asezat
n strIundul societtii.
Datorit rspndirii lor si reIe/ei ascunse de legturi, Babet,
Gueulemer, Claquesous si Montparnasse aveau ntreprinderea general a
capcanelor din departamentul Senei. Ei ddeau trectorilor lovituri de stat de
derbedei. Cei care scorneau idei de soiul acesta, oamenii cu imaginatie
ntunecat, li se adresau lor pentru a le nIptui ; li se ddea planul celor patru
ticlosi si ei se nsrcinau s joace piesa. Lucrau dup scenariu. Erau
ntotdeauna n msur s pun la ndemn personalul potrivit pentru toate
atentatele la care era nevoie s mai pun umrul cineva si care puteau aduce
destui bani.
Dac se cutau brate pentru o crim, ei nchiriau Iptasii. Aveau
Ja dispozitie o trup de actori ai ntunericului pentru toate tragediile din caverne.
De obicei, se ntruneau la cderea noptii, or cnd se trezeau din
somn, pe maidanele din vecintatea Salpe-Irierei, si acolo tinuiau. Aveau
naintea lor dousprezece ore negre si le hotrau ntrebuintarea.
Patron-Minette se numea n circulatia subpmntean tovrsia
acestor patru oameni. n ciudata limb popular veche, care se pierde cu Iiecare
zi, Patron-Minette nseamn ,,dis-de-dimineat", astIel cum Entre chien et loup
nseamn ,seara". Aceast denumire, Patron-Minette, venea pesemne de la ora
cnd se isprveau treburile lor, zorile Iiind clipa cnd Iantomele se risipesc si
banditii se despart. Cei patru insi erau cunoscuti sub aceast porecl.
Cnd presedintele curtii cu juri s-a dus s-l vad pe Lacenaire n
temnit, l-a ntrebat despre o Irdelege pe care Lacenaire o tgduia : ,Cine a
svrsit-o ?" ntreb presedintele. Lacenaire a dat acest rspuns, de nenteles
pentru magistrat, dar limpede pentru politie : ,Poate c Patron-Minette".
Poti ghici uneori o pies dup lista personajelor; tot astIel, aproape
c poti cnIri o band dup lista banditilor. Cum aceste nume mai triesc nc
n anumite me-
293
morii, iat
Minette .
lis
de cpetenie a
Panchaud, zis Primvraticul, zis Alic, Brujon (era o dinastie
a Brujonilor ; nu ne lsm pn nu spunem un cuvnt si despre ea),
Boulatruelle, cantonierul pe care l-am mai zrit cndva,
Laveuve,
Finistere,
Homere Hogu, negru,
Mardisoir,
Depeche,
Fauntleroy, zis Florreasa,
Glorieux, ocnas liberat,
Barrecarosse, zis domnul Dupont,
Lesplanade-du-Sud,
Poussagrive,
Carmagnolet,
Kruideniers, zis Bizarro,
Mangedentelle,
Les-pieds-en-l'air,
Demi-Liard, zis Deux-Miliards
etc, etc.
Am mai lsat ctiva la o parte si nu dintre cei mai ri. Aceste
nume au chipurile lor. Ele se potriveau nu numai unor Iiinte, ci unor specii
ntregi. Fiecare din aceste nume corespunde unui soi din acele ciuperci
monstruoase care cresc dedesubtul civilizatiei.
Fiintele acestea, care-si artau arareori chipul, nu erau dintre
cele pe care le vezi trecnd pe strad. In timpul zilei, obositi de cruzimile
de peste noapte, se culcau cnd n varnite, cnd n cartierele prsite din
Montmartre sau din Montrouge ', uneori n canale. Se ngropau.
Ce-au devenit acesti oameni ? Ei exist nc. Au existat
ntotdeauna. Horatiu i pomeneste : Ambubaiarum collegia,
1
Primul, cartier din nordul Parisului, pe pantele colinei cu
acelasi nume. Cellalt, orsel asez3t imediat la sud de Paris. Altdat se
exploatau cariere de piatra n jurul Ier.
294
pharmacopolae, mendici, mimae , si a ti (a timp cit societatea va
rmne ceea ce este astzi, vor Ii si ei ceea ce snt.
Sub boltile ntunecate ale hrubei lor, renasc mereu din scursorile
sociale. Se ntorc strigoi, mereu aceiasi ; att c nu mai poart aceleasi nume si
nu mai snt n aceeasi piele. Chiar cnd indivizii au Iost strpiIi, tribul trieste
nc.
Au ntotdeauna aceleasi nsusiri. De la trntor pn Ia vagabond, rasa
se pstreaz curat. Adulmec pungile si ceasornicele de buzunare. Aurul si
argintul au pentru ei un miros. Snt pe lume burghezi lesne creztori, despre care
s-ar putea spune c au o nItisare de victime. Oamenii acestia urmresc cu
rbdare asemenea burghezi. Cnd trece un strin sau un provincial, tresar ca p-
ianjenul.
Cnd i ntlnesti sau i zresti, ctre miezul noptii, pe o strad
pustie, snt ngrozitori. Nu seamn a oameni, ci a nluci plsmuite din neguri
vii ; s-ar spune c n mod obisnuit Iac una cu ntunericul, c nu se deosebesc de
el, c umbra este suIletul lor si c s-au desprins atunci din noapte, ca s triasc
doar cteva clipe de viat monstruoas.
Ce trebuie Icut pentru a strpi aceste larve ? Lumin. Lumin n
valuri. Nici un liliac nu se poate mpotrivi zorilor. Luminati adncurile societtii
.'
1
Colegii de Ilautisti, sarlatani, cersetori, comedianti (n
original n limba latin).
295
CARTEA A OPTA
SRACUL CEL PCTOS
I
MARIUS, CAUTIND 0 FETITA CU PLRIE,
GSESTE UN OM CU SAPCA
A trecut vara, si apoi si toamna ; a venit iarna. Nici domnul
Leblanc si nici tnra Iat nu s-au mai ntors Ia Luxembourg. Marius nu mai
avea dect un gnd : s vad iar chipul acela duios si plin de Iarmec. Ii
cuta mereu si pretutindeni, dar nu-i aIla nicieri. Nu mai era Marius,
vistorul entuziast, omul hotrt, nIlcrat si puternic, ndrznetul care
nIrunta soarta, mintea care Iurea planuri de viitor unul dup altul, Iirea
tnr, plin de planuri, de mndrie, de idei si de voint ; era doar un
cine rtcit. Se cuIund ntr-o tristete adnc. Totul se sIrsise. Munca l
dezgusta, plimbarea l obosea, singurtatea l plictisea. Natura nemrginit,
att de bogat altdat de Iorme, de lumini, de glasuri, de sIaturi, de
Igduinte, orizonturi si nvtminte, era acum un desert naintea lui. I se
prea c totul pierise.
Se gndea mereu, cci nu putea altIel, dar gndurile nu-l mai
multumeau. La toate ndemnurile pe care i le sopteau ele, Marius rspundea
n sinea lui : ,La ce bun ?"
si Icea sute de mustrri : ,De ce am urmrit-o ? Eram att
de Iericit numai s-o pot vedea ! Ea m privea ; ce puteam dori mai mult ?
Prea c m iubeste. Oare asta nu e tot ? Ce mai voiam ? Mai mult dect
att nu se poate. Am Iost un nesocotit. A mea e vina" etc, etc. La nceput,
CourIeyrac, cruia Marius nu i se spovedea niciodat, pentru c asa era
Iirea lui, dar care ghicea aproape tot, pentru c asa era el croit, l
Ielicitase c e ndrgostit, ceea ce, de altIel, l umplea de uimire ; mai
296
pe :r2, vznd:-l 5e Marius coplesit de triste(e, i spuse n sIrsit :
,Vd c n-ai Iost dect un dobitoc. Haide, vino la Chaumiere I"
Odat, ncreztor n soarele Irumos de septembrie, Marius s-a lsat
dus de CourIeyrac, Bossuet si Grantaire |a balul de la Sceaux ', ndjduind ce
vis ! c poate o va regsi acolo. Binenteles c n-a vzut-o tocmai pe aceea pe
care o cuta. ,Aici totusi pot Ii regsite toate Iemeile pierdute", mormia
Grantaire pentru sine. Marius si ls prietenii la bal si se ntoarse acas pe jos,
singur 5rin noapte, ostenit, nIrigurat, cu ochii tulburi si tristi, chinuit de
zgomotul si praIul strnit de trsurile pline cu lumea ce se napoia cntnd de la
serbare si trecea pe lng el, care, descurajat cum era, cuta s se nvioreze
respirnd miresmele tari ale nucilor din marginea drumului.
Tria din ce n ce mai singur, nuc, coplesit, prad cu totul chinului
su luntric, zbtndu-se n durerea sa ca lupul n capcan si cutnd
pretutindeni fiin(a pe care n-o mai gsea nicieri, mistuit de dragoste.
Alt dat i se ntmpl ceva cu totul ciudat. Se ntl-nise pe una din
strdutele din vecintatea Bulevardului Invalizilor cu un om mbrcat ca un
lucrtor, ce purta o sapc cu cozoroc lung, de sub care ieseau aIar cteva suviIe
de pr Ioarte albe. Marius Iu izbit de Irumusetea acestui pr alb si se uit cu
luare-aminte la omul care mergea ncet si parc adncit n gnduri dureroase.
Lucru ciudat, i se pru c recunoaste pe domnul Leblanc. Era acelasi pr, acelasi
proIil, att ct se putea vedea de sub sapc, aceeasi nItisare, doar ceva mai
trist. Dar de ee hainele acestea de lucrtor ? Ce nsemna asta ? Care-o Ii rostul
acestei deghizri ? Marius Iu Ioarte mirat. Cnd se dezmetici, primul su gnd Iu
s urmreasc pe omul sta ; cine stie dac nu era, n sIrsit, pe urma pe care o
cuta ! In orice caz, trebuia s-l revad de aproape si s lmureasc misterul. Dar
gndul acesta i venise prea
1
La Sceaux, orsel din sudul Parisului, exista, n prima
jumIate
a
secolului al XlX-lea, un parc cu distractii variate n Jurul unui
vast 'cal de dans.
297
trziti si omul dispruse. Intrase pe una din strd:(ele
lturalnice si Marius i pierdu urma. Aceast ntlnire l nelinisti cteva zile,
apoi i se sterse din minte. ,La urma urmei, si spuse el, poate c n-a Iost
dect o asemnare."

DESCOPERIRE
Marius locuia tot n Casa Gorbeau, unde nu lua seama la
nimeni.
ntr-adevr, n vremea aceea nu mai erau n cas alti locatari
dect el si Iamilia Jondrette, pentru care pltise o dat chiria, Ir ca
mcar s Ii stat de vorb nici cu tatl, nici cu mama si nici cu Ietele. Ceilalti
chiriasi se mutaser sau muriser, sau Iuseser dati aIar pentru neplat.
Intr-una din zilele iernii aceleia soarele se artase pu(in
dup-amiaz, dar era n 2 Iebruarie, ziua Intmpi-nrii Domnului, al crei
soare nseltor, premergtor unui Irig de sase sptmni, i-a inspirat lui
Mathieu Laen-sberg' aceste dou versuri rmase cu drept cuvnt celebre :
,De bine ce strluceste Ursu-n brlog se
ghemuieste".
Marius. tocmai iesise din brlogul su. Se lsa noaptea. Era ora
cinei, Iiindc ncepuse din nou s cineze ; o, slbiciuni ale pasiunilor ideale !
Tocmai trecea pragul usii pe care coana Bougon l mtura
chiar n clipa aceea, rostind acest monolog vrednic de t'
n
ut minte : ,Mai e
ceva ieItin n ziua de azi ? Toate snt scumpe. Numai necazu-i ieItin ;
necazul l ai pe-o nimica toat !"
' Autorul unui Almanah, zis din Liige, dup orasul unde a
aprut mai nti (secolul al XVII-lea). Numeroase retipriri l-au popularizat
pn n secolul al XlX-lea.
298
Man'us se ndrept cu pasi nceti pe bulevard ctre barier, ca s
ajung n strada Saint-Jacques. nainta dus pe gnduri, cu capul plecat.
Deodat se simti lovit cu cotul prin ceaI ; se ntoarse si vzu dou
Iete n zdrente, una nalt si subtire, cealalt ceva mai mrunt, care treceau
repede, gIind, nspi-mntate, prnd c vor s Iug ; veneau spre el, nu-
vzuser si-l atinser n treact. Pe ntuneric Marius zri chipurile lor pmnIii,
prul despletit si zbrlit, bonetele groaznice, rochiile zdrentuite si picioarele goale.
In timp ce alergau, vorbeau ntre ele. Cea mai nalt spunea tocmai Ioarte ncet:
,Au venit sticletii. Erau s m nhate." Cealalt i rspunsese : ,I-am vzut si
eu. D-aia am Iulit-o 1"
Marius ntelese din acest argou nIiortor c jandarmii sau
sergentii de strad erau s le prind pe aceste dou copile si c ele izbutiser s
Iug.
Se pierduser printre arborii de pe bulevard, ca o pat alb care se
mistuie n ntuneric. . Marius se opri o clip.
Cnd s-si urmeze drumul, zri pe jos, la picioarele lui, un pachet
cenusiu. Se aplec si-l ridic. Era un soi de plic care prea plin cu hrtii.
Asa murmur el nenorocitele au pierdut asta.
Se ntoarse din drum si strig dup ele, dar degeaba ; se gndi c
Ietele se vor Ii deprtat, asa c puse pachetul n buzunar si se duse s cineze.
Ceva mai departe, vzu pe o alee a strzii MouIIetard un sicriu de
copil, nvelit cu o pnz neagr, asezat pe trei scaune si luminat de o luminare.
Cele dou Iete de adineauri i venir iarsi n minte.
,Srmanele mame ! gndi el. Este totusi un lucru mai trist dect s-
ti vezi copiii murind : acela de a-i vedea clcnd pe un drum gresit."
Apoi, aceste umbre care dduser Iorme Ielurite tris
tetii lui i Iugir din minte si se cuIund din nou n
gndurile lui de totdeauna. ncepu s se gndeasc iarsi
J sase luni de dragoste si de Iericire sub cerul liber
299
si n plin lumin, printre arborii Irumosi ai Luxem-
bourgului.
,Ct de ntunecat a ajuns viata mea ! si spunea el. Vd si
acum Iete tinere. Atta doar c altdat mi preau ngeri si astzi mi par
niste strigoi."
III
,QUADRIFRONS" '
Seara, pe cnd se dezbrca de culcare, gsi n buzunarul hainei
pachetul pe care l ridicase pe bulevard. II si uitase. Se gndi c ar Ii bine
s-l deschid si c, dac ntr-adevr era al lor, poate c gsea n el adresa
acelor Iete, sau n orice caz lmuririle necesare ca s-l poat napoia
persoanei care-l pierduse.
DesIcu plicul, care nu era sigilat si cuprindea patru scrisori,
nesigilate si ele. Adresele erau scrise. Toate patru rspndeau o duhoare de
tutun ordinar. Prima scrisoare era adresat Domniei-Sale Doamnei Marchi:e
de Grucheray, in piata de peste drum de Camera Deputatilor, nr...
Marius si spuse c poate va gsi n ea lmuririle pe care le
cuta si, de altminteri, de vreme ce scrisoarea nu era nchis, prea c
poate Ii citit de oricine. Iat-i cuprinsul :
Doamn Marchi:,
Darul indurrii i cucernicia este ceea ce unete mai strins
societatea. Lsati s se vad sentimentele Dumneavoastr cretineti i
aruncati o privire indurtoare asupra acestui nenorocit espanol, victim a
sincerittii i a dragostei pentru cau:a sfint a legitimittii, pe care a
pltit-o cu singele su, creia i-a sacrificat averea toat, ca s apere
aceast cau:, care ast:i se gsete in cea mai mare mi:erie. El nu se
indoiete c onorabila
Cu patru Irunti (n original n limba latin).
300

D
va acorda un
viat foarte gr
educat i ono
M bi:ui dina
insufletete i
Marchi: il po
nenorocite. Ru
:adarnic, i r
amintirea vo
sentimentele m
am cinstea s
Se
urmat de n
ndjdui s g
scrisoare care avea ca titlu : Domniei-Sale, Doamnei Contese de Mont-
vernet, str. Cassette nr. 9.
Iat ce citi Marius n ea :
Doamn contes,
Sint o mam nenorocit cu o familie de ase copii, din care
cel mic n-are decit opt luni. Bolnav de la ultima lu:ie, ma lsat
brbatii de cinci luni, nam nici un sprifin pelume, in cea mai mare
mi:erie. Cu n-defdia in doamna contes, am onoare doamn, cu adine
respect
doamna Bali:ard.
Marius trecu la a treia scrisoare care, ca si celelalte, era o
cerere de aju
Pabourgeot,
galanterie cu r
la coltul str:i
im
aceast scriso
mi acordati
simpatiei dv.,
literat care
Comediei Fran
este istoric i a
301
tiunea se petrece in Auvergne pe timpul imperiului. Cred c
stilul este natural, concis i demn de laud. In patru locuri sint de cintat
cuplete. Comicul, seriosul, neprev:utul se amestec cu caracterele variate
i cu un. pic de romantism rspindit uor peste toat intriga, ce se
desfoar misterios i inaintea: prin peripetii surprin:toare ctre un
de:nodrnint cu citeva lovituri de teatru de mare rsunet.
Scopul meu principal este s satisfac dorinta care insufletete
tot mai mult pe omul din veacul nostru, cu alte cuvinte MODA aceast
moric capricioas i ciudat ce se schimb mai cu fiecare vint.
Cu toate aceste calitti, m tem ca gelo:ia, egoismul autorilor
favori:ati, s nu reueasc a m tine departe de teatru, cci tiu care sint
amrciunile pe care le inghit noii-veniti.
Domnule Pabourgeot, reputatia dv. fustificat, de protector
luminat al literatilor, imi d curaful s v trimit pe fiica mea, care v va
expune situatia noastr nenorocit, lipsit de piine i de foc in acest toi de
iarn. Rugmintea de a primi ca un omagiu dorinta mea de a v inchina
aceast dram, ca i toate celelalte pe care le voi mai scrie, este dovada c
n:uiesc la cinstea de a m adposti sub scutul dv. i a impodobi scrierile
mele cu numele dv. Dac binevoiti a m onora cu un dar cit de umil, voi
incepe de indat s fac o poem pentru a v plti prinosul meu de
recunotint. Aceast poem, pe care voi incerca s-o alctuiesc cit mai
desvirit cu putint, v va fi trimis dv. inainte de a fi adugat la
inceputul dramei i recitat pe scen.
Omagiile mele cele mai respectuoase.
Domnului i Doamnei Pabourgeot
Genftof, literat
P.S. M multumesc i cu doi franci.
Scu:ati-m c trimit pe fiica mea i nu m pre:int eu insumi,
dar starea falnic a imbrcmintii mele nu-mi ingduie, vai, s pot iei din
cas.
302
Marius deschise n sIrsit a patra scrisoare. Avea adresa :
Preamilostivului Domn de la Biserica Saint-acques-du-Haut-Pas.
Ea cuprindea urmtoarele cteva rnduri:
Prearnilostive Domn,
Dac binevoiti s intovriti pe fiica mea, veti vedea o
nenorocire ingro:itoare i v voi pre:enta certificatele mele.
La vederea acestor scripte, sufletul dv. mrinimos va fi micat
de un sentiment de mare indurare, cci adevratii filo:ofi incearc
intotdeauna emotii puternice.
Recunoate, binefctorule, c trebuie s resimti cea mai grea
lips i este foarte dureros ca, pentru a primi o oarecare uurare, s fii
nevoit a obtine o certificare a autorittilor asupra srciei tale, ca i cum n-
ai fi liber nici mcar s suferi i s mori de foame ateptind ca mi:eria ta s
fie uurat. Destinul este prea fatal pentru unii i prea darnic sau prea
ocrotitor pentru altii.
Atept venirea sau milostenia dv., dac veti binevoi a o face, i
v rog s primiti sentimentele respectuoase cu care m simt cinstit s fiu,
Omule cu adevrat mrinimos,
sluga voastr preaumil i
plecat.
P. Fabantou, artist dramatic.
Dup ce citi aceste patru scrisori, Marius rmase tot att de
nelmurit ca si nainte.
In primul rnd, nici unul din cei care semnau nu-si da adresa.
Apoi, ele preau s vin de la patru insi deosebiti : don Alvarez, doamna
Balizard, poetul GenIlot si artistul dramatic Fabantou ; dar ciudtenia
acestor scrisori era c toate patru Iuseser scrise de aceeasi min. Cum s
nu crezi c veneau de la aceeasi persoan ?
In aIar de asta, ceea ce Icea ca presupunerea s Iie Si 2ai
temeinic, hrtia grosolan si nglbenit era aceeasi la toate patru,
acelasi si mirosul de tutun si, cu
303
I i
ncercase
aceleasi
repetau cu
GenIlot gr
espanol.
zadarnic
acest mic
ntmplto
semnat
prea abt
glum a
n jocul
poIteste. I
baba-oarb
care Icea
dovedea c
pe care
bulevard.
dect niste
n plic, le
culc.
dimineata tocmai se sculase, luase o gustare si se pregtea s se
apuce de lucru auzi niste bti usoare n us.
Cum era un tnr srac, nu ncuia usa dect arar, cnd
avea de isprvit ceva grabnic. AltIel, chiar cnd lipsea de acas,
si lsa cheia n broasc. ,Au s intre hotii", l Icea atent coana
Bougon. ,Ce s-mi ia ?" i rspundea nepstor Marius. Fapt este c
totusi ntr-o zi i se Iurase o pereche de ghete vechi, spre marea
bucurie a coanei Bougon.
Btile n us se repetar, Ioarte ncet, ca si prima
dat.
Intr, spuse Marius.
Usa se deschise.
Ce doresti, doamn Bougon ? urm Marius Ir s-si
ridice ochii de pe crtile si manuscrisele pe care le avea
pe mas.
O voce, care nu era a doamnei Bougon, rspunse :
Iertati-m, domnule...
Era o voce nnbusit, Irnt, sugrumat, destrmat,
o voce de mosneag, rgusit de rachiu si basamac. Marius se
ntoarse repede si vzu o Iat tnr.
304
IV
O FLOARE IN MOCIRLA
O Iat tnr sedea n dreptul usii ntredeschise. Ferestruica
prin care lumina ptrundea n odaie se aIla tocmai n dreptul usii si-i
rspndea pe chip o lumin palid. Era o Iptur slab, plpnd,
usctiv ; peste goliciunea-i nIiorat si nghetat nu avea dect cmasa
si o Iust. Drept cingtoare, o sIoar, prul de asemenea strns cu o
sIoar, umerii ascutiti iesind aIar din cmas, o paloare blond si
limIatic, claviculele pmntii, mItnile rosii, gura putin cscat cu
colturile czute n jos, ctiva dinti lips, ochii tulburi, ndrzneti, cu
cuttur grosolan, Iormele unei Ietite ru Icute si privirea unei Iemei
btrne si stricate ; cincizeci de ani amestecati cu cincisprezece. Una din
Ipturile care snt n acelasi timp plpnde si ngrozitoare si care-i Iac s
se cutremure pe cei pe care nu-i nduioseaz.
Marius se ridicase si privea ncremenit la Iiinta aceasta
asemntoare vedeniilor ce ne apar n vis.
Ceea ce era sIsietor, mai cu seam, era c Iata aceea nu
venise pe lume ca s Iie urt. In Irageda copilrie trebuie s Ii Iost
chiar Irumoas. Farmecul vrstei mai lupta nc mpotriva btrnetii
groaznice, adus timpuriu de srcie si desIru. Pe obrazul acela de
saisprezece ani murea o rmsit de Irumusete, ca soarele palid ce se
stinge sub norii ameninttori ai unei dimineti de iarn.
Chipul acesta nu-i era cu desvrsire necunoscut lui Marius
; si amintea s-l mai Ii vzut undeva.
Ce doriti, domnisoar ? ntreb el.
Fata rspunse cu glasul ei de puscrias beat:
Am o scrisoare pentru dumneata, domnule Marius.
Ii spusese lui Marius pe nume ; nu ncpea ndoial
c avea treab cu el ; dar cine era Iata aceasta ? Cum de-i
stia numele ?
Fr s mai astepte s Iie poItit, ea intr. Intr cu hotrre,
uitndu-se prin odaie si la patul desIcut cu o ndrzneal care-ti strngea
inima. Era n picioarele goale.

Prin gurile mari ale Iustei i se vedeau pulpele lungi si
genunchii slabi. Tremura.
ntr-adevr, tinea n mn o scrisoare pe care i-o ntinse
lui Marius.
Pe cnd deschidea scrisoarea, Marius bg de seam c
bulinul nemsurat de mare cu care Iusese nchis era nc umed.
Vestea nu-i venea pesemne de departe. Citi : Jecine binevoitor, tinere'
Am aflat bunvointa pe care mi-ai artat-o pltindu-mi
chiria acum ase luni. Te binecuvinte:, tinere. Fiica mea mai mare iti va
spune c, de dou :ile, am rmas patru oameni fr o buctic de
pline i sotia mea este bolnav. Dac nu m inel in socotelile mele,
cred c pot spera c inima dv. miloas se va induioa de aceast
nenorocire i are s v subfuge dorinta de a-mi veni intr-afutor cu o
mic milostenie.
Rmin cu consideratia distins datorat binefctorilor
umanittii,
ondrett.
P.S. Fiica mea ateapt poruncile dumneavoastr,
scumpe domnule Marius.
Aceast scrisoare, czut n mijlocul ntmplrii de
nenteles care l preocupa de cu sear pe Marius, venea ca o luminit
ntr-o pivnit. Totul Iu lmurit dintr-o dat.
Scrisoarea pornea din acelasi loc de unde plecaser si
celelalte patru. Era acelasi scris, acelasi stil, aceeasi ortograIie,
aceeasi hrtie, acelasi miros de tutun.
Erau cinci rvase, cinci povesti, cinci nume, cinci semnturi
si un singur semnatar. Cpitanul spaniol don Alvarez, Balizard,
mama nenorocit, poetul dramatic GenIlot, btrnul actor Fabantou se
numeau toti patru Jondrette, dac totusi JondreIte el nsusi se numea
Jondrette. Cu toate c Marius locuia de Ioarte mult vreme n
mansard, el nu avusese, dup cum am mai spus, dect rare prilejuri s-
i zreasc pe nensemnatii l:i vecini. Gndurile lui cltoreau pe
alt e meleaguri, si unde ti-e 306
gndul ti-e si privirea. Desigur c se ntinise de mai multe
ori cu membrii Iamiliei Jondrette pe sal sau pe scar, dar nu-i vzuse
altIel dect ca pe niste umbre ; luase att de putin aminte la ele, nct, cu
o sear nainte, Ir s le recunoasc, se izbise pe bulevard de Ietele
Jondrette, cci desigur ele Iuseser, si cu mare greutate cea care intrase
acum n camer trezise n el, n aIar de dezgust si de mil, o slab
amintire c ar rnai Ii n-tlnit-o undeva.
Acum vedea lmurit totul. ntelegea c meseria vecinului
su Jondrette, n strmtoarea sa, era s exploateze mila celor inimosi,
ale cror adrese le aIla, si c scria, sub nume de mprumut, celor pe
care-i socotea bogati si milosi, scrisori pe care i le duceau Ietele pe
riscul lor, cci acest printe ajunse pn la a-si primejdui Ietele ; juca o
partid mpotriva soartei si le punea pe ele drept miz. Marius ntelesese,
judecnd dup Iuga lor si dup mahalagismele pe care le auzise, c
aceste nenorocite mai aveau si alte meserii necurate. ntelegea c din
toat mizeria asta se plmdiser n mijlocul societtii omenesti, asa
cum este ea Icut, dou Iiinte nenorocite, care nu erau nici copii, nici
Iete, nici Iemei, ci un soi de monstri necurati, dar n Iond nevinovati,
creati de srcie.
Fpturi neIericite, Ir nume, Ir vrst, Ir sex, pentru
care binele si rul nu mai snt cu putint si care, cnd li s-a dus copilria,
nu mai au nimic pe lume, nici libertate, nici virtute, nici rspundere.
SuIlete nIlorite ieri si vestejite astzi, asemeni Ilorilor czute n strad,
pe care le mnjesc toate noroaiele, asteptnd s le zdrobeasc o roat.
Pe cnd Marius o urmrea cu o privire mirat si dureroas,
Iata se plimba prin mansard ncoace si ncolo, cu o ndrzneal
nemaipomenit. Se nvrtea Ir s se gn-deasc la goliciunea ei. Din
cnd n cnd cmasa desIcut si rupt i aluneca pn aproape de bru.
Muta scaunele, misca din loc obiectele de toalet puse pe scrin, punea
mina pe vesmintele lui Marius, scotocea prin colturi.

!l I
~~ la uite exclam ea ai ogiind !
Si ngna, ca si cnd ar Ii Iost singur, crimpeie de cntece,
reIrene zglobii, pe care vocea ei gtuit si rgusit le Icea jalnice. Sub
aceast ndrzneal se ghicea, totusi, o neliniste si o umilint. ndrzneala
nerusinat este o Iorm a rusinrii.
Era nespus de trist s-o vezi zbenguindu-se si, ca s spun
asa, zburnd prin camer cu miscrile unei pasri speriate de prea multa
lumin, sau care si-a Irnt aripa. Se simtea c, dac ar Ii primit alt
educatie si ar Ii avut alt soart, zburdlnicia acestei Iete zglobii ar Ii
Iost gingas si plin de Iarmec. Niciodat ntre animale Iiinta nscut s
Iie porumbit nu se preIace n buInit. Aceasta nu se ntmpl dect cu
oamenii. Marius, cuIundat n gnduri, o lsa n voie. Ea se apropie de
mas.
Ah ! gri ea surprins. Uite crti !
Un Iulger trecu prin ochii ei sticlosi. Urm cu un accent
care exprima Iericirea de a se luda cu ceva, Iericire pe care o simte
orice Iiint omeneasc :
Si eu stiu s citesc.
Apuc iute cartea deschis pe mas si citi destul de
curgtor :
,...Generalul Bauduin primi ordinul s cucereasc,
cu cinci batalioane din brigada sa, castelul Hougomont,
situat n mijlocul cmpiei Waterloo..."
Se opri.
Ah ! Waterloo ! Stiu de asta. A Iost o btlie odi
nioar. A Iost si tata acolo. Tata a Iost militar. Noi
sntem Ioarte bonapartisti, la noi acas. Waterloo a Iost
contra englezilor.
Ls cartea, lu o pan si strig :
Stiu s si scriu !
Muie pana n cerneal si se ntoarse spre Marius :
Vrei s vezi ? Uite, am s scriu cteva cuvinte ca
s vezi.
nainte ca Marius s-apuce s-i rspund, scrise pe o Ioaie de
hrtie alb care se aIla n mijlocul mesei : ,Vin sticletii".
308
Apoi, aruncnd pana :
Nu snt greseli de ortograIie. Poti s te uiti. Sora
mea si cu mine am primit o crestere bun. N-am Iost
ntotdeauna ca azi. Nu eram Icute...
Deodat se opri, si pironi ochii stinsi asupra lui Ma-rius si
izbucni n rs, exclamnd cu o intonatie care cuprindea si spaim si cinism
:
Eh!
Si ncepu s ngne pe o arie vesel cuvintele acestea :
Mi-este toarne, tat, N-am nici o bucat.
Mi-este Irig, micut, N-am nici o hinut. Tremur,
Lolo ! Suspin, Jacquot I
Cum isprvi cupletul, strig :
Mergi cteodat la teatru, domnule Marius ? Eu m
duc. Am un Irate mai mic care e prieten cu artistii si
cteodat mi d bilete. Ca s-ti spun drept, nu-mi place
la galerie. Stai ru, te simti prost. Uneori e lume proast ;
mai e si lume care miroase urt.
Apoi se uit Ia Marius, lu un aer ciudat si-i spuse :
Stii, domnule Marius, c esti un biat Ioarte
Irumos ?
Si n acelasi timp le veni amndurora acelasi gnd, care pe ea o
Icu s surd si pe el s se nroseasc. Se apropie de el si-i puse mna pe
umr :
Dumneata nici nu te uiti la mine, dar eu te cunosc,
domnule Marius. Te ntlnesc aici, pe scar, si cnd m
plimb te mai vd uneori intrnd la unul care-i spune mos
MabeuI, care locuieste spre Austeriitz. Iti st Ioarte bine
cu prul zbrlit.
Vocea ei se strduia s Iie gingas, dar nu izbutea dect s
Iie Ioarte nceat. O parte din cuvinte se pierdeau n drumul dintre gtlej
si buze, ca pe un pian cruia i lipsesc clapele.
Marius se ddu ncet napoi.
109
J
dus scrisorii; unde
trebuia si c persoanele ne-au rspuns : nix. Uite, bietele
scrisori ! Si cum de-ai stiut c erau ale mele ? A, da,
dup scris ! Asadar, de dumneata ne-am lovit n trecere
ieri seara. Nu se vedea ! Am ntrebat-o pe sor-mea :
,Crezi c era un domn ?" si ea mi-a rspuns : ,Da, era
un domn".
Intre timp, ea desIcuse cererea adresat ,Domnului bineIctor de la bis
Uite relu ea asta-i pentru mosul care merge
la liturghie. De Iapt, e tocmai timpul. Am s i-o duc. Are
s ne dea poate cu ce s prnzim.
Apoi ncepu din nou s rd si adug :
Stiti ce-o s nsemne dac-o s prnzim astzi ? Asta
nseamn c mncm prnzul nostru de alaltieri, cina de
alaltieri seara, prnzul si cina de ieri, toate deodat
astzi. Asa, zu ! Dac nu v place, n-aveti dect s
crpati, cinilor !
Cuvintele astea i amintir lui Marius pricina pentru care nenorocita ve
Fata vorbea mai departe, ca si cum nu si-ar Ii dat seama c Marius e a
310
rioara mea plngea. Ct de trist e apa ! Cnd inii da prin gnd s m
nec, spuneam : ,Nu, e prea rece!" Plec singur de cte ori vreau, dorm uneori
prin santuri. Stii, noaptea, cnd merg pe bulevard, vd pomii ca pe niste Iurci,
vd casele negre si mari, ca turlele de la Notre-Dame, mi nchipui c peretii albi
snt Iluviul si-mi spun : ,Uite, acolo e ap !" Stelele snt ca niste lampioane m-
runte, ai zice c Iumeg si c vntul le stinge ; snt zpcit, parc mi-ar tropoti
cai n urechi ; cu toate c e noapte, aud Ilasnete, si rzboaie de tesut, si mai
stiu eu ce nc ? Mi se pare c cineva zvrle cu pietre n mine, o iau la goan,
Ir s-mi dau seama ncotro, ametesc, ametesc... E Ioarte caraghios cnd n-ai
mncat.
Si-l privi cu un aer rtcit.
Dup ce-si scormoni pn n Iund buzunarele, Marius izbuti s
adune cinci Iranci si optzeci. Era tot ce avea pe lume n clipa aceea.
,Iat cina mea de astzi, se gndi el. Mine vom vedea.
1
' si opri
optzeci de centime si-i ddu Ietei restul de cinci Iranci.
Ea lu moneda.
Bravo! se lumin ea. A rsrit soarele.
Si, ca si cum acest soare ar Ii avut puterea de a topi n creierul ei
torente de argou, urm :
Cinci Iranci ! Ce mai bumasc ! Cu mutra regelui !
Taman n chichineata asta! E misto! Esti un tip minunat !
Ai o lab de la mine ! BaIta prlitilor ! Dou zile de pi-
leal, si haleal, si ciorb Iain ! O s nghitim pe rupte !
Apoi si trase cmasa pe umeri, i Icu o plecciune adnc lui
Marius, un semn Iamiliar cu mna si se ndrept ctre us spunnd :
Bun ziua, domnule. E n regul. M duc s-l g
sesc pe mosul meu.
In trecere, zri pe scrin o coaj de pine uscat care mucezea acolo,
n praI; se repezi si musc din ea, mor-mind :
E bun ! e tare ! mi rupe dintii !
Si iesi.
311
FERESTRUICA PROVIDENTEI
Marius tria de cinci ani n srcie, n lipsuri si nevoi ; si ddu
seama ns c nu cunoscuse nc adevrata mizerie. O vedea abia acum. Era
larva asta care trecuse pe dinaintea lui. Fiindc, ntr-adevr, cine n-a vzut
dect mizeria brbatului n-a vzut nimic ; trebuie s vad mizeria Iemeii ;
cine n-a vzut dect mizeria Iemeii n-a vzut nimic ; trebuie s vad mizeria
copilului.
Brbatul ajuns la disperare ajunge n acelasi timp si la cele
din urm mijloace. Vai de Ipturile Ir aprare din jurul lui ! Munca,
salariul, pinea, cldura, curajul, bunvointa, pe toate le pierde deodat.
AIar, lumina zilei pare c se stinge ; nuntru, se stinge lumina moral ;
n ntunericul sta brbatul rmne singur cu slbiciunea Iemeii si a copilului
si-i aIund cu ndrjire n ticlosii.
Atunci, toate grozviile snt cu putint. Dezndejdea e
nconjurat de garduri subrede, care dau toate spre viciu ori spre crim.
Sntatea, tineretea, cinstea, sIintele si nemblnzitele sIieli ale trupului
proaspt nc, inima, virginitatea, pudoarea, aceast epiderm a suIletului,
snt mnuite cu mrsvie n goana dup bani, care se ntl-neste cu rusinea
si se-mpac lesne cu ea. Tat, mam, copii, Irati, surori, brbati, Iemei, Iete
se strng laolalt, ca-ntr-o roc, si mprtsesc promiscuitatea asta ntunecat
a sexelor, a nrudirilor, a vrstelor, a ticlosiilor, a nevinovtiilor. Rezemati
unii de altii se nghesuie n lcasul hd al ursitei lor, uitndu-se jalnic unii la
altii. O, neIericitii ! ct snt de palizi ! ce Irig trebuie s le Iie ! Parc-ar Ii pe
o planet mult mai deprtat de soare dect noi.
Fata aceea a Iost pentru Marius un Iel de sol al ntunericului.
I-a dezvluit partea cea mai urt a noptii.
Marius si Icu oarecum o vin din pornirea lui ctre visare si
dragoste, care-l mpiedicase pn atunci s
312
arunce o privire asupra vecinilor si. Pltindu-le chiria, Icuse un
gest instinctiv, pe care l-ar Ii Icut oricine ; ei, Mritis, ns, ar Ii trebuit s
Iac ceva mai mult. Uite! nu-l desprtea dect un perete de Iiintele astea
oropsite de soart, care triau bjbind n ntuneric, scoase din rndul
oamenilor, n vecintatea lui; el era oarecum ultima verig prin care se mai tineau
de neamul omenesc ; i auzea respirnd sau mai degrab horcind lng el, si nu
bgase de seam ! In Iiece zi, n Iiece clip i auzea prin perete, umblnd,
plecnd, venind, vorbind, si el nici mcar nu trgea cu urechea ! In cuvintele astea
rsunau gemete, dar el nu le lua n seam ; era cu gndul aiurea, la nchipuiri, Ia
visuri ce nu se puteau mplini, la iubiri imaginare, la nebunii ; si-n vremea asta,
niste Ipturi omenesti, Irati de-ai si ntru Hristos, Irati de-ai si din popor, se
stingeau la doi pasi de el, se stingeau Ir rost ! El nsusi contribuia la
neIericirea lor si le-o sporea. Pentru c, dac ei ar Ii avut un altIel de vecin, un
vecin nu cu capul n nori, ci cu picioarele pe pmnt, un om obisnuit si milostiv,
Iireste c srcia lor ar Ii Iost bgat n seam, semnalele lor de pierzanie ar Ii
Iost zrite si poate de mult vreme ar Ii Iost ajutati si salvati ! Preau, Ir
ndoial, Ioarte stricati, Ioarte destrblati, Ioarte pctosi, si chiar vrednici de tot
dispretul, dar putini snt cei ce cad Ir s se ntineze ; de altminteri, de la un
punct anumit oropsitii si nemernicii se amestec si se contopesc ntr-un singur
cuvnt, n cu-vntul Iatal : mizerabilii. A cui e vina ? Si, pe urm, mila nu trebuie
s Iie oare cu att mai mare cu ct prbusirea e mai cumplit ?
In vreme ce-si Icea aceste mustrri cci Marius, ca orice suIlet
cu adevrat cinstit, era el nsusi propriul su dascl si se dojenea mai mult dect
se cuvenea se uita la peretele care-l desprtea de Iamilia Jondrette, ca si
cum privirea lui plin de comptimire ar Ii putut s strbat dincolo si s-i
mngie pe acesti neIericiti. Peretele era Icut dintr-un strat subtire de tencuial,
sustinut de sipci si grinzi, si prin care, cum am artat, se putea auzi Ioarte
deslusit larma de glasuri si cuvinte. Trebuia s Iie
313
cineva un vistor ca Marius ca s nu Ii bgat de seam
asa ceva. Nici un Iel de tapet nu era lipit de perete, nici n partea
Iamiliei Jondrette, nici n partea lui Marius, astIel c toat
grosolnia constructiei iesea la iveal. Aproape Ir s-si dea seama,
Marius cercet cu de-am-nuntul peretele (cteodata visul cerceteaz,
observ si ptrunde ca gndirea). Deodat se ridic : n partea de
sus, lng tavan, zrise o gaur triunghiular, Icut de trei sipci
care lsau un gol ntre ele. Tencuiala care o astupa czuse si,
urcndu-te pe scrin, puteai s privesti prin deschiztura aceea n
odita Iamiliei Jondrette. Mila are dreptul si trebuie s Iie curioas.
Gaura semna a Ierestruic. Ai voie s privesti nenorocirea pe Iuris
ca s-i poti veni n ajutor. ,Ia s ne uitm un pic ce-i cu oamenii
stia si cum stau", gndi Marius. Se sui pe scrin, si lipi ochiul de
crptur si privi.
VI
FIARA IN VIZUINA EI
Orasele, ca si pdurile, au vgunile lor, unde se ascunde
tot ce au mai ticlos si mai de temut. Dar pe cnd ceea ce se ascunde n
orase este Iioros, dezgusttor si mrunt, adic urt, ceea ce se ascunde n
pduri e Iioros, slbatic si mret, adic Irumos. Snt vizuini si vizuini :
cele ale Iiarelor snt de preIerat celor ale oamenilor. Cavernele pretuiesc
mai mult dect cocioabele.
Ceea ce vedea Marius era o cocioab.
Marius era srac si odaia lui srccioas ; dar, asa cum
srcia-i era nobil, mansarda lui era curat. Maghernita n care-si
adnc
ea
privi
rea
n
clipa
acee
a era
ticlo
as,
murd
ar,
plin de miasme, inIect, ntunecoas, respingtoare. Drept orice mobil,
un scaun de paie, o mas schioap, niste blide vechi, iar n dou colturi,
dou paturi pctoase ce nu pot Ii descrise ; drept orice lumin, o
Iereastr tiat n acoperis, cu patru ochiuri, plin de

pnze de pianjen. Prin Ierestruica asta intra tocmai atta lumin ct
i trebuia unui chip de om ca s par un chip de staIie. Peretii aveau o
nItisare leproas, erau plini de zgrieturi si de cicatrice, ca un chip desIigurat
de-o boal cumplit ; de-a lungul lor mustea o umezeal dezgusttoare. Se zreau
pe ei desene nerusinate mz-glite cu crbune.
Odaia n care locuia Marius era pardosit cu crmizi crpate ;
cealalt n-avea nici lespezi, nici dusumele; cleai de-a dreptul pe molozul
strvechi al maghernitei, care ajunsese negru sub picioare. Pe aceast podea
zgrunturoas, n care praIul ptrunsese adnc si pe care mtura n-o atinsese
niciodat, se alctuiau la voia ntim-plrii constelatii ciudate de pantoIi vechi, de
ghete scl-ciate si de zdrente groaznice ; ncolo camera avea si o vatr ; de
aceea era nchiriat cu patruzeci de Iranci pe lun. In vatra asta se aIlau de toate
: o masin mic de gtit, o tingire, niste senduri rupte, niste zdrente atr-nate
n cui, o colivie, cenus si chiar nitel Ioc. Doi tciuni Iumegau trist.
Ceea ce Icea si mai groaznic mansarda asta era mrimea ei.
Avea iesituri, unghiuri, scobituri ntunecate, goluri sub acoperis, golIuri si capuri.
In chipul sta se nsteau coiIuri de neptruns, unde ti se prea c trebuie s se
ngrmdeasc pianjeni mari ct pumnul, gndaci la(i ct talpa piciorului si poate
chiar cine stie ce Ipturi omenesti monstruoase.
Unul dintre paturi se aIla lng us ; cellalt, lng Iereastr.
Amndou se atingeau cu un capt de vatr si stteau cu Iata spre Marius. Intr-un
ungher de lng deschiztura prin care se uita Marius era atrnat pe perete,
ntr-o ram neagr de lemn, o gravur colorat, dedesubtul creia sta scris cu
litere mari : VISUL. Gravura nItisa o Iemeie adormit cu un copil pe genunchi,
adormit si el ; ntr-un nor, un vultur cu o coroan n cioc ; Iemeia, Ir s se
trezeasc, ndeprteaz coroana de pe capul copilului ; n Iund, Napoleon, n
slav, se
reazim de-o coloan albastr-nchis, cu capitelul galben,
mpodobit cu aceast inscriptie :
MARINGO. AUSTERLITS.
IENA. WAGRAMME.
ELOT.
Sub acest tablou, pe jos, sprijinindu-se cu o muche de perete, se aIla
un Iel de paravan de lemn, mai mult lung dect lat. Prea un tablou ntors, un
sasiu mzglit pe partea cealalt, vreo tblie desprins de pe un zid si uitat
acolo, asteptnd s Iie pus la loc.
Lng masa pe care Marius zrea un condei, cerneal si hrtie,
sedea un brbat de vreo saizeci de ani, mic de statur, slab, pmntiu, speriat,
cu un chip siret, crud si nelinistit, un ticlos respingtor.
Dac Lavater' ar Ii vzut chipul sta, ar Ii recunoscut ntr-nsul un
vultur contopit cu un procuror ; pasrea de prad si omul chichitelor judiciare
urtindu-se si ntregin-du-se unul pe altul, omul chichitelor Icnd de rusine
pasrea de prad, pasrea de prad Icndu-l respingtor pe omul chichitelor.
Omul avea o barb mare, crunt. Purta o cmas de Iemeie, prin
care i se vedeau pieptul pros si bratele goale, acoperite cu pr crunt. Sub
cmas se vedeau niste pantaloni murdari de noroi si niste cizme din care-i
ieseau degetele picioarelor.
Tinea o pip n gur si Iuma. Pine nu mai era n cocioab, dar
tutun se gsea.
Scria pesemne niste scrisori ca acelea pe care le citise Marius.
Pe un colt al mesei se zrea un volum vechi, rosietic, desperecheat, de
Iormatul cunoscut al cabinetelor de lectur de altdat, n 12, artnd c e vorba
de un roman.
1
FilozoI e/ve(ian din secolul al XVIII-lea, creatorul
,,Iiziognomiei", teorie dup care trsturile Ie(ei snt indicii sigure sie
caracterului.
316
Pe copert se aIia titlul urmtor, tiprit cu litere mari si groase :
DUMNEZEU, RKGELE, ONOAREA $I
FEMEILE, DE DUCRAY-DUMINIL.
Pe cnd scria, omul vorbea cu glas tare si Alarius auzea ce spunea :
Si cnd te gndesti c nu exist egalitate nici mcar
dup moarte ! Uitafi-v la Pere-Lachaise ! Cei mari, bo
gatii, snt n partea de sus, pe aleea cu salcmi, care e
pietruit. Pot s vin acolo cu trsura. Cei mici, nevoiasii,
nenorociIii, de ! snt ngropati n vale, unde noroiul ti
ajunge pn la genunchi, n gropi, n umezeal. Snt b
gati acolo ca s putrezeasc mai repede. Nu te poti duce
s-i vezi Ir s te aIunzi n glod.
Aici se opri, btu cu pumnul n mas si adug, scrs-nind din dinti
:
Ah ! I-as mnca Iripti pe oameni !
O Iemeie gras, care putea s aib tot att de bine patruzeci ca si o
sut de ani, sttea ghemuit, n picioarele goale, lng vatr.
Nu purta nici ea dect o cmas si o Iust de Ilanel, peticit cu
rmsite de stoI veche. Un sort de pnz groas ascundea jumtate din Iust.
Desi ncovoiat si zgribulit, Iemeia se vedea c e Ioarte nalt. Era un Iel de
namil pe lng brbatul ei. Avea un pr groaznic, de-un blond-roscat,
ncruntit, pe care-I scutura din cnd n cnd cu uriasele ei mni lucioase, cu
unghiile turtite.
Pe jos, lng ea, se aIla deschis un volum de aceiasi Iormat ca si
cellalt, pesemne din acelasi roman.
Pe un pat, Marius deslusi o Ietit desirat, Ioarte palid, stnd
aproape goal, cu picioarele spnzurnd n gol, cu aerul c nici n-ascult, nici nu
vede, nici nu trieste.
Era, Ir-ndoial, sora cea mic a celei care venise la el.
Prea de unsprezece sau doisprezece ani, dar, cerce-tnd-o mai
atent, ti ddeai seama c trebuie s aib cincisprezece. Era Ietita care strigase n
seara trecut pe bulevard : ,Am tulit-o I tulit-o ! tulit-o .'"
317
Fcea parte din Ipturile acelea plpnde care rmin mult
vreme n urm, ca dintr-o dat s creasc uimitor. Aceste triste rsaduri
omenesti snt rodul srciei. Fiinte Ir copilrie si Ir adolescent. La
cincisprezece ani par de doisprezece ; la saisprezece, par de douzeci.
Astzi snt Ietite, mine Iemei. S-ar spune c au luat-o la goan prin viat
ca s sIrseasc mai repede.
In clipa aceea, Iptura asta prea un copil.
ncolo, nu se vedea n toat ncperea nici un obiect care s
Iac dovada vreunei ndeletniciri oarecare ; nici un ghergheI, nici o
vrtelnit, nici o scul. Intr-un colt, niste Iiare vechi cu o nItisare
ndoielnic. Totul arta trndvia ntunecat care vine dup dezndejde si
prevesteste agonia.
Marius privi ctva vreme aceast ncpere jalnic, mai
nIricostoare dect adncul unui mormnt, Iiindc aici se simtea totusi
prezenta suIletului omenesc si zvc-nirea vietii.
Mansarda, beciul, vguna prin care se trsc unii sraci pe sub
temeliile ediIiciului social nu snt chiar un mormnt, snt anticamera lui ;
dar, ntocmai ca bogatii care si arat tot ce au mai de pret n palatul lor
la intrare, s-ar prea c moartea, care e pe-aproape, si desIsoar mizeria
cea mai mare n acest vestibul.
Omul tcuse ; Iemeia nu scotea o vorb ; Iata prea c nu mai
rsuIl. Se auzea scrtitul penei pe hrtie.
Omul bombnea, Ir a se opri din scris:
Ticlosie ! ticlosie ! totu-i ticlosie !
Aceast variant a exclamatiei lui Solomon i smulse Iemeii un
suspin.
Linisteste-te, puisorule ! zise ea. Nu-ti Iace inim
rea, iubitule ! Esti prea drgut c le scrii tuturor indivi
zilor stora, brbtele !
In mizerie, trupurile se-nghemuiesc unele ntr-altele, ca si
cum le-ar Ii Irig, inimile ns se nstrineaz. Pe ct se pare, Iemeia asta si
iubise odat brbatul cu toat dragostea de care era n stare ; pesemne ns
c mustrrile zilnice ce si le Iceau unul altuia din pricina groaznicei
mizerii n care se zbteau cu totii stinseser si n
318
ea orice sentiment. Nu mai pstrase pentru brbatul ei dect cenusa
aIectiunii de odinioar. Totusi vorbele de dezmierdare, cum se ntrnpl adesea,
supravietuisera. Ii spunea : ,Iubitule, puisorule, brbteie etc." numai din gur ;
inima tcea. Omul ncepuse s scrie iar.
VH
STRATEGIE Sl TACTICA
Tulburat peste msur, Marius era gata s coboare din observatorul
su improvizat, cnd un zgomot i atrase uarea-aminte si-l Icu s rmn pe loc.
Usa mansardei se deschise brusc, si-n pragul ei se ivi Iata cea mare.
Era ncltat cu niste pantoIi mari brbtesti si stropit de noroI pn pe
gleznele rosii ; purta o pelerin veche peticit, cu care Marius n-o vzuse cu un
ceas nainte, dar pe care ea o lsase, pesemne, la us, ca s trezeasc mai mult
mil, iar la plecare si-o luase din nou. Intr, trase usa dup ea, sttu o clip s
rsuIle, cci gIia de oboseal, apoi strig cu toat bucuria iz-bnzii n glas :
Vine !
Tatl ridic ochii, Iemeia ntoarse capul ; sora cea mic nici nu se
urni.
Cine ? ntreb tatl.
Domnul acela !
Filantropul ?
Da.
De la biserica Saint-Jacques ?
Da.
Btrnul ?
Da.
Si o s vin ?
E-n urma mea.
Esti sigur ?
Snt sigur
319
Nu zu ! vine ?
Vine cu birja.
Cu birja. E Rotschild !
Tatl se ridic.
Cum se Iace ca esti att de sigur ? Dac vine cu
birja, cum de-ai ajuns naintea lui ? I-ai dat mcar
adresa ? I-ai spus limpede : ultima us din Iundul slii,
pe dreapta ? Nu cumva s greseasc adresa ! L-ai gsit
prin urmare la biseric ? A citit scrisoarea mea ? Ce-a
spus ?
Stai, stai ! zise Iata. Grozav ti mai merge gura,
mosulic ! Ascult : am intrat n biseric ; era la locul lui obisnuit; i-
am Icut o plecciune si i-am dat scrisoarea. A citit-o si mi-a spus :
,Unde stati, copila mea ?" I-am rspuns : ,V conduc eu, domnule". Mi-a
zis : ,Nu ; d-mi adresa voastr ; Iiica mea are de Icut niste cumprturi
; am s iau o trsur si am s ajung la voi o dat cu dumneata". I-
am dat adresa. Cnd i-am spus casa, a prut mirat si-a stat o clip pe
gnduri ; apoi a spus : ,Bine, am s vin". Dup slujb, l-am vzut
iesind din biseric mpreun cu Iiic-sa si urcndu-se ntr-o birj. I-
am spus limpede : ,Ultima us din Iundul slii, pe dreapta".
Si ce te Iace s crezi c-o s vin ?
Am vzut birja apucnd-o pe strada Petit-Banquier.
Asta m-a Icut s vin ntr-un suIlet.
De unde stii c-i aceeasi birj ?
Ei, asta-i ! Doar m-arn uitat Ia numr.
Ce numr era ?
440.
Bravo ! Esti o Iat desteapt !
Fata se uit Ir sIial la taic-su si, artndu-si
pantoIii, i spuse :
Oi Ii eu Iat desteapt, dar s stii c nu m mai
ncalt cu pantoIii stia ; nu mai vreau s-i port, mai
nti Iiindc n-am cheI s m mbolnvesc ; apoi e vorba
si de curtenie. Nu stiu ceva mai scitor dect tlpile
astea care mustesc si Iac gl, gl, gl, ntr-una. Mai bine
merg descult.
320
Ai dreptate, rspunse tatl cu o blndete care nu
se potrivea cu asprimea Ietei. Dar n-au s te lase s
intri n biserici; sracii trebuie s aib ncltminte.
La dumnezeu nu te poti duce cu picioarele goale, adug
el cu amrciune.
Reveni apoi la ceea ce-l interesa :
Si esti sigur, ai ? Esti sigur c vine ?
Era la ctiva pasi n urma mea, zise ea.
Omul se ridic. Fa(a parc i se luminase.
Nevast ! strig el. N-auzi ? Vine Iilantropul.
Stinge Iocul!
ncremenit, Iemeia nu se clinti din loc. Cu sprinteneala unui
saltimbanc, tatl apuc o oal spart de pe vatr si arunc ap peste
tciuni. Pe urm i spuse Ietei celei mari :
Tu desIund scaunul.
Fata nu pricepu.
nsIac el scaunul si cu o lovitur de picior l desIund.
Piciorul i trecuse printr-nsul. Scotnd piciorul, o ntreb pe Iiic-sa :
E Irig aIar ?
E Ioarte Irig. Ninge.
Tatl se ntoarse spre copila cea mic de pe patul de lng
Iereastr si-i strig cu glas tuntor :
Hai, iute ! Jos din pat, puturoaso ! Stai de poman
toat ziua ! Sparge un geam !
Fata se dete jos din pat, tremurnd.
Sparge un geam ! porunci el din nou.
Copila sttea uluit.
N-auzi ? repet tatl. Ti-am spus s spargi un
geam !
Cu un Iel de supunere plin de groaz, Iata se nlt pe vrIul
picioarelor si ddu cu pumnul ntr-un geam. Sticla se sIrm si czu cu un
zgomot asurzitor.
Bun ! spuse tatl.
Era ncruntat si aspru. Cerceta repede cu privirea toate
colIisoarele mansardei.
21 - MIzerabillI, vI. II
Prea un general care-si Icea ultimele pregtiri n clipa
cnd btlia e gata s nceap.
Mama, care nu scosese nc nici un cuvnt, se scul si
ntreb cu un glas domol si tainic, prnd c se czneste s vorbeasc :
Ce-ai de gnd s Iaci, iubitule ?
Tu treci n pat ! rspunse omul.
Tonul nu ngduia discutie. Mama se supuse si se trnIi
greoaie pe unul dintre paturi.
In clipa aceea se auzi un scncet venind dintr-un colt al
odii.
Ce s-a fnt25lat ? strig tatl.
Fr s ias din ungherul n care se ghemuise, Iata cea
mic si art pumnul nsngerat. Se rnise sprgnd geamul ; se dusese
lng patul maic-si si plngea pe nIundate.
De rndul sta, mama se ridic si-ncepu s tipe :
PoItim ce tmpenii Iaci ! S-a tiat sprgndu-ti tie
geamul !
Cu att mai bine ! zise omul. Prevzusem si asta.
Cum, cu att mai bine ? se mir Iemeia.
Liniste ! rspunse tatl. Suprim libertatea presei !
SIsiind apoi cmasa Iemeiasc cu care era mbrcat,
Icu o fyie de pnz cu care nIsur repede mna n-
sngerat a micutei.
Dup aceea, se uit cu multumire la cmasa sIsiat.
Si cmasa e-n regul. Toate astea Iac impresie.
Un vnt rece suIla prin Iereastr si ptrundea n odaie.
Negura de aIar ptrundea si ea, ntinzndu-se ca o scam alburie,
destrmat parc de-o mn nevzut. Prin Iereastra spart se vedea
cum ninge. Frigul, prevestit n ajun de soarele Intmpinrii Domnului,
venise ntr-adevr.
Tatl arunc o privire de jur mprejur pentru a se ncredinta
c nu uitase nimic. Lu o lopat veche si presr cenus peste tciunii
uzi, ca s-i ascund cu totul.
Pe urm, sculndu-se si rezemndu-se de vatr, spuse."
Acum putem s-l primim pe Iilantrop.
322
`
------------- III


F m
tatlui ei.
Ia uite ce Irig mi-e ! se plnse ea.
Nu-i nimic ! Mie mi-e si mai Irig ! o puse la
punct
btrnul.
Mama strig Iurioas :
De cnd te stiu ai Iost mai grozav dect altii !
Chiar
si la rele 1
Tac-ti gura !
Si se uit n asa chip la ea, nct mama amuti In
mansarda murdar domni o clip de tcere. Fiica cea mare
si curta nepstoare marginea pelerinei ; sora cea mic
scncea ntr-una ; mama i lu capul n mini, o srut si-i
spuse n soapt :
Odorul meu, te rog, n-o s ai nimic, nu mai
plnge,
l superi pe taic-tu.
Nu, nu ! strig tatl. Dimpotriv ! plngi !
plIigi .'
E mai bine-asa ! Intorcndu-se apoi spre cea mare : Ei,
vd c nu s-arat nimeni ! Da dac nu mai vine ? Am
stins Iocul, am stricat scaunul, mi-am rupt cmasa si-am
spart geamul degeaba.
Si-ai rnit Iata ! mormi mama.
Ei, drcie ! Stii c-i Irig al dracului n
mansarda
asta aIurisit ! exclam tatl. Dac nu vine individul ?
Pi da ! se las asteptat. si spune : ,Foarte bine ! s
m-astepte ! n-au altceva de Icut !" O ! ct i ursc si ce
cheI as avea s-i strng de gt, cu bucurie, cu entuziasm,
cu multumire, pe bogatii stia ! Pe toti bogatii, pe asa-
zisii oameni milostivi, care Iac pe credinciosii, care se
duc la biseric, se iau dup popi, dup predici, dup su
tane si care se cred mai presus dect noi, care vin s ne
umileasc si s ne aduc haine, cum spun ei, niste toale
care nu Iac dou parale, si pine 1 Nu, eu nu vreau asa
ceva, ticlosilor I Bani 1 A, bani ! niciodat ! spun ei,
pentru c ne ducem s-i bem, pentru c sntem betivi si
n
trntor! I Da e ? Ei ce snt, m rog, s ce-au Iost pe vremea
lor ? Niste hoti I Altminteri nu s-ar i putut mbogti. O ! societatea ar trebui
luat de guler si aruncat ct colo ! S-ar sIrma tot, poate, dar cel putin n-
ar mai avea nimeni nimic si tot ar Ii un cstig !... Da ce-o Ii Icnd ntrul
tu de bineIctor ? Mai vine ? Pesemne c-o Ii uitat adresa, dobitocul. Pun
rmsag c vita asta btrn...
In clipa aceea se auzi o usoar btaie n us ; omul se repezi si-o
deschise, strignd, n vreme ce Icea o plecciune adnc, cu un zmbet
mieros pe buze :
Intrati, domnule ! Binevoiti si intrati, preamilostive
bineIctor, mpreun cu ncnttoarea dumneavoastr domnisoar.
Un brbat n vrst si-o Iat tnr se ivir n pragul mansardei.
Marius nu se clintise de la locul lui. Ceea ce simti n clipa
aceea nu se poate descrie.
Era Ea !
Cel ce-a iubit vreodat cunoaste toate strlucitoarele ntelesuri
pe care le cuprind cele dou litere ale cuvn-tului : Ea.
ntr-adevr, ea era. Marius abia o putea zri prin ceata luminoas
ce i se lsase deodat pe ochi. Era gingasa Iptur care dispruse, steaua
care lucise pentru el sase luni, erau ochii ei, Iruntea, gura, chipul acela
Irumos care se deprtase deodat si l lsase n ntuneric. Artarea pierise
si-acum se ivea din nou.
Reaprea n umbra asta, n mansarda asta, n cocioaba asta
pctoas, n grozvia asta !
Marius tremura pierdut. Ei, da ! Ea era. Zvcnirile inimii i
mpienjeneau vederea. Era gata s-l podideasc plnsul. Cum ? o revedea n
sIrsit dup ce-o cutase att de mult ? I se prea c-si pierduse suIletul si
c l-a regsit.
Era neschimbat poate putin cam palid ; Iata ei delicat se
ncadra ntr-o plrie de catiIea liliachie, trupul ei se ascundea ntr-o
hain mblnit de atlaz
324
negru. De sub rochia-i lung se vedeau piciorusele strnse n
pantoIi de mtase.
Era nsotit tot de domnul Leblanc.
Fcuse ctiva pasi n odaie si pusese pe mas un pachet
destul de mare.
Fata cea mare a sotilor Jondrette se trsese n dosul usii si se
uita posomorit la plria de catiIea, la haina de mtase, la acest chip
ncnttor si Iericit.
IX
JONDRETTE E GATA SA PLINGA
Hruba era att de ntunecoas, nct cei ce veneau de aIar
puteau crede c ptrund ntr-un grlici de pivnit. Noii-veniti naintar deci cu
oarecare sovial, deslusind anevoie niste Iorme nelmurite n jurul lor, n
vreme ce ei erau vzuti si cercetati cu de-amnuntul de privirile deprinse cu
ntunericul ale celor din ncpere.
Domnul Leblanc se apropie cu privirea Iui blnd si trist si-i
spuse btrnului Jondrette :
Domnule, n pachetul sta veti gsi lucruri no,
ciorapi si pturi de ln.
Cerescul nostru bineIctor ne copleseste ! spuse
Jondrette, ploconindu-se p n l a pmnt.
Pe urm, aplecndu-se la urechea Iiicei celei mari, pe cnd
musaIirii cercetau ncperea aceea jalnic, adug numaidect n soapt :
Ei ? ce spuneam eu ? Crpe ! Bani, ioc ! Toti snt
la Iel! A ! da cum era isclit scrisoarea ctre ntrul
sta btrn ?
Fabantou, i sopti Iata.
Artistul dramatic. Bun !
Asta-i prinse bine lui Jondrette, deoarece chiar n clipa aceea
domnul Leblanc se ntoarse spre el si-i spuse cu aerul unuia care nu-si
aduce aminte numele :
Vd c snteti vrednic de plns, domnule...
**- Fabantou, adug repede Jondrette.
Domnule Fabantou ; asa e, da, mi-aduc aminte.
Jondrette crezu acum c-a sosit clipa s-l nduioseze
pe ,Iilantrop". Exclam cu un glas care amintea totodat
ngrnIarea scamatorului de blci si umilinta cersetorului la drumul mare :
Elevul lui Talma, domnule ! Snt elevul lui Talma !
Pe vremuri mi-a zmbit norocul. Acum e rndul mizeriei.
Iat, bineIctorule, n-avem nici pine, nici Ioc ; copilasii
mei, srmanii, stau n Irig ! Singurul scaun pe care-l am
e desIundat ! Un geam spart! Pe vremea asta ! Ne-
vast-mea, n pat, bolnav !
Biata Iemeie ! spuse domnul Leblanc.
Micuta, rnit ! adug Jondrette.
Copila, distrat de sosirea strinilor, ncepuse s se uite la
,domnisoara" si ncetase s mai plng.
Plngi, n-auzi ? adug Jondrette.
In acelasi timp, o strnse de mna rnit. Toate astea cu o
ndemnare de scamator.
Mititica ncepu s urle.
Tnra ncnttoare, pe care Marius o numea n inima lui
,Ursula", se apropie ndat :
Biata micut ! zise ea.
Uitati-v, Irumoas domnisoar urm Jondrette
Ia mna ei nsngerat ! A avut un accident pe cnd
lucra la o masin, ca s cstige sase gologani pe zi. O s
Iie poate nevoie s i se taie bratul.
Adevrat ? zise btrnul domn ngrijorat.
Fetita, lund n serios aceste cuvinte, ncepu s plng cu
hohote.
Vai, da, bineIctorule ! rspunse tatl.
De cteva clipe, Jondrette se uita la ,Iilantrop" ntr-un chip
Ioarte ciudat. Pe cnd vorbea, prea c-l cerceteaz cu bgare de seam, ca
si cum ar Ii cutat s-si aduc aminte ceva. Deodat, Iolosindu-se de clipa
cnd noii-veniti o ntrebau pe Ietit ce e cu mna ei rnit, se apropie de
nevast-sa, care sttea n pat cu o mutr coplesit si nuc, si-i spuse
repede, n soapt :
Uit-te bine la omul sta ! Pe urm, ntorcndu-se
spre domnul Leblanc, se vait mai departe : Iat, dom-
nule ! n-am altceva ce s mbrac dect o cmas de-a
nevesti-mi ! Si e rupt toat ! In toiul iernii !... Nu pot iesi din cas,
Iiindc n-am hain. Dac-as avea mcar o hain, m-as duce s-o caut pe
domnisoara Mars, care m cunoaste si care tine Ioarte mult la mine.
Oare tot n strada Tour-des-Dames st ? Nu stiti cumva, domnule ? Am
jucat mpreun n provincie. Am mprtit laurii cu dnsa. Celimene mi-ar
veni n ajutor, domnule ! Elmira i-ar da de poman lui Belizaire. Dar
asa, nimic ! S n-am nici un ban n cas ! Mi-e nevasta bolnav si n-am o
letcaie ! Mi-e Iata greu rnit si n-am un gologan ! Nevast-mea suIer
de nduI! Din pricina vrstei, dar si din pricina strii nervoase ; i-ar trebui
ngrijiri ; si Iiicei mele la Iel ! Dar medicul ? Dar Iarmacistul ? De unde
s-i pltesc ? N-am o letcaie ! As cdea n genunchi n Iata unui gologan,
domnule ! Iat n ce hal au ajuns artele ! ntelegeti, Iermectoare
domnisoar, si dumneavoastr, darnicul meu ocrotitor, ntelegeti asta
dumneavoastr, care triti numai n virtute si-n buntate si care umpleti de
miresme biserica n care biata mea copil v zreste n Iiecare zi cnd vine
s se roage ?... Fiindc eu mi cresc, Ietele n Irica lui dumnezeu,
domnule. N-am vrut s le las s Iac teatru. Ah ! Impielitatele ! S le
prind numai c se apuc de asa ceva ! Eu nu glumesc ! Le trntesc tot Ielul
de predici despre onoare, despre moral si despre virtute ! Intrebati-le !
Trebuie s mearg pe drumul drept. Au un printe. Nu snt ca nenorocitele
alea care la nceput n-au pe nimeni si la urm snt ale tuturora. Din
domnisoara Nimeni ajung doamna Toat-lumea. Fir-ar s Iie ! Asta nu se
poate ntmpla n Iamilia Fabantou ! nteleg s le dau o crestere aleas,
s Iie cinstite si drgute si s cread-n dumnezeu ! Ce dracu 1 Ei bine,
domnule, preastimatul meu domn, stiti ce-are s se ntmple mine ?
Mine e 4 Iebruarie, ziua Iatal, ultimul termen pe care mi l-a dat
proprietarul ; dac nu-l pltesc pn disear, atunci Iiica mea cea
mare, eu, nevast-mea cu boala ei, Ietita mea rnit, vom Ii toti patru
Ir adpost, pe ploaie, n zpad. Asta e, dom-
327

nule. Datorez patru rate, chiria pe un
an l auica saizec: de Iranci.
Jondrette mintea. Patru rate n-ar Ii Icut dect patruzeci de
Iranci, si el nu putea s Iie dator pe patru trimestre, deoarece nu
trecuser nici sase luni de cind i pltise Alarius dou.
Domnul Leblanc scoase cinci Iranci din buzunar si-i puse
pe mas.
Jondrette avu vreme s mormie la urechea Ietei celei mari:
Nemernicul I Ce vrea s Iac cu cei cinci Iranci ai lui ?
Nu-mi plteste nici mcar scaunul si geamul ! Si s mai Iaci si
cheltuieli.'.,.
Intre timp, domnul Leblanc si scoase redingota lui mare,
caIenie, pe care o purta peste redingota albastr si o azvrlise pe
sptarul scaunului.
Domnule Fabantou, zise el, n-am dect cinci Iranci la
mine, dar o duc pe Iiic-mea acas si m napoiez disear. Ast-sear
trebuie s pltiti, nu-i asa ?
Faa lui Jondrette lu o expresie ciudat. Rspunse repede :
Da, preastimate domn. La ceasurile opt trebuie s
Iiu la proprietar.
Am s Iiu aici la ceasurile sase si-am s v aduc
cei saizeci de Iranci.
BineIctorul meu ! exclam Jondrette coplesit. Si
adug n soapt? ' Nevast, uit-te bine la el !
Domnul Leblanc o lu din nou de bra pe Irumoasa Iat si
saizeci
porni spre us.
Pe disear, prieteni I zise el.
La ora sase ? ntreb Jondrette.
La sase Iix.
In clipa aceea, Iata cea mare zri pardesiul rmas pe
scaun.
Domnule gri ea v-ati uitat redingota.
Jondrette i arunc Ietei o privire Iulgertoare, nso
tit de-o strasnic ridicare din umeri.
Domnul Leblanc se ntoarse si rspunse zmbind : N-
am uitat-o; am lsat-o.
328
O I protectorul meu I continu Jondrette. Augustul
meu bineIctor, m podidesc lacrimile 1 Ingduiti-mi s v
conduc pn la trsura dumneavoastr.
Dac ieyi(i, puneti-v pardesiul, spuse domnul Leblanc. E
Ioarte Irig aIar.
Jondrette nu se ls rugat de dou ori si mbrc repede
redingota caIenie.
Iesir toti trei. Jondrette mergea naintea celor doi strini.
TARIFUL CABRIOLETELOR DE PIATA E DOI FRANCI ORA
Lui Marius nu-i scpase nici un amnunt din toat scena asta
si totusi, la drept vorbind, nu vzuse nimic. Privirea i rmsese atintit
asupra Ietei; inima lui, ca s zicem asa, o cuprinsese, o nvluise toat,
chiar de la primii ei pasi n mansard. Ct a stat ea acolo, Marius a trit
acele clipe de extaz care Iac s dispar perceptiile materiale si Iixeaz
suIletul asupra unui singur punct. Nu la Ial se uita el, ci la lumina
aceea cu hain de mtase si cu plrie de catiIea. Dac steaua Sirius ar Ii
intrat n odaie, el n-ar Ii rmas uluit.
Pe cnd Iata dezlega pachetul, desIcea lucrurile si pturile,
vorbind cu blndete mamei bolnave si cu duiosie Ietitei rnite, el i pndea
toate miscrile, ncerca s-i asculte cuvintele. Ii cunostea ochii, Iruntea,
Irumusetea, statura, mersul, dar nu-i cunostea sunetul glasului. I se pruse
odat, la Luxembourg, c prinsese cteva cuvinte, dar nu era sigur. Ar Ii
dat zece ani din viat s-o aud, s poat duce cu dnsul ceva din muzica
aceea. Dar totul se pierdea n vicrelile yi-rj izbucnirile glgioase ale lui
Jondrette. Asta Icea ca ncntarea lui Marius s Iie amestecat cu mnie. O
sorbea din ochi. Nu-i venea s cread c zrea ntr-adevr Iptura cereasc
a Ietei n mijlocul acestor Iiinte respingtoare, n mansarda asta

groaznic. I se prea c vede un colibri printre broaste rioase.
Cnd o vzu c pleac, nu mai avu dect un singur gnd : s-o
urmreasc, s se tin dup dnsa, s n-o prseasc pn nu va aIla unde
locuieste, ca s n-o mai piard dup ce-a regsit-o ca prin minune. Sri jos
de pe scrin si-si lu plria. n clipa cnd punea mna pe zvorul usii si era
gata s ias, un gnd l Icu s stea pe loc. Coridorul era lung, scara
dreapt ; Jondrette, vorb lung ; Ir ndoial, domnul Leblanc nu se ur-
case nc n trsur ; dac-ar ntoarce capul pe coridor, pe scar sau n
prag si l-ar vedea pe el, pe Marius, n casa asta, desigur c s-ar nelinisti si
c ar cuta cu orice pre( s-i scape din nou ; si nc-o dat s-ar sIrsi totul.
Ce s Iac ? S astepte putin ? Dar dac mai zboveste, trsura ar putea s
plece. Marius era nehotrt. In sIrsit, se ncumet si iesi din odaie.
Nu mai era nimeni pe coridor. Ddu Iuga la scar. Nici pe scar
nimeni. Cobor repede si ajunse n bulevard tocmai la vreme ca s mai
poat vedea o birj cotind dup coltul strzii Petit-Banquier si ndreptndu-
se spre centru.
Marius se repezi ntr-acolo. Ajuns la coltul bulevardului, zri
din nou birja cobornd repede pe strada MouI-Ietard ; birja ajunsese destul
de departe, nu era chip s-o mai ajung ; ce s Iac ? s Iug-dup ea ? Era
cu neputint ; de altIel, cineva care ar Ii alergat ct l tineau picioarele pe
urmele birjei ar Ii Iost de bun seam zrit din trsur si tatl l-ar Ii
recunoscut. In clipa aceea ntmplare neasteptat si minunat Marius
zri tre-cnd pe bulevard o cabriolet de piat, goal ; nu avea altceva de
Icut dect s se urce n aceast cabriolet si s urmreasc birja. Era un
mijloc sigur, Iolositor si neprimejdios.
Marius i Icu semn birjarului s opreasc si-i spuse :
Cu ora !
Marius era Ir cravat ; purta haina lui veche de lucru, Ir
nasturi, iar cmasa i era rupt la piept.
330
Birjarul opri, clipi din ochi si ntinse spre Marius mna stng,
Irecndu-si usor arttorul de degetul cel mare.
Ce este ? zise Marius.
Plata nainte ! mormi birjarul.
Marius si aminti c n-avea la el dect optzeci de centime.
Ct ? ntreb el.
Doi Iranci.
Pltesc la ntoarcere.
Drept rspuns, birjarul ncepu s Iluiere o arie cunoscut si
ddu bice cailor.
Marius se uit buimac cum se ndeprteaz cabrioleta. Fiindc i
lipsea un Iranc si douzeci de centime, si pierdea bucuria, Iericirea,
dragostea ! Se prbusea din nou n ntuneric. ncepuse s vad, iar acum si
pierdea din nou vederea. Se gndi cu amrciune si, trebuie s-o spunem, cu
mare prere de ru, la cei cinci Iranci pe care-i dduse chiar de dimineat
pctoasei aceleia. Dac-ar Ii avut cei cinci Iranci, ar Ii Iost salvat, ar Ii re-
nscut, ar Ii iesit din ceat si din ntuneric, ar Ii scpat de singurtate, de
plictiseal, de vduvie ; ar Ii nnodat iarsi Iirul negru al ursitei sale cu acel
Irumos Iir de aur care plutise prin Iata ochilor si si se rupsese nc o dat.
Se ntoarse dezndjduit n maghernita lui.
Si-ar Ii putut spune c domnul Leblanc Igduise s se
ntoarc n aceeasi sear si c de rndul acesta n-avea dect s ia toate
msurile ca s-l poat urmri ; dar, Iiind adncit n contemplare, nu prea
dduse ascultare celor ce s-au vorbit.
In clipa cnd era gata s urce scara, zri pe partea cealalt a
bulevardului, n dreptul zidului pustiu care da n strada Barriere des
Gobelins, pe Jondrette, nIsurat n pardesiul ,Iilantropului", stnd de vorb
cu unul din indivizii aceia cu nItisare suspect, cunoscuti sub numele de
,haimanale de barier" ; oameni cu mutre ndoielnice si ale cror vorbe dau
de bnuit, ascunznd gn-duri mrsave, si care de obicei dorm ziua, ceea ce
las a se presupune c lucreaz noaptea.
Cei doi insi, stnd de vorb nemiscati sub ninsoarea ce cdea n
vrtejuri, alctuiau un grup pe care un sergent de strad l-ar Ii bgat de
seam, dar pe care Marius abia l observ.
Cu toate acestea, orict de cuIundat era n gndurile lui
chinuitoare, nu se putu mpiedica s vad c vagabondul cu care vorbea Jondrette
semna cu un oarecare Panchaud, zis Printanier, zis Bigrenaille, pe care i-l artase
odat CourIeyrac si care trecea n mahala drept o haimana de noapte Ioarte
primejdioas. Ati mai ntlnit n cartea precedent numele acestui individ.
Acest Panchaud, zis Printanier, zis Bigrenaille, a aprut mai
trziu n cteva procese criminale si a ajuns de atunci un ticlos vestit. Pe
atunci ns nu era dect un ticlos oarecare. Astzi e legendar printre tlhari si
ucigasi. Pe la sIrsitul regimului trecut Icea scoal. Iar seara, la cderea noptii,
la ceasul cnd detinutii se adunau si sopoteau ntre ei, se vorbea despre el n
groapa cu lei
!
a nchisorii La Force. Se putea chiar citi n nchisoare asta, sub
camera grzii, tocmai n locul pe unde trecea canalul latrinelor, care a servit
nemaipomenitei evadri ziua-n amiaza mare a treizeci de detinuti n 1843, se
putea citi deasupra lespezii acestor latrine numele lui Panchaud, spat de el cu
ndrzneal chiar pe zidul camerei, cu prilejul uneia din ncercrile lui de
evadare. In 1832 politia l urmrea de aproape, dar el nc nu debutase de-a
binelea.
XI
MIZERIA ISI OFER SERVICIILE SUFERINTEI
Marius urc cu pasi rari scara cocioabei ; n clipa cnd era gata s
intre n chilia lui, zri pe sal, n urm-i, pe Iata cea mare a lui Jondrette, care
venea dup el. N-o mai putea suIeri pe Iata asta ; la dnsa erau cei cinci
1
Locul din temnite Jn care se adunau detinutii cei mai
Iiorgs ti mai deczuti.
m
Iranci ai lui; era prea trziu ca s-i ma cear ndrt; cabrioleta
plecase ; iar birja era departe. De altminteri, nici nu i-ar Ii dat banii napoi. Iar
ca s-o ntrebe unde locuiesc persoanele care veniser adineauri era de prisos ; se
vedea bine c nu stia, de vreme ce scrisoarea semnat Fabantou era adresat
,Preamilostivului domn din biserica Saint-Jacques-du-Haut-Pas".
Marius intr n odaie si mpinse usa dup el.
Usa nu se nchise : se ntoarse si vzu o mn care o tinea
ntredeschis.
Ce este ? ntreb el. Cine-i acolo ?
Era Iata lui Jondrette.
Dumneata esti ? zise Marius aproape cu asprime.
Tot dumneata ? Ce mai vrei ?
Fata nu rspunse; prea ngndurat. Nu mai avea ndrzneala din
dimineata aceea. Nu intrase, ci rmsese n umbra coridorului; Marius o zrea
prin usa ntredeschis.
Nu vrei s rspunzi ? Ce mai vrei cu mine ?
si ndrept spre el ochii ei stinsi n care prea c licreste o
lumin nedeslusit si-i spuse :
Pari trist, domnule Marius. Ce ai ?
Eu ? ntreb Marius.
Da, dumneata.
N-am nimic !
Ba da!
Ba nu!
Eu ti spun c da !
Las-m-n pace !
Marius mpinse usa din nou; ea o tinu ca si mai nainte.
Ascult zise ea esti nedrept. Cu toate c nu
esti bogat, ai Iost bun cu mine azi-dimineat. Fii si-acum
la Iel. Mi-ai dat s-mi cumpr de mncare; spune-mi
acum, ce ai ? Esti necjit; se vede. N-as vrea s Iii
amrt. Ce-as putea s Iac ? As putea s-ti vin n ajutor ?
Foloseste-m ! Nu vreau s-ti cunosc tainele. Nu-i nevoie
s mi le spui. Dar as putea, la urma urmei, s-ti Iiu de
Iolos. As putea s te ajut si pe dumneata cum l ajut si
333
pe tata. Eu i duc scrisorile, m duc prin case, cercetez din us
n us, i gsesc o adres sau urmresc pe cte cineva. Snt bun la asta. Ei
bine, poti s-mi spui ce ai pe inim ; m duc s vorbesc eu cu
respectivii ; cteodat e de ajuns s se vorbeasc cu cine trebuie ca s se
lmureasc lucrurile si totul e-n regul. Foloseste-te de mine !
Lui Marius i trecu prin minte o idee. Cnd esti gata s cazi,
nu dispretuiesti nici o creang.
Se apropie de Iat.
Ascult i spuse el tu l-ai adus...
Ea-l ntrerupse c-o sclipire de bucurie n ochi.
O ! da ! tutuieste-m ! mi place mai mult asa.
Ascult zise el tu l-ai adus aici pe domnul
acela btrn mpreun cu Iiica lui ?
Da.
Le cunosti adresa ?
Nu.
AIl-mi-o I
Din
posomort cum era, din senin, se ntunec.
Asta vrei ? ntreb ea.
Da.
Ii cunosti ?
Nu.
Va s zic urm ea numaidect n-o cunosti,
dar vrei s-o cunosti.
Cuvntul ti devenit o avea ceva plin de nteles si amar.
privirea Ietei se nsenin ;
In sIrsit, esti n stare ? zise Marius.
S-ti aIlu adresa Irumoasei domnisoare ?
In cuvintele ,Irumoasei domnisoare" era iarsi o nuant
care-l supra pe Marius. Spuse :
In sIrsit, totuna-i ; adresa tatlui si-a Ietei.
Adresa lor !
Ea-l privi drept n ochi.
Si ce-o s-mi dai ?
Tot ce vrei.
Tot ce vreau ?
Da.
O s ai adresa.
334
Fata ls capul n jos. Pe urm, cu o miscare repezit, trase usa
care se nchise.
Marius rmase singur.
Se trnt i pe un scaun cu capul si cu coatele pe pat, coplesit
de gnduri pe care nu si le putea tine n Iru, ca si cum ar Ii Iost cuprins de
ameteal. Tot ce se petrecuse de azi-dimineat, aparitia ngerului, disparitia
lui, tot ceea ce-i spusese Iiinta asta, o licrire de ndejde plutind ntr-o
dezndejde Ir margini i rvsiser mintea cu totul.
Deodat, se simti smuls cu putere din visarea lui.
Auzi glasul tare si aspru al lui Jondrette rostind niste cuvinte
care aveau pentru el un interes ciudat.
Iti spun c snt sigur c I-am recunoscut.
Despre cine vorbea Jondrette ? Pe cine-l recunoscuse ? Pe
domnul Leblanc ? Pe tatl ,Ursulei" lui ? Cum ? Jondrette l cunostea ?
Era oare Marius pe cale s primeasc astIel, pe neasteptate, toate
deslusirile Ir de care viata i se prea Iui nsusi ntunecat ? Va aIla n
sIrsit de cine e ndrgostit, cine era Iata asta ? Cine era tatl ei ? Negura
att de deas care-l nvluia era gata s se risipeasc ? Se va sIsia vlul ?
O ! cerule !
Se urc, mai bine zis se repezi pe scrin si-si lu din nou locul
lng Ierestruica din perete.
Vedea iar nuntru! mansardei Iamiliei Jondrette.
XII
CUM A FOST NTREBUINTAT MONEDA DE CINCI
FRANCI A DOMNULUI LEBLANC
Nimic nu se schimbase n nItisarea Iamiliei, n aIar de Iaptul
c Iemeia si Ietele scoseser lucrurile din pachet Si se mbrcaser cu ciorapi
si cu hinute de In. Dou pturi noi erau azvrlite pe cele dou paturi.
Jondrette se ntorsese de cteva minute. GIia nc de oboseal. Fetele lui
stteau pe jos, lng vatr ; cea mai mare pansa mna celei mici. Nevast-sa
se prbusise parc pe patul
335
de lng Ioc, cu o mutr buimac. Jondrette umbla de colo pn colo prin m
Femeia, care prea sIioas si prostit n Iata brbatului ei, ndrzni s spun
Cum ? ntr-adevr ? esti sigur ?
Sigur ! Au trecut opt ani, dar l recunosc ! O ! II
recunosc 1 L-am recunoscut ndat ! Cum ? Tie nu ti-a
srit n ochi ?
Nu.
Dar ti-am spus totusi : ,Uit-te bine la omul sta !"
Statura, chipul lui putin mai mbtrnit ; snt unii oameni
care nu stiu cum Iac c nu mbtrnesc ; glasul lui... E
mai bine mbrcat; atta tot. A ! vrjitor btrn, mi-ai
czut n lab 1 Se opri si spuse Ietelor : Voi crati-v !
E ciudat c asta nu ti-a srit n ochi.
Fetele se ridicar supuse. Mama ngim :
Cu mna ei beteag ?
O s-i Iac bine aerul ! zise Jondrette. Stergeti-o !
Se vedea bine c omul sta "Icea parte dintre cei crora
nu le poti spune : nu. Cele dou Iete iesir.
Cnd s treac pragul, tatl o apuc pe cea mare de brat si-i spuse pe-un an
S Iiti aici la ora cinci Iix. Amndou. O s avem
nevoie de voi.
Marius si ascuti auzul.
Rmas singur cu nevast-sa, Jondrette ncepu din nou s se plimbe prin odai
Deodat, se ntoarse spre nevast-sa, si ncrucisa bratele si strig :
Si vrei s-ti mai spun ceva ? Domnisoara...
Ei, ce e cu domnisoara ? ntreb Iemeia.
Dar Jondrette se aplecase si-i vorbise Iemeii n soapt. Pe urm se ridic si
336
- E a e l
Asta ? spuse Iemeia.
Asta ! rspunse brbatul.
E cu neputint de spus ce cuprindea cuvntul ,asta ?" al mamei.
Mirare, Iurie, ur, amestecate si contopite ntr-o intonatie monstruoas. Au Iost
de ajuns cteva cuvinte, Ir ndoial, numele, pe care brbatul ei i l-a soptit la
ureche, pentru ca namila aceea de Iemeie adormit s se trezeasc si din
respingtoare s ajung Iioroas.
Nu se poate ! strig ea. Cnd m gndesc c Ietele
mele merg cu picioarele goale si n-au o rochie pe ele 1
Cum ? hain de atlaz mblnit, plrie de catiIea, pan
toIi, de toate ! Astea Iac peste dou sute de Iranci ! S-ar
spune c-i o cucoan ! Nu ! te nseli ! Mai nti c cea
lalt era groaznic, pe cnd asta n-arat de loc ru ; nu
poate Ii dnsa !
Iti spun c ea e. O s vezi !
La aIirmatia asta att de hotrt, Iemeia si ridic Ia(a ei
Ilcoas de blond-roscovan si se uit spre tavan cu o expresie slbatic. In
clipa aceea lui Marius i se pru mai primejdioas chiar dect brbatul ei. O
scroaI cu privire de tigroaic.
Cum gri ea scrba asta de domnisoric, care
se uita la Ietele mele cu mil, s Iie chiar golanca aia ?
I-as da un picior n burt s m pomeneasc !
Sri jos din pat si rmase o clip n picioare, cu prul vlvoi, cu
nrile umIlate, cu gura cscat, cu pumnii nclestati si aruncati napoi. Dup
aceea se prbusi din nou pe pat. Brbatul umbla ncoace si ncolo, Ir s-o
bage-n seam pe muiere.
Dup cteva clipe de tcere, se apropie de dnsa si se propti n Iata
ei cu bratele ncrucisate, cum Icuse cu o clip mai-nainte.
Si vrei s-ti mai spun ceva ?
Ce ? ntreb ea.
Rspunse scurt si n soapt :
C am dat lovitura !
337
(i i
li
Ce vrei s spui ?
El ddu din cap, clipi din ochi si ridic glasul ca un scamator de blci ga
Ce vreau s spun ? Ascult !
Sst! mormi Iemeia lui Jondrette. Nu asa tare dac
snt lucruri care nu trebuie auzite !
Aidade ! La cine te gndesti ? La vecin ? L-am vzut
iesind adineauri. De altminteri, aude vreodat ceva nt
rul sta ? Si pe urm ti spun c l-am vzut pleend.
Ca din instinct, Jondrette cobor totusi glasul, dar nu de ajuns pentru
trsurilor de pe bulevard, asa c putea prinde Iiecare cuvnt din aceast convorbire.
Iat ce auzi :
Ascult, am pus mna pe nabab ! E ca si prins. S-a
Icut! Totu-i pus la cale. Am stat de vorb cu oamenii
mei. Btrnul o s vin disear la sase, s-mi aduc
cei saizeci de Iranci, canalia ! Ai auzit cum i trnteam
la gogosi ? Saizeci de Iranci, proprietarul, 4 Iebruarie,
care nici rhcar nu e sorocul de plat. Ce gogosi ! O s
338
de 11. Fetele au s stea de paz. Tu o s ne ajuti. El o s
se execute.
Si dac nu se execut ? ntreb Iemeia.
Jondrette Icu un gest nIiortor si zise :
II executm noi !
Si-l puIni rsul.
Era ntia oar cnd Marius l vedea rznd. Un rs rece,
dulceag, care te nIiora.
Jondrette deschise un dulap din peretele de lng vatr si
scoase de acolo o sapc veche, pe care si-o puse pe cap, dup ce-o sterse
cu mneca.
Acum o iau din loc, continu el. Trebuie s mai stau
de vorb cu ctiva insi. Bieti buni. O s vezi cum o s
mearg treaba. Lipsesc Ioarte putin ; dm o lovitur
strasnic ; rmi acas. Cu minile n buzunarele pantalo
nilor, sttu o clip pe gnduri, apoi exclam : Stii c e
totusi un mare noroc c nu m-a recunoscut ? Dac m
recunostea si el pe mine, nu mai venea. l scpm din
mn ! Barba m-a salvat ! Brbuta mea romantic, ciocu-
letul meu drgut si poetic 1
Si-l puIni din nou rsul.
Se duse la Iereastr. Zpada cdea mereu, brzdnd cenusiul
cerului.
Ce vreme pctoas ! mormi el. Apoi, nIsurn-
du-se n redingot : E cam larg zdreant asta. Dar nu-i
nimic ! Strasnic idee a avut ticlosul la de btrn c
mi-a lsat-o ! N-as Ii avut cu ce iesi si-am Ii dat chix si
de rndul sta ! Cnd te gndesti de ce atrn uneori
totul !...
Si trgndu-si sapca pe ochi, iesi. Abia Icuse ctiva pasi si
usa se deschise din nou ; proIilul su splcit si istet se ivi din nou n
prag.
Uitasem, adug el. S umpli soba cu crbuni.
Si azvrli n sortul Iemeii moneda de cinci Iranci pe care i-
o dduse ,Iilantropul".
S umplu soba cu crbuni ? ntreb Iemeia.
Da.
Cte cosuri s iau ?
Dou pline.

u Asta Iace un Iranc si jumtate. Cu ce rmne cumpr de
mncare.
Ba nicidecum !
De ce ?
Nu da gata toti banii.
De ce ?
Fiindc mai trebuie s cumpr si eu ceva.
Ce anume ?
Ceva.
Ct ti trebuie ?
E vreun negustor de Iierrie pe-aici ?
Pe strada MouIIetard.
A ! da, la coltul strzii ; cunosc dugheana.
Spune-mi, ct ti trebuie pentru ce ai de cumprat ?
Vreo trei Iranci.
Nu mai rmne mare lucru pentru mncare.
Astzi nu ne arde de mncare. Avem ceva mai bun
de Icut.
Prea bine, odorul meu.
Pe cnd nevast-sa rostea aceste cuvinte, Jondrette nchise din
nou usa si de rndul sta Marius i auzi pasii deprtndu-se pe coridorul
maghernitei si cobornd n grab scara.
In clipa aceea btu ceasul unu la Saint-Medard.
XIII
,SOLUS CUM SOLO, IN LOCO REMOTO, NON
COGITABUNTUR ORARE PATER NOSTER"
1

Cu toate c Marius era un vistor, el avea, cum am artat, o
Iire hotrt si energic. Obiceiul lui de a se reculege n singurtate sporise
ntr-nsul ntelegerea si comptimirea, dar i slbise poate nsusirea de a
se mnia. i lsase totusi neatins putinta de a se indigna ;
1
Cnd doi oameni stau de vorb pe Iuris, nimeni nu-sl va
nchipui c spun Tatl nostru (n 1. latin n erigina!).
340
avea buntatea unui brahman si severitatea unui judector ; i
era mil de-o broasc, dar era n stare s striveasc o viper. Si privirile lui
tocmai n gaura unor vipere se aIundaser ; avea sub ochi un cuib de
monstri.
Mizerabilii stia trebuie striviti I zise el.
Nici una din tainele pe care ndjduia s le dezlege nu Iusese
limpezit ; dimpotriv, parc toate se nclci-ser si mai mult ; nu aIlase
nimic limpede despre Irumoasa copil din Luxembourg si despre omul pe
care el l numea domnul Leblanc, aIar doar de Iaptul c Jon-drette i
cunostea. Din cuvintele greu de ptruns care Iuseser rostite nu ntrezrea
deslusit dect un singur lucru : c se punea la cale o curs, o curs
nelmurit, dar ngrozitoare ; c-i pndea pe amndoi o mare primejdie : pe
ea poate ; pe tatl ei sigur ; c trebuia s-i scape ; c trebuia s
zdrniceasc uneltirile josnice ale Iamiliei Jondrette si s sIsie pnza
urzit de acesti pianjeni.
Se uit o clip la 1ondretta. Scosese dintr-un colt o sob veche de
tuci si cotrobia prin mormanul de Iiare vechi.
Se ddu jos de pe scrin ct putu mai ncet, atent sa nu Iac
nici un zgomot.
In spaima lui Iat de ceea ce se uneltea si-n groaza pe care i-o
nsuIlaser vecinii lui ncerca un Iel de bucurie la gndul c va avea poate
prilejul s-i Iac un serviciu att de mare Iiintei iubite.
Dar ce s Iac ? S le dea de stire celor n primejdie ? Unde s-i
gseasc ? Nu le cunostea adresa. Se mai artaser numai o clip n Iata
ochior lui, ca s se cuIunde iarsi n labirintul de neptruns al Parisului.
S-l astepte pe domnul Leblanc Ia us, la ceasurile sase seara, n clipa cnd
va sosi, si s-i spun c i s-a ntins o curs ? Dar Jondrette si oamenii lui
l-ar vedea stnd la pnd : strada Iiind pustie, ar Ii mai tari dect el, ar
izbuti s-l nhate sau s-l goneasc, iar cel pe care Marius voia s-l scape ar Ii
pierdut. Era ora unu ; cursa Iusese pus la cale pentru ceasurile sase. Marius
mai avea cinci ceasuri naintea lui.
Nu era dect un singur lucru de Icut.
(
si puse o hain mai bun, si nnod un Iular la gt, si lu
plria si iesi, Ir s Iac mai mult zgomot dect dac-ar Ii clcat pe un strat
de muschi verde cu picioarele goale.
De altIel, Jondretta mai cotrobia nc prin mormanul de Iier
vechi.
O dat iesit din cas, Marius o lu pe strada Petit-Banquier.
Se aIla pe la mijlocul strzii, pe lng un zid Ioarte scund, care
putea Ii srit prin unele locuri si care ddea spre un maidan ; mergea ncet,
muncit de gnduri ; zpada i nnbusea pasii ; deodat auzi niste glasuri
Ioarte aproape de el. ntoarse capul. Strada era pustie, nu era nimeni ; era
ziua-n amiaza mare ; si cu toate astea, auzea deslusit niste voci.
Se uit pe deasupra zidului pe lng care trecea.
ntr-adevr, acolo se aIlau doi oameni seznd n zpad, cu
spatele la zid si vorbindu-si n soapt.
Mutrele lor i erau strine. Unul dintre ei, mbrcat cu bluz,
purta barb, iar cellalt era pletos si zdrentuit. Cel cu barb purta un Ies
grecesc ; cellalt era n capul gol si avea prul nins de zpad.
Uitndu-se peste zid, Marius putu s asculte ce vorbeau.
Cel cu plete i ddea cu cotul celuilalt si-i spunea :
Cu Patron-Minette mergem la sigur.
Crezi ? zise brbosul.
Cel cu plete adug :
. Punem mna Iiecare pe cte-un cearsaI de cinci sutare ; si,
n cel mai ru caz, ne nvrtim de cinci-sase ani ; zece cel mult!
Cellalt rspunse cu oarecare nehotrre, scrpinn-du-se sub
Ies :
Asta asa e. N-am ce zice !
Ascult-m pe mine : mergem la sigur, zise pleto
sul... Trsurica babacului o s Iie la scar.
Pe urm ncepur s vorbeasc despre o melodram pe care o
vzuser n ajun la Gaite ',
Numele unui teatru din Paris.
Marius porni mai departe.
I se prea c discutia nenteleas a celor doi indivizi, pititi att
de ciudat dup zidul acela si ghemuiti n zpad, nu era poate Ir oarecare
legtur cu planurile mrsave ale lui Jondrette. Asta trebuia s Iie
,lovitura".
Se ndrept spre mahalaua Saint-Marceau si la cea dinti
prvlie pe care-o ntlni n drum ntreb unde se aIl un comisariat de
politie.
I se spuse : ,Strada Pontoise, la nr. 14".
Marius porni ntr-acolo.
Trecnd pe lng o brutrie, cumpr o Iranzelut de zece bani
si o mnc, gndindu-se c n-o s ia masa n seara aceea.
Pe drum i multumea lui dumnezeu n gnd. si spuse c, dac
nu i-ar Ii dat de dimineat cei cinci Iranci Ietei lui Jondrette, ar Ii urmrit
birja domnului Leblanc si, astIel, n-ar mai Ii aIlat nimic si deci n-ar mai Ii
putut mpiedica cele puse la cale de ctre Iamilia Jondrette ; domnul
Leblanc ar Ii Iost pierdut si de bun seam si Iiica lui o dat cu el.
XV
IN CARE UN POLITIST DA DOUA PISTOALE
UNUI AVOCAT
Ajungnd la nr. 14 de pe strada Pontoise, se urc la etajul nti
si ntreb de comisarul circumscriptiei.
Domnul comisar lipseste, i rspunse unul dintre
oamenii de serviciu. Dar i tine locul un inspector. Doriti
s-i vorbiti ? E ceva urgent ?
Da, rspunse Marius.
Omul de serviciu l poIti n biroul comisarului. Rezemat de-o
sob, un brbat nalt sttea n picioare n dosul unui grilaj. Cu minile
amndou si ridica pulpanele unei mantale largi, cu trei rnduri de gulere.
O Iat ptrat,
0
gur subtire si energic, Iavoriti desi, ncruntiti, Ioarte
zbrliti, o privire sIredelitoare. S-ar Ii putut spune despre
343
privirea asta nu numai c e ptrunztoare, ci c te
rscoleste.
Omul sta nu prea mai putin Iioros si mai putin de temut
dect Jondrette ; uneori ti-e tot asa de Iric de un dulu care-ti iese n cale
ca de un lup.
Ce doriti ? i spuse el lui Marius, Ir s adauge
,domnule".
Dumneavoastr snteti domnul comisar ?
Lipseste. Ii tin locul.
E vorba de ceva Ioarte secret.
Atunci vorbiti.
Ceva Ioarte urgent.
Atunci dati-i drumul repede.
Omul sta nepstor si rstit avea darul s te nspi-mnte si s
te linisteasc totodat. Inspira si team, si ncredere. Marius i povesti totul.
C o persoan pe care el n-o cunostea dect din vedere urma s Iie atras
chiar n aceeasi sear ntr-o curs ; c el, Marius Pontrnercy, avocat, locuind
ntr-o ncpere de alturi de cuibul banditilor, auzise prin perete tot ce se
uneltise ; c ticlosul care plnuise lovitura era un oarecare Jondrette ; c are,
pesemne, drept complici niste vagabonzi, printre altii si pe un anume
Panchaud, zis Printanier, zis Bigrenaille ; c Ietele lui Jondrette au s stea
la pnd ; c n-avea cum s-i dea de veste celui amenintat, dat Iiind c nu
stia cum l cheam ; si, n sIrsit, c totul urmeaz s se petreac pe la
ceasurile sase seara, n punctul cel mai putin umblat al Bulevardului de
l'Hpital, n casa cu nr. 50-52.
Auzind de acest numr, inspectorul ridic ochii si zise cu
rceal :
Prin urmare n odaia din Iundul coridorului ?
ntocmai ! zise Marius si adug : Cunoasteti cumva
casa ?
Inspectorul tcu o clip, apoi, nclzindu-si picioarele la gura
sobei, rspunse :
Poate c da. Continu printre dinti, vorbind mai
mult cu propria lui cravat dect cu Marius : Aici trebuie
s-si Ii vrt coada Patron-Minette.
344
Numele sta i atrase atentia Iui Marius.
Patron-Minette' zise el. Am auzit ntr-
adevr ros
tindu-se numele sta.
Si-i repet inspectorului convorbirea
dintre omul cu plete si omul cu barb, ghemuiti n
zpad dup zidul din strada Petit-Banquier.
Inspectorul mormi:
Al cu plete trebuie s Iie Brujon, iar
brbosul tre
buie s Iie Demi-Liard, zis si Deux-Milliards. si plecase
din nou ochii si se gndea. Ct despre Babacul, bnuiesc
cine e. Na I mi-am ars mantaua. Totdeauna Iac stia prea
mult Ioc n sobele astea blestemate. La nr. 50-52. Fosta
Cas Gorbeau. Apoi se uit la Marius : Nu i-ati vzut
dect pe brbos si pe l cu plete ?
Si pe Panchaud.
N-ati vzut vreun domnisor sclivisit si
dat dracului
dnd trcoale pe-acolo ?
Nu.
Nici pe unul nalt si gros, mthlos si
greoi, care
semna cu eleIantul din Grdina Botanic ?
Nu.
Nici pe-un smecher cu mutr de Iost saltimbanc ?
Nu.
Ct despre cel de-al patrulea, nu-l vede
nimeni, nici
chiar aghiotantii, ucenicii si complicii lui. Asa c nu-i
de mirare c nu l-ati zrit.
Nu ! zise Marius. Dar
cine-s toti stia ?
Inspectorul rspunse :
De altminteri, sta nu-i ceasul lor.
Tcu din nou,
apoi spuse: 50-52! Cunosc drpntura aia. Nu-i cu
putint s ne ascundem nuntru Ir ca actorii s bage
de seam ; ar Ii n stare s amne spectacolul. Snt att
de modesti ! Publicul i stinghereste. Nu se poate .' Vreau
s-i aud cntnd si s-i Iac s joace. SIrsindu-si mono
logul, se ntoarse spre Marius si-l ntreb, uitndu-se
t'nt la dnsul : V-ar Ii Iric ?
~ De cine ?
~ De indivizii stia ?
345
Nu mai mult dect de dumneavoastr ! rspunse cu
asprime Marius, care ncepuse s bage de seam c poli
tistul nu-i spusese nc ,domnule".
Inspectorul se uit si mai atent la Marius si adug cu un Iel
de gravitate preIcut :
Vorbiti ca un om de curaj si ca un om cinstit. Cura
jul nu se sperie de crim ; cinstea nu se sperie de auto
ritate.
Marius l ntrerupse :
Bine ! Dar ce-aveti de gnd s Iaceti ?
Inspectorul se mrgini s-i rspund :
Locatarii acestei case au chei ca s deschid cnd
se ntorc noaptea acas. Trebuie s aveti si dumneavoas
tr una.
Da, zise Marius.
O aveti la dumneavoastr ?
Da.
Da ? Dati-mi-o mie, zise inspectorul.
Marius scoase cheia din vest, i-o ddu inspectorului si spuse :
Dac vreti s m-ascultati, veniti cu Iorte suIiciente.
Inspectorul i arunc lui Marius privirea pe care i-ar
Ii aruncat-o Voltaire unui academician de provincie care i-ar Ii
propus o rim ; si vr dintr-o miscare minile uriase n buzunarele Ioarte
mari ale mantalei si scoase dou pistoale mici de otel, din acelea care se
numesc pistoale de buzunar. I le ntinse lui Marius, spunnd repede si
hotrt :
Luati pistoalele astea. Intoarceti-v acas. Ascun-
deti-v n odaia dumneavoastr, asa nct s v cread
plecat. Snt ncrcate. Fiecare cu cte dou gloante. Stat'
la pnd ; e o gaur n perete ; asa mi-ati spus. Au s
vin indivizii. Lsati-i putin n pace. Cnd veti vedea c
lucrurile se ngroase si c-a sosit clipa s-i oprim, trageti
un Ioc de pistol. Nu prea devreme. Restul m priveste.
Un Ioc de pistol n vnt, n tavan, oriunde. Dar mai ales
nu prea devreme. Asteptati un nceput de nIptuire:
snteti avocat; stiti ce nseamn asta.
346
Marius lu pistoalele si le vr n buzunarul hainei
Prea se vede umIltura acolo; bate la ochi, zise
inspectorul. Puneti-le mai degrab n buzunarele de la
piept.
Marius ascunse pistoalele n buzunarele de la piept.
Si-acum adug inspectorul nu mai avem nici
o clip de pierdut. Ct e ceasul ? Dou si jumtate. La
ora sapte ati spus ?
La sase, zise Marius.
Am vreme, spuse inspectorul. Dar numai ct mi
trebuie. Nu uitati nimic din ce v-am spus. Poc ! Un Ioc
de pistol.
N-aveti nici o grij ! l asigur Marius.
Si pe cnd Marius punea rnna pe clant ca s ias, inspectorul i strig
Si dac ntre timp aveti nevoie de mine, veniti aici
sau trimiteti-mi vorb. ntrebati de inspectorul Javert.
XV
JONDRETTE ISI FACE TIRGUIELILE
Peste cteva clipe, pe la ceasurile trei,
CourIeyrac trecea ntmpltor pe strada MouIIetard
mpreun cu Bos-suet. Ninsoarea se ntetea si acoperea totul.
Bossuet tocmai i spunea lui CourIeyrac :
Cnd vezi cum cad Iulgii stia de zpad, ai
zice
c cerul e bntuit de o molim de Iluturi albi.
Deodat, Bossuet l zri pe Marius pe strad
ndrep-tndu-se spre barier. Avea un aer ciudat.
Ia te uit ! exclam Bossuet. Uite-I pe Marius !
L-am vzut, zise CourIeyrac. S-l lsm n pace.
De ce ?
Are treab.
Ce Iel de treab ?
Nu vezi ce mutr are ?
Ce mutr ?
Pare c urmreste pe cineva.
847
Asa e, recunoscu Bossuet.
Ia uite ce ochi Iace ! adug CourIeyrac.
Dar pe cine naiba urmreste ?
Vreo damicel ! E amorezat.
Bine ! Icu Bossuet. Da nu vd pe strad nici o
pisicut, nici o slujnicut si nici o dmut. Nu-i vorba
de-o Iemeie.
CourIeyrac se uit bine si exclam :
Urmreste un brbat!
Un brbat cu sapc, cruia i se zrea barba crunt, desi nu
era vzut dect din spate, mergea ntr-adevr la vreo douzeci de pasi
naintea lui Marius.
Omul purta o redingot nou de tot, care-i era cam mare, si
niste pantaloni ntr-un hal Ir hal, peticiti si plini de noro-i.
Pe Bossuet l puIni rsul.
Cine-o Ii omul sta ?
sta ? se mir CourIeyrac. E un poet. Numai pe
poeti poti s-i vezi umblnd cu pantaloni de negustor de
piei de iepure si cu redingote de pairi ai Frantei.
Ia s vedem unde se duce Marius propuse Bos
suet si-ncotro o apuc individul... S-i urmrim. Vrei ?
Bossuet ! strig CourIeyrac. nteleptule ! Ce dobi
toc esti ! S urmresti pe cineva care urmreste pe
altcineva !...
Se-ntoarser din drum,
Marius l zrise n adevr pe Jondrette trecnd pe strada
MouIIetard si se luase dup el.
Jondrette mergea nainte, Ir s-i treac prin cap c cineva l
urmreste de aproape.
Cnd iesi din strada MouIIetard, Marius l vzu intrnd ntr-una
din cele mai groaznice cocioabe de pe strada Gracieuse; sttu acolo cam un
sIert de or, apoi se ntoarse pe strada MouIIetard. Se opri la un negustor de
Iierrie care se aIla pe vremea aceea la coltul strzii Pierre-Lombard, iar
peste cteva minute Marius l zri iesind din dughean si tinnd n mn o
dalt cu mner de lemn nevopsit, pe care o ascunse sub redingot. In
dreptul strzii Petit-Gentilly, o lu la stnga si porni
148
re5ede 5e strada Petit-Banquer. Amurgea. Ninsoarea, care
contenise o clip, se porni iar. Marius se piti chiar dup coltul strzii Petit-
Banquier, care era pustie ca de obicei, si nu-l mai urmri pe Jondrette. Fcu
Ioarte bine, deoarece Jondrette, ajungnd n dreptul zidului unde Marius i
auzise stnd de vorb pe brbos si pe cel cu plete, se ntoarse, se ncredinta
c nu-l urmrea si nu-l vedea nimeni, apoi sri zidul si dispru.
Locul viran pe care-l ngrdea acest zid comunica cu o curte
dosnic a unui ins deocheat, care nchiria pe vremuri trsuri. Dduse
Ialiment, dar mai avea n sopron cteva hodoroage.
Marius si spuse c cel mai cuminte lucru era s se Ioloseasc
de lipsa lui Jondrette ca s se ntoarc acas ; de altIel, era trziu ; coana
Burgon avea obiceiul ca n Iiecare sear, cnd pleca s spele vase prin oras,
s ncuie usa casei, care rmnea totdeauna ncuiat noaptea ; Marius
dduse cheia lui inspectorului de politie ; trebuia prin urmare s se
grbeasc.
Se ntunecase, era aproape de cderea noptii ; n zare si pe
bolta cerului nu se mai vedea dect un singur punct luminat de soare : luna.
Se nlta rosie n spatele cupolei celei mici de la Salpetriere.
Marius ajunse repede la nr. 50-52. Usa era nc deschis. Urc
scara n vrIul picioarelor si se strecur de-a lungul coridorului pn-n odaia
lui. V-aduceti aminte c acest condor era mrginit de o parte si de alta de
mansarde, care n clipa de Iat erau toate goale si de nchiriat. Doamna
Burgon lsa de obicei usile deschise. Trecnd pe dinaintea uneia dintre ele,
lui Marius i se pru c zreste ntr-una din chiliile, nelocuite capetele a patru
brbati, care stteau nemiscati si pe care abia-i luminau ultimele raze de soare
ce ptrundeau printr-o Ierestruic. Marius nu cut s-i vad, deoarece nu
voia s Iie vzut. Izbuti s ajung n odaia lui Ir s Iie zrit de nimeni Si
Ir s Iac zgomot. Tocmai la timp. In clipa urmtoare, o auzi pe madam
Burgon plecnd si ncuind usa casei.
349
XV!
IN CARE VOM REGSI UN CINTEC PE O ARIE ENGLEZEASCA,
Marius se asez pe pat. Era cam pe la cinci si jumtate. Nu-l
mai desprtea dect o jumtate de or de ceea ce urma s se ntmple. Auzea
cum i bate inima, ca tic-tacul unui ceasornic pe ntuneric. Se gndea la
ndoitul mars care se desIsura n clipa aceea n bezn ; pe de o parte
nainta crima, pe de alta se apropia justitia. Nu-i era Iric, dar nu se putea
gndi Ir o oarecare tulburare la cele ce se vor ntmpla. Ca tuturor acelora
ce trec pe neasteptate printr-o aventur uluitoare, toat ziua aceea i se
prea un vis si, ca s nu se cread chinuit de vreun vis urt, simtea nevoia
s pipie n buzunare otelul rece al celor dou pistoale.
Nu mai ningea ; luna, din ce n ce mai luminoas, se desprindea
din pcl, iar lumina ei, ngemnat' cu luciul alb al zpezii de curnd
asternute, ddea ncperii o nItisare de amurg.
In mansarda Iamiliei Jondrette era lumin. Marius vedea prin
gaura din perete sclipind o lumin rosietic, ce i se prea nsngerat.
Era limpede c lumina asta nu putea veni de la o luminare. De
altIel, n odaia Iamiliei Jondrette nu se auzea nici un zgomot, nu se misca
nimeni, nu vorbea nimeni, nici o suIlare, tcere adnc, de gheat ; dac n-
ar Ii Iost lumina aceea, te-ai Ii crezut lng un mor-mnt.
Marius si scoase usor ghetele si le mpinse sub pat.
Trecur cteva clipe. Marius auzi deschizndu-se usa de jos ;
un pas grbit si greoi urc scara si strbtu coridorul; clanta mansardei Iu
apsat cu zgomot. Jondrette se ntorcea acas.
Numaidect se auzir mai multe glasuri. Toat Iamilia era n
mansard. Tcuser doar ct lipsise stpnul, ca puii de lup n lipsa
lupului.
Eu snt 1 zise el.
350
Bun seara, ticutule ! chellir Ietele.
Ce \este ? ntreb mama.
Totul merge strun ! rspunse Jondrette, dar mi-au
nghetat al dracului picioarele. Asa, Ioarte bine c te-ai
mbrcat. O s Iie nevoie s inspiri ncredere.
Snt gata de plecare.
N-ai s uiti nimic din ce ti-am spus ? Ai s Iaci totul
ntocmai ?
Fii Ir grij !
Vezi c... zise Jondrette, dar nu-si sIrsi Iraza.
Marius l auzi punnd ceva greu pe mas ; pesemne dalta
pe care-o cumprase.
Aha ! zise Jondrette. Ati mncat.
Da, am avut trei cartoIi mari si sare. Am proIitat
c-am avut Ioc si i-am copt.
Bine, ddu din cap Jondrette. Mine v iau cu mine
la mas. O s mncm o rat si alte buntti. O s v
osptati regeste dac-or iesi toate cum trebuie. Apoi, cobo-
riid glasul, adug : Capcana e pregtit. Cotoii stau la
pnd. Cobor si mai mult glasul si spuse : Pune asta
n Ioc.
Marius auzi zgomotul crbunilor loviti cu un cleste sau cu vreun
vtrai. Jondrette continu :
Ai uns balamalele usii ca s nu scrtie ?
Da, rspunse Iemeia.
Ct e ceasul ?
Aproape sase. A btut cinci si jumtate la Saint-
Medard.
Drace ! exclam Jondrette. Fetele trebuie s se duc
s stea la pnd. Ia veniti ncoa si ascultati 1
Urmar niste soapte.
Glasul lui Jondrette se auzi din nou :
Doamna Burgon a plecat ?
Da, zise mama.
Esti sigur c nu-i nimeni la vecin ?
Nu s-a mai ntors de azi-dimineat si stii prea bine
c asta-i ora cnd se duce la mas.
Esti sigur ?
Sigur.
351
La urma urmei gsi Jondrette nu stric s se
duc cineva s vad dac s-a ntors. Fetito, ia Iumnarea
si du-te pn-acolo !
Mari:s se ls pe brnci si se strecur Ir zgomot sub pat.
Abia se pitulase acolo si zri o lumin prin crpturile usii.
Tticule ! strig o voce. A plecat.
Recunoscu glasul Ietei celei mari.
Ai intrat n odaie ? ntreb tatl.
Nu ! rspunse Iata. Dar de vreme ce cheia e-n us
nseamn c-a plecat.
Tatl strig :
Intr totusi !
Usa se deschise si Marius o vzu intrnd pe Iata cea mare a lui
Jondrette, cu o luminare n mn. Arta tot ca si dimineata, ba nc si mai
ngrozitoare din pricina luminii aceleia.
Se duse de-a dreptul la pat. Marius trecu printr-o clip de mare
spaim ; lng pat se aIla ns o oglind prins pe perete, spre care se
ndreptase Iata. Se ridic n vrIul picioarelor si se uit n oglind. Alturi se
auzi zdrn-gnitul unor obiecte de metal rscolite.
si netezi prul cu palma si-ncepu s-si surd-n oglind,
Iredonnd cu vocea ei spart, ca iesit din mor-mnt:
Tinu iubirea noastr o sptmn-ntreag,
Dar clipele de aur att de scurte snt 1
Opt zile-atta numai, ond mi-esti att de drag !
Ar trebui iubirea s tin pe 'pmnt
Mereu, ntotdeauna, s tin totdeauna I
In vremea asta, Marius tremura. I se prea cu neputint ca ea
s nu-i aud rsuIlarea.
Fata se duse la Iereastr si se uit aIar, vorbind tare de parc
nu era n toate mintile.
Cit e de urt Parisul cnd si pune cmasa asta
alb ! zise ea.
352
Se ntoarse n Iata oglinzii si-ncepu din nou s se
schimonoseasc, privindu-se pe rnd din Iat si din proIil.
Ei, ce tot Iaci acolo ? strig tatl.
M uit pe sub pat si pe sub mobile, rspunse ea,
continund s-si potriveasc prul. Nu-i nimeni.
Dobitoaco ! rcni tatl. F-te-ncoa ! S nu pierdem
vremea !
Vin ! Vin numaidect ! i strig ea. N-ai vreme nici
s-ti tragi suIletul n sandramaua asta !
Si ncepu s cnte din nou :
Mergrtd acum spre slav m prsesti asa, Dar
inima mea trist va Ii pe urma ta.
Mai arunc o privire n oglind si iesi, nchiznd usa.
Peste-o clip, Marius auzi pe coridor lipitul celor dou Iete desculte si
glasul lui Jondrette care le striga :
Fiti cu mult bgare de seam ! Una la barier,
cealalt n coltul strzii Petit-Banquier. Nu pierdeti o
clip din ochi usa casei si, ndat ce zriti ceva, dati Iuga
aici ntr-un suIlet ! Aveti cheia de la intrare.
Fata cea mare bombni:
S stm la pnd desculte, n zpad !...
Mine o s aveti ncltminte de mtase neagr ca
gndacul, spuse tatl.
Coborr scara si peste cteva secunde se auzi izbitura usii
de jos, care se nchidea, artnd c iesiser.
In cas nu se mai aIlau dect Marius, sotii Jondrette si
poate doar Ipturile acelea misterioase pe care Marius le zrise n
amurg dup usa mansardei nelocuite.
XVII
CUM A FOST NTREBUINTAT MONEDA DE
CINCI FRANCI A LUI MARIUS
Marius socoti c sosise clipa s treac din nou la postul su
de observatie. Ct ai clipi, si cu vioiciunea vrstei lui, Iu lng gaura din
perete.
23 Mizerabili!, voi Ii
Privi.
ncperea Iamiliei Jondrette avea o nItisare ciudat, si Marius
ntelese de unde venea lumina neobisnuit pe care-o vzuse. Intr-un sIesnic coclit
ardea o luminare, dar de Iapt nu ea lumina ncperea.
Toat mansarda era parc luminat de Ilcrile unei sobe destul de
mari, de tabl, bgat n vatr si plin de crbuni aprinsi ; era soba pe care-o
pregtise de dimineat Jondretta. Crbunii dogoreau, soba era ncins si, n
plpirea Ilcrilor albastre, se putea deslusi, n mijlocul jeraticului, Iorma rosie a
dltii cumprate de Jondrette pe strada Pierre-Lombard. Intr-un colt, lng us, se
vedeau dou mormane, dintre care unul prea o grmad de Iiare vechi si
cellalt o grmad de Irnghii, asezate acolo parc ntr-un anumit scop. Toate
astea i s-ar Ii prut cuiva care n-ar Ii bnuit nimic din ce se punea la cale sau
Ioarte ciudate, sau Ioarte Iiresti. Mansarda astIel luminat semna mai degrab
cu o Iierrie dect cu o gur de iad, dar Jondrette, n lumina aceea, prea mai
mult un diavol dect un Iierar.
Dogoarea jeraticului era att de puternic, nct luminarea de pe
mas se topea n partea dinspre sob si se mistuia piezis. Pe vatr se aIla o
veche lantern oarb de aram, vrednic de Diogene ajuns seI de band.
Soba, asezat chiar n vatr, printre tciunii aproape stinsi, si
trimitea Iumul pe cos si nu rspndea miros.
Razele lunii, ptrunznd prin cele patru ochiuri ale Ierestrei, si
asterneau lumina lor alb n mansarda ro-sietic si nvpiat ; pentru suIletul
poetic al lui Marius, vistor chiar n clipa actiunii, erau ca un semn al cerului
trimis printre visele hde ale pmntului.
Aerul rece care ptrundea prin geamul spart Icea s se mprstie
mirosul de crbune si s nu se bage de seam soba.
Vizuina Iamiliei Jondrette era, dac v aduceti aminte ce-am spus
despre hardughia Gorbeau, minunat aleas spre a sluji ca loc pentru o Iapt
mrsav si ntunecat si ca adpost pentru o crim. Era ncperea cea mai

dosnic a casei celei nia singuratice de pe bulevardul cel mai
pustiu al Parisului. Dac n-ar Ii existat capcana, ea ar Ii Iost nscocit aici.
O cas ntreag si o multime de ncperi nelocuite desprteau
mansarda asta de bulevard, iar singura Iereastr pe care o avea ddea spre
niste locuri virane, mprejmuite cu ziduri si cu garduri.
Jondrette si aprinsese luleaua, se asezase pe scaunul desIundat
si Iuma. Nevast-sa i vorbea n soapt.
Dac Marius ar Ii Iost CourIeyrac, adic un om care rde n
orice mprejurare a vietii, l-ar Ii puInit, rsul v-znd-o pe Jondretta. Purta o
plrie neagr cu pene, asemntoare cu plriile crainicilor din cortegiul
ncoronrii lui Carol al X-lea, un sal Ioarte mare cu ptrtele pestrite peste
Iusta de Ilanel si pantoIii brbtesti pe care-i azvrlise cu dispret Iiic-sa n
aceeasi dimineat. Asta era gteala care-l Icuse pe Jondrette s exclame :
,Asa ! Ioarte bine c te-ai mbrcat. Trebuie s inspiri ncredere !"
Ct despre Jondrette, el nu lepdase redingota nou si cam mare
pentru dnsul, pe care i-o dduse domnul Le-blanc, iar n mbrcmintea lui
era mereu aceeasi nepotrivire ntre redingot si pantaloni care ntruchipa
pentru CourIeyrac idealul poetului.
Deodat, Jondrette ridic glasul :
Stai ! Uite la ce m gndesc. Din pricina vremii, o
s vin cu birja. Aprinde lanterna, ia-o si coboar. S
stai n dosul usii de jos. Cnd auzi c s-a oprit trsura,
deschizi numaidect ; el o s se urce, i luminezi scara si
coridorul si n clipa cnd o intra aici tu cobori repede,
pltesti birjarului si dai drumul trsurii.
Si bani de unde ? ntreb Iemeia.
Jondrette se scotoci n buzunarul pantalonului s-i ddu cinci
Iranci.
Ce-i asta ? strig ea.
Jondrette rspunse cu demnitate.
E moneda pe care ne-a dat-o vecinul azi-dimineat
Si adug : Stii ? Ne-ar trebui dou scaune.

De ce ?
Ca s se aseze.
Pe Marius l trecu un Iior prin sira spinrii, auzind-o pe Jondretta
dnd acest rspuns linistit :
Drace ! M duc s le iau pe-ale vecinului.
Si, c-o miscare grbit, deschise usa mansardei si iesi pe coridor.
Marius nu mai avea timpul s coboare de pe scrin, sa ajung la pat
si s se ascund dedesubt.
Ia luminarea ! spuse Jondrette.
Nu, rspunse ea. M-ar ncurca ; trebuie s aduc
scaunele. E lun.
Marius auzi cum mna greoaie a Iemeii cuta, pipind, cheia pe
ntuneric. Usa se deschise. Rmase locului, uluit si ncremenit de spaim.
Jondretta intr.
Fereastra mansardei lsa s treac o raz de lun printre dou Isii
mari de umbr. Una din aceste Isii de ntuneric acoperea n ntregime peretele
unde se aIla Marius, astIel c nu putea Ii vzut.
Jondretta ridic ochii, nu-l zri pe Marius, lu cele dou scaune,
singurele pe care le avea Marius, si iesi, lsnd usa s se trnteasc cu zgomot
n urma ei.
Se ntoarse n mansard.
Iat cele dou scaune I
Tine lanterna ! zise sotul. Coboar repede !
Ea se supuse ndat si Jondrette rmase singur.
Asez cele dou scaune de o parte si de alta a mesei,
rsuci dalta n jeratic, puse n Iata vetrei un paravan vechi care
ascundea soba, pe urm se duse n coltul unde se aIla grmada de Irnghii si se
ghemui lng ele, pri-vindu-le cu luare-aminte. Marius si ddu atunci seama c
ceea ce crezuse el c e un morman de Irnghii era o scar de Irnghie, Ioarte
bine Icut, cu trepte de lemn si cu dou crlige pentru agtat.
Scara asta si cteva unelte mari, adevrate mciuci de Iier, care erau
vrte n maldrul de Iiare vechi ngrma-
356
dite dup us, nu se aIlau de dimineat n mansarda Iamiliei
Jondrette, ci Iuseser aduse desigur n cursul dup-amiezii, pe cnd Marius lipsea
de acas.
,Scule de Iierar !" gndi Marius.
Dac Marius ar Ii Iost mai priceput n materia asta, ar Ii
recunoscut printre cele ce luase drept scule de Iierar anumite unelte cu care se
putea Iorta o broasc sau descuia o us, iar altele cu care se putea tia sau
despica : cele dou soiuri de unelte sinistre pe care tlharii le numesc mititele
si cosorae.
Vatra, masa si cele dou scaune se aIlau chiar n Iata lui Marius.
Soba Iiind ascuns, ncperea nu mai era luminat dect de luminare. Cel mai
mrunt ciob de pe mas sau de pe vatr Icea o umbr mare. O can de ap cu
gtul spart umbrea jumtate de perete. In odaie domnea o liniste sinistr si
ameninttoare. Simteai c dintr-o clip ntr-alta se va ntmpla ceva
nspimnttor.
Jondrette uitase de pip, care se stinsese dovad serioas c era
muncit de gnduri si se asezase din nou. Lumina slab a luminrii scotea n
relieI trsturile ascutite si Iioroase ale chipului su. si ncrunta sprncenele si
gesticula brusc cu mna dreapt, ca si cum ar Ii rspuns celor din urm sIaturi
ale unui ntunecat monolog luntric. Pe cnd si ddea unul din acele rspunsuri
tainice, trase repede sertarul mesei, scoase un cutit mare de buctrie care era
ascuns acolo si-i ncerc tisul pe unghie. Dup aceea, puse la loc cutitul si n-
chise sertarul.
Marius, la rndul su, scoase pistolul din buzunarul din dreapta si
trase cocosul.
Pistolul, ncrcndu-se, Icu un zgomot scurt si ascutit.
Jondrette tresri si se ridic pe jumtate de pe scaun :
Cine-i acolo ? strig el.
Marius si opri rsuIlarea ; Jondrette ascult o clip, apoi ncepu
s rd :
Snt un dobitoc ! Trosneste lemnria.
Marius rmase cu pistolul n mn.
357
XVIII
CELE DOUA SCAUNE ALE LUI MARIUS
STAU FATA-N FATA
Deodat, sunetn! ndeprtat si melancolic al unui co-pot Icu
s zbrnie geamurile. Btea ora sase la Saint-Medard.
Jondrette nsoti Iiecare btaie cu o cltinare din cap. La a
sasea lovitur, lu mucul luminrii cu degetele.
Apoi ncepu s se plimbe prin odaie, ascult pe coridor, se
plimb iar si ascult din nou.
Numai de-ar veni ! mormi el si se asez iar pe
scaun.
Abia se asezase cnd se deschise u`a.
O deschise Jondretta, care rmsese pe coridor, cu Iata
schimonosit de un groaznic zmbet prietenos, pe care lanterna oarb l
lumina de jos n sus.
Intrati, v rog, domnule ! zise ea.
PoItiti, bineIctorule! repet Jondrette, ridicn-
du-se numaidect.
Domnul Leblanc intr.
Era att de senin, nct inspira un deosebit respect.
Puse pe mas patru ludovici.
Domnule Fabantou zise el iat pentru chiria
si pentru nevoile dumneavoastr urgente. Vom vedea
dup aceea.
Dumnezeu s v rsplteasc, preamilostivul meu
bineIctor ! zise Jondrette. Si apropiindu-se repede de
nevast-sa : D drumul trsurii !
Femeia iesi pe Iuris, n timp ce sotul ei se ploconea ntr-una,
poItindu-l pe domnul Leblanc s ia loc. Peste cteva clipe, ea se ntoarse si-
i sopti lui Jondrette la ureche :
S-a Icut !
Zpada, care czuse Ir ntrerupere de dimineat, era att de
groas, nct nu se auzise birja nici la sosire si nici la plecare.
ntre timp, do2n:l Leblanc se asezase.

Jondrette lu loc pe scaunul celalalt, n Iata domnului Leblanc.
Si-acum, pentru ca cititorul s nteleag scena ce va urma, e
rugat s-si nchipuie o noapte Iriguroas, locurile pustii de la Salpetriere
acoperite de zpad si albe sub razele lunii ca niste giulgiuri uriase, lumina
tainic a Ielinarelor care mpurpura ici si colo bulevardele acestea sinistre si
sirurile nesIrsite de ulmi ntunecati ; la un sIert de leghe de jur mprejur,
nici urm de trector, Casa Gorbeau plutind n cea mai adnc tcere, n
groaz si n bezn ; iar n hardughia asta, n mijlocul singurttii si al
noptii, mansarda vast a Iamiliei Jondrette, luminat numai de-o lumnare ;
nuntrul ei doi oameni seznd la o mas, domnul Leblanc linistit,
Jondrette rnjind Iioros, Jondretta ca o lupoaic, ntr-un colt, iar dincolo de
perete, n picioare, nevzut, Ir s-i scape un cuvnt, Ir s piard o
miscare, Marius, cu ochii la pnd si cu pistolul n mn.
De altIel, Marius nu ncerca dect un simtmnt de scrb si
nicidecum de team. Strngea mnerul pistolului si era linistit. ,O s-l
opresc pe ticlos cnd o s vreau", si spunea el.
Stia c politia se aIl undeva pe-aproape, la pnd, asteptnd
semnalul hotrt, gata s-i sar-n ajutor.
Ndjduia, de altminteri, c ntlnirea asta nprasnic dintre
Jondrette si domnul Leblanc va arunca o raz de lumin n tot ceea ce-l
interesa.
XIX
GIND RSCOLESTI MOCIRLA
Domnul Leblanc abia se asezase si-si ndrept privirea spre
paturile goale.
Cum i merge Ietitei rnite ? ntreb el.
Ru ! rspunse Jondrette, cu un zmbet de mhnire
si recunostint. Foarte ru, preastimate domn. Sor-sa
359
cea mare a dus-o la spital ca s-o panseze. O s le vedeti; se-ntorc
ndat.
Doamna Fabantou mi se pare c se simte mai bine,
spuse domnul Leblanc, aruncnd o privire spre mbrc
mintea caraghioas a Jondrettei, care, stnd ntre el si
us, ca si cum ar Ii pzit iesirea, se uita la el amenin
ttoare si aproape gata de lupt.
E pe moarte ! zise Jondrette. Dar ce s v spun,
domnule ? Femeia asta are-atta curaj !... Nu-i Iemeie, e
o vit de povar !
Jondretta, mgulit de compliment, protest cu moIturi de monstru
alintat:
Esti totdeauna prea bun cu mine, domnule Jon
drette !
Jondrette ! spuse domnul Leblanc. Credeam c v
numiti Fabantou !
Fabantou zis Jondrette! rspunse repede sotul.
Porecl de artist I Si Icndu-i Iemeii un gest din umeri,
pe care domnul Leblanc nu-l vzu, urm pe un ton um
Ilat si drgstos : Ah ! ne-am nteles totdeauna de mi
nune, biata mea sotioar si cu mine! Ce ne Iceam
altIel ? Sntem att de nenorociti, preastimate domn I Pu
tem munci si n-avem de lucru ! Avem tragere de inim
si stm degeaba I Nu stiu ce Iace stpnirea, dar, ps
cinstea mea, domnule, nu snt un iacobin Ianatic, nu-s
un rzvrtit, nu-i vreau rul, dar dac-as Ii eu ministru,
pe ce am mai sInt, lucrurile ar merge altIel. Iat, de
pild, am vrut ca Ietele mele s nvete legtoria. Veti
spune : ,Cum ? o meserie ?" Da, o meserie ! o simpl
meserie ! un mijloc de trai 1 Ce decdere, milostive domn !
Ce degradare, cnd ai Iost cineva ! Vai ! Nu ne-a mai
rmas nimic din vremurile noastre Iericite ! Nimic de-
ct un singur lucru, un tablou la care tin, dar de care
m-as desprti totusi, pentru c trebuie s trim ! Da, da,
trebuie s trim !
Pe cnd Jondrette vorbea cu o lips de sir nseltoare care nu
schimba ns nimic din expresia calculat si ptrunztoare a nItisrii lui,
Marius ridic ochii si zri n Iundul odii pe cimeva pe care nu-l vzuse pn
atunci.
360
Era un individ care intrase att de ncet nct nici nu se auzise usa
scrtind. Avea o vest de Ilanel viorie, veche, uzat, ptat, rupt, tiat si plin
de guri, niste pantaloni largi de catiIea, saboti n picioare, n-avea cmas, era
cu gtul gol, cu bratele goale, tatuate, cu Iata mnjit cu chinoros. Se asezase
tcut, cu bratele ncrucisate, pe patul cel mai apropiat, si, avnd-o pe Jondretta
n Iat, abia dac putea Ii vzut.
Prin acel instinct magnetic care te Iace s simti cnd esti privit,
domnul Leblanc se ntoarse aproape o dat cu Marius. Nu-si putu stpni o
miscare de uimire, care nu-i scp lui Jondrette.
A ! da 1 exclam Jondrette, ncheindu-si haina cu
un aer multumit v uitati la redingota dumneavoastr !
mi vine Ioarte bine ! pe cinstea rnea ! mi st de minune !
Cine-i omul acesta ? ntreb domnul Leblanc.
Asta ? spuse Jondrette. E un vecin. Nu v sinchi
siti de el.
Vecinul avea o nItisare ciudat. Totusi, n cartierul Saint-Marceau
snt o multime de Iabrici de produse chimice. Multi dintre muncitorii din uzine
pot avea chipul nnegrit. De altIel, din toat purtarea domnului Leblanc se vedea
c are o ncredere sincer si nezdruncinat. El continu :
Ce spuneati, v rog, domnule Fabantou ?
Ziceam, domnule si scump protector urm Jon
drette, sprijinindu-se cu coatele pe mas si uitndu-se la
domnul Leblanc cu niste ochi sIredelitori si duiosi, Ioarte
asemeni ochilor unui sarpe boa ziceam c am un ta
blou de vnzare.
Un zgomot usor se auzi la us. Intrase nc un brbat si se asezase
pe pat, n spatele Jondrettei. Ca si cellalt, avea bratele goale si o masc de
cerneal sau de Iuningine.
Cu toate c individul se Iurisase n odaie, domnul Leblanc l zri.
Nu luati seama ! zise Jondrette. Snt de-ai casei.
Spuneam, asadar, c mi-a mai rmas un tablou, un ta
blou de pret... Lat-l, domnule, priviti !
361
Se ridic, se duse la peretele de care era rezemat panoui despre
care am mai vorbit s-I ntoarse cu Iata, lsndu-l ns tot la perete. Era n
adevr ceva care semna cu un tablou si pe care luminarea l lumina prea
putin. Marius nu putu s desluseasc nimic, ntruct Jondrette se asezase
ntre el si tablou ; ntrezrea doar o mzg-leal grosolan si un Iel de
personaj principal, colorat n tonalittile crude si tiptoare ale pnzelor de
blci si ale picturilor de paravan.
Ce e asta ? ntreb domnul Leblanc.
Jondrette exclam :
O pictur de maestru, un tablou de mare valoare,
bineIctorule ! Tin la el ca la Ietele mele ; mi trezeste
amintiri !... V-am spus ns si nu-mi iau vorba napoi:
snt att de nenorocit, nct snt nevoit s m despart
de el.
Fie din ntmplare, Iie din pricin c ncepuse s Iie nelinistit,
domnul Leblanc, pe cnd cerceta cu de-amnun-tul tabloul, si ndrept din
nou privirea spre Iundul odii. Se aIlau acum acolo patru brbati, trei pe
pat si unul n picioare n dreptul usii, toti patru cu bratele goale,
nemiscati, cu Ietele mnjite cu chinoros. Unul dintre cei ce sedeau pe pat se
rezema de perete, cu ochii nchisi, prnd c doarme. Era btrn ; prul lui alb,
rvsit peste chipu-i mnjit cu negreal, te ngrozea. Ceilalti doi preau tineri ;
unul era brbos, cellalt purta plete. Nici unul nu era ncltat cu pantoIi ;
cei ce n-aveau saboti erau n picioarele goale.
Jondrette bg de seam c privirea domnului Leblanc nu se
mai dezlipea de indivizii stia.
Snt niste prieteni, niste vecini, l lamuri el. Snt
mnjiti pe Iat Iiindc lucreaz cu crbuni. Snt sobar.
Nu luati seama la ei, bineIctorule ! Cumprati-mi ta
bloul ! Fie-v mil de mizeria mea ! N-am s v cer mult
pe el. Ct credeti c Iace ?
Dar bine zise domnul Leblanc, privindu-l pe Jon
drette drept n ochi, ca unul care nu se las nselat
asta-i o Iirm de circium ; Iace cel mult trei Iranci.
Jondrette rspune cu blndete :
Aveti portoIelul la dumneavoastr ? M-as multumi
cu o mie de taleri.
Domnul Leblanc se ridic n picioare, se rezem de perete si-si
roti repede privirea prin odaie. Jondrette era ia stnga lui, spre Iereastr, iar
nevast-sa si cei patru indivizi se aIlau la dreapta lui, spre us. Cei patru
brbati stteau neclintiti, parc nici nu l-ar Ii vzut ; Jondrette ncepu din
nou s vorbeasc pe un ton plngret, cu privirea att de stears si cu o
intonatie att de jalnic, nct domnul Leblanc ar Ii putut crede c are n
Iat pur si simplu un om nnebunit de mizerie.
Dac nu-mi cumprati tabloul, preamilostive domn
se tnguia Jondrette nu mai am nici o scpare,
nu-mi rmne dect s m nec. Cnd m gndesc c-arn
vrut ca Ietele mele s nvete legtoria de lux, legatul
cutiilor pentru cadouri ! Trebuie o mas cu speteaz, ca
s nu cad paharele ; trebuie o sob Icut anume, un
vas cu trei desprtituri pentru toate Ielurile de clei de
care avem nevoie ; pentru lemn, pentru hrtie sau pentru
stoIe, un cutit pentru tiat cartonul, un tipar pentru po
trivitul lui, un ciocan pentru btutul tintelor, niste pensule
si mai stiu eu ce dracu ? Si toate astea pentru ca s
cstige douzeci de centime pe zi si s munceasc
paisprezece ore ! si Iiecare cutie trece de treisprezece ori
prin minile lucrtoarei ! si muiatul hrtiei ! si s nu se
pteze nimic ! si cleiul s stea cald ! la naiba ! v spun :
douzeci de centime pe zi ! cum vreti s poat tri
cineva ?
n timp ce vorbea, Jondrette nu se uita la domnul Leblanc, care
nu-l slbea din ochi. Privirea domnului Leblanc era atintit asupra lui
Jondrette, iar privirea lui Jondrette asupra usii. Atentia ncordat a lui
Marius trecea de la unul la altul. Domnul Leblanc prea c se ntreab :
,Si-o Ii pierdut mintile ?" Jondrette repet de cteva ori, cu tot Ielul de
mldieri n glas, trgnate Si rugtoare : ,Nu-mi rmne altceva de Icut
dect s m nec ! Acum cteva zile am cobort cu gndul sta trei trepte la
podul Austerlitz !"
363
Deodat, privirea lui stears Iu strbtut de-o Iulgerare
groaznic ; omuletul acela se ridic si deveni nIricostor ; Icu un pas spre
domnul Leblanc si-i strig cu glas tuntor :
- Nu-i vorba de asta ! M recunosti ?
XX
CAPCANA
Usa mansardei se deschisese brusc, lsnd s se vad trei
indivizi cu bluze de pnz albastr, cu msti negre de hrtie pe Iat. Cel
din Irunte era slab si avea n mn o bt lung, ghintuit. Cel de-al doilea,
un Iel de urias, tinea de mijlocul cozii, cu Iierul n jos, o toporisca pentru
ucis boii. Cel de-al treilea, un brbat ndesat, mai putin slab dect primul si
mai putin voinic dect al doilea, tinea n pumn o cheie ct toate zilele,
sterpelit de la vreo poart de nchisoare.
Pesemne c Jondrette asteptase sosirea acestor insi. Un
dialog grbit ncepu ntre el si omul cel slab, cu bta.
E totu-n regul ? ntreb Jondrette.
Da, rspunse slbnogul.
Dar unde-i Montparnasse ?
Junele-prim s-a oprit s stea de vorb cu Iiic-ta.
Care ?
Cea mare.
E o birj jos ?
- Da.
S-au pus caii la trsuric ?
S-au pus.
Doi cai buni ?
Foarte buni.
Asteapt la locul unde-am spus eu ?
Da.
Bine, zise Jondrette.
Domnul Leblanc plise. Se uita Ia tot ce se petrecea n jurul
su n cocioab ca un orn care-si d seama unde-a

picat ; privirea lui cerceta rnd pe rnd pe toti cei ce-l nconjurau, si
ntorcea capul n toate prtile, cu o ncetineal n care era atentie si uimire, dar
nimic din nItisarea lui nu arta c-i e Iric. si njghebase din mas o pozitie
de aprare ; si omul sta, care cu o clip mai nainte prea numai un btrnel
cumsecade, se schimb deodat ntr-un Iel de atlet si puse pumnu-i puternic pe
sptarul scaunului cu un gest neasteptat si ameninttor.
Btrnul acesta, att de hotrt si de viteaz n Iata unei astIel de
primejdii, prea a Ii dintre oamenii care snt curajosi, asa cum snt si buni :
Iiresc si Ir sIortare. Tatl Iemeii pe care o iubim nu-i de loc un strin pentru
noi. Marius se simti mndru de necunoscutul acesta.
Trei dintre indivizii cu bratele goale despre care Jon-drette spusese :
,Snt sobari !" luaser din mormanul de Iiare vechi unul niste IoarIeci mari
pentru tiatul metalelor, altul un drug de Iier care slujea drept prghie, cel
de-al treilea un ciocan si se asezaser n dreptul usii Ir s scoat o vorb.
Btrnul rmsese pe pat si deschisese doar ochii. Jondretta se asezase lng
el.
Marius socoti c peste cteva secunde va trebui s intervin si
ridic mna dreapt spre tavan, n directia coridorului, gata s trag un Ioc de
pistol.
Jondrette, dup ce isprvi de vorbit cu individul cu bta, se
ntoarse iarsi spre domnul Leblanc si repet ntrebarea, ntovrsind-o cu rsul
lui rgusit, stpnit si groaznic :
Asadar, nu m recunosti ?
Domnul Leblanc l privi drept n ochi si-i rspunse :
Nu.
Atunci Jondrette se ndrept spre mas, se aplec pe deasupra
luminrii si ncrucisndu-si bratele si apropie capul lui Ilcos si slbatic de
chipul linistit al domnului Leblanc, Ir ca acesta s se dea napoi si, n
atitudinea asta de Iiar gata s sIsie, rcni :
Nu m cheam Fabantou, nu m cheam Jondrette ;
m numesc Thenardier ! Snt hangiul din MontIermeil !
Auzi ? Thenardier ! Acum m recunosti ?
385
O roseat abia vzut se ivi pe obrajii domnului Le-
blanc. Rspunse Ir s ridice sau s-i tremure glasul, cu linistea
sa Iireasc :
Nu, nici acum.
Marius nu auzi rspunsul. Cine l-ar Ii privit n clipa aceea, n
ntuneric, ar Ii bgat de seam c e nuc, buimac si ca trsnit. In clipa cnd
Jondrette spusese : ,M numesc Thenardier", Marius Iusese strbtut de un Iior
prin tot trupul si se rezernase de perete, ca si cum ar Ii simtit n inim tisul
rece al unei spade. Apoi bratul lui drept, care era gata s dea semnalul, alune-
case ncet n jos, iar cnd Jondrette repetase : ,Auzi ? Thenardier I" rnna lipsit
de vlag a lui Marius era ct pe-aci s dea drumul pistolului.
Mrturisind cine era, Jondrette nu-l tulburase ctusi de putin pe
domnul Leblanc, dar l rscolise adnc pe Marius. Numele de Thenardier, pe care
domnul Leblanc prea c nu-l cunoaste, Marius l cunostea. Aduceti-v aminte
ce nsemna numele sta pentru dnsul! Numele sta, pomenit n testamentul
tatlui su, el l purta spat n inim ; l pstra n gndurile lui cele mai ascunse,
n adncul memoriei sale, cu aceast porunca sInt : ,Un oarecare Thenardier
mi-a scpat viata. Dac Iiul meu l va ntlni, s-i Iac tot binele care-i va sta n
putint." Numele sta, v amintiti, era pstrat cu sIintenie n suIletul lui si-l
altura, n evlavia sa, de numele tatlui sau. Cum ? sta era Thenardier, hangiul
din MontIermeii pe care-l cutase zadarnic atta amar de vreme ? II gsise, n
sIrsit ; dar cum ? Salvatorul tatlui su era un tlhar ? Omul cruia Marius
ardea de dorinta de a i se jertIi era un monstru 1 Cel care-l scpase de la
moarte pe colonelul Pontmercy era pe cale s svrseasc un atentat a crui
Iorm Marius n-o deslusea nc limpede, dar care semna cu un asasinat ! Si
mpotriva cui, dumnezeule sIinte ? Ce Iatalitate ! Ce amar ironie a soartei! Tatl
lui i poruncea din Iundul mormntului s-i Iac lui Thenardier tot binele care-i va
sta n putint si de patru ani Marius n-avea alt gnd dect s plteasc datoria
printelui su, iar n clipa cnd era gata s dea pe mns
266
Justitiei un ucigas n toiul unei crime, destinul ii striga : E Thenardier ! V
plteasc omului stuia cu ghilotina ! si Igduise c, dac-l va ntlni vreodat pe Thena
pe mna clului ! Tatl lui i spunea : ,Ajut-l pe Thenardier!" si el rspundea glasu
spectacol : omui care, prirnejduindu-si viata, l smulsese din ghearele mortii, executat n
btaie de joc s Ii purtat la piept atta vreme ultimele dorinte ale tatlui, scrise de mna lu
o ticlosie ca asta si s n-o mpiedice ? Cum ? S osndeasc victima si s-l crute pe asas
le Iurise Marius de patru ani ncoace erau strbtute de la un capt la altul de lovitura
Irmntau acolo, sub ochii si. Dac trgea Iocu de pistol, domnul Leblanc scpa, si The
scpa. S-l arunce pe unul n prpastie, ori s-l lase pe cellalt s se prbus3asc ? Ar
amintirile crora trebuia neaprat s li se supun, s treac peste attea legminte luate
testamentul tatlui su, ori s lase s se svrseasc o crim ? I se prea c-o aude cnd p
Simtea c-si pierde mintile. I se muiau picioarele. Si n-avea nici mcar vreme s se gn-de
din Iata ochilor si. Un vrtej pe care se crezuse stpn l lua
cu el. Ct pe-aci s lesine.
In vremea asta, Thenardier, cruia nu-i vom mai spune altIel de
aci nainte, se plimba ncoace si ncolo prin Iata mesei, ca iesit din minti si
cuprins de o bucurie ne-stpnit.
Apuc luminarea cu violent si-o puse pe vatr, trn-tind-o att
de tare, nct mucul era ct pe-aci s se sting, iar seul topit mprosca
peretele.
Se ntoarse apoi cu o mutr ngrozitoare spre domnul Leblanc si
rcni :
Te-ai curtat ! Esti pierdut ! Te tai buctele ! Te mnnc
Iript ! Si ncepu din nou s umble prin odaie, n culmea Iuriei. A ! strig el.
Te-am regsit, n sIrsit, domnule Iilantrop, domnule milionar jerpelit !
domnule care druiesti ppusi ! ntru btrn ! Asa ? nu m recunosti, ai ?
N-ai venit la MontIermeil, Ia hanul meu, acum opt ani, n 1823, n noaptea
de crciun ? N-ai luat-o dumneata de la mine pe Ietita Fantinei, pe
Ciocrlia ? Nu purtai o pelerin galben ? Nu ? Si n-aveai un pachet cu
niste zdrente n mn, asa cum ai venit si azi-dimi-neat la mine ? Spune si
tu, nevast ! E nravul lui, se pare, s-aduc pachete cu ciorapi de ln prin
casele oamenilor. Btrn milos, de ! Esti cumva negustor de ciorapi,
domnule milionar ? mprti sracilor ce-ti rmne de la tarab,
preacucernice ? Mare panglicar mai esti ! A, nu m recunosti ? Ei bine, eu
te recunosc ! Te-am recunoscut ndat ce ti-ai vrt botul aici. A ! o s vezi
pn la urm c nu-i prea Irumos s te bagi prin casele oamenilor, zicnd c
snt hanuri ; cu haine jerpelite, cu mutr de om srac, care asteapt s i se
dea de poman, s nseli oamenii, s Iaci pe generosul, s le iei mijlocul lor
de trai, s-i ameninti prin pdure si s te socoti mpcat cnd, dup ce s-au
ruinat, vii s le aduci o redingot lbrtat si dou pturi pctoase de spital.
Ticlos btrn ! Hot de copii !
Se opri si pru o clip c st de vorb cu el nsusi. Ai Ii spus
c Iuria i se potoleste ca apele Ronului n vreo genun ; pe urm, ca si cum
ar Ii sIrsit cu glas tare
368
ceea ce ncepuse s-si spun n soapt, ddu cu pumnul n mas si
strig :
Cu mutra lui spsit ! Si, rstindu-se la domnul Leblanc : Drace
! atunci ti-ai btut joc de mine ! Esti pricina tuturor nenorocirilor mele ! Ai luat
pentru o mie cinci sute de Iranci o Iat pe care o cresteam, care era cu sigurant
a unor oameni bogati, care-mi adusese bani Irumusei si de pe urma creia as Ii
avut cu ce s triesc toat viata ! O Iat care m-ar Ii despgubit de tot ce-am
pierdut n spelunca aia blestemat unde se-ncingeau chiolhanuri drcesti si unde
mi-am irosit ca un ntru tot ce agonisisem. O ! as vrea ca tot vinul care-a
Iost but la mine s Iie otrav pentru cei ce l-au but ! In sIrsit, asta e ! Spune,
nu-i asa c m-ai crezut un dobitoc cnd ai plecat cu Ciocrlia ? In pdure erai
cu bta n mn ! Erai mai tare ! Astzi snt eu mai tare. mi iau revansa. Esti
curtat, mosule ! Rd si eu acum. Rd din toat inima ! A czut n curs. I-am
spus c am Iost actor, c m cheam Fabantou, c am jucat teatru cu
domnisoara Mars, cu domnisoara Muche, c proprietarul voia s-i pltesc
chiria mine, 4 Iebruarie, si el nici n-a bgat de seam c termenul de
plat obisnuit e 8 ianuarie, iar nu 4 Iebruarie. Mare tm-pit ! Si-mi aduce
patru monede pctoase ! Canalia ! Nu s-a ndurat s-mi aduc mcar o sut
de Iranci. Si cum se lsa dus de neroziile mele ! M umIla rsul. mi spuneam :
,Ntrule ! Te am n lab ! Iti ling eu minile n dimineata asta, da disear am
s-ti ronti inima !"
Thenardier se opri. GIia. Pieptu-i ngust suIla ca niste Ioaie...
Privirea lui era plin de Iericirea josnic a omului slab, crud si las, care
poate n sIrsit s-l doboare pe cel de care i-a Iost team si s-l jigneasc dup
ce l-a lingusit; bucuria piticului cnd pune clciul pe capul lui Goliat ; bucuria
sacalului cnd sIsie un taur bolnav, destul de prpdit ca s nu se mai poat
apra si destul de viu ca s mai poat suIeri.
Domnul Leblanc nu-l ntrerupse, dar i spuse n clipa cnd se opri :
369
Nu stiu ce vrei s spui. Te nseli. Snt un om srac,
nicidecum un milionar. Nu te cunosc. M iei drept alt
cineva.
A ! mri Thenardier. Gogosi ! Ii dai mereu zor cu
gluma asta ! ncerci s-o scalzi, dragul meu ! Asa ? Nu-ti
mai aduci aminte ? Nu stii cine snt ?
Iertati-m, domnule rspunse domnul Leblanc cu
o bunvoint n glas care suna ciudat si autoritar ntr-o
asemenea clip dar vd c snteti un bandit.
Cine oare n-a bgat de seam c Iiintele mrsave se supr
lesne ? Monstrii snt suprciosi. Auzind cuvntui ,bandit", nevasta lui
Thenardier sri de pe pat, iar Thenardier nsIac scaunul, gata s-l sIrme
n mini.
Nu te misca ! i strig Iemeii, si, ntorcndu-se spre
domnul Leblanc : Bandit ! da, stiu c dumneavoastr,
bogtasii, ne numiti asa. Da, e-adevrat! Am dat Iali
ment, stau ascuns, n-am pine, n-am un ban, snt un
bandit! De trei zile n-am rnncat ; snt un bandit ! A !
Dumneavoastr nu v e Irig la picioare ; aveti pantoIi
de lux, aveti haine vtuite ca arhiepiscopii, stati la etajul
nti n case cu portar, mncati truIe, mncati sparanghel
a patruzeci de Iranci legtura n ianuarie si mazre
boabe ; v ghiItuiti ; iar cnd vreti s stiti dac e Irig,
v uitati n gazet ca s vedeti ct arat termometrul
inginerului Chevalier '. Ct despre noi, termometrele stn-
tem noi nsine. N-avem nevoie s ne ducem pe chei, la
coltul turnului Orologiului, ca s vedem cte grade snt
aIar ; simtim c ni se ncheag sngele n vine si c ne
ngheat inima de Irig si spunem : ,Nu exist dumne
zeu !" Iar dumneavoastr veniti n pesterile noastre, da,
n pesterile noastre, ca s ne Iaceti banditi ! Dar noi o
s v dm gata, mititeilor ! O s v ppm ! Domnule
milionar, aIl dumneata c am Iost si eu cndva un om
ca toti oamenii, plteam impozite, eram alegtor, snt
un cettean cum poate dumneata nu esti. Aici, Thenardier
Icu un pas spre indivizii de lng us si adug, cutre-
1
Fizician Irancez din prima jumtate a secolului al XlX-
lea ; a perIectionat diIerite instrumente de optic si Iizic.
370
2:rnd:-se: Si cnd m gindesc ca are cutezanta s vin
s-mi vorbeasc de parc-ar vorbi c-un crpaci ! Apoi, adresndu-se
domnului Leblanc cu o nIlcrare cres-cnd : Si mai aIl, domnule
Iilantrop, c nu snt un individ suspect! Nu snt un om al crui nume nu
se cunoaste si care rpeste copiii de prin casele oamenilor ! Snt un Iost
ostas Irancez ; ar Ii trebuit s Iiu decorat ! Am Iost la Waterloo ! Am
salvat n timpul luptei pe un general pe care-l chema contele de nu stiu
cum. Mi-a spus numele lui, dar aIurisita lui de voce era att de stins,
nct nici nu l-am auzit. N-am auzit dect mergi' As Ii Iost mai bucuros
s-mi spun cum l cheam dect s-mi multumeasc. Asta m-ar Ii ajutat
s dau de urma lui. Tabloul sta pe care-l vedeti si care a Iost pictat
de David' la Bruqueselles, stii pe cine nItiseaz ? Pe mine. David a
vrut s imortalizeze aceast Iapt de arme. II duc pe general n spate si
m strecor cu el printre gloante. Iat povestea ! Generalul sta n-a
Icut niciodat nimic pentru mine ; nu era mai bun dect altii ! Totusi, eu
i-am scpat viata, punnd-o n primejdie pe-a mea si mi-s buzunarele
doldora de certiIicate ! Snt un ostas de la Waterloo, mii de draci !...
Si-acum, dup ce-am avut buntatea s-ti spun toate astea, s isprvim ;
am nevoie de bani, am nevoie de bani multi, am nevoie de Ioarte multi
bani; altminteri, pe legea mea ! te curt !...
Marius izbutise s-si stpneasc ntructva clocotul luntric
si asculta. Ultima putint de ndoial se risipise. Era, Ir doar si
poate, acel Thenardier despre care se vorbea n testament. Marius se
cutremur la auzul nvinovtirii de nerecunostinta adus tatlui su si
pe care el era ct pe ce s-o ndreptteasc ntr-un chip att de Iatal.
Frmntarea lui spori. De altminteri, n toate
1
Cunoscut pictor Irancez, care a creat principalele sale
opere n ajunul si In timpul revolutiei burgheze, precum si sub dictatura
Iui Napoleon Bonaparte. SeI al ,scolii clasice", dispretuia coloritul si se
ngrijea mai ales de puritatea desenului. Iacobin activ pe vremea revo-
lutiei, a Iost ales deputat in Conventiune si a votat pentru 2oartea Iul
Ludovic al XVI-lea. Restauratia l-a exilat ca ..regicid", trindu-si :lti2ii
zece ani ai vietii la Bruxelles
14
cuvintele pe care le rostea Thenardier, n tonul, n gestul, n
privirea lui din care tsneau Ilcri la Iiece vorba, n izbucnirile lui de
om ru care ddea totul pe Iat, n amestecul sta de IanIaronad si
de josnicie, de ngm-Iare si de micime suIleteasc, de turbare si de
prostie, n vlmsagul plngerilor adevrate si al simtmintelor Ialse, n
.nerusinarea acestui ticlos care gusta cu nesat voluptatea violentei, n
dezvluirea sIruntat a ntregii urtenii a unui suIlet, n rscolirea asta
a tuturor suIerintelor mbinate cu toate urile n toate astea era ceva
respingtor ca rul nsusi si zguduitor ca adevrul.
Cititorul a ghicit desigur c tabloul de maestru, pictura lui
David propus spre cumprare domnului Leblanc, nu era dect Iirma
crciumii lui Thenardier, zugrvit, v-aduceti aminte, de el nsusi, singura
rmsit pe care-a pstrat-o din nauIragiul de la MontIermeil.
Deoarece Thenardier nu mai sttea n Iata ei, Marius putu
acum s vad lucrarea si, n adevr, recunoscu n mzglitura aceea o
btlie, zarea nvluit n Ium si un om ducnd n crc pe-un altul. Era
grupul alctuit de Thenardier si Pontmercy ; sergentul salvator si
colonelul salvat. Marius simti c-i vine ameteal ; tabloul acesta parc-l
aducea din nou la viat pe tatl su ; nu mai avea n Iata ochilor Iirma
crciumii din jMontIermeil, ci o nviere ; naintea lui se deschidea un
morrnnt, se nlta o Iantom ; Marius simtea sngele zvcnindu-i n
tmple, auzea tunul de la Waterloo ; tatl lui, nsngerat, pictat nedeslusit
pe panoul sta sinistru, l umplea de spaim si i se prea c Iorma aceea
nelmurit se uita tint la el.
Dup ce-si recapt rsuIlarea, Thenardier si ndrept spre
domnul Leblanc privirea lui injectat si-i spuse ncet si scurt :
Ce-ai de spus nainte de-a te trimite la plimbare ?
Domnul Leblanc tcea. Si-n tcerea aceasta, un glas
rgusit slobozi din coridor o glum sinistr :
Dac-aveti de crpat lemne, snt aici !
Omul cu toporisca Icea haz.
372
In aceeasi clip, n Iata usii se ivi un cap urias si zbrlit, pmntiu, rnjind
Era chipul omului cu toporisca.
De ce ti-ai scos masca ? rcni Thenardier Iurios.
Ca s rd, rspunse omul.
De cteva clipe, domnul Leblanc prea c urmreste si supravegheaz toate
ncolo prin vizuin, stiind c usa era pzit, c era narmat si tinea n mn un om dez
brbat. Dojenindu-l pe omul cu toporisca, se ntorsese cu spatele la domnul Leblanc.
Folosindu-se de clipa asta, domnul Leblanc mpinse scaunul cu piciorul si m
s Ii avut vreme s se ntoarc, ajunse la Iereastr. Intr-o clip o deschise, se urc
traser cu putere ndrt. Se npustiser asupra lui cei trei ,sobari". In acelasi timp, The
La trboiul care se iscase, ddur nval si ceilalti banditi care se aIlau p
cltinndu-se, cu un ciocan de cantonier n mn.
Unul dintre ,sobari", a crui Iat mnjit era luminat de lumnare si n care
ridic deasupra capului domnului Leblanc un Iel de ghioag, un drug de Iier cu dou m
Marius nu se mai putu stpni : ,Tat, si spuse el n gnd, iart-m !" si cu
:
Nu v-atingeti de el !
ncercarea dezndjduit a victimei, departe de a-l ndrji pe Thenardier, l
tr-nsul: unul crunt, altul Ioarte chibzuit. Pn-n clipa aceea, n betia iz
cnd victima ncepu s se zbat si pru c vrea s lupte, omul chibzuit se trezi n el
Nu v-atingeti de el ! repet dnsul.
Si, Ir s bnuiasc, avu un prim succes, oprind Iocul de pistol care
s se grbeasc si care, n Iata acestei schimbri, nu vedea nici un neajuns dac m
cumpn de a-l lsa s piar pe tatl Ursuiei sau de a-l nimici pe salvatorul colone
O lupt titanic se ncinsese. Cu o lovitur de pumn n cosul pieptului
palmei culcase la pmnt alti doi atacatori si-i pironise pe amndoi sub genunchi ; tic
l apucaser pe viteazul btrn de brate si de ceaI si-l ghemuiser peste cei doi ,sob
dedesubt, dar nn-busit de cei de deasupra, opintindu-se zadarnic mpotriva celor
groaznic al banditilor, ca un mistret ncoltit de-o hait de duli si de copoi care url
Izbutir s-l trnteasc pe patul cel mai apropiat de Iereastr si-l tintuir
Tu nu te bga ! zise Thenardier. O s-ti rupi salul.
Thenardiera se supuse, cum se supune lupoaica lupului,
mrind.
Voi adug Thenardier scotocit-l !
Domnul Leblanc prea c nu mai are de gnd s se
mpotriveasc. II scotocir. N-avea la el dect o pung de piele cu sas
Cum ? N-are portoIel ? ntreb e.
$74
Nici ceas ! rspunse unui dintre ,sobari".
N-am ce zice ! mormi cu glas de ventriilog indivi
dul mascat care tinea cheia cea mare n mn. E zdravn
mosu !
Thenardier se duse n coltul de lng us si lu de-acolo un
maldr de Irnghii pe care-l arunc celorlalti.
Legati-l de piciorul patului ! zise el.
Si vznd c btrnul, care Iusese lungit n mijlocul odii de
lovitura de pumn a domnului Leblanc, nu se mai misc :
Ce ? Boulatruelle a murit ? ntreb el.
Nu, rspunse Bigrenaille. E beat!
Aruncati-l ntr-un colt! zise Thenardier.
Doi dintre ,,sobari" l mpinser cu piciorul pe betiv lng
mormanul de Iiare vechi.
Babet, de ce-ai adus attia ? i sopti Thenardier
celui cu bta. Nu era nevoie.
Ce vrei ? rspunse omul cu bta. Au tinut s vin
cu totii. E sezon mort. Nu prea e de lucru.
Patul pe care Iusese trntit domnul Leblanc era un Iel de pat de
spital, sprijinit pe patru butuci grosolani de lemn abia cojit. Domnul
Leblanc nu se mpotrivi. Tlharii l legar zdravn, n picioare, de unul din
butucii patului, ct mai departe de Iereastr si ct mai aproape de vatr.
Dup ce strnser si cel din urm nod, Thenardier lu un scaun
si se asez aproape n Iata domnului Leblanc. Thenardier era cu totul
schimbat; n cteva clipe trecuse de la violenta cea mai nestpnit la
blndetea domoal si viclean. Marius abia putea recunoaste n acest zm-
bet de om ndatoritor si cuviincios gura aproape bestial care cu o clip mai
nainte spumega ; urmrea uluit schimbarea asta Iantastic si nelinistitoare
si trecea prin tulburarea prin care-ar trece cineva care ar vedea un tigru
preschimbndu-se n avocat.
Domnule... spuse Thenardier. Si Icndu-le semn tl-
harilor care-l mai tineau pe domnul Leblanc s se n
deprteze : Stati putin deoparte si lsati-m s vorbesc
cu domnul !
37S
Se retraser cu totii spre us. Thenardier urm :
Ati Icut ru, domnule, ncercnd s sriti pe Ie
reastr. Ati Ii putut s v rupeti un picior. Acum, dac
ngduiti, vom sta de vorb n liniste. Mai nti, trebuie
s v mprtsesc constatarea pe care-am Icut-o, c
n-ati scos nc nici un strigt.
Thenardier avea dreptate ; amnuntul era adevrat, cu toate c
Marius, n tulburarea lui, nu-l bgase n seam. Domnul Leblanc rostise doar
cteva cuvinte, Ir s ridice glasul si, chiar n ncierarea de lng
Iereastr, cu cei sase tlhari, pstrase cea mai adnc si mai ciudat tcere.
Thenardier urm :
O ! Doamne ! dac-ati Ii strigat : ,Sriti, hotii !" nu
mi s-ar Ii prut de loc neIiresc. ,Sriti, asasinii !" asa
se strig de obicei n asemenea prilejuri ; si, n ceea ce
m priveste, n-as Ii luat-o n nume de ru. E Ioarte Ii
resc s Iacem nitel trboi cnd ne trezim n mijlocul
unor persoane care nu ne prea inspir ncredere. Ati Ii
putut s-o Iaceti ; nimeni nu v-ar Ii mpiedicat. Nici mcar
nu v-am Ii pus clus n gur. Si-am s v spun de ce :
pentru c odaia asta e Ioarte bine ascuns. N-are dect
nsusirea asta, dar o are. E ca o pivnit. Dac-ar exploda
o bomb aici, corpul de gard cel mai apropiat ar crede
c e sIoritul unui om beat. Aici tunul ar Iace : bum !
iar tunetul : puI I E o locuint plcut. Dar, n sIrsit,
dumneavoastr n-ati tipat ; e mai bine-asa ; va Ielicit
si-am s v spun ce-am nteles eu dintr-asta : scumpe
domn, cnd tipm, cine d nval ? Politia. Iar dup po
litie ? Justitia. Ei bine, dumneavoastr n-ati tipat; asta
nseamn c nici dumneavoastr nu tineti s-aveti de-a
Iace cu justitia si cu politia, cum nu tinem nici noi. Asta
nseamn si de mult m gndesc la lucrul sta c
aveti vreun interes s ascundeti ceva. In ceea ce m
priveste, avern acelasi interes. Asadar, ne-am putea
ntelege.
Pe cnd vorbea astIel, cu privirea atintit asupra domnului
Leblanc, Thenardier prea c se strduieste s-si nIig sgetile ascutite
care-i tsneau din ochi pn-n constiinta prizonierului su. De altIel,
vorba lui, plin
376
de o ndrzneal stpnit si viclean, era msurat si aproape
aleas ; si-n ticlosul sta, care adineauri nu era dect un tlhar, iesea acum la
iveal ,omul care se pregtise s-ajung preot".
Trebuie s spunem c tcerea pe care-o pstrase prizonierul, acest
simt al prevederii care mergea pn la uitarea de sine, tria aceasta de-a se
mpotrivi celui mai Iiresc ndemn, acela de-a scoate un strigt, toate astea, din
clipa n care i se atrsese atentia asupra lor, l tulburau pe Marius si-l umpleau
de o uimire dureroas.
Observatia att de ntemeiat a lui Thenardier ngrosa si mai mult
pentru Marius ceata plin de taine n care se ascundea Iptura aceea grav si
ciudat creia Cour-Ieyrac i zvrlise porecla de ,domnul Leblanc". Dar, oricine
ar Ii Iost, legat cu Irnghii, nconjurat de cli, intrat pe jumtate, ca s zicem
asa, ntr-o groap care se csca din ce n ce mai adnc sub el, n Iata mniei, ca
si-n Iata blndetii lui Thenardier, omul acesta rmsese nepstor ; si Marius nu
putea s nu admire, ntr-o clip ca asta, Iata aceea att de semeat si de
melancolic.
Era, Iireste, o Iiint care nu stia ce-i Irica si ce nsemneaz a Ii
dezndjduit. Era un om n stare s stp-neasc Iiorul situatiilor disperate.
Orict de nemsurat era primejdia, orict de nenlturat era deznodmntul, nu
se vedea la el nimic din agonia necatului care-si holbeaz ochii ngroziti sub
ap.
Thenardier se ridic si n chipul cel mai Iiresc se apropie de vatr,
ddu la o parte paravanul, l rezem de patul de lng el si ls astIel s se
vad soba plin de jeratic, n mijlocul cruia prizonierul putu s zreasc
deslusit dalta ncins pn Ia alb si strbtut din loc n loc de stelute stacojii.
Apoi Thenardier veni si se asez din nou lng domnul Leblanc.
Cum spuneam urm el ne putem ntelege. Ne putem
nvoi prieteneste. Am Icut ru c m-am nIuriat adineauri; nu stiu unde mi-a
Iost capul ; am cam trecut msura ; am spus tot Ielul de lucruri nelalocul lor.
377
De pild, pentru c snteti milionar, v-am spus ca am nevoie de
bani, de multi bani, de Ioarte multi bani. Asta n-ar Ii de Ioc drept. Doamne !
Orict ati Ii de bogat, aveti si dumneavoastr greutti ; cine nu are ? N-am de
gnd s v aduc la sap de lemn ; la urma urmei, nu snt un om hapsn. Nu snt
dintre cei care, pentru c snt stpni pe situatie, se Iolosesc de ea ca s se Iac de
rs. Uite, las s treac de la mine si Iac la rndul meu un sacriIiciu. Nu-mi
trebuie dect dou sute de mii de Iranci.
Domnul Leblanc nu scoase o vorb.
Thenardier continu :
Vedeti c am lsat-o mult mai ieItin. Nu stiu ce avere aveti,
dar stiu c nu v uitati la bani ; si un bineIctor ca dumneavoastr poate lesne
s dea dou sute de mii de Iranci unui cap de Iamilie Ir noroc. Fr ndoial, si
dumneavoastr snteti un om cu judecat si socotesc c nu v-ati nchipuit c mi-
as Ii dat atta osteneal ct mi-am dat pe ziua de azi si c as Ii pus la cale aIacerea
de ast-sear, care dup prerea domnilor de Iat e o treab bine chibzuit, ca
s ajung s v cer cu ce s beau un chil de vin bun si s mnnc o Iriptur de
vitel la un restaurant de clasa nti. Dar dou sute de mii de Iranci merit
osteneala. In clipa cnd veti scoate din buzunar suma asta de nimic, v
ncredintez c totul s-a sIrsit si c nu trebuie s v mai temeti nici mcar de-un
bobrnac. O s-mi spuneti : ,Dar n-am dou sute de mii de Iranci Ia mine". O I
nu-s lipsit de ntelegere. Nu v cer asa ceva. V cer un singur lucru : s aveti
buntatea s scrieti ce-am s v dictez eu. Aici, Thenardier se opri, apoi adug,
apsnd pe Iiecare cuvnt si artnd cu un zmbet spre sob : V previn, n-o s
cred c nu stiti s scrieti.
Un mare inchizitor ar Ii putut invidia acest zmbet.
Thenardier mpinse masa Ioarte aproape de domnul Leblanc, lu
climara, un condei si-o loaie de hrtie din sertarul pe care-l ls ntredeschis si-n
care lucea cutitul lung si ascutit.
37S
Puse Ioaia de hrtie n Iata domnului Leblanc.
Scrieti ! zise el.
Prizonierul deschise n sIrsit gura :
Cum vrei s scriu ? Snt legat.
E adevrat; iertati-m ! zise Thenardier. Aveti
dreptate. Si, ntorcndu-se spre Bigrenaille : Dezleag-s
conasului bratul drept !
Panchaud, zis Printanier, zis Bigrenaille, se supuse poruncii lui
Thenardier. Cnd prizonierul putu s miste, Thenardier muie condeiul n
cerneal si i-l ntinse.
Tineti seama, domnule, c snteti n mna noastr,.
la cheremul nostru, cu totul la cheremul nostru, c nici o
putere omeneasc nu v poate scpa de-aici si c am Ii
ntr-adevr mhniti dac ne-ati sili s recurgem la vio
lent. Nu v cunosc nici numele, nici adresa, dar v
previn c veti rmne legat pn la ntoarcerea persoanei
care are sarcina s duc scrisoarea pe care-o veti scrie.
Si-acum, scrieti !
Ce anume ? ntreb prizonierul
V dictez.
Domnul Leblanc lu condeiul. Thenardier ncepu
s dicteze :
,Copila mea..."
Prizonierul tresri si ridic ochii spre Thenardier.
Puneti ,Scumpa mea copil", zise Tbenardier,
Domnul Leblanc se supuse.
Thenardier urm :
,Vino numaidect"... Se opri : O tutuiti, nu-i asa ?
Pe cine ? ntreb domnul Leblanc.
Asta-i bun! zise Thenardier. Pe mititica. Pe
Ciocrlia.
Domnul Leblanc rspunse Ir cea mai mica tulburare :
Nu-nteleg ce vrei s spui.
Dati-i drumul mai departe, zise Thenardier, si-ncepu
din nou s dicteze : ,Vino numaidect. Am neaprat ne
voie de tine. Persoana care-ti va nmna biletul acesta e
nsrcinat s te aduc Ia mine. Te astept. Vino cu toat
ncrederea."
579
Domnul Leblanc scrisese totul. Thenardier reveni :
A ! stergeti ,Vino cu toat ncrederea". Asta ar
Iace-o s bnuiasc ceva necurat la mijloc si s se n
doiasc.
Domnul Leblanc sterse cele patru cuvinte.
Si-acum urm Thenardier iscliti ! Cum v
numiti ?
Prizonierul ls condeiul din mn si ntreb :
Pentru cine e scrisoarea asta ?
Stiti prea bine ! rspunse Thenardier. Pentru miti
tica. V-am mai spus.
Se vedea bine c Thenardier se Ierea s pomeneasc numele
Ietei despre care era vorba. Ii spunea ,Ciocrlia", i spunea ,mititica", dar
numele nu i-l rostea. Prevedere de om cu socoteal, care-si pstreaz taina
Iat de complicii si. Spunndu-le numele, ar Ii nsemnat s le vnd pe
degeaba tot ,pontul" si s le destinuiasc mai mult dect aveau nevoie s
stie.
Repet :
Iscliti. Cum v numiti ?
Urbain Fabre, zise prizonierul.
Cu o miscare de pisic, Thenardier si vr repede mna n
buzunar si scoase batista luat de la domnul Leblanc. Cut monograma
si-o apropie de lumnare.
U.F. Asa e 1 Urbain Fabre. Ei bine, iscliti : U. F. ...
Prizonierul se iscli.
Deoarece e nevoie de amndou minile pentru a
ndoi scrisoarea, dati-o ncoace s-o ndoiesc eu.
Dup ce Icu asta, Thenardier urm :
Puneti adresa ! Domnisoarei Fabre, acas la dum
neavoastr... Stiu, nu stati prea departe de-aici, pe undeva
pe lng Saint-Jacques-du-Haut-Pas, pentru c acolo v
duceti zilnic la liturghie ; dar nu stiu pe ce strad. Vd
c v dati seama de situatia n care v aIlati. Intruct
n-ati mintit n ceea ce priveste numele, desigur c n-o s
mintiti nici n privinta adresei. Scrieti-o chiar dumnea
voastr.
Prizonierul sttu o clip pe gnduri, apoi lu condeiul si
scrise :
380

,Domnisoarei Fabre, la domnul Urbain Fabre, strada Saint-
Dominique-d'EnIer nr. 17".
Thenardier puse mna pe scrisoare cu un Iior ne-stpnit.
Nevast ! strig el.
Thenardiera sri.
Iat scrisoarea ! Stii ce ai de Icut. Jos asteapt
o birj. Pleac numaidect si-ntoarce-te repede ! Si adre-
sndu-se omului cu toporisca : Tu, pentru c ti-ai scos
masca, nsoteste-o pe doamna ! Urc-te n spate! Stii
unde-ai lsat trsurica ?
Da, rspunse omul.
Si, lsndu-si toporisca ntr-un colt, porni dup Thenardiera.
Dup ce iesir, Thenardier si scoase capul pe usa ntredeschis si
strig pe coridor :
-*- Ai grij s nu pierzi scrisoarea ! Gndeste-te c ai dou sute de
mii de Iranci la tine.
Glasul rgusit al Thenardierei rspunse :
Fii linistit! Am pus-o n sn.
Nu trecuse nici un minut si se auzir pocnetele unui bici, care se
ndeprtar si se stinser numaidect.
Bun ! mormi Thenardier. Au pornit-o bine. In
galopul sta cucoana o s Iie napoi n trei sIerturi
de or.
si trase un scaun lng vatr si se asez, ncrucisn-du-si bratele
si ntinzndu-si cizmele pline de noroi spre sob.
Mi-e Irig la picioare, spuse el.
Cu Thenardier si cu prizonierul lui nu mai rmseser n cotineat
dect cinci banditi. Sub mstile lor sau sub chinorosul ce le acoperea Iata si care
Icea din ei niste crbunari, niste arapi sau niste diavoli, dup cum preau n
ochii celor ngroziti, indivizii acestia aveau niste mutre toropite si posace si se
vedea c snt pe cale s svrseasc o crim asa cum ar Iace orice alt treab :
linistiti, Ir ur si Ir mil, ba chiar cu un Iel de plictiseal. Stteau ntr-un
colt, nghesuiti ca niste Iiare, si nu scoteau o vorb. Thenardier si nclzea
picioarele.
381
Prizonierul se cuIundase iarsi n tcerea lui. O liniste apstoare se
lsase acum dup trboiul slbatic care npdise mansarda cu cteva clipe mai
nainte.
Luminarea, n jurul creia se Iormase o ciuperc mare de seu, abia
de mai lumina vasta si sinistra maghernit ; jeraticul se mai potolise si toate
capetele astea Iioroase rsIrngeau pe pereti si pe tavan niste umbre hde.
Nu se mai auzea alt zgomot dect rsuIlarea linistita a btrnului
beat care dormea.
Cuprins de-o ngrijorare care sporea din ce n ce, Marius astepta.
Enigma era mai de neptruns dect or-cnd. Cine-i ,mititica" pe care
Thenardier o numise Ciocrlia ? S Iie ,Ursula" lui ? Prizonierul nu pruse
ctusi de putin tulburat auzind cuvntul Ciocrlia si rspunsese cu aerul cel mai
Iiresc din lume : ,Nu stiu ce vrei s spui !" Pe de alt parte, cele dou litere
U.F. Iuseser lmurite; nsemnau Urbain Fabre, iar Ursula nu se mai numea
Ursula. Marius vedea Ioarte limpede acest lucru. Un Iel de vraj groaznic l
tintuia pe locul acela, de unde urmrea si cuprindea toat scena asta. Sttea
acolo, aproape Ir s mai poat gndi sau Iace vreo miscare, nucit parc de
ticlosiile la care Iusese de Iat. Astepta, ndjduind c se va petrece totusi ceva,
orice, neputnd s-si mai adune gndurile si nestiind ce hotrre s ia.
,,In orice caz, si spuse el, tot am s aIlu dac Ciocrlia e ea, de
vreme ce Thenardiera o s-o aduc aici. Atunci se va sIrsi totul ; mi voi da
viata si sngele dac va Ii nevoie, dar o voi scpa ! Nimic n-o s m poat
opri."
Trecu astIel aproape o jumtate de ceas. Thenardier prea cuIundat
n gnduri ntunecate ; prizonierul sttea nemiscat. Cu toate astea, de cteva clipe
lui Marius i se prea c aude din cnd n cnd un zgomot usor si nnbusit care
venea dinspre prizonier.
Deodat, Thenardier se rsti la prizonier :
Domnule Fabre, ascultati ; mai bine s v spun ceva acum.
Aceste cteva cuvinte preau s Iie nceputul unei lmuriri.
Marius ciuli urechile. Thenardier urm :
Nevast-mea trebuie s se napoieze. Nu v pier
deti rbdarea ! mi nchipui c Ciocrlia e n adevr Iiica
dumneavoastr si socotesc c e ct se poate de Iiresc s-o
pstrati. Dar iat : nevast-mea se duce s-o caute cu scri
soarea dumneavoastr. I-am spus nevesti-mi s se m
brace, asa cum ati vzut, astIel c Iiica dumneavoastr
are s-o urmeze Ir mpotrivire. Amndou au s se urce
n birj, cu tovarsul meu la spate. Undeva, dincolo de
barier, i asteapt o brisc tras de doi cai Ioarte buni.
Fiica dumneavoastr o s Iie dus acolo. Se va da jos
din birj. Tovarsul meu o s se urce cu dnsa n brisc,
iar nevast-mea o s se ntoarc aici ca s ne spun :
,S-a Icut !" Ct despre domnisoara dumneavoastr, n-o
s i se ntmple nimic ; brisc o s-o duc ntr-un loc unde
o s stea linistit si, ndat ce-mi veti Ii dat Ileacul la
de dou sute de mii de Iranci, o s v Iie adus napoi.
Dac puneti s m aresteze, tovarsul meu are s-i Iac
de petrecanie Ciocrliei. Asta e !
Prizonierul nu rosti nici un cuvnt. Dup un rstimp, Thenardier
continu :
Cum vedeti, e Ioarte simplu. Nu se va ntmpla
nimic dac nu vreti s se ntmple. V spun cum stau
lucrurile. V previn, ca s stiti.
Se opri. Prizonierul nu rspunse nimic si Thenardier adug :
ndat ce nevast-mea se ntoarce si-mi spune:
,Ciocrlia a plecat!" v dm drumul si snteti liberi s
plecati, s v culcati acas. Precum vedeti, n-am avut
gnduri rele.
Prin mintea lui Marius trecur cele mai groaznice nchipuiri. Cum ?
N-au s-o aduc aici pe Iata pe care o rpeau ? Unul dintre monstrii stia o va duce
altundeva ? Unde ?... Si dac era ea ? Nu mai ncape ndoial c e ea. Marius
simti c inima-i nceteaz s mai bat. Ce s Iac oare ? S trag Iocul de pistol
? Dar omul acela Iioros cu toporisca n mn, care acum e cu Iata, tot va scpa
de orice urmrire; si Marius se gndi la vorbele lui
Thenardier, al cror tlc sngeros era vdit: ,Dac puneti s m
areste:e, tovarul meu are s-i fac de petrecanie Ciocirliei".
De data asta, nu numai testamentul colonelului l mpiedica s se
amestece, ci nssi dragostea sa si primejdia n care se aIla Iiinta iubit.
Situatia asta ngrozitoare, care tinea de mai bine de o or, si
schimba nItisarea n Iiecare clip. Marius avu puterea s-si munceasc gndul
cu cele mai cumplite presupuneri, cutnd s se agate de vreo ndejde, dar Ir
s gseasc nici una. Frmntarea din mintea lui nu se potrivea de loc cu
tcerea jalnic din vizuin.
In mijlocul acestei tceri se auzi deschizndu-se usa de la scar,
apoi nchizndu-se la loc.
Prizonierul Icu o miscare n legturile sale.
S-a-ntors nevast-mea, anunt Thenardier.
Abia apucase s spun asta, c Thenardiera se si npusti n odaie,
rosie la Iat, gIind, abia trgndu-si suIletul, cu ochii injectati si-ncepu s
strige, btndu-se cu amndou minile deodat peste sale :
Adres Ials !
Banditul pe care-l luase cu dnsa se ivi n spatele ei si se duse s-
si ia din nou toporisca.
Adres Ials ? repet Thenardier.
Femeia continu :
Nimeni ! In strada Saint-Dominique, la nr. 17, nu
exist nici un domn Urbain Fabre ! N-a auzit nimeni de
el. Se opri nnbusindu-se, apoi urm : Domnule Thenar
dier, babalcul sta te-a tras pe sIoar ! Esti prea bun ;
vezi ? Eu, n locul tu, i-as Ii tiat gura n patru de la
nceput si dac-ar Ii Icut pe nebunul, l-as Ii prjit de viu !
ar Ii Iost nevoit s vorbeasc si s spun unde e Iata si
unde-si tine bistarii ! Uite ce-as Ii Icut eu ! Bine-a zis
cine-a zis c brbatii snt mai ntngi dect Iemeile !
Nr. 17! Nimeni! O poart mare! Nici un domn Fabre
pe strada Saint-Dominique ! S gonesti caii, s dai bacsis
birjarului si totul degeaba ! Am stat de vorb cu portarul
si cu portreasa, o Iemeie Irumoas si voinic : habar
n-au de-asa ceva !
384
Marius respir usurat. Ea, Ursula sau Ciocrlia, cea pe care
nu mai stia cum s-o numeasc, scpase.
Pe cnd nevast-sa, nversunat, tipa n gura mare, Thenardier
se asezase pe mas ; rmase astIel citeva clipe Ir s scoat o vorb,
legnndu-si piciorul drept, care atrna, si uitndu-se la sob, npdit de
cele mai negre gnduri.
In sIrsit, pe un ton potolit, dar plin de cruzime, i spuse
prizonierului :
Adres Ials, ai ? Dar ce socoteli t-ai Icut ?
S cstig timp 1 strig prizonierul cu un glas
tuntor.
Si-n aceeasi clip si scutur legturile ; erau tiate ; prizonierul
nu mai era legat de pat dect de un singur picior.
Mai nainte ca cei sapte brbati s-si Ii venit n Iire si s se Ii
npustit asupra lui, el se aplecase spre vatr, ntinsese mna spre sob, apoi
se ridicase; si-acum Thenardier, Thenardiera si banditii, ngrmditi de
spaim tocmai n Iundul mansardei, l priveau nuci cum, aproape liber si
stpn pe miscrile sale, nspimnttor la vedere, ridic deasupra capului
dalta nrosit, din care se rs-Irngea o lumin sinistr.
Ancheta judiciar, care a urmat loviturii puse la cale n Casa
Gorbeau, a constatat c un gologan mare de zece centime, tiat si lucrat
ntr-un anumit Iel, a Iost gsit n mansard cu prilejul descinderii pe care
politia a Icut-o acolo ; moneda asta era una din acele minuni de
ndemnare pe care rbdarea ocnasilor le Iureste pe ntuneric si pentru
ntuneric, minuni ce nu snt altceva dect unelte de evadare. Produsele
acestea groaznice si gingase ale unei iscusinte neobisnuite snt n arta giu-
vaergeriei ceea ce metaIorele argoului snt n poezie. Exist n ocn artisti
ca Benvenuto Cellini', asa cum exist n limb poeti ca Villon
2
. NeIericitul
care vrea s Iie liber izbuteste cteodat ca, Ir unelte, ci numai cu
1
Vestit artist italian, sculptor, gravor si giuvaergiu
din secolul
al XVI-lea.
2
Cunoscut poet Irancez de la mijlocul secolului al XV-Iea.
25 Mizerabilii, voi. II
un cutitas, cu o lam de cutit vechi, s taie o moned n dou
discuri subtiri, s le scobeasc Ir s se ating de semnele monetare si s
Iac un ghint pe muchea monezii n asa Iel nct discurile s se uneasc din
nou. E o cutie care se nchide si se deschide dup nevoie. In cutia asta se
ascunde un arc de ceasornic ; iar arcul acesta de ceasornic, mnuit cu
dibcie, reteaz Irnghii groase si drugi de Iier. S-ar crede c neIericitul
ocnas nu are dect bnutul sta ; da de unde ! el are libertatea. La perche-
zitiile Icute mai trziu de ctre politie n maghernit a Iost gsit o
asemenea moned, desIcut n dou, sub patul de lng Iereastr. S-a mai
gsit de asemeni si un mic Iierstru de otel albastru, care putea Ii ascuns
n moned. Pesemne c n clipa cnd banditii l-au scotocit pe prizonier el
avea la dnsul aceast moned, pe care a izbutit s-o ascund n mn, iar
mai trziu, avnd mna dreapt liber, a desIcut-o si s-a slujit de Iierstru
ca s taie Irnghiile cu care Iusese legat, ceea ce ar putea s lmureasc
zgomotul usor si miscrile abia simtite pe care le bgase de seam
Marius.
Nevoind s se aplece, ca s nu se trdeze, nu-si tiase .
legturile de la piciorul stng.
Banditii si reveniser din uimire.
N-ai nici o grij ! l linisti Bigrenaille pe Thenar-
dier. Mai e legat de-un picior si n-o s-o ia din loc. Rs
pund eu de asta. Laba aia e legat de mine.
Intre timp, prizonierul ridic glasul :
Snteti niste ticlosi, dar viata mea nu pretuieste
att de mult. Iar dac v nchipuiti c-o s m Iaceti s
vorbesc, c-o s m Iaceti s scriu ce nu vreau s scriu,
ori s spun ce nu vreau s spun...
si suIlec mneca bratului stng si adug :
Iat !...
Tn aceeasi clip si ntinse bratul si nIipse n carne dalta
nrosit al crei mner de lemn l tinea n mna lui dreapt.
Se auzi sIritul crnii arse si mirosul obisnuit al camerelor
de tortur se rspndi n magliernit. Marius se cltin cuprins de groaz
; pn si tlharii se nIio-
386
rar ; chipul ciudatului btrn abia se ncrunt s, pe cnd
Iierul rosu intra din ce n ce mai adnc n rana Iumegnd, el, neclintit,
aproape mret, si atintea asupra lui Thenardier privirea lui blajin, Ir ur,
n care suIerinta se pierdea ntr-o senintate nlttoare.
La oamenii alesi zvrcolirile trupului si ale simturilor n prada
durerii Iizice scot la iveal suIletul, l dau pe Iat, asa cum rscoalele
soldtimii l silesc pe cpitan s se arate asa cum e.
Nemernicilor zise el s nu v temeti de mine
mai mult dect m tem eu de voi !
Si smulgndu-si dalta din ran, o arunc pe Iereastra care
rmsese deschis ; groaznica unealt nrosit pieri n noapte, nvrtindu-se,
si czu departe, stingndu-se n zpad.
Prizonierul adug :
Faceti cu mine ce poItiti !
Era dezarmat.
InsIcati-l! porunci scurt Thenardier.
Doi dintre tlhari puser mna pe umrul lui, iar omul mascat cu
glas de ventrilog i se propti n Iat, gata s-i sIrme capul cu o lovitur de
cheie la cea mai mic miscare.
In acelasi timp, Marius auzi jos, ing perete, dar att de
aproape nct nu-i putea vedea pe cei ce vorbeau, aceste cuvinte schimbate
n soapt :
Nu-i dect un singur lucru de Icut.
S-l njunghiem !
Asta e !
Erau brbatul si nevasta care se sItuiau.
Thenardier se ndrept cu pasi rari spre mas, deschise sertarul si
scoase cutitul.
Marius strngea mnerul pistolului n mn. Groaznic nehotrre !
De un ceas rsunau n constiinta sa dou glasuri : unul i spunea s respecte
testamentul tatlui su, cellalt i striga s-l ajute pe prizonier. Aceste dou
glasuri nu conteneau nici o clip lupta lor, care-l Icea s suIere ngrozitor.
Pn n clipa aceea tot mai pstra

o slab ndejde c va gsi un mijloc ca s mpace arnn-dou
aceste datorii ; dar nu gsise nimic. Primejdia ns crestea din ce n ce ;
sorocul asteptrii Iusese depsit ; la ctiva pasi de prizonier, Thenardier
sttea pe gnduri cu cutitul n mn.
Buimcit, Marius si roti privirea n juru-i cel din urm
semn instinctiv al dezndejdii.
Deodat tresri.
La picioarele lui, pe mas, o raz de lun lumina puternic si
prea c-i arat o Ioaie de hrtie. Pe aceast Ioaie de hrtie citi rndul
urmtor, scris cu litere mari chiar n dimineata aceea de Iata cea mai mare a
Thenar-dierilor : ,Vin sticletii".
Un gnd, o raz de lumin trecu prin mintea lui Marius ; era
ceea ce-i trebuia, dezlegarea groaznicei probleme care-l chinuia ; s-l crute pe
asasin si s salveze victima. Ingenunche pe scrin, ntinse bratul, apuc
bucata de hrtie, desIcu ncet o Irm de tencuial din perete, o nIsur n
hrtie si arunc totul prin crptur n mijlocul odii.
Era si vremea. Thenardier si nIrnsese ultimele temeri sau
ultimele sovieli si se apropia de prizonier.
A czut ceva ! strig Thenardiera.
Ce ? ntreb brbatul.
Femeia se repezise si ridicase buctica de moloz nIsurat n
hrtie. O ddu sotului ei.
Pe unde-a venit ? ntreb Thenardier.
Asta-i bun ! zise Iemeia. Pe unde vrei s Ii venit ?
Pe Iereastr.
Am vzut-o eu cznd, ntri Bigrenaille.
Thenardier desIcu repede hrtia si-o apropie de
lumnare.
Drace 1 E scrisul Eponinei.
Ii Icu semn Iemeii, care se apropie numaidect, si-i art
rndul scris pe Ioaia de hrtie, apoi adug cu glas nnbusit:
Repede ! scara ! s lsm slnina-n curs si s ne
crbnim !
388
Fr s-i tiem gtul individului ? ntreb Iemeia.
N-avem vreme.
Pe unde-o lum ? ntreb Bigrenaille.
Pe Iereastr, rspunse Thenardier. Dac Ponina a
aruncat piatra pe Iereastr nseamn c n partea asta
casa nu e mpresurat.
Mascatul cu glas de ventrilog puse jos cheia lui urias, ridic minile
n sus, deschiznd si nchiznd repede de trei ori pumnii, Ir s scoat o vorb.
Parc ar Ii Iost semnalul de alarm pe o corabie. Tlharii care-l Iineau pe
prizonier i ddur drumul ; ct ai clipi, scara de Irnghie Iu ntins dincolo de
Iereastr si prins zdravn de pervaz cu cele dou crlige de Iier.
Prizonierul nu lua seama la cele ce se petreceau n jurul su.
Prea c se gndeste sau c se roag.
ndat ce scara Iu prins, Thenardier strig :
Hai, cucoan !
Si se repezi la Iereastr.
Dar n clipa cnd o ncalec, Bigrenaille l nhat cu putere de guler
:
A, nu, nu asa, caraghios btrn ! Dup noi !
Dup noi ! urlar tlharii.
Ce copii I bolborosi Thenardier. Pierdem vremea de
poman. Copoii snt pe urmele noastre.
Bine zise unul dintre tlhari dac-i pe asa, s
tragem la sorti cine s treac mai nti.
Thenardier strig :
Ati nnebunit ? V-ati pierdut mintile ? Snteti o
ceat de ntri 1 S ne pierdem timpul, nu-i asa ? S
tragem la sorti, ai ? Tn ce mn e nasturele ? cine are
chibritul cel mai scurt ? s ne scriem numele ? s le
punem ntr-o cciul ?...
S v dau plria mea ? strig un glas din pra
gul usii.
Se-ntoarser cu totii. Era Javert.
si tinea 'plria n mn si-o ntindea zmbind.
389
XX i AR TREBUI ARESTATE MAI INTII VICTIMELE
Pe nserate, Javert pusese oameni de paz, iar el se ascunsese n
dosul copacilor din strada Barriere-des-Gobe-lins, care se aIl n Iata Casei
Gorbeau, de partea cealalt a bulevardului. si desIcuse mai nti traista, ca
s bage n ea pe cele dou Iete care primiser sarcina de a sta de veghe n
jurul hardughiei. Dar n-o bgase la dub dect pe Azelma. Ct despre
Eponina, ea nu se aIla la postul ei, dispruse si n-a mai putut pune mna pe
ea. Dup aceea, Javert s-a asezat la pnd, asteptnd s-aud semnalul hotrt.
Plecarea si ntoarcerea birjei l puseser pe gnduri. In cele din urm, si
pierdu rbdarea si, ,sigur c e un cuib de tlhari acolo", convins c se aIla
,ntr-o zodie bun", deoarece recunoscuse pe ctiva dintre banditii care
intraser, se hotrse n cele din urm s intre Ir s mai astepte Iocul de
pistol.
V aduceti aminte c avea cheia lui Marius.
Ajunsese tocmai la timp.
Tlharii, nspimntati, se repezir la armele pe care le
lepdaser prin colturi n clipa cnd voiau s Iug. In mai putin de o
secund, cei sapte oameni, nIricostori la vedere, se asezar n pozitie de
aprare, unul cu toporisca, altul cu cheia, altul cu bta, ceilalti cu IoarIeci,
clesti si ciocane, Thenardier cu cutitul n mn. Thenar-diera nsIca un
pietroi urias de caldarm care se aIla lng Iereastr si care slujea Ietelor
drept scunel.
Javert si puse plria pe cap si Icu doi pasi n odaie, cu
bratele ncrucisate, cu bastonul sub brat, cu sabia n teac.
Stati pe loc ! zise el. N-o s iesiti pe Iereastr, o
s iesiti pe us. E mai putin primejdios. Snteti sapte ;
noi sntem cincisprezece. Nu Iace s ne nsIcm de ceaI
ca bdranii. S ne purtm cuviincios !
Bigrenaille scoase un pistol pe care-l tinea ascuns sub bluz si
i-l ddu lui Thenardier, spunndu-i la ureche :
E Javert. Eu n-am curajul s trag n omul sta. Tu
te-ncumeti ?
390
Ba bine c nu ! rspunse Tlienardier.
Atunci trage I
Thenardier lu pistolul si-l ochi pe Javert. Javert, care se aIla la
trei pasi, l privi drept n ochi, mrginindu-se s spun :
Nu trage I N-ai s m nimeresti.
Thenardier aps pe trgaci. Nu-l nimeri.
Nu ti-am spus ? zise Javert.
Bigrenaille arunc mciuca la picioarele lui Javert:
Esti mpratul diavolilor ! M predau !
Dar voi ? ntreb Javert.
Ceilalti rspunser n cor :
Si noi.
Javert urm linistit:
Asa da, asa-i Irumos ! Cum v spuneam : s ne
purtm cuviincios !
Nu v cer dect un singur lucru spuse Bigre
naille s mi se dea tutun cit oi Ii la secret.
S-a Icut! zise Javert. Si ntorcndu-se, strig celor
din spatele lui : Acum puteti intra !
Un grup de sergenti de strad, cu sbiile scoase, si de agenti
narmati cu boxuri si ciomege, nvli la chemarea lui Javert. Tlharii Iur legati.
Multimea asta de oameni abia luminat de o luminare umplea vizuina de
umbr.
Ctuse tuturora ! strig Javert.
Apropiati-v, dac v d mna ! rcni un glas care
nu era de brbat, dar pe care nimeni nu l-ar Ii luat drept
glas de Iemeie.
Thenardiera se retrsese lng Iereastr si dduse drumul acestui
rget.
Sergentii de strad si agentii se ddur napoi.
Ea-si lepdase salul si-si pstrase plria ; Thenardier, ghemuit n
spatele ei, aproape c nu se mai vedea de sub salul czut si ea-l acoperea cu
trupul ei, ridicnd bolovanul cu amndou minile deasupra capului si leg-nndu-l
ca o namil urias gata s prvleasc o stnc.
Pzea ! strig ea.
Toti se retraser spre coridor. Un gol mare se Icu n mijlocul
mansardei.
391
Thenardiera arunc o privire banditilor, care se lsaser legati
Iedeles, si sopti cu glas gtuit si rgusit :
Fricosilor !
Javert zmbi si nainta spre Thenardiera, care nu-l slbea din ochi.
Nu te-apropia ! Car-te rcni ea ori te sIrm !
Ce mai zdrahon 1 zise Javert. Mtus, i Ii avnd tu
barb ca brbatii, dar eu am gheare ca Iemeile.
Si se apropie tot mai mult de ea.
Thenardiera, despletit si nspimnttoare, si deprta picioarele, se
ls pe spate si bolovanul trecu pe deasupra iui, izbi peretele din Iund, drmnd o
bucat mare de tencuial si se ntoarse, ricosnd din colt n colt prin maghernita
aproape goal, la picioarele lui Javert.
In aceeasi clip, Javert se apropie de perechea The-nardier. Una din
minile lui puternice se abtu pe umrul Iemeii, cealalt pe capul brbatului.
Ctusele ! rcni el.
Politistii se npustir din nou si-n cteva clipe porunca lui Javert Iu
ndeplinit.
Thenardiera, zdrobit, se uit la minile ei nctusate si la cele ale
sotului, se prbusi la pmnt si ncepu s se vaiete :
Fetele mele I
Snt la rcoare ! zise Javert.
Intre timp, agentii dduser peste betivul adormit dup us si-l
scuturau. Acesta se trezi bombnind :
Gata, Jondrette ?
Da, rspunse Javert.
Cei sase tlhari legati Iedeles stteau n picioare ; si pstraser de
altminteri chipurile lor de strigoi: trei mn-jiti cu chinoros si trei mascati.
Pstrati-v mstile ! spuse Javert.
Si trecndu-i n revist cu privirea lui Frederic al II-Iea la parada
de la Potsdam, spuse celor trei ,sobari" :
Bun ziua, Bigrenaille ! Bun ziua, Brujon ! Bun
ziua, Dou-Miliarde !
Pe urm, ntorcndu-se spre cei trei mascati, i spuse omului cu
toporisca :
392
Sun ziua, Gueulemer i
Si celui cu mciuca :
Bun ziua, Babet!
Si ventrilogului :
Noroc, Claquesous !
In clipa aceea, l zri pe prizonierul banditilor, care, de la
intrarea politistilor, nu scosese nici o vorb si sttea cu capul n jos.
Dezlegati-l pe domnul ! zise Javert. Si s nu ias
nimeni I
Spunnd aceasta, se asez ca un stpn la masa pe care se mai
aIlau nc lumnarea si climara, scoase o hrtie oIicial din buzunar si-si
ncepu procesul-verbal.
Dup ce scrise primele rnduri care nu snt dect niste
Iormule, totdeauna aceleasi ridic privirea :
S se apropie domnul pe care l-au legat dumnealor.
Agentii se uitar de jur mprejur.
Ei zise Javert unde e ?
Prizonierul banditilor, domnul Leblanc, domnul Urbain Fabre,
tatl Ursulei sau al Ciocrliei, dispruse.
Usa era pzit, dar Iereastra nu. De ndat ce s-a vzut
dezlegat si pe cnd Javert ntocmea procesul-verbal, s-a Iolosit de tulburare,
de zgomot, de mbulzeal, de ntuneric si de-o clip cnd atentia nu era
atintit asupra lui si si-a Icut vnt pe Iereastr.
Un agent alerg ntr-acolo si privi. Nu se vedea nimeni aIar.
Scara de Irnghie se legna nc.
Drace ! exclam Javert printre dinti. Asta trebuie
s Ii Iost mai pretios dect toti.
XXII
COPILUL CARE TIPA INTR-UN CAPITOL ANTERIOR
A doua zi dup cele petrecute n casa de pe bulevardul de
l'Hopital, un biat, care prea c vine dinspre podul Austerlitz, se ndrepta pe
aleea din dreapta spre bariera
393
Fontainebleau. Se nnoptase. Micutul era galben la Iata, slab,
mbrcat n zdrente, cu pantaloni de pnz n luna Iebruarie si cnta ct l
tinea gura.
La coltul strzii Petit-Banquier o btrn cocrjat scormonea un
morman de gunoaie la lumina Ielinarului ; copilul o lovi n treact, apoi se
trase napoi strignd :
Ia te uit ! Si eu care credeam c e ditamai cinele !
Rosti cuvintele astea umIlndu-le dinadins, ntr-un Iel
care s-ar putea exprima Ioarte bine prin litere mari:
DITAMAI CINELE I
Btrna se ridic Iurioas.
Tnc nerusinat ! mormi ea. Dac nu eram aple
cat, ti ddeam un picior undeva !
Copilul era departe.
Cutu-cutu ! zise el. Vd c nu m-am nselat.
Turbnd de mnie, btrna se ridic n picioare si
razele rosietice ale Ielinarului i luminar n ntregime Iata
pmntie, osoas si plin de creturi si de zbrcituri, care se mpreunau n
colturile gurii. Trupul i se pierdea n ntuneric si nu i se vedea dect capul.
Parc-ar Ii Iost masca Mizeriei omenesti, desprins din noapte de o luminit.
Copilul se uit la ea.
Doamna spuse el nu-i tocmai Ielul de Irumu
sete care mi-ar Ii pe plac.
si vzu de drum si ncepu s cnte din nou :
Craiul Dcucopita S-a dus la vnat,
Corbii potopit-a...
Dup aceste trei versuri se opri. Ajunse n Iata numrului 50
52 si, gsind usa ncuiat, ncepu s loveasc n ea cu picioarele; bti
rsuntoare si eroice, care artau mai degrab c purta ghete brbtesti
dect c avea picioare de copil.
Intre timp, aceeasi btrn pe care-o ntlnise la coltul strzii
Petit-Banquier venea n goan n urma lui, strignd si Icnd semne
dezndjduite.
Ce e asta ? Ce s-a ntmplat ? Dumnezeule sIinte !
Sparge usa ! Drm casa !
894
Loviturile de picior nu mai conteneau. Btrna Icea
spume la gur.
Asa se intr azi ntr-o cas ?
Deodat se opri, recunoscndu-l pe strengar.
Ce ? Iar diavolul sta mpielitat ?
Ia te uit... bbuta ! o recunoscu si biatul. Bun
ziua, madam Bougon ! Am venit s-mi vd strmosii.
Btrna rspunse cu o strmbtur ticluit, uimitoare plsmuire a
urii nscute din slbiciune si din urtenie, si care, din pcate, se pierdu n
ntuneric :
Nu-i nimeni aici, ntrule !
Asta-i bun ! zise copilul. Dar unde-i tata ?
La nchisoare.
Drace !... Si mama ?
La puscrie.
Si surorile ?
Intr-o cas de corectie.
Copilul se scarpin dup ureche, se uit la coana Bougon si
exclam necjit :
UI!
Apoi se rsuci pe clcie si-n clipa urmtoare btrna, rmas n
pragul usii, l auzi cntnd cu glasul lui limpede si tnr, pierzndu-se pe
sub ulmii ntunecati, nIiorati de vntul iernii :
Craiul Doucopita S-a -dus la vnat, Corbii
potopit-a, Pe cataligi urcat. De treci pe sub ele, Dai
dou lovele'.
Gologani (in argou).
S95
P A R T E A A PA
I DI LA DI N STRADA PLUMET
SI EPOPEEA D I N STRADA SAINT-DENIS

CARTEA INTII
CTEVA PAGINI DE ISTORIE
I
RETEZAT DTN RDCINA
Anii 1831 si 1832, care au urmat dup revolutia din iulie,
snt, n istorie, ani ciudati si neobisnuiti. Acesti doi ani se nalt ca doi
munti ntre anii dinaintea lor si cei care i-au urmat. Au o mretie
revolutionar. nchid n ei prpstii. Masele sociale, temeliile
civilizatiei, grupul solid de interese suprapuse si legate, umbrele de veacuri
ale strvechilor ntocmiri Iranceze, toate se ivesc si pier n Iiecare clip
printre norii grei de Iurtun ai sistemelor, ai patimilor si teoriilor. Aceste
aparitii si disparitii au Iost numite rezistenta si miscarea. Printre ele se
vede strlucind adevrul, adic lumina suIletului omenesc.
Epoca asta remarcabil e azi destul de bine delimitat si
destul de departe de noi ca s-i putem desprinde chiar de pe acum liniile
principale.
Vom ncerca s-o Iacem.
Restauratia a Iost una dintre acele Iaze intermediare, greu de
deIinit, pline de trud, de vuiet, de soapte, de somn, de Irmntri, care
nu snt altceva dect ajungerea unei mari natiuni la o etap. Epocile
acestea snt ciudate si i nsal pe oamenii politici care vor s se Ioloseasc
de ele. La nceput, natiunea nu cere dect odihn ; oamenilor le e sete numai
de pace ; au o singur ambitie : s Iie mici. Cu alte cuvinte, s aib
liniste. S-au vzut, slav domnului, destule evenimente mari, destul
neprevzut, destule aventuri ndrznete si destui oameni de seam. Lumea
e stul. L-ar da bucuros pe Cezar n
399
schimbul lui Prusias ' si pe Napoleon n schimbul regelui din
Yvetot
2
. ,Ce rege la locul lui a Iost I" Au pornit la drum n zori; ziua
lung si grea e pe sIrsite ; au poposit nti cu Mirabeau, apoi cu
Robespierre, a treia oar cu Bonaparte ; snt istoviti. Fiecare ar vrea s se
culce.
Devotamentele ostenite, vitejiile mbtrnite, ambitiile sturate,
averile rotunjite, toate caut, cer, se roag, cersesc un adpost. II au. Pun
stpnire pe pace, pe liniste, pe huzur. Snt multumite. In vremea asta,
anumite Iapte ies la lumin, se Iac cunoscute si bat la us. Faptele acestea
snt zmislite de revolutie si de rzboaie, si exist, triesc, au dreptul de a se
aseza n mijlocul societtii, si se asaz. Faptele acestea snt, de obicei,
sergentii si Iurierii care pregtesc slasul principiilor.
Si iat ce se iveste n Iata IilozoIilor politici :
In vreme ce oamenii obositi cer odihn, Iaptele svr-site cer
chezsii. Chezsiile snt pentru Iapte ceea ce (? odihna pentru oameni. Asta
cerea Stuartilor Anglia dup moartea Protectorului
3
, asta cerea Burbonilor
Franta dup cderea imperiului.
Garantiile snt o necesitate a vremurilor. Trebuie date. Printii le
,acord", dar, de Iapt, snt date de nssi puterea lucrurilor. Adevr adnc
si bine de stiut, pe care Stuartii nu l-au bnuit n 1662 si pe care Burbonii
nu l-au ntrezrit nici mcar n 1814.
Familia predestinat, care s-a ntors n Franta dup prbusirea
lui Napoleon, a avut primejdioasa naivitate
1
Regele Bitiniel, stat din Asia Mic, creat n urma
Irmitrii im
periului Iui Alexandru cel Mare. A domnit n prima jumtate a secolu
lui al 1l-lea .e.n. Servil Iat de romani, a consimtit s le predea pe
Hannibal, reIugiat Ia curtea Iui. Generalul cartaginez s-a sinucis ns
mai nainte. Victor Hugo pune n contrast curajul Iui Iulius Cezar
cu poltroneria si lipsa de caracter ale lui Prusias.
2
Yvetot este un orsel din Normandia, ai crui stpni
Ieudali nu
erau n evul mediu vasalii nimnui, situatie unic pe acea vreme prin
tre posesorii de IieIuri. In consecint, seniorii din Yvetot si-au luat
titlul de ,,regi", cu un regat mrginit la un trgusor si o mosie S-a
creat astIel Iigura legendar a ,regelui din Yvetot" om blajin,
Ir putere, pe care altii l duc de nas.
3
Cromwell, conductorul revolutiei burgheze din Anglia
(secolul
al XVII-lea).
400
de a crede c ea ddea ceva, c putea lua
napoi ceea ce dduse ; c dinastia Burbonilor avea
,dreptul divin" si c Franta n-avea nimic, c dreptul
politic acordat n Chart de Ludovic al XVIII-lea era
numai o ramur din acest drept divin, rupt de ctre
casa de Burbon si druit cu bunvoint poporului,
pn n ziua n care i-o veni regelui cheI s-o ia napoi.
Si totusi, casa de Burbon ar Ii putut simti, judecnd
dup ct i era de neplcut darul sta, c el nu purcede
de la ea.
In secolul al XlX-lea Iu ursuz : se ntuneca
de cte ori nIlorea o natiune. Ca s ne servim de un
cuvnt grosolan, adic popular si adevrat, strmba din
nas.
Poporul si ddu seama.
Casa de Burbon se crezu puternic pentru c
imperiul Iusese luat din Iata ei ca un decor de teatru.
Nu-si ddu seama c si ea Iusese adus n acelasi chip.
Nu-si ddu seama c se aIla n aceeasi m;n care-l
nlturase si pe Napoleon.
Crezu c are rdcini, pentru c ea era
trecutul, dar trecutul ntreg era Franta. Rdcinile
societtii Iranceze nu se aIlau n Burboni, ci n natiune.
Rdcinile acestea nevzute si vii nu constituiau
dreptul unei Iamilii, ci istoria unui popor. Ele se aIlau
pretutindeni, numai sub tron nu.
Casa de Burbon era pentru Franta veriga
ilustr si sngerat a istoriei sale; nu mai era ns
elementul principal al destinului ei si temelia necesar
politicii ei. Franta se putea lipsi de Burboni. Se lipsise
de ei vreme de douzeci si doi de ani. Existase o
ntrerupere. Ei nici nu se gndeau la asta. Si cum ar Ii
bnuit-o ei, care-si nchipuiau c Ludovic al XVII-lea
domnea la 9 Thermidor si Ludovic al XVIII-lea n ziua
btliei de la Marengo ? Niciodat, de la nceputurile
istoriei, printii nu Iuseser att de orbi n Iata Iaptelor si
a cantittii de autoritate divin pe care Iaptele o cuprind
si o promulg. Niciodat aceast pretentie pornit de jos,
care se numeste dreptul regilor, nu tgduise n
asemenea msur dreptul de sus.
E greseala cea mare, care a Icut ca
aceast Iamilie s pun mna din nou pe garantiile
,acordate" n 1814,

Natiunea se deprinsese sub restauratie cu discutiile linistite, ceea
lipsise republicii, si cu mretia n vreme de pace, ceea ce i lipsise imperiului. F
liber si puternic Iusese un spectacol plin de ndemn pentru celelalte popoare ale Eur
Sub Robespierre revolutia avusese cuvnt. Sub Bonaparte avusese cuvntul tunul.
sub Ludovic al XVIII-lea si sub Carol al X-lea avu si inteligenta cuvntul. V
ncet, Iclia se aprinse din nou. Pe culmile senine se vzu din nou plpind lu
curat a spiritului. Priveliste mreat, Iolositoare si plin de Iarmec. Tim
cincisprezece ani Iur vzute lucrnd n pace, la lumina zilei, marile principii, at
vechi pentru gnditor, att de noi pentru omul de stat: egalitatea n Iata legilor, libe
constiintei, libertatea cuvntului, libertatea presei, putinta pentru toti cei nzestrati
ajunge n toate Iunctiile. Asa a Iost pn n 1830. Burbonii au Iost o unealt a civili
402
emotie ntunecat n istorie. N-a Iost nici linistea spectral a
lui Carol I ', nici tiptul de vultur al lui Napoleon. Au plecat, atta tot.
Au depus coroana, dar n-au pstrat aureola. Au Iost demni, dar n-au
Iost augusti. N-au Iost mreti pe msura neIericirii lor. Carol al X-lea, n
timpul cltoriei la Cherbourg, punnd s se taie o mas rotund n asa
chip nct s devin ptrat, a prut mai ngrijorat de primejdia n care
se aIla eticheta dect de cderea monarhiei.
2
Nimicnicia asta i-a ntristat
pe oamenii devotati care i iubeau si pe oamenii seriosi care le cinsteau
casa. Poporul a Iost minunat. Natiunea, atacat cu arma n mn, ntr-o
dimineat, de un Iel de rzmerit regal, se simti att de puternic,
nct nici mcar nu se nIurie. Se apr, se stpni, puse lucrurile la
locul lor, crmuirea n matca legii, pe Burboni n surghiun, si se opri.
II lu pe btrnul rege Carol al X-lea de sub baldachinul
care l adpostise pe Ludovic al XlV-lea si-l puse binisor jos. Nu se
atinse de persoanele regale dect cu prere de ru si cu mult luare-
aminte. Franta ntreag, Franta nvingtoare si mbtat de biruinta ei,
si nu un om sau ctiva oameni, pru c-si aduce aminte si c rosteste n
Iata lumii ntregi, dup ziua baricadelor, cuvintele ntelepte ale lui
Guillaume du Vair
3
: ,,E usor pentru cei deprinsi s se bucure de
ocrotirea celor mari si s sar ca o pasre din ramur n ramur, de la
o stare jalnic la una nIloritoare, s se arate ndrzneti mpo-trivindu-se
printului lor, cad e n declin ; pentru mine ns soarta regilor mei va
Ii totdeauna vrednic de cinste, mai ales a celor loviti."
1
Regele Angliei, executat n 1649, In timpul revolutiei
burgheze
din Anglia,
2
Eticheta curtii impunea ca regele s stea n capul mesei,
ceea ce
Icea ca mesele rotunde s nu poat Ii Iolsite,
s
Magistrat si om politic Irancez din timpul rzboaielor
religiease, al domniei lui Henric al IV-lea si al regentei Mriei de
Medicis. Orator vestit, du Vair a pregtit prin discursurile sale
recunoasterea Iui Henric al IV-lea ca rege al Frantei. Avea reputatia
unui om integru Si devotat intereselor publice.
26*
Burbonii plecar nconjurati de respect, dar nu de preri de ru.
Asa cum am mai spus-o, nenorocirea lor a Iost mai mare dect ei. Umbra lor
se topi n zare.
Revolutia din iulie avu numaidect prieteni si vrjmasi n ntreaga
lume. Unii o mbrtisar cu entuziasm si bucurie, altii i ntoarser spatele,
Iiecare dup Iirea lui. In prima clip, principii Europei, buInite surprinse de
aceste zori, nchiser ochii, rniti si uluiti, si i deschiser iar, ca s ameninte.
Spaim lesne de priceput, Iurie care se iart. Revolutia asta ciudat se mrginise
la o singur lovitur. Nu Icuse regalittii nvinse nici mcar cinstea de a o privi ca
pe o dusman si de a-i tia capul. Revolutia din iulie pctuia n Iata guvernelor
despotice, totdeauna doritoare ca libertatea sa se deIimeze singur, pentru Iaptul
c Iusese urias si rmsese blajin. De altIel, nu se ncerc si nu se puse Ia
cale nimic mpotriva ei. Cei mai nemultumiti, cei mai nversunati, cei mai
nelinistiti o salutar. Fat de ntmplrile acestea, n care simtim amestecul
cuiva care lucreaz pe deasupra capetelor oamenilor, sntem cuprinsi de un respect
misterios, orict am Ii de egoisti si de rzbuntori.
Revolutia din iulie e triumIul dreptului asupra Iaptului. Minunat
lucru 1 Dreptul dobornd Iaptul ! De aici provine strlucirea revolutiei de la 1830
si totodat bln-detea ei. Dreptul care nvinge n-are ctusi de putin nevoie s Iie
violent.
Dreptul nseamn ceea ce e neprtinitor si adevrat.
Dreptul rmne vesnic, Irumos si neprihnit. Faptul, chiar cel
necesar n aparent, chiar cel mai bine primit de contemporani, dac nu exist
dect ca Iapt si nu cuprinde dect Ioarte putin drept sau de loc, e sortit s
ajung cu timpul diIorm, spurcat, monstruos chiar. Dac vrei s vezi ct de urt
poate ajunge Iaptul peste veacuri, uit-te la Machiavel '. Machiavel nu e un geniu
ru, nici
1
Scriitor si gnditor politic italian (H69I527), unul dintre
ideologii burgheziei n ascensiune. Cartea sa Principele n care expune
principiile guvernrii unui stat monarhic codiIic lipsa de bun-credint
si de scrupule n relatiile internationale, astIel cum le practicau mici?
suverani italieni de pe atunci.
404
un diavol, nici un scriitor las si ticlos. E un Iapt. Nu e numai
Iaptul italian, e Iaptul european, Iaptul veacului al XVI-lea. In Iata ideii
morale a veacului al XlX-lea pare hd si chiar si este. Lupta asta ntre
drept si Iapt dureaz de la nceputurile societtii. Munca nteleptilor e s
pun capt duelului, s contopeasc ideea pur cu realitatea omeneasc, s
Iac s ptrund ntr-un Iel pasnic dreptul n Iapt si Iaptul n drept.
II
CUSTURA PROASTA
Dar altIel lucreaz cei ntelepti si altIel cei dibaci.
Revolutia din 1830 se oprise repede.
Cnd o revolutie s-a necat la mal, dibacii si mpart prada.
Dibacii, n veacul nostru, s-au caliIicat singuri ca oameni de
stat n asa chip, nct expresia orn de stat" a ajuns un cuvnt de argou.
S nu se uite c acolo unde nu e dect dibcie e neaprat si micime.
Cnd zici dibaci, zici mediocru.
Tot asa, a spune : oameni de stat nseamn uneori : trdtori.
Dac ar Ii s-i crezi pe dibaci, deci, revolutii ca aceea din iulie
snt artere tiate. Trebuie cusute repede. Dreptul, cnd e proclamat prea
pompos, se clatin. Asa c, dup ce l-ai aIirmat, trebuie s ntresti statul.
Dup ce ai asigurat libertatea, trebuie s te gndesti la putere. Aici
nteleptii nu se despart nc de cei dibaci, dar ncep s aib ndoieli. Puterea,
Iie. Dar, mai ntii, ce e puterea ? Si apoi, de unde vine ?
Cei dibaci se Iac c nu aud murmurul nemultumirii si-si
urmeaz tertipurile.
Dup acesti oameni politici, mesteri n a pune masca necesittii
peste plsmuirile care snt de Iolos, cea dinti nevoie a unui popor dup
revolutie, cnd acest popor Iace parte dintr-un continent monarhic, este s-
yi Iac rost
405
de o dinastie. Ei spun c n acest chip vine, dup revolutie, pacea,
adic rgazul pentru tmduirea rnilor si repararea caselor. Dinastia ascunde
schelele si acoper ambulanta.
Dar nu e totdeauna usor s Iaci rost de o dinastie.
La nevoie, oricare om de geniu sau oricare om norocos poate Ii rege.
Pentru cel dinti caz, iat-l pe Bonaparte, si pentru al doilea, pe Iturbide '.
Dar nu poti Iace o dinastie din orice neam luat Ia ntmplare.
Intr-o ras trebuie s existe o anumit vechime, si urma lsat de
veacuri nu se poate improviza.
Dac, binenteles, Icnd toate rezervele, privesti din punctul de
vedere al oamenilor de stat : care snt calittile regelui ivit n Ielul sta, dup o
revolutie ? Poate Ii, si e bine s Iie, revolutionar, adic s Ii luat parte cu Iiinta
sa la acea revolutie, trebuie s Ii Iost amestecat n ea, s Ii Iost compromis sau
s-i Ii Icut un renume, s Ii pus mna pe secure sau s Ii mnuit sabia.
Care snt calittile unei dinastii ? Trebuie s Iie national, adic
revolutionar de departe nu prin actele svr-site, ci prin ideile nsusite. Trebuie
s Iie alctuit din trecut si s Iie istoric, s Iie alctuit din viitor si s Iie
simpatic.
Toate astea ne Iac s ntelegem de ce primele revolutii se
multumesc s gseasc un om, pe Cromwell sau pe Napoleon, si pentru ce
urmtoarele vor neaprat s gseasc o Iamilie, casa de Brunswick sau casa de
Orleans.
Casele regale se aseamn cu acei smochini din India ale cror
ramuri se apleac pn la pmnt si prind rdcini, devenind Iiecare la rndul ei
un smochin. Fiecare ramur poate deveni o dinastie. Cu o singur conditie : s
se aplece pn la popor.
Asta e teoria dibacilor.
Iat deci marea art : s Iaci n asa chip nct un succes s aib
putin rsunetul unei catastroIe, ca s
1
Dictator mexican de la sIrsitu! rzboiului de independent al
trii sale. In 1821 s-a proclamat mprat al Mexicului, dar dup un an a
Iost rsturnat.
408
tremure si cei care proIit de el, s presari cu Iric Iiecare pas Icut,
s lungesti trecerea de la o stare la alta, ncetinind progresul, s decolorezi zorile,
s mblnzesti si s retezi asperittile entuziasmului, s tai unghiurile si
unghiile, s vtuiesti triumIul, s mbrobodesti dreptul, s nvelesti poporul urias
n Ilanel si s-l culci repede, s-l pui la regim Iiindc e prea sntos, s-l tratezi
pe Hercule ca pe un convalescent, s preIaci evenimentul n expedient, s dai
spiritelor nsetate de ideal nectarul sta ndoit cu ceai de tei, s iei msuri
mpotriva unei izbnzi prea mari, s pui revolutiei un abajur.
Anul 1830 a pus n practic aceast teorie, pe care Anglia o
aplicase n 1688 ' !
1830 e o revolutie care s-a oprit la jumtatea drumului. O jumtate
de progres ; o dreptate aproximativ. Dar logica nu cunoaste aproximativul, asa
cum soarele nu cunoaste luminarea.
Cine opreste revolutiile la jumtatea drumului ? Burghezia.
De ce ?
Pentru c burghezia e interesul ajuns la satisIactie. Ieri era poIta,
azi e ndestularea, mine va Ii ghiItuiala.
Fenomenul din 1814, dup Napoleon, s-a repetat n 1830, dup
Carol al X-lea.
Burghezul e azi omul care are vreme s stea jos. Dar vrnd s te
asezi prea curnd, poti opri neamul omenesc din mers. Asta a Iost adesea
greseala burgheziei. Dar starea la care tindea, dup zdruncinarea din 1830,
aceast parte a natiunii numit burghezie, nu era inertia care se mpleteste cu
nepsarea, cu trndvia, si cuprinde si putin rusine, nu era nici somnul care
presupune o uitare de o clip, prielnic visurilor. Era popasul.
1
Asa-zisa revolutie din 1688 din Anglia a Iost de Iapt o simpl
schimbare de dinastie. Revolutia din 1830, din Franta, executat de masele
populare, care au izgonit pe Carol al X-Iea, a adus proIituri numai
burgheziei, care nu a mai mprtit puterea cu resturile nobilimii Ieudale, ca pe
timpul restauratiei. Burghezia a trecut la reprimarea miscrilor papulare.
407
Popasul e un ctivnt cU un ndoit nteles, ciudat sl aproape
contradictoriu : trup n mars, deci miscare ; oprire, adic odihn.
Popasul e reIacerea puterilor, e odihna narmat si treaz. E Iaptul
mplinit care pune santinele si st de paz. Popasul presupune lupt ieri si
lupt mine.
E rgazul dintre 1830 si 1848.
Ceea ce numim aici lupt se poate numi si progres.
Burghezia avea deci nevoie, ca si oamenii de stat, de un om care
s ntruchipeze cuvntul popas. De un ,oarecare". O individualitate mixt care s
nsemne revolutie si s nsemne stabilitate; care s ntreasc, cu alte cuvinte,
prezentul mpcnd vdit trecutul cu viitorul.
Omul sta era ,gata gsit". Se numea Ludovic-Filip d'Orleans.
Cei 221 l Icur rege pe Ludovic-Filip.' LaIayette se nsrcina cu
ungerea lui. Ii botez ,cea mai bun dintre republici". Primria din Paris nlocui
Catedrala din Reims.
2

Aceast nlocuire a tronului ntreg cu o jumtate de tron Iu ,opera
anului 1830".
Cnd dibacii si isprvir treaba, se vzu si greseala nemsurat a
solutiei lor. Toate acestea n-aveau nimic a Iace cu dreptul absolut. Dreptul
absolut strig : Protestez ! Apoi, lucru de temut, pieri n ntuneric.
1
In martie 1830, 221 de deputati din opozitia burghezo-
liberal a
Camerei au semnat o adres de protest, redactat de Guizot, prin
care se ridicau mpotriva unui discurs ameninttor al lui Carol al
X-lea. Aceast rezistent Itis mpotriva unui regim reactionar a pro
vocat n tar o mare agitatie, care a culminat cu revolutia din iulie
a acelui an, urmat de nscunarea lui Ludovic-Filip.
2
Aluzie la mprejurrile care au pregtit proclamarea Iui
Ludovic-
Filip ca rege: numit locotenent-general (regent), acesta se duse la
Primria din Paris mpreun cu LaIayette si iesi n balcon spre a Ii
ovationat de multimea care umplea piata. Acele aclamatii ale unei
inIime minoritti burgheze au Iost socotite ca echivalente unui ple
biscit, unei consacrri populare, dup cum, pn la Carol al X-lea
inclusiv, regii Frantei primeau consacrarea religioas n Catedrala
din Reims.
408
ni
LUDOVIC-FILIP
Revolu(iile au bratul cumplit si mna norocoas. Lovesc unde
trebuie si aleg bine. Chiar cnd snt nede-svrsite, corcite si njumttite, reduse
la starea de revolutii minore, ca revolutia din 1830, ele au totusi de la
dumnezeu destul ptrundere ca s nu ias prost. Eclipsa lor nu e o abdicare.
S nu ne ludm, totusi, prea mult. Si revolutiile se nsal, si s-au
vzut greseli grave.
S ne ntoarcem la 1830. 1830, cu toate c a luat un drum gresit, a
avut noroc. In asezarea numit ,ordine" dup revolutia retezat scurt, regele
era mai de pret dect regalitatea. Ludovic-Filip era un om deosebit.
Se trgea dintr-un printe cruia istoria i va acorda, Ir ndoial,
circumstante atenuante ; era un om tot att de vrednic de stim pe ct tatl su
Iusese vrednic de ocar ; era virtuos att n treburile sale particulare, ct si n
cteva treburi publice, se arta grijuliu Iat de sntatea, de averea, de Iptura si
de aIacerile lui. Cunostea pretul unei clipe, dar nu totdeauna pretul unui an. Era
cumptat, senin, linistit, rbdtor; om cumsecade si print cumsecade. Tria cu
nevasta lui, avea n palat lachei nsrcinati s arate patul lui conjugal
burghezilor, traditie devenit din nou util unui alcov legitim, dup attea dri
n vileag nelegitime ale ramurii mai mari a Iamiliei. Cunostea toate limbile
Europei si, ceea ce e mai rar, limbajul tuturor intereselor, si putea s le vor-
beasc. Era un minunat reprezentant al clasei mijlocii, dar o depsea, si era n
toate chipurile mai mare dect ea. Avea o minte att de limpede, nct, pretuind
sngele pe care-l mostenea, se bizuia mai mult pe valoarea lui personal si, cnd
era vorba de casa lui, lucru ciudat, se declara Orleans si nu Burbon. Se socotea
cel dinti print de snge atta vreme ct nu Iusese dect altet serenis-sirn, dar a
ajuns un burghez adevrat n ziua n care Iu Icut maiestate. Era vorbret n
lume si laconic n inti-
409
mitate. Cu Iaim de avar, dar nedovedit, era de Iapt unul dintre
acei oameni strngtori, care stiu s Iie risipitori cnd e vorba de gustul sau de
datoria lor. Cultivat, dar Ir s Iie sensibil la cultur. Gentilom, dar nu
cavaler. Simplu, linistit si puternic. Adorat de Iamilia si casa lui. Un vorbitor care
cucerea. Om de stat dezamgit, rece din Iire, stpnit de interesul imediat,
ocupndu-se totdeauna de ce era mai grabnic, neIiind n stare s poarte pic
sau recunostint, ntrebuintnd Ir mil oamenii de seam n paguba celor
mediocri, dibaci cnd era vorba s ndemne majorittile parlamentare s stri-
veasc unanimittile pline de tain ce murmur nnbusit sub tronuri. Era
expansiv, cteodat imprudent n expansiunile lui, dar Ioarte iscusit n aceste
imprudente. Bogat n expediente, chipuri si msti ; nspimnta Franta cu Europa
si Europa cu Franta. si iubea Ir ndoial tara, dar ddea ntietate propriei
lui Iamilii. Ii plcea mai mult stpnirea dect autoritatea si autoritatea mai
mult dect demnitatea, pornire care are un cusur: n goana dup succese,
admite viclenia si nu dispretuieste josnicia ; dar are si un Iolos : acela de a Ieri
politica de lovituri violente, statul de accidente si societatea de catastroIe. Era
miglos, corect, vigilent, atent, ptrunztor, neobosit. Cteodat se contrazicea, se
dezmintea. A Iost ndrznet Iat de Austria la Aneone, ncptnat Iat de Anglia
n Spania, a bombardat Anversul si l-a pltit pe Pritchard '. Cnta Marseie:a cu
convingere. Nu se lsa
1
Episoade care ilustreaz ezitrile si inconsecventele Iui
Ludovic-Filip n materie de politic extern : In 1832 trupele Iranceze au
ocupat orasul italian Ancona, pentru a opri naintarea austriecilor n acea
regiune. Intre 1833 si 1839. Spania a Iost devastat de un rzboi civil,
dezlntuit de Don Carlos, Iratele deIunctului rege Ferdinand al Vll-lea, care
urmrea s ocupe tronul prin nlturarea nepoatei sale, Isabella a Ii-a.
Acest rzboi a prilejuit amestecul puterilor strine n treburile Spaniei"
regele Frantei sustinea elementele progresiste din jurul Isa-bellel a Il-a.
Bombardarea portului belgian Anvers de ctre artileria Irancez a avut loc n
1832, cnd independenta Belgiei mai era contestat de olandezi. Acestia
stpneau Anversul, de unde au Iost izgoniti cu ajutorul trupelor Iranceze.
Pritchard era un Iarmacist englez stabilit n insula Tahiti din Oceania. Cnd
Irancezii ocupar acea insul, Pritchard ndemn pe bstinasi la revolt.
Arestarea Iarmacis-
410
cuprins de tristete, de oboseal, de Irumos sau de ideal, de generozitti
himere, de mnie, truIie sau team. Era un om curajos n toate. A Iost general
Jemmapes '. Scpat cu viat dup opt atentate si mereu zmbitor. Viteaz ca un gre
gnditor. Nelinistit numai n Iata posibilittii unei zguduiri europene si nepotrivit
politic. Gata ntotdeauna s-si primejduiasc viata, dar niciodat opera. si ascunde
nItisarea unei Iiri inIluentabile, ca s Iie ascultat mai degrab ca minte lumina
spirit de observatie, dar nu simt proIetic. Putin atent Iat de spiritele alese, dar p
deci nevoie s vad ca s judece. Avea un bun-simt sigur si ptrunztor, o ntel
vorbirii, o memorie nemaipomenit, de care se Iolosea necontenit, singura lui asemn
si Napoleon. Cunostea Iapte, amnunte, date, nume proprii. Habar n-avea de tend
geniul Ielurit al poporului, de nzuintele lui luntrice, de Irmntrile ascunse si n
n sIrsit, de tot ceea ce se poate numi curentele nevzute ale constiintei. Era accepta
n Irunte, dar nu si de Franta celor multi. Se descurca pentru c era iscusit. Guverna
destul. Era propriul su prim-ministru. Se pricepea de minune s Iac din Iaptele m
mretiei ideilor. Amesteca o adevrat Iacultate creatoare de civilizatie, de ordine si
t:l:i de ctre colonistii Irancezi (1844) a
provocat un serios incident diplomatic ntre Franta si
Anglia. Ludovic-Filip si Guizot, 5ritn-ministrul de
aiunci, au cedat si au pltit lui Pritchard o Indemnizatie,
spre nemultumirea opiniei burgheze din Franta.
1
Btliile cstigate de armatele Iranceze n
timpul revolutiei mpotriva austro-prusacilor, care se
pregteau s invadeze Franta spre a restabili regimul
Ieudal absolutist. Lupta de la Valmy (septembrie 1792)
Ie-a tiat drumul Parisului ; cea de la Jemmapes, localitate
din Belgia, a asigurat trupelor revolutionare Iranceze
prima cucerire a acestei tari, pe atunci posesiune austriac
(noiembrie 1792). Ludovic-Filip, pe atunci duce de
Chartres, a participat n rndul armatei revolutionare la
ambele btlii,
411

ce spirit
Iondator
Avea ce
de avoc
original
puternic
Frantei s
Filip ar
eminent
guverna
dac ar
simtit to
simtit ce
Irumos
gratios.
natiunii,
multimi
Iarmec.
purta ni
pr alb,
tineau d
de regim
amestec
se potriv
era tranzitia domnitoare. Pstrase rostirea veche si ortograIia veche, pe care
le punea n slujba prerilor moderne. Iubea Polonia si Ungaria, dar scria Ies
polonois si rostea Ies hon-grais '. Purta uniIorma grzii nationale, asemeni
lui Carol al X-lea, si cordonul Legiunii de onoare, ca Napoleon.
Se ducea rar la biseric, de loc la vntoare, niciodat la Oper.
Nu putea Ii corupt de popi', de hitasi si de dansatoare. Asta Icea parte din
popularitatea lui burghez. Nu avea Curte, iesea la plimbare cu o umbrel
sub brat, si umbrela asta a Icut parte mult timp din aureola lui. Era putin
zidar, putin grdinar si putin doctor. Stia s ia snge unui curier czut de pe
cal. Ludovic-Filip nu pleca Ir lantet, cum nu pleca Henric al III-lea
Ir pumnal. Regalistii rdeau de acest rege caraghios, primul care a vrsat
snge ca
deosebi
a fc:t
regalitat
cele car
trei colo
deosebi
conIisc
Form veche. n loc de Ies polonals si Ies hong/ois.
t
planul al doile
protestelor st
prin Ioc
Transnonain
al nghitirii
legal, al guv
dreapt cu cei
legiati. Stpn
dat Belgiei
2
, d
Algeriei, ca
englezi, mai m
civilizatie, de
Abd-el-Kader
lui Deutz *
Vina regelui
Iamilie dect
D
astea toate, po
I
modest, n n
vine greseala
L
rege prea mul
unei Iamilii
dinastie se teme de orice si nu vrea s Iie stingherit. Din ea se nasc
sIielile nemsurate, nepotrivite cu un popor care l are pe 14 iulie n
traditia lui civil si Austerlitzul n traditia lui militar.
De altIel, dac Iacem abstractie de datoriile publice care
trebuie mplinite nainte de orice, Iamilia Iui Ludovic-Filip merita dragostea
pe care i-o purta el. Era minunat, plin de virtuti si de talente. Una dintre
Ietele lui Ludovic-Filip, Mrie d'Orle'ans, trecuse numele neamului ei
printre artisti, asa cum Charles d'Orleans l trecuse
1
In timpul rscoalei din 1834, sub pretext c
dintr-o cas de pe
acea strad s-a tras asupra trupelor trimise s reprime miscarea, toti
locuitorii acelui imobil au Iost executati.
2
In Iebruarie 1831, Belgia, devenit de curnd
independent, Iu pro
clamat regat si coroana noului stat Iu oIerit ducelui de
Nemours,
unul din Iiii Iui Ludovic-Filip. Acesta ns se opuse ca Iiul su
s
devin rege a
'
berberilor d
organizat re
invaziei Iran
Ludovic-Filip
lui Carol al X
s rscoale
Ludovic-Filip
Planurile du
Iui Thiers,
atunci, de
ncredere, De
413
pe-a! su printre poeti. si preIcuse suIletul ntr-o marmur pe
care o botezase Jeanne d'Arc. Doi dintre Iiii lui Ludovic-Filip i smulseser lui
Metternich ' acest elogiu demagogic : ,Snt niste tineri cum se vd rar si
niste printi cum nu se mai vd altii".
Iat adevrul asupra lui Ludovic-Filip, adevrul din care nu s-
a ascuns nimic si nu s-a ngrosat nimic.
Norocul lui Ludovic-Filip n 1830 a Iost s Iie printul ,egalitate"
2
, s cuprind n el contradictiile revolutiei si ale restauratiei, s aib
trstura nelinistitoare a revolutionarului care devine linistitor cnd
guverneaz. Nici un om nu s-a adaptat vreodat mai desvrsit la mpre-
jurri. Omul si mprejurrile s-au contopit, si ntruparea s-a Icut. Ludovic-
Filip e ncarnarea lui 1830. Mai avea de partea lui si alti sorti la tron : exilul.
Fusese proscris, pribeag, srac. Trise din munca lui. Acest om, stpn al
celor mai mari domenii din Franta, vnduse n Elvetia un cal btrn ca s
aib ce mnca. Dduse lectii de matematic la Reichenau, n vreme ce sora
lui, Adelaida, cosea si broda. Burghezia se nIlcreaz cnd ntovrseste
chipul unui rege cu asemenea amintiri. Drmase cu mi-nile lui ultima
cusc de Iier de la Mont-Saint-Michel, cldiI de Ludovic al Xl-lea
3
si
ntrebuintat de Ludovic al XV-lea. Era tovarsul lui Dumouriez * si
prietenul lui
1
Cancelar al Austriei n prima Jumtate a secolului al
XlXlea; a negociat cstoria lui Napoleon cu Maria-Luiza, a jucat un rol de
seam la Congresul de la Viena (1815) si a organizat SInta Aliant a
suveranilor reactionari mpotriva miscrilor progresiste din Europa. A Iost
izgonit de Ia putere n 1848, n urma revolutiei din Viena.
5
Filip d'Orleans, tatl regelui Ludovic-Filip, mbogtit prin
manuIacturile sale de bumbac, aderase la revolutia burghez din 1789 si si
schimbase numele princiar n acela de Philippe-Egaliti.
8
In insula Munt-Saint-Michel din Iundul golIului Saint-Malo
se aIla o nchisoare pentru detinuti politici. Regimul penitenciarului era
Ioarte aspru n celulele lu strimte ca niste custi, amintind pe cele ale
regelui Ludovic al Xl-lea din castelul de Ia Loches.
4
General si om politic. A comandat una din armatele care operau
mpotriva austro-prusacilor Ia Valmy si Jemmapes. Anul urmtor, izgonit de
austrieci din Belgia, este destituit de Conventiunea National si chemat la
Paris pentru raport. si trdeaz atunci patria si trece Ia dusmani,
devenind un contrarevolutionar activ.
414
LaIayette. Fcuse parte din clubul iacobiailor. Mirabeau l
btuse pe umr. Danton i spusese : biete ! In '93, la douzeci si patru de
ani, cnd era numai domnul de Char-tres, asistase din Iundul unui ungher
ntunecat al Con-ventiunii la procesul lui Ludovic al XVI-lea, att de bine
botezat ,bietul tiran". Fusese martor la viziunea oarb si totusi ptrunztoare
a revolutiei, sIrmnd regalitatea n rege si pe rege o dat cu regalitatea,
aproape Ir s ia seama la om, Ia Iurtuna urias a adunrii-tribunal, la
Iuria public interogndu-l pe Capet', care nu stia ce s rspund, la
spimnttoarea cltinare a capului regal sub suIlul acela ntunecat,
vzuse nevinovtia relativ a tuturor n aceast catastroI, a celor care
osndeau ca si a celui care era osndit, Iusese de Iat la toate aceste lucruri
ametitoare, vzuse veacurile nItisndu-se la hora Conventiunii. Vzuse
n spatele lui Ludovic al XVI-lea, neIericitul care era Icut rspunztor,
ridicn-du-se n umbr acuzatul cel mare : monarhia. Ii rmsese n inim o
spaim smerit Iat de aceast urias justitie a poporului, aproape tot att
de impersonal ca judecata lui dumnezeu.
Revolutia lsase n el o urm grozav. Amintirea lui purta
pecetea vie a acelor ani, clip cu clip. Intr-o zi, n Iata unui martor de
care nu ne putem ndoi, rectiIic din memorie toat litera A a listei alIabetice
a Adunrii Constituante.
Ludovic-Filip a Iost un rege Ir ascunzisuri. Legile din
septembrie snt limpezi. Desi stia c lumina nu e prielnic privilegiilor, si-a
lsat tronul n lumin. Istoria va tine seama de aceast lealitate.
Ludovic-Filip, ca toti oamenii iesiti din scen, e judecat azi de
constiinta uman. Procesul lui e ns numai la prima instant.
Pentru el n-a sunat nc ceasul n care istoria vorbeste cu glasul
ei venerabil si liber. N-a venit nc clipa rostirii
1
Nume de Iamilie dat de Conventiunea National lui Ludovic
al XVI-lea dup detronare. Era numele strmosului su Hugo Capet, pro-
clamat rege al Frantei n 987.
415
unei judecti deIinitive asupra acestui rege. Asprul si celebrul
istoric Louis Blanc si-a mblnzit si el, de curnd, primul verdict.' Ludovic-
Filip a Iost ales de cei 221 si de 1830, adic de o jumtate de parlament si
de o jumtate de revolutie. Oricum, el nu poate Ii judecat aici, dect cu
anumite rezerve, din punctul de vedere nalt din care priveste IilozoIia
principiul democratic absolut. In ochii absolutului totul e uzurpare, n aIar
de dreptul omului mai nti si de dreptul poporului n al doilea rnd. Dar
ceea ce putem spune azi, dup ce am Icut toate rezervele, e c, oricum ar
Ii privit Ludovic-Filip, luat n el nsusi si din punctul de vedere al bunttii
omenesti, va rmne, ca s ne slujim de graiul vechi al btrnei istorii, unul
dintre cei mai buni principi care s-au urcat pe tron. Ce vin are el ? Tronul.
Desprtiti-l pe Ludovic-Filip de .rege, va rmne omul. Si omul e bun.
Cteodat e att de bun, nct devine minunat. Uneori, n mijlocul celor mai
apstoare griji, dup o zi de lupt mpotriva diplomatiei ntregului
continent, se ntorcea seara n apartamentul lui, si acolo ce credeti c Icea ?
Covrsit de oboseal, toropit de somn, lua un dosar si-si petrecea toat
noaptea revizuind un proces criminal, socotind c nsemna ceva s tin
piept Europei ntregi, dar c era o Iapt si mai nsemnat s smulg un om
clului. Se ncptna mpotriva ministrului de justitie, lupta s smulg
pas cu pas procurorilor generali (pe care i numea Ilecarii legii) terenul
ghilotinei. Cteodat masa i era acoperit cu vraIuri de dosare. Le cerceta
pe toate. I se prea ngrozitor s lase la ntmplare nenorocitele capete
osndite. Intr-o zi i spunea aceluiasi martor de care am vorbit mai nainte
: ,Ast-noapte am cstigat sapte". n timpul primilor ani ai domniei lui,
pedeapsa cu moartea a Iost ca si abolit si ridicarea din nou a
1
Louis Blanc, avocat si om politic (18111882), membru al
guvernului provizoriu din Iebruarie 1848. Socialist utopic mic-burghcz. In
Istoria celor :ece ani (18301840), Louis Blanc condamnase cu asprime
regimul lui Ludovic-Filip ; n exil ns, scriind Istoria revoluflet, sl-a
,,temperat" aprecierile.
416
esaIodului s-a Icut mpotriva vointei regelui. Place de la
Greve pierind o dat cu ramura mai mare a Iamiliei regale, s-a instituit o
,Greve" burghez, cu numele Bariera Saint-Jacques '. ,Oamenii practici"
au simtit nevoia unei ghilotine aproape legitime. Aceasta a Iost una dintre
victoriile lui Casimir Perier
2
, care reprezenta vederile nguste ale
burgheziei, asupra lui Ludovic-Filip, care reprezenta latura ei liberal.
Ludovic-Filip l-a adnotat cu mna lui pe Beccaria
3
. Dup masina lui
Fieschi
4
, a exclamat : ,Ce pcat c n-am Iost rnit ! As Ii putut s-l
gratiez !" Alt dat a scris, Icnd aluzie la rezistenta ministrilor lui, n
legtur cu un osndit politic care a Iost una dintre cele mai generoase
Iiguri ale timpului nostru : ,1 s-a acordat gratierea, nu-mi rmne dect s-
o obtin". Ludovic-Filip era blajin ca Ludovic al IX-lea si bun ca Henric
al IV-lea.
Pentru noi, ns, n istorie, n care buntatea este o perl
rar, cel care a Iost bun trebuie s treac naintea celui care a Iost mare.
Deoarece Ludovic-Filip a Iost judecat cu asprime de unii,
Ir crutare, poate, de altii, este Iiresc ca un om care l-a cunoscut, el
nsusi o umbr astzi, s vin s-si depun mrturia n Iata istoriei.
Aceast mrturie, oricare ar Ii ea, este Ir ndoial neprtinitoare nainte
de toate. Un epitaI scris de un mort este sincer. O umbr poate aduce
mngierea altei umbre. Cnd mprti cu cineva aceeasi bezn, ai dreptul
s-l lauzi. Nu prea e de temut c se va spune vreodat despre dou
morminte din exil c unul dintre ele l-a lingusit pe cellalt.
1
Punct din sudul Parisului unde, dup 1830, se Iceau
executiile
capitale.
2
Bancher si ora politic Irancez din timpul restauratiei
sl al mo
narhiei din iulie.
3
FilozoI si criminalist italian, al crui tratat asupra
delictelor a
tmblnzit codul penal.
1
Inventatorul unei masini inIernale, cu care a ncercat
un atentat Ia viata lui Ludovic-Filip.
27 - Mizerabilii, val. II
IV ;
CRPATURI SUB TEMELIE
In clipa n care drama pe care o povestim ptrundea adncul
unuia din norii tragici care acoper nceputul domniei lui Ludovic-Filip, nu
putea Ii vorba de nimic ndoielnic si trebuia ca aceast carte s vin cu o
lmurire asupra regelui.
Ludovic-Filip intrase n autoritatea regal Ir violent, Ir vreo
actiune direct svrsit de el, printr-o cotitur revolutionar, Ir ndoial
deosebit de telul adevrat al revolutiei si n care el, ducele de Orleans, nu
avusese nici o initiativ personal. Se nscuse print si se credea ales rege.
Nu-si dduse el singur acest mandat. Nu-l luase. Ii Iusese oIerit si l
primise, convins din greseal desigur, dar convins c darul era Icut pe
bun dreptate si c datoria i poruncea s-| primeasc. De aici, o stpnire de
bun-credint. Asa c, o spunem cinstit, Ludovic-Filip stpnind cu bun-
credint, si democratia atacnd cu bun-credint, groaza zmislit de luptele
sociale nu poate Ii pus nici n sarcina regelui, nici ntr-a democratiei. O ciocnire
de principii seamn cu o ciocnire de elemente. Oceanul apr apa, Iurtuna
apr aerul. Regele apr regalitatea, democratia apr poporul. Relativul,
care e monarhia, se mpotriveste absolutului, care e republica. Societatea
sngereaz sub acest conIlict, dar suIerinta ei de azi va Ii salvarea ei de mine.
Si, n orice caz, cei care lupt ntre ei nu pot Ii dispretuiti. Fr ndoial c una
dintre cele dou tabere se nsal. Dreptatea nu e asemeni colosului din Rodos
', asezat pe amndou malurile deodat, cu un picior n republic si cellalt n
monarhie. Ea e indivizibil, de o singur parte.
S ncheiem aceast expunere.
Regimul de la 1830 avu numaidect o viat grea. Abia nscut, a
doua zi trebui s lupte.
' Urias statuie de aram a zeului Apollo, socotit n
antichitate una dintre cele sapte minuni ale lumii, se nlta la intrarea n
portul Rodos din insula greac cu acelasi nume. S-a prbusit Ia sIrsitul
secolului al Ill-Iea .e.n. In urma unui cutremur.
418
Abia nscunat, regimul din iulie, att de nou, att de putin
solid, era hrtuit din toate prtile.
Rezistenta se nscu de a doua zi. Poate c se nscuse din
ajun si crestea din lun n lun ; surd la nceput, deveni zgomotoas.
Revolutia din iulie, Ioarte putin acceptat de regi peste
hotarele Frantei, cum am mai spus, Iusese Ielurit interpretat n Franta.
Dumnezeu arat oamenilor vrerile lui vdindu-le n
evenimente, texte obscure, scrise ntr-o limb misterioas. Oamenii le
traduc pe loc. Traduceri grbite, incorecte, pline de greseli, de lipsuri si
de contraziceri. Foarte putine spirite pricep limba divin. Cei mai
ptrunztori, cei mai potoliti, cei mai adnci desciIreaz ncet, si cnd
ajung la captul textului lor, treaba e svrsit de mult. Pe piata public
au si aprut douzeci de traduceri. Din Iiecare traducere se naste un
partid, si din Iiecare contrazicere o Iactiune. Fiecare partid crede c
numai el are textul adevrat, Iiecare Iactiune crede c stpneste
lumina.
Adesea, puterea nssi e o Iactiune.
In Iiecare revolutie snt si oameni care noat mpotriva
cursului apei. Snt partidele vechi.
Pentru partidele vechi, care snt legate de traditii prin gratia
lui dumnezeu, revolutiile snt izvorte din dreptul Ia revolt, si ai dreptul
s te revolti mpotriva lor. Revolutia Iiind o mplinire normal, cuprinde n
ea propria ei legitimitate, necinstit cteodat de Ialsii revolutionari, dar
care struie, chiar mnjit, si supravietuieste, chiar nsngerat.
Revolutiile nu se nasc dintr-un accident, ci din necesitate. O revolutie e
o ntoarcere de la Iactice la real. Exist pentru c trebuie s existe.
Si totusi vechile partide legitimiste au asaltat revolutia din
1830 cu toate violentele care tsnesc dintr-o Ials judecat. Greselile snt
proiectile strasnice. O loveau iscusit acolo unde era slab, unde avea
cusururi n zale, n lipsa ei de logic. Atacau revolutia n regalitatea ei

si strigau : ,Revolutie, de ce acest rege ?" Factiunile snt orbi
care ochesc bine.
Si republicanii scoteau acelasi strigt, dar, venind de la ei,
strigtul era logic. Ceea ce era orbire la legitimisti era clarviziune la
democrati. Anul 1830 nselase poporul. Democratia, Iurioas, l mustra.
Regimul din iulie se zbtea ntre atacul trecutului si atacul
viitorului. El reprezenta clipa n lupt, de o parte cu veacurile democratice,
de alta cu dreptul vesnic.
Pe lng asta, Iat de strintate, 1830, nemaiIiind revolutie si
devenind monarhie, trebuia s se tin la pas cu Europa. Trebuia s pstreze
pacea, alt greutate. O armonie pe care vrei s-o realizezi mpotriva logicii
e adesea mai duntoare dect un rzboi. Din conIlictul acesta surd, mereu
nnbusit, dar mereu ameninttor, s-a nscut pacea armat, acest expedient
costisitor al civilizatiei suspecte ei nsesi.
Regalitatea din iulie se opintea n ham, cu toate c avea
nhmate la ea cabinetele europene. Metternich i-ar Ii pus bucuros zbal.
mpins de progres n Franta, mpingea nainte monarhiile Europei, rmase
pe loc. Era remorcat si remorca la rndul ei.
Si n vremea asta, n interior bntuiau nlntuite ntre ele attea
probleme sociale : srcia, proletariatul, salariile, educatia, penalitatea,
prostitutia, soarta Iemeii, bogtia, mizeria, productia, consumatia,
repartitia, schimbul, moneda, creditul, dreptul capitalului, dreptul muncii.
Grozav povar !
In aIar de partidele politice propriu-zise se mai ridica o
miscare. Fierberii democratice i rspundea Iierberea IilozoIic. Elita se
simtea tulburat ca si multimea, n alt chip, dar tot att.
Gnditorii meditau, pe cnd glia, adic poporul, strbtut de
curente revolutionare, tremura scuturat de nu stiu ce vagi smucituri
epileptice. Gnditorii, unii izolati, altii ntruniti n Iamilii, aproape n Irtii,
rscoleau problemele sociale n liniste, dar adnc, ca niste mineri neclintiti,
care si spau galeriile n proIunzimile unui
420
vulcan, abia stingheriti de zguduiri surde si de ntrevzute
Iocuri plpitoare.
Linistea asta nu era spectacolul cel mai putin Irumos al acestei
epoci zbuciumate.
Acesti oameni lsau chestiunea drepturilor n seama partidelor
politice. Ei se ocupau de problema Iericirii. Voiau s dobndeasc de la
societate bunstarea omului.
Ridicau chestiunea material, pe cea agricol, industrial si
comercial aproape la demnitatea unei religii. In civilizatie, asa cum se
alctuieste ea, putin de ctre dumnezeu si mult de ctre om, interesele se
combin, se mpletesc si se contopesc n asa chip, nct Iormeaz o
adevrat stnc tare, dup o lege dinamic, studiat cu mult rbdare de
economisti, acesti geologi ai politicii.
Acesti oameni, care se grupau sub diIerite denumiri, dar pot Ii
numiti toti cu titlul general de socialisti, cutau s strpung stnca si s
Iac s tsneasc din ea apa vie a Iericirii omenesti.
Lucrrile lor mbrtisau tot, de la problema esaIodului pn la
aceea a rzboiului. Adugau la dreptul omului, proclamat de revolutia
Irancez, dreptul Iemeii si al copilului.
Nu e de mirare c, pentru diverse pricini, nu tratm aici n
adncime, din punct de vedere teoretic, problemele ridicate de socialism. Ne
mrginim s le indicm.
Toate problemele pe care si le puneau socialistii, l-snd la o
parte viziunile cosmogonice, visarea si misticismul, pot Ii reduse la dou
probleme principale :
Prima problem : a produce bogtia.
A doua problem : a o distribui.
Prima problem cuprinde chestiunea muncii.
A doua, chestiunea salariilor.
In prima problem e vorba de ntrebuintarea Iortelor.
In cea de-a doua, de distributia bucuriilor.
Dintr-o bun ntrebuintare a Iortelor rezult puterea public.
Dintr-o bun distributie a bucuriilor rezult Iericirea individual.

O distributie bun nu nseamn o distributie egal, ci una
echitabil. Prima egalitate e echitatea.
Prosperitatea social rezult din amndou combinate : puterea
public aIar, Iericirea individual nuntru.
Prosperitatea social nseamn omul Iericit, cetteanul liber,
natiunea mare.
Anglia rezolv prima dintre aceste dou probleme. Ea stie
minunat s creeze bogtia, dar o mparte prost. Solutia asta, desvrsit
numai pe o latur, o duce n chip Iatal la dou extreme : belsug monstruos
si mizerie monstruoas. Unii au toate bucuriile, altii, adic poporul, toate
lipsurile. Privilegiul, monopolul, exceptia, Ieudalitatea se nasc din munca
nssi. Situatia Ials si primejdioas, care asaz puterea public pe mizeria
privat si care nrdcineaz mretia statului n suIerintele individului.
Mretie prost alctuit, n care se mpletesc toate elementele materiale si n
care nu intr nici un element moral.
Amndou problemele trebuie s Iie rezolvate la un loc pentru a Ii
bine rezolvate. Amndou solutiile trebuie s Iie contopite asa ca s Iac
una.
Rezolvati numai prima problem si veti Ii Venetia, veti Ii
Anglia. Veti avea o putere artiIicial ca Venetia, sau o putere material ca
Anglia. Veti Ii un bogat ticlos. Veti pieri prin mersul lucrurilor, cum a
murit Venetia, sau printr-un Ialiment, cum va cdea Anglia, si lumea v
va lsa s cdeti si s muriti, pentru c lumea las sa cad si s moar tot
ceea ce nu e dect egoism, tot ceea ce nu reprezint o virtute sau o idee
pentru neamul omenesc.
E de la sine nteles c prin cuvintele Venetia si Anglia nu
desemnm popoarele, ci constructiile sociale, oligarhiile suprapuse
natiunilor, si nu nsesi natiunile. Natiunile se bucur totdeauna de
respectul si de simpatia noastr. Venetia, ca popor, va renaste. Anglia, ca
aristocratie, va cdea, dar Anglia ca natiune e nemuritoare.
Acestea Iiind spuse, s mergem mai departe.
Rezolvati cele dou probleme, nconjurati-l pe bogat si
ocrotiti-l pe srac, suprimati mizeria, puneti capt
422
exploatrii nedrepte a celui srac de ctre bogat, puneti Iru
geloziei nedrepte a celui care e nc pe drum Iat de cel care a ajuns la
capt, potriviti matematic si Irteste salariul dup munc, potriviti
nvtmntul gratuit si obligatoriu cu vrsta copilului, Iaceti din stiint
temel ia Iortei, dezvoltati inteligentele punnd bratele la munc, Iiti n
acelasi timp un popor puternic si o Iamilie de oameni Iericiti, democratizati
proprietatea nu des-Iiintnd-o, ci universaliznd-o, asa ca Iiecare cettean,
Ir exceptie, s Ii e proprietar, lucru mai usor dect se crede ; n dou
cuvinte, nvtati s produceti bogtia si s-o distribuiti, si veti avea laolalt
mretia material si mretia moral. Atunci veti Ii vrednici s v numiti
Franta.
Iat ce spunea socialismul, n aIar de cteva secte care se
rtciser. Iat ce cuta el n Iapte, ce schita n spirite.
Admirabile eIorturi ! SIinte ncercri !
Ludovic-Filip era muncit cu durere de aceste doctrine, aceste
teorii, de necesitatea neobisnuit pentru un om de stat de a tine seam de
IilozoIi, de evidentele nedeslusite pe care le ntrevedea, de o politic nou
care trebuia creat, n acord cu lumea veche, dar Ir prea multe nepotriviri
cu idealul revolutionar, situatie n care trebuia s-l ntrebuinteze pe
LaIayette ca s-l apere pe Polignac ', de intuitia progresului care se strvedea
sub rscoal, de credinta lui n revolutie. Poate c-l preocupa o resemnare
nscut din acceptarea vag a unui drept deIinitiv si superior, vointa lui de
a nu se nstrina de propria lui ras, spiritul lui de Iamilie, respectul lui sin-
cer pentru popor, propria lui cinste. Cteodat, asa puternic si curajos cum
era, se simtea mpovrat de greutatea de-a Ii rege.
1
Nobil Irancez emigrat pe vremea revolutiei. Pe vremea
restauratiei s-a maniIestat ca unul dintre cei mai reactionari ultraregalisti.
Presedinte al consiliului de ministri n 1829, Polignac a grbit izbucnirea
revolutiei din iulie 1830 5rin ordonan(ele cu care suprimase unele libertti
esentiale.
42J
Simtea sub picioarele lui o descompunere de temut, care totusi nu
era o nruire total, pentru c Franta era mai Franta dect oricnd.
Grmezi de nori negri acopereau zarea. O umbr ciudat, din ce n
ce mai aproape, se ntindea peste oameni, peste lucruri, peste idei, umbr care se
nstea din mnie si din sisteme. Tot ceea ce Iusese nnbusit n grab se misca si
se Irmnta. Cteodat, constiinta omului acestuia cinstit avea nevoie s respire
adnc, atta apsare era n aerul n care soIismele se amestecau cu adevrurile.
Spiritele tremurau n nelinistea asta social ca Irunzele la apropierea Iurtunii.
Tensiunea electric era att de mare, nct cteodat, primul venit, un necunoscut,
rspndea lumina. Pe urm cdea iarsi ntunericul noptatic. Din cnd n cnd,
cte un bubuit surd si adnc te Icea s pricepi cte trsnete cuprindeau norii.
Dup ce trecuser numai doi ani de la revolutia din iulie, anul
1832 ncepuse plin de amenintare si de inevitabil. La Ireamtul ntunecat al ideilor
se aduga clocotul ntunecat al evenimentelor : poporul era n cumplit srcie,
muncitorii Ir pine, ultimul print Conde disprut n ntuneric ', Bruxelles i
alunga pe Nassau
2
, asa cum Parisul i alungase pe Burboni. Belgia se oIerise
unui print Irancez si se dduse unui print englez. Nicolae, tarul rus, ne ura ;
doi diavoli din sud erau n spatele nostru : Ferdinand din Spania si Miguel din
Portugalia ; n Italia pmntul se cutremura, Metternich ntindea mna asupra
Bolognei, Franta ncoltea Austria la Ancne
3
, n nord rsuna un ciocan sinistru
care nchidea din nou Po-
1
Louis-Henri-Joseph de Bourbon-Conde, ultimul print din
aceast
Iamilie, nrudit cu dinastia Burbonilor, s-a sinucis ntr-o noapte,
putin timp dup revolutia din 1830.
2
Tratatul de la Viena (1815) unise Belgia si Olanda ntr-
un singur
stat, sub dinastia de Orania-Nassau. Prin insurectia din 1830, Belgia
s-a separat de Olanda si s-a proclamat stat independent.
5
Prin pacea de la Viena (1815) Austria a reanexat Lornbardia sl
Venetia. Cnd Metternich a trimis trupe s ocupe orasul revoltat Bo-logna,
n statul papal (1832), Ludovic-Filip a ripostat prin ocuparea portului
Ancone din Adriatica sub pretextul aprrii teritoriilor papei,
424
lonia n sicriul ei', din ntreaga Europ priviri Iurioase erau atintite
asupra Frantei ; Anglia era o aliat ndoielnic, gata s dea brnci celui care s-ar
Ii cltinat si s se arunce asupra celui care ar Ii czut; pairii se ascundeau n
spatele lui Beccaria ca s reIuze legii patru capete
2
; Ilorile de crin erau rase de
pe trsura regelui, crucea smuls de pe Notre-Dame, LaIayette micsorat
3
, LaIIitte
.ruinat
4
, Benjamin Constant mort de mizerie, Casimir Perier mort pe povrnisul
puterii. Molima politic si molima social erau declarate n acelasi timp n cele
dou capitale ale regatului, una orasul gndirii, cealalt orasul muncii; la Paris
rzboiul civil, la Lyon rzboiul servil, aceeasi lumin de prjol n amndou ce-
ttile. O lumin rosie de crater pe Iruntea poporului. Sudul Ianatizat, vestul
turbat, ducesa de Berry n Ven-deea ; comploturi, conspiratii, rpiri, holer
adugau, la vuietul sumbru al ideilor, tumultul sumbru al evenimentelor.
' Rscoala polonez din 1830 a Iost
nnbusit tn snge de tarul Nicolae I.
2
In decembrie 1830, Camera pairilor,
epurat de elementele de ex
trem dreapta din timpul restauratiei, a judecat pe
Polignac si pe
trei din ministrii cabinetului din 18291830, pusi sub
acuzatia de a Ii
atentat la liberttile publice. Masele populare cereau
condamnarea lor
la moarte. Aprtorii acuzatilor invocau tezele juristului
italian Cesare
Beccaria (secolul al XVIII-lea), al crui Tratat despre
delicte si pe*
depse a impus principiul adaptrii pedepselor la
gravitatea delictelor
sau crimelor, contribuind totodat la mblnzirea
penalittilor. Pairii
au condamnat pe ,cei patru" la nchisoare pe viat.
Dup ctiva ani,
ns, condamnatii au Iost amnistiati. Mari maniIestatii
de mase au
nIierat aceast ,blndete", vecin cu complicitatea, si
Ludovic-Filip
s-a temut de o nou revolutie.
3
Marchizul LaIayette, nobil cu oarecare
idei naintate, participant
la rzboiul de independent al Statelor Unite si aderent
al revolutiei
burgheze din Franta, nainte de Iaza iacobin a acesteia.
Dup revo
lutia din 1830, a Iost numit comandant a! Grzii
Nationale si a pa
tronat alegerea lui Ludovic-Filip. Cteva luni mai
trziu, ns, intr
In conIlict cu guvernul LaIIitte, din pricina modiIicrii
Constitutiei,
rmas prea putin democratic dup prerea lui LaIayette.
Ales deputat,
Iace opozitie regimului pn la moartea sa din 1834.
4
Bancherul Jacques LaIIitte, presedintele
consiliului de ministri tn
18301831, ntr-o perioad cnd regimul lui Ludovic-
Filip era nc
nestatornicit, a avansat guvernului mai multe milioane
din Iondurile
bncii sale, Iapt care l-a ruinat.
425
FAPTE DIN
CARE IZVORSTE ISTOR
Sl PE CARE ISTORIA NU
LE CUNOASTE
Toate se nrut
ctre sIrsitul lui aprilie. Neli
devenea clocot. Din anul 18
iviser ici si colo rnici rs
partiale, nnbusite repede, da
s se aprind iar, semne ale
Iierberi mocnite. Se pregte
umbra ceva groaznic. Se z
Iirele nc nedeslusite si
luminate ale unei revolutii cu pu
Franta privea spre Paris. P
privea spre cartierul Saint-Anto
Cartierul Saint-An
ncins pe tcute, ncepea
clocoteasc.
Crciumile din s
Charonne erau grave si Iurtuno
Guvernul era pu
simplu pus n discutie. Se disc
public dac trebuie s se "in
lupta sau nu. In oditele din
prvliilor lucrtorii trebuiau s
c la primul strigt de alarm vor iesi n strad
si ,vor lupta Ir s tin socoteal de numrul
dusmanilor". Dup ce se legau prin jurmnt, un
om asezat n Iundul crciumii ,si limpezea
glasul" si spunea : ,Auzi ! ai jurat I" Cteodat
se suiau la primul cat ntr-o odaie nchis si
acolo se petreceau scene aproape masonice. De-
puneau jurmnt initiatului c-L vor slufi ca pe
un printe. Asta era Iormula.
In slile scunde se citeau brosuri
,subversive". ,BrIeau stpnirea", spune un
raport secret din vremea aceea. Se auzeau
cuvinte ca acestea : ,Nu cunosc numele seIilor.
Noi stialalti nu vom cunoaste ziua dect cu dou
ceasuri nainte." Un lucrtor spunea : ,Sntem
trei sute, s punem Iiecare cte cincizeci de
bani, asta Iace o sut cincizeci de Iranci, ca s
Iabricm gloante si pulbere". Altul spunea :
,Nu-mi trebuie sase luni, n-am nevoie nici de
dou ; n mai putin de cincisprezece zile o s
Ii m pe aceeasi treapt cu guvernul. Putem s
le tinem piept cu
428
douzeci si cinci de mii de oameni." Altul spunea : ,Nu m culc
noaptea, pentru ca s Iac cartuse".
Din cnd n cnd, oameni ,mbrcati ca burghezii, cu haine
Irumoase", veneau ,Icnd pe grozavii", preau c poruncesc, strngeau mna
celor mai importanti si plecau. Niciodat nu stteau mai mult de zece minute.
Schimbau n soapt cuvinte cu nteles : ,Complotul e copt, treaba e gata". Toti
mormiau acelasi lucru, ca s ntrebuintm expresia cuiva care a Iost de Iat.
Exaltarea ajunsese att de mare, nct ntr-o zi un lucrtor strig n mijlocul
crciumii : ,N-avem arme!" Unul dintre tovarsii lui rspunse: ,Au soldatii 1"
parodiind, Ir s stie, proclamatia lui Bonaparte n Iata armatei Italiei.
,Cnd aveau ceva mai tainic, nu-si comunicau acolo", spune un raport. Nu
pricepem ce mai puteau ascunde dup ce spuneau cte spuneau.
ntrunirile erau cteodat periodice. La unele nu luau parte dect
opt sau zece, si totdeauna aceiasi. La altele intra cine voia si sala era ticsit,
oamenii trebuiau s stea n picioare. Unii veneau acolo din entuziasm si
patim, altii pentru c le era in drum cind se duceau la lucru. In crciumile
astea se aIlau, n vremea revolutiei, si Iemei patriote care-i srutau pe noii-
veniti.
Alte Iapte pline de nteles ieseau la iveal.
Un om intra ntr-o circium, bea si iesea zicnd : ,Cr-ciumare, o
s-ti plteasc revolutia ce ti se cuvine".
Agentii revolutionari erau alesi la un crciumar din strada
Charonne. Scrutinul se aduna ntr-o sapc.
Lucrtorii se mai adunau la un maestru de scrim de pe strada
Cotte. Pe perete se aIla o panoplie alctuit din spade de lemn, din bastoane
si Ilorete. Intr-o zi s-au scos bumbii din vrIurile Iloretelor. Un muncitor zicea :
a Iost mai trziu Quenisset.
Lucrurile astea care se pregteau cptau ncet un Iel de
notorietate ciudat. O Iemeie care-si mtura pragul i spunea alteia : ,De mult
vreme se lucreaz de zor la Icutul cartuselor". Proclamatiile adresate
grzilor na-
ionale ale ministerelor erau citite n mijlocul strzii. Una dintre
proclamatii era semnat : Burtot, negustor de vinuri.
Intr-o zi, la usa unui crciumar din Piata Lenoir, un brbat care
purta o barb ca o salb si avea un accent italienesc se sui pe un pietroi si citi
n gura mare un text ciudat, care prea alctuit de-o putere ocult. In jurul lui
se strnseser grupuri de oameni care aplaudau. Pasajele care rscoleau cel
mai mult multimea au Iost adunate si notate : ,...Doctrinele noastre snt mpie-
dicate, proclamatiile noastre snt rupte, cei care le lipesc snt pnditi si azvrliti
n nchisori..." ,CatastroIa care a avut loc n industria bumbacului ne-a
convins si pe noi, oamenii pasnici." ,Viitorul popoarelor se zmisleste n
rndurile noastre, ale celor necunoscuti." ,Iat, spunem lucrurilor pe nume :
actiune sau reactiune, revolutie sau contrarevolutie, pentru c n epoca noastr
nimeni nu mai crede nici n inertie si nici n nemiscare. Pentru popor sau
mpotriva poporului ? Asta e ntrebarea ! Alta nu e !" ,...In ziua cnd nu v vom
mai Ii pe plac, tia-ti-ne capul, dar pn atunci ajutati-ne s umblm."
Toate astea ziua n amiaza mare.
Alte ntmplri, nc si mai ndrznete, erau suspecte poporului
tocmai din pricina ndrznelii lor. La 4 aprilie 1832, un trector se sui pe pietroiul
din coltul strzii Sainte-Marguerite si strig : ,Snt babuvist !" Dar sub BabeuI
poporul l presimtea pe Gisquet'.
Trectorul acesta spunea, ntre altele :
Jos proprietatea ! Opozitia de stnga e las si tr
dtoare. Cnd vrea s aib dreptate, predic revolutia.
E democrat ca s nu mnnce btaie si regalist ca s
nu lupte. Republicanii snt Itarnici. Cetteni muncitori,
nu v ncredeti n republicani !
Tcere, cettene spion ! strig un muncitor.
Strigtul acesta puse capt discursului.
1
Mare bogtas, Iost preIect al politiei Parisului n timpul
monan hiei din iulie. A participat activ la reprimarea miscrilor muncitoresti.
Acuzat tn dou rnduri c ar Ii delapidat banii statului, a Iost salvat de
Justitie. .
428
Se produser incidente ciudate.
Pe nserat, un muncitor se ntlnea aproape de cana cu un
,brbat bine mbrcat", care l ntreba : ,Unde te duci, cettene ?" ,Domnule
i rspundea muncitorul n-am cinstea s v cunosc." ,Eu te cunosc
Ioarte bine." Si brbatul aduga : ,Nu te teme ! Snt agentul comitetului. Te
bnuieste c n-ai Ii prea sigur. S stii c dac destinuiesti ceva sntem cu
ochii pe tine." Strngea apoi mna muncitorului si pleca spunnd : ,O s ne
mai vedem noi n curnd".
Politia, la pnd, auzea nu numai n crciumi, dar si pe strad
dialoguri ciudate.
F tot ce poti s te primeasc ct mai repede, i
spunea un testor unui tmplar.
De ce ?
In curnd o s nceap Iocul.
Doi trectori n zdrente schimbau ntre ei cuvintele astea,
vrednice de luat n seam, pline de o rzvrtire grosolan, vdit :
Cine ne conduce ?
Pi... jupn Filip.
Da de unde ! Burghezia.
Se nsal cine crede c dm cuvntului facqueries ' un nteles
urt. Tranii erau sracii. Si cei crora le e Ioame au dreptate.
Alt dat auzeai vorbind doi trectori. Unul i spunea celuilalt:
Avem un plan bun de atac.
Dintr-o conversatie intim ntre patru oameni care sedeau pe
vine ntr-un sant, la rscrucea barierei Trne, nu puteai prinde dect
vorbele astea :
O s Iacem tot ce s-o putea ca el s nu se mai
plimbe prin Paris.
Care el ? Tain ameninttoare.
,SeIii principali", cum se spunea n mahala, se tineau deoparte.
Se credea c se ntlnesc, ca s se sItuiasc, ntr-o crcium aproape de
Saint-Eustache. Un anume
1
faafueries (jacherii), nume dat n Franta Ieudal rscoalelor
trnesti ; dup Jacques Bonhomme, tipul tranului srac.
429
Aug. seIul societtii de ocrotire a croitorilor, din strada
Mondetour trecea drept intermediarul principal dintre seIi si mahalaua
Saint-Antoine. De altIel, seIii stia au Iost ntotdeauna nvluiti n Ioarte
mult tain si nici un Iapt sigur n-a putut s dezmint mndria ciudat a
acestui rspuns dat mai trziu de un acuzat curii pairilor :
Cine era seIul vostru ?
N-am cunoscut si n-am recunoscut nici unul.
Deocamdat nu erau dect vorbe strvezii, dar vagi ;
cteodat vorbe goale, Irnturi, vorbe de clac. Dar se mai
iveau si alte semne. Un tmplar care btea niste scnduri ntr-un gard pe
strada Reuilly, n jurul unui loc pe care se ridica o cas, gsi pe locul acela
o bucat dintr-o scrisoare rupt, pe care se mai puteau citi cuvintele astea :
Comitetul trebuie s ia msuri ca s mpiedice recrutarea
n sectiile diIeritelor societti..."
Si n post-scriptum :
,Am aIlat c n strada Faubourg-Ppissonniere, nr. 5 bis, exist la
un armurier cinci sau sase mii de pusti. Sectiunea nu posed arme."
Tmplarul si pierdu cumptul si art hrtia vecinilor lui, dar
gsi, la ctiva pasi mai departe, alt hrtie, rupt si ea, si mai plin de
nteles, pe care o vom reproduce aici asa cum era, pentru interesul istoric pe
care-l au documentele astea ciudate :

1
nvt
ati lista pe din
aIar. Pe urm
rupeti-o. Cei ad-
430
Persoanele amestecate atunci n taina acestei hrtii gsite au
cunoscut abia mai trziu subntelesul celor patru majuscule : quinturioni,
centutioni, decurioni si cercetai, si ntelesul literelor u og a
1
fe, care erau
o dat si nsemnau 15 aprilie 1832. Sub Iiecare majuscul erau scrise nume
urmate de indicatii Ioarte caracteristice. De pild : Q. Bannerel. 8 pusti,
83 cartuse. Om sigur. C. Boubiere. 1 pistol, 40 cartuse. D. Rollet. 1
Iloret, 1 pistol, 1 livr pulbere. E. Tessier. 1 sabie. 1 ranit. Exact.
Terreur. 8 pusti. Viteaz. Etc.
In sIrsit, tmplarul gsi n aceeasi curte o a treia hrtie, pe
care era scris cu creionul, dar citet, lista asta enigmatic :
Unitate. Blanchard. Arbre-Sec. 6
Barra. Soize. Salle-au-Cornte.
Kosciusko. Aubry mcelarul ?
J. J. R.
Caius Gracchus.
Drept de revizie. DuIond. Cuptor.
Cderea girondinilor. Derbac. Maubuee.
Washington. Pinson. 1 pist. 86 cart.
Marseiez.
Suveranit. poporului. A\ichel. Quincampoix. Sabre.
Hoche. ,
Marceau. Platon. Arbre-Sec.
Varsovia. Tilly, vnztorul Popularului.
Burghezul cumsecade, n minile cruia rmase lista asta, i
cunoscu semniIicatia. Se pare c aceast list era nomenclatura complet a
sectiilor celui de-al patrulea sector al Societtii drepturilor omului cu
numele si adresele seIilor de sectii. Astzi, cnd toate aceste ntmplri
rmase n umbr nu mai snt dect istorie, le putem publica. Trebuie s
spunem, ns, c aceast hrtie a Iost gsit nainte de-a se Ii nIiintat
Societatea drepturilor omului. Poate c era numai schita ei.
Totusi, Iaptele concrete ncepeau s ias la iveal dup
cuvintele rostite si cele scrise.
431
In strada Popincourt s-au gsit n sertarul unui scrin, la un
negustor de vechituri, sapte Ioi de hrtie cenusie, toate mpturite la Iel n
patru. In Iiecare din Ioile astea se aIlau douzeci si sase de ptrtele din
aceeasi hrtie cenusie, ndoit n Iorm de cartus, si un cartonas pe care
scria :
Silitr ......... 12 uncii
Pucioas ..... 2 uncii
Crbune 2 uncii si jumtate
Apa ........ , . 2 uncii
Procesul-verbal de conIiscare constat c sertarul rs-pndea un
miros grozav de pulbere.
Un zidar, care se ntorcea acas dup ce-si isprvise ziua de
munc, uit un pachetel pe o banc, lng podul Austerlitz. Pachetul Iu dus la
corpul de gard. Deschis, se gsir n el dou dialoguri tiprite, semnate
La-hautiere ', un cntec cu titlul : Muncitori, uniti-v 1 si o cutie de
tinichea plin de cartuse.
Un muncitor, bnd un pahar cu un tovars, se plnse c-i e prea
cald, si cnd cellalt ntinse mna s-l pipie, ddu de un pistol sub vest.
Intr-un sant de pe bulevard, ntre cimitirul Pere-Lachaise si
bariera Trone, n locul cel mai pustiu, niste copii care se jucau gsir sub
un maldr de talas si trte un sac n care se aIlau un tipar de gloante, o
pres de lemn pentru cartuse, o coIit mnjit de pulbere de vntoare si o
strachin mic de tuci, n care se vedeau urme vdite de plumb topit.
Niste agenti de politie care intrar pe neasteptate, Ia ora cinci
dimineata, la un oarecare Pardon, care Icu parte mai trziu din sectia
Barricade-Merry si Iu ucis n rscoala din aprilie 1834, l gsir n picioare
lng pat, cu minile pline de cartusele pe care tocmai le Icea.
1
Comunist premarxist de nuant babuvist din timpul Iui
Ludovic-Filip. A scris un Catehism de reform social (1839) si alte brosuri de
propagand, prin care a ntretinut spiritul revolutionar n muncitorimea
parizian.
La ceasul la care muncitorii se odihnesc, doi
oameni Iuseser vzuti ntlnindu-se ntre bariera Picpus
si bariera Charenton, pe o strdut mrginas, ntre
dou ziduri, lng un crciumar care avea un ,joc de
Siam" ' n Iata usii. Unul scotea de sub cmas un pistol
si i-I ntindea celuilalt. In clipa cnd voia s i-l dea, bg
de seam c nduseala de pe pieptul lui umezise nitel
pulberea. Deschise pistolul si-i mai adug putin
pulbere pe lng aceea care se gsea n butoias. Apoi se
desprtir. Un anume Gallais, ucis mai trziu n strada
Beau-bourg n ciocnirea din aprilie, se lud c are la el
sapte sute de cartuse si douzeci si patru de cremene
pentru pusc.
Guvernul primi ntr-o zi vestea c n cartiere
se mprtiser arme si dou sute de mii de cartuse. Peste
o sptmn Iur mprtite treizeci de mii de cartuse.
Lucru ciudat, politia nu putu gsi nici unul. O scrisoare
interceptat spunea : ,Nu e departe ziua n care optzeci
de mii de patrioti se vor aduna sub arme n patru ore".
Toat Iierberea asta era Itis si, s-ar putea
spune, potolit. Rscoala de nenlturat si pregtea
Iurtuna n liniste, sub ochii stpnirii. Criza asta
subteran, dar de pe acum lesne de bnuit, avea toate
ciudteniile. Burghezii, de pild, stteau de vorb cu
lucrtorii despre ceea ce se pregtea. Se spunea : ,Ce
se mai aude cu rscoala ?" pe tonul pe care s-ar Ii spus :
,Ce mai Iace nevasta dumitale ?"
Un negustor de mobile din strada Moreau
ntreba : ,Ei, pe cnd atacul ?"
Alt negustor spunea : ,Atacul se va da n
curnd. Stiu eu. Acum o lun erati cincisprezece mii,
acum snteti douzeci si cinci de mii." si oIerea si pusca
lui, iar un vecin voia s vnd un pistol cu sapte Iranci.
Febra revolutionar crestea. Se ntinsese n
toate ungherele Parisului si ale Frantei. Pulsa
pretutindeni. Reteaua societtilor secrete ncepea s se
ntind asupra
1
Varietate a jocului de popice, Ia care, n
Ioc de bil, juctorii se servesc de un disc.
28 4
33

trii, ca 2e2branele care iau nastere din anumite inIlamatii si
se ntind pe trupul omenesc. Din Asociatia Prietenii poporului, care era n
acelasi timp si public si secret, se nscuse Societatea drepturilor
omului', care si data astIel ordinele de zi : Pluviase, al 40-lea an al erei
republicane
2
. Ea avea s supravietuiasc hotrrii curtii cu juri ce-i
pronuntase dizolvarea si nu sovia s-si boteze sectiunile cu aceste
nume pline de nteles : Sulitele. Clopotul. Tunul de alarm. Boneta Irigian.
21 ianuarie. Zdrentrosii. Hoinarii, nainte, mars ! Robespierre. Niveau. Qa
ira.
3

Societatea drepturilor omului zmislise Societatea Actiunea. Cei
care nu mai aveau rbdare se desprindeau de matc si alergau nainte.
Alte asociatii ncercau s se recruteze din snul marilor societti-mume.
Sectionrii se plngeau c snt trasi n toate prtile. Asa erau Societatea
galic si Comitetul organi:ator al municipalittilor. Asa erau asociatiile
pentru libertatea presei, pentru libertatea individual, pentru insurectia
poporului, impotriva impo:itelor indirecte. Mai erau apoi Societatea
muncitorilor egalitari, care se mprtea n trei ractiuuni:
1
Asociatie secret din timpul lui Ludovic-Filip, nIiintat n
1832. Era condus de burghezi republicani, dar admitea printre 2e2bri! ei
yi muncitori. Era organizat dup modelul Carboneriei italiene V a
contribuit la mobilizarea cadrelor n vederea rscoalelor din 1832 si 1834.
!
Pluviose era numele unei luni din calendarul revolutionar (1792),
corespunztoare lunii ebruarie. Rsculatii din 1832 intentionau s impun
din nou acel calendar si numrau anii de la proclamarea primei republici, cea
a iacobinilor.
3
Numele unui cntec revolutionar francez.
434
egalitarii, comunistii si reIormistii. Mai era apoi Armata
Bastiliei, un Iel de cohort organizat militar : patru oameni comandati
de un caporal, zece de un sergent, douzeci de un sublocotenent si
patruzeci de un locotenent. Aici niciodat nu se cunosteau ntre ei mai
mult de cinci oameni. Era o creatie n care prevederea se mbina cu
curajul si care prea nsuIletit de geniul Venetiei. Comitetul central,
care era n Iruntea ei, avea dou brate : Societatea de Actiune si Armaia
Bastiliei. O asociatie legitimist, Cavalerii Fidelittii, se Ioi si ea printre
aceste aIiliatii republicane. Fu luat la ochi si respins.
Societtile pariziene se ramiIicau n orasele principale. Lyon,
Lille, Nantes si Marsilia si aveau si ele Societatea drepturilor omului,
Crbunarii si Oamenii liberi ai lor. Aix avea o societate revolutionar
care se numea Cougourde. Am mai pomenit despre ea.
La Paris cartierul Saint-Marceau nu era mai putin n Iierbere
dect cartierul Saint-Antoine, si nici scolile nu erau mai putin Irmntate
dect cartierele. Studentii se adunau ntr-o caIenea din strada Saint-
Hyacinthe si n circiuma Sapte biliarde din strada Mathurins-Saint-
Jacques. Societatea Prietenii A.B.C.-ului, aIiliat mutua-listilor din
Angers si Cougourdei din Aix, se aduna, dup cum am vzut, n
caIeneaua Musain. Tinerii acestia se mai ntlneau, cum am mai spus,
ntr-un birt numit Corint, de pe lng strada Mondetour. Intlnirile
acestea erau secrete. Altele erau ct se poate de Itise si se poate vedea
pn unde mergeau cu ndrzneala din aceast Irntur de interogatoriu
luat mai trziu ntr-un proces : ,Unde se tinea adunarea asta ?" ,n
strada la Paix. " ,La cine ?" ,In strad." ,Ce sectiune era acolo ?" ,Una
singur." ,Care ?" ,Sectia Manuel." ,Cine era seI ?" ,Eu." ,Esti prea
tnr ca s Ii luat singur rspunderea asta grea de a ataca stpnirea. De
unde ti veneau in-structiile ?" ,De la comitetul central."
Armata era mirat ca si populatia, cum au dovedit-o mai
trziu miscrile de la BeeIord, de la Luneville si de
1
35
la Spinal.' Se conta pe regimentul cincizeci si doi, pe a cincilea,
al optulea, al treizeci si saptelea si pe al douzecilea de inIanterie usoar. In
Bourgogne si n celelalte orase din sud se sdea arborele liberttii, adic
un stlp cu o tichie rosie n vrI. Asta era situatia.
In cartierul Saint-Antoine, mai mult dect n oricare altul,
aceast situatie era si mai serioas. Acolo era punctul sensibil. Acest
cartier vechi, populat ca un Iurnicar, harnic, curajos si certret ca un stup,
Iremta, n asteptare, de dorinta unei ciocniri. Munca nu se ntrerupea, dar
totul era plin de Ireamt. nItisarea lui aspr si ntunecat nu se poate
desen. In mahalaua asta exist disperri sIsietoare ascunse sub un acoperis
de mansard. Dar exist si inteligente arztoare si rare. E o primejdie ca
extremele s se ating, mai ales atunci cnd e vorba de disperare si
inteligent.
Cartierul Saint-Antoine mai avea si alte pricini de tulburare,
pentru c resimtea rnd pe rnd toate consecintele crizelor politice: crize
comerciale, Ialimente, greve, somaj. In vreme de revolutie mizeria este eIect
si cauz n acelasi timp. D o lovitur si o primeste napoi. Populatia asta,
plin de o virtute mndr, de Iebr, gata oricnd s pun mna pe arm, gata
s Iac explozie, nervoas, adnc, minat, nu prea s astepte dect o
senteie. De cte ori plutesc la orizont anumite sentei, purtate de curentul
evenimentelor, nu te poti opri s nu te gndesti la cartierul Saint-Antoine
si la ntmplarea de temut care a asezat la portile Parisului pulberria asta
de suIerinte si de idei.
Crciumile din cartierul Saint-Antoine, despre care am vorbit de
mai multe ori n aceast schit, au o notorietate istoric. Cnd vremurile
snt tulburi, oamenii se mbat n ele mai mult cu vorbe dect cu vin.
Circul acolo un Iel de spirit proIetic si un suIlu de viitor care umple
1
Orase din estul Frantei n care s-au produs miscri populare
la vestea insurectiilor din Lyon si Paris. La Luneville ctiva suboIiteri au
Iost pe punctul de a rscula un regiment de cavalerie, atrgndu-si simpatia
soldatilor prin lozinca ,Triasc republica !" (1834).
436
nimile si nalt suIletele. Crciumile din mahalaua Saint-Antoine
seamn cu cele de pe muntele Aventin, cldite peste pestera Sibyllei' si
care comunicau cu sulIurile sacre din adnc, crciumi n care mesele erau
un Iel de trepiede si unde se bea ceea ce Ennius
2
numea vinul sibyllin
3
.
Mahalaua Saint-Antoine e un rezervor de popor. Cutremurul
revolutionar deschide acolo crpturi prin care curge suveranitatea
popular. Suveranitatea asta poate Iace si ru, se poate nsela ca oricare
alta, dar rmne mare chiar cnd greseste drumul.
In anul '93, Iie c era ziua Ianatismului, Iie c era a
entuziasmului, dup ideea care bntuia si care era bun sau rea, porneau din
cartierul Saint-Antoine cnd legiuni slbatice, cnd cete eroice.
S ne lmurim asupra cuvntului slbatic. Ce voiau acei
oameni zbrliti, care se aruncau asupra btrnului Paris tulburat, zdrentrosi,
urlnd, slbatici, cu mciuca ridicat, cu sulita n vnt ? Voiau sIrsitul
asupririlor, sIrsitul tiraniei, sIrsitul palosului, munc pentru om, nvttur
pentru copil, blndete social pentru Iemeie, libertate, egalitate, Iraternitate,
pine pentru toti, cunostinte pentru toti, preIacerea lumii n rai, progres. Si
cereau acest lucru sInt, bun, dulce progresul scosi din rbdri, l
cereau spimnttori, pe jumtate goi, cu mciuca n mn, urlnd. Da, erau
slbatici, dar erau slbaticii civilizatiei.
Proclamau cu Iurie dreptul. Voiau s sileasc neamul omenesc
s realizeze raiul, Iie chiar prin cutremur si spaim. Preau slbatici si
erau mntuitori. Cereau lumin si purtau masca noptii.
Fat-n Iat cu acesti oameni slbatici, o recunoastem, si
spimnttori chiar, dar slbatici si spimnttori pentru a cere binele, se
aIl alti oameni, zmbitori, plini de broderii, de aurrii, de panglici si
decoratii, cu ciorapi de mtase, cu pene albe, cu mnusi galbene, cu pan-
1
Preoteas din antichitate.
2
Poet latin (210169 .e.n.).
1
Care ddea darul de a proracl.
437
toIi de lac, care, rezemati de o mas de catiIea, alturi de un
cmin de marmur, struie cu gingsie s Iie pstrate trecutul, evul mediu,
dreptul divin, Ianatismul, ignoranta, sclavagismul, pedeapsa cu moartea,
rzboiul, oameni care gloriIic cu jumtate glas si cu politete sabia, rugul si
esaIodul. Ct despre noi, dac am Ii siliti s optm ntre barbarii
civilizatiei si civilizatii barbariei, am alege barbarii.
VI
ENJOLRAS SI LOCOTENENTII LUI
Cam prin vremea aceea, Enjolras Icu un Iel de recen-smnt
misterios, n vederea evenimentului care era pe cale de-a lua Iiint.
Erau toti la sIat n caIeneaua Musain.
Enjolras rosti,, presrndu-si cuvintele cu cteva metaIore pe
jumtate enigmatice, dar pline de tlc :
Se cuvine s stim n ce punct ne aIlm si pe cine ne putem
bizui. Dac vrem s avem lupttori, trebuie s ni-i Iacem. S avem cu ce
lovi. Asta nu ne poate strica. Cei care trec pe drum snt mai lesne luati
n coarne de boi, dac trece vreo turm pe acolo, dect dac nu trece. Hai s
ne numrm ! Cti sntem ? S nu am-nm treaba asta pe mine.
Revolutionarii trebuie s Iie totdeauna grbiti. Progresul n-are vreme de
pierdut. S ne temem de neprevzut. S nu ne lsm luati pe neasteptate.
Trebuie s controlm toate tighelele pe care le-am tras pn acum si s
vedem dac tin. Azi trebuie s cercetm toat treaba asta pn n adncul
ei. CourIeyrac, tu vezi de politehnicieni ! Azi, miercuri, e ziua lor liber.
Feuilly, tu vezi de cei de la Glaciere, nu-i asa ? CombeIerre mi-a Igduit s
se duc prin cartierul Picpus ; e acolo un minunat Iurnicar omenesc.
Bahorel va vizita cartierul Estrapade. Prouvaire, vezi c masonii s-au
domolit ! S ne aduci noutti despre loja din strada Grenelle Saint-Honore
! Joly se va duce la clinica lui
455
Dupuytren ' si va lua pulsul scolii de medicin. Bossuet are s
dea o rait la palatul de justitie ca s stea de vorb cu stagiarii. Eu m
nsrcinez cu Cougourde.
Uite c s-a pus totul la punct ! spuse CourIeyrac.
Nu.
Ce mai e ?
Un lucru Ioarte nsemnat.
Care anume ? ntreb CombeIerre.
Bariera Mine, rspunse Enjolras. Tcu o clip
adncit n gnduri, apoi rosti i ar : La bariera Mine snt
pietrari, pictori, lucrtori n atelierele de sculptur. E o
Iamilie entuziast, dar care se dezumIl repede. Nu stiu
ce se ntmpl cu ei de o bucat de vreme. Se gndesc
la altceva. Se sting. si pierd vremea jucnd domino. Ar
trebui acum, repede, s li se vorbeasc hotrt. Se ntl-
nesc la Richefeu. Pot Ii gsiti acolo ntre dousprezece
si unu la prnz. Trebuie s suIle cineva n cenusa aceea.
M bizuisem pentru treaba asta pe zpcitul de Marius,
care e el bun la ceva, dar care nu mai vine. mi trebuie
cineva pentru bariera Mine. Nu mai am pe nimeni.
Snt si eu aici, rosti Grantaire.
Tu?
Eu.
Tu s-i ndoctrinezi pe republicani ! Tu s ncl
zesti, n numele principiilor, inimile care s-au rcit !
De ce nu ?
Poti si tu s I i i bun la ceva ?
Am si eu, ntr-un chip nelmurit, ambitia asta,
spuse Grantaire.
Tu nu crezi n nimic.
Cred n tine.
Grantaire, vrei s-mi Iaci un serviciu ?
Oricare. Dac vrei, ti lustruiesc si ghetele.
Atunci nu te amesteca n treburile noastre. Bea-ti n
liniste absintul !
Enjolras, esti un nerecunosctor.
Esti tu omul care s-ar putea duce la bariera
Mine ? Ai Ii tu n stare de asa ceva ?
1
Celebru chirurg Irancez din prima .jumtate a secolului al
XlX-lea.
439
Snt n stare s cobor strada Gres, s strbat Piata
Saint-Michel, s-o iau pe strada Monsieur-le-Prince, s-o
apuc pe strada Vaugirard, s trec de Carmes, s-o cotesc
pe strada d'Assas, s ajung pe strada Cherche-Midi, s
las n urm consiliul de rzboi, s strbat strada
Vieilles-Tuileries, s trec bulevardul, s m ndrept pe
soseaua Mine, s trec de barier si s intru la Richefeu.
Snt n stare de asta. PantoIii mei snt n stare.
Ii cunosti pe cei de Ia Richefeu ?
Nu prea mult. Ne tutuim numai.
Ce-ai s le spui ?
Ei, pe dracu, am s le vorbesc despre Robespierre,
despre Danton, despre principii.
Tu ?
Eu. Snt un nedrepttit. Eu, cnd m pun pe treab,
snt grozav ! L-am citit pe Prudhomme, cunosc Contrac
tul social
1
, stiu pe din aIar Constitutia din anul I I
2
.
,Libertatea cetteanului se sIrseste acolo unde ncepe
libertatea altui cettean." Crezi c snt un dobitoc ? Am
acas ntr-un sertar un asignat
3
vechi. La naiba ! Drep
turile omului. Suveranitatea poporului. Snt chiar putin
hebertist
4
. Pot s trncnesc sase ore, cu ceasul n mn,
niste lucruri minunate.
Fii serios ! i spuse Enjolras.
Snt Iioros ! rspunse Grantaire.
1
Oper a lui Jean-Jacques Rousseau (1762), care
combtea ideea
reactionar a originii divine a monarhiei. Cartea preconiza monarhia
constitutional si justiIica revolutia burghez.
2
A Iost elaborat si votat de Conventiunea National n iunie
1793,
dup ce iacobinii au nlturat din adunare pe girondini, reprezentanti
ai intereselor marii burghezii. A Iost cea mai democratic din consti
tutiile Frantei : aIirma drepturile cettenilor la munc, asistent sl
nvttur, proclama ntietatea Adunrii Nationale Iat de guvern si
recunostea dreptul poporului la revolt n cazul clcrii Constitutiei
de ctre guvern. Aceast Constitutie n-a Iost ns aplicat din pricina
reactiunii termidoriene, care a readus la putere marea burghezie
(1794).
Bancnot emis n 1789, a crei valoare era garantat cu
bunurile nationale.
* Hebert, unul dintre conductorii iacobinilor de stnga n timpul
revolutiei burgheze din Franta, ziarist. Ghilotinat n 24 martie 1794. Dup
moartea lui, iacobinii de stnga si au luat numele de hebertisti.
440
Enjolras sttu pe gndur cteva ciipe si Icu un gest de om
care s-a hotrt.
Grantaire rosti el grav primesc s te pun la
ncercare. Te vei duce la bariera Mine.
Grantaire locuia ntr-o odaie mobilat, alturi de caIeneaua
Musain. Iesi si se ntoarse dup cinci minute. Se dusese acas ca s mbrace
o vest ca a lui Robes-pierre.
Rosu ! spuse el intrnd si uitndu-se tint Ia En
jolras. si aps pe piept reverurile stacojii ale vestei cu
o mn energic. Apoi se apropie de Enjolras si-i sopti
Ia ureche : Fii pe pace !
si nIund plria pe cap cu hotrre si plec.
Dup un sIert de ceas, odita din spatele caIenelei Musain era
pustie. Toti Prietenii A.B.C.-ului plecaser care ncotro, pe unde aveau
treab. Enjolras, care si luase pe seam Cougourde, iesi cel din urm.
Cei de la Cougourde din Aix care se aIlau la Paris se ntlneau
pe atunci n cmpia Issy, ntr-una din numeroasele cariere prsite de la
marginea aceea a Parisului.
Apropiindu-se de locul de ntlnire, .Enjolras trecu n revist
situatia. Gravitatea evenimentelor era limpede pentru el. Cnd Iaptele,
simptome ale unei boli sociale latente, se urnesc cu greutate, cea mai
mrunt ncurctur le poate opri si ncurca. Din acest Ienomen se nasc
prbusirile si renasterile. Enjolras ntrevedea sub vlurile ntunecate ale
viitorului o gean de lumin. Cine stie ? Poate c se apropia clipa. Ce
minunat priveliste : poporul restabilind dreptul ! Revolutia plin de
mretie punea din nou stpnire pe Franta, spunnd lumii : ,Urmarea pe
mine !" Enjolras era multumit. Cuptorul se ncingea. Chiar n clipa asta
avea oamenii lui hotrti n tot Parisul. Urmrea n mintea lui un Iel de
curent electric scprtor, care ddea Ioc pretutindeni, alctuit din elocventa
IilozoIic si ptrunztoare a lui CombeIerre, entuziasmul cosmopolit al lui
Feuilly, verva lui CourIey-rac, rsul lui Bahorel, melancolia lui Jean
Prouvaire, Stiinta lui Joly si sarcasmul lui Bossuet. Toti erau la
l
ucru.
Fr ndoial c rezultatul avea s Iie pe msura
441
acestei sIortri. Era bine. Apoi se gndi Ia Grantaire. ,Ia te uit
si zise el n-ar Ii un mare ocol s trec pe la bariera Mine. Dac m-as
duce pn la Rlcheeu ? S vd putin ce Iace Grantaire si unde a ajuns."
Cnd Enjolras intr n circiuma plin de Ium a lui RicheIeu,
clopotnita de la Vaugirard btea ora unu. mpinse usa, intr, ncrucisa
bratele lsnd usa s se nchid singur n spatele su si privi n sala
plin de mese, de oameni si de Ium.
In pcla aceea rsuna un glas ntrerupt cu vioiciune de un altul.
Grantaire vorbea cu un potrivnic. Era asezat n Iata altcuiva, la o mas de
marmur Sainte-Anne, presrat cu trte si piese de domino si btea cu
pumnul n mas. Iat ce auzi Enjolras :
Sase dublu.
Patru.
Porcule ! Eu nu mai am.
S-a isprvit cu tine. Doi.
Sase.
Trei.
Asul.
Eu asez.
Patru puncte.
Vai de tine 1
Joac !
Am Icut o mare greseal.
Bravo tie !
Cincisprezece.
nc sapte.
Adic am douzeci si doi. (Pierdut n visuri.)
Douzeci si doi !
Nu te asteptai la dubla de sase. Dac o puneam de
la nceput, se schimba tot jocul.
Doi.
As.
As ? Aha ! Ei, uite cinci !
Eu n-am.
Tu ai asezat, nu ?
Da.
Alb.
Ce noroc are ! Ah ! ai un noroc !
(Visare adnc.)
Doi!
As.
Nici cinci, nici as. Pcat de tine !
I
CARTEA A DO&A
EPONINE

CIMPUL CIOCIRLIEI
Marius Iusese de Iat la deznodmntul neasteptat al cursei pe
urmele creia l pusese pe Javert. Dar numai-dect dup ce Javert prsise
cldirea, ncrcndu-si prizonierii n trei trsuri, Marius se strecurase si
el aIar din cas. Era ora nou seara. Marius se duse la CourIeyrac.
CourIeyrac nu mai era pasnicul locuitor al Cartierului latin. Se mutase, ,din
motive politice", n strada Verrerie, unul dintre cartierele n care, pe vremea
aceea, si alesese rscoala cuibul. Marius i spuse lui CourIeyrac: ,Am
venit s dorm la tine". CourIeyrac scoase o saltea din cele dou de pe
patul I:i, o ntinse pe podea si spuse : ,PoItim".
A doua zi, la ora sapte dimineata, Marius se ntoarse la Iosta
lui locuint, plti chiria si tot ce-i datora doamnei Bougon, si ncarc ntr-
un crucior crtile, patul, masa, scrinul si cele dou scaune si plec Ir
s lase nici o adres, att de repede, nct atunci cnd veni Javert nainte de
prnz s-l ntrebe cte ceva despre ntmpl-rile din ajun o gsi numai pe
doamna Bougon, care i rspunse : ,S-a mutat!"
Doamna Bougon era convins c Marius Iusese putin complice
cu hotii prinsi peste noapte. ,Cine ar Ii crezut ? se vieta ea portreselor
din mahala. Un biat gingas, ca o Iat I"
Marius se hotrse din dou motive s se mute att de repede.
Primul era c se ngrozise de aceast cas n care vzuse de aproape si
cu toat respingtoarea si
444
hda ei ntruchipare acea pocitanie Social, mai spimn-ttoare
dect bogtasul ru : pe sracul ru. In al doilea rnd, nu voia s ia parte la
procesul care probabil avea s urmeze si s Iie nevoit s depun mrturie
mpotriva lui Thenardier.
Javert socoti c tnrul al crui nume nu-l mai tinea minte se
temuse si Iugise, sau poate nici nu se ntorsese acas n momentul n care i
se ntinsese cursa. Fcu cteva sIortri s-l gseasc, dar nu ddu de el.
Trecu o lun, apoi nc una. Marius locuia tot la CourIeyrac.
AIlase de la un avocat stagiar, un obisnuit al slii Pasilor Pierduti, c
Thenardier era la secret. In Iiecare luni, Marius ncredinta la greIa
nchisorii La Force cinci Iranci pentru Thenardier.
Cum n-avea bani, mprumuta cei cinci Iranci de la CourIeyrac.
mprumuta bani pentru prima oar n viata lui. Acesti cinci Iranci periodici
erau o tain de nedezlegat pentru CourIeyrac, care i ddea, si pentru
Thenardier, care i primea. ,La cine s-or Ii ducnd banii stia ?" se gndea
CourIeyrac. ,De unde mi-or Ii venind?" se ntreba Thenardier.
De altIel, Marius era amrt. Totul intrase din nou n ntuneric.
Nu mai vedea nimic naintea lui. Viata i se cuIundase iar n acea tain n
care rtcea pe dibuite. Revzuse o clip de aproape, n bezna asta, Iata pe
care o iubea, btrnul care prea a-i Ii tat, Iiintele necunoscute care erau
singurul lui tel si singura lui ndejde n aceast lume, si, n clipa n care
crezuse c le-a regsit, o adiere spulberase aceste umbre. Din lovitura cea
mai crncen nu tsnise nici o scnteie de certitudine si de adevr. Nu putea
Iace nici o presupunere. Nu cunostea nici mcar numele pe care crezuse
c-l stie. Fr ndoial c nu era Ursula. Ciocrlia era o porecl. Si ce
putea crede despre btrn ? Oare ntr-adevr se ascundea de politie ?
Marius si aduse aminte de lucrtorul cu prul alb pe care-l ntlnise pe
lng Domul Invalizilor. Acum i se prea cu putint ca acel muncitor si
domnul Leblanc s Ii e unul si aeelasi ins. Atunci se deghiza ? Omul acesta
avea trsturi eroice si trsturi ndoielnice.
445
De ce nu strigase dup ajutor ? De ce Iugise ? Era sau nu tatl
Ietei ? In sIrsit, era el ntr-adevr ornul pe care Thenardier crezuse c-l
recunoaste ? Thenardier se putuse nsela. Attea probleme Ir dezlegare !
Totusi, toate acestea nu umbreau Iarmecul ngeresc al Ietei din Luxem-bourg.
Ce dezndejde sIsietoare ! Marius purta o patim n inim, si ochii lui erau
plini de negura noptii. Era mpins, era atras si nu se putea clinti. Totul se
spulberase, aIar de dragoste. Dar pierduse instinctul si strIulgerrile
neprevzute ale iubirii. De obicei, Ilacra asta care ne arde ne si lumineaz
putin si arunc n jurul nostru cte o licrire binevenit. Marius nu mai
auzea sIaturile abia soptite ale dragostei. Nu-si spunea niciodat : ,Dac
m-as duce acolo ? Dac as ncerca asta ?" Cea pe care n-o mai putea numi
Ursula trebuia s se aIle pe undeva. Nici un semn nu-i arta ns lui Marius
ncotro s-si ndrepte cercetrile. Toat viata lui se rezuma acum la o
nesigurant absolut, ntr-o pcl de neptruns. Dorea necontenit s-o
revad, dar nu mai ndjduia.
Si, culmea, czuse din nou n mizerie. Si simtea aproape de el
respiratia nghetat, o simtea si n urma lui. Trecuse mult de cnd, n poIida
acestui zbucium, ncetase de a mai lucra si nimic nu e mai primejdios dect
ntreruperea muncii. Pierzi un obicei. Un obicei e usor de lepdat, dar greu
de reluat.
O Irm de visare e bun ca un narcotic n doz mic.
Adoarme Iebrele cteodat prea tari ale inteligentei care se Irmnt si d
nastere unui abur blajin si proaspt, care ndulceste contururile prea aspre
ale gn-dirii pure, umple golurile si intervalurile si netezeste ascutisurile
ideilor. Dar prea mult visare te cuIund si neac. Vai de gnditorul care se
las s cad ntreg din cugetare n visare ! si nchipuie c se va ridica
lesne si-si spune c e cam acelasi lucru. Greseal !
Gndirea e munca inteligentei, visarea e voluptatea ei. A
nlocui gndirea cu visarea nseamn a conIunda otrava cu hrana.
446
Ne aducem aminte c asa ncepuse Marius. Venise peste el si
patima, si-l cuIundase pn la urm n himere Ir tint si Ir temei. Nu
mai pleci de acas dect ca s te duci s visezi altundeva. Nastere lenes.
Adnc zbuciumat si nemiscat. Pe msur ce munca descrestea, cresteau
nevoile. Asta e o lege. Omul n stare de visare e risipitor si bleg. Spiritul
destins nu mai poate tine Irnele vietii. In Ielul acesta de a tri e si bine si
ru, pentru c, dac moliciunea e ru ndrumtoare, generozitatea e
sntoas si bun. Dar omul srac, generos si nobil care nu munceste e
pierdut. Izvoarele seac si nevoile izvorsc !
E un povrnis Ir crutare, pe care alunec si cei mai cinstiti, si
cei mai tari, si cei mai slabi sau mai viciosi.
El duce la una din dou : la sinucidere sau la crim.
Iesind mereu din cas ca s te duci s visezi, vine ziua n
care iesi ca s te duci s te arunci n ap.
Din prea mult visare ies oameni ca Escousse sau ca Lebras '.
Marius cobora acest povrnis cu pasi nceti, cu ochii atintiti
asupra celei pe care n-o mai vedea. Ceea ce scriem aici pare ciudat, dar e
totusi adevrat. Amintirea unei Iiinte disprute se aprinde n bezna inimii.
Cu ct a pierit mai mult, cu att strluceste mai tare. SuIletul dezndjduit si
ntunecat vede aceast lumin n zarea lui. E o stea a noptii dinuntru.
Marius nu se gndea dect la ea. Nu mai cugeta la altceva. Simtea
nelmurit c hainele lui cele vechi ajunseser de nepurtat si c cele noi
se nvechiser, c i se zdrentuiau cmsile, c i se tocea plria, c i se
rodeau ghetele, c i se irosea viata, si-si spunea : ,Dac as putea cel putin
s-o vd nainte de a muri !"
Un singur gnd i aducea alinare : c ea l iubise, c privirea ei
i-o spusese, c ea nu-i cunostea numele, dar i cunostea suIletul si c
poate acolo unde se aIla, oricare ar Ii Iost locul acela plin de tain, l
iubea nc.
1
Tineri scriitori Irancezi care s-au sinucis mpreun n 1832,
descurajat' de insuccesur unei tragedii compuse n colaborare.
447
Cine stie dac nu se gndea si ea la el asa cum se gndea el la ea
? Cteodat, n acele ceasuri nentelese prin care trece orice inim de
ndrgostit, n care n-ar avea dect pricini de durere si totusi se simte tresrind
de o bucurie nelmurit, si spunea : ,Gndurile ei m-au gsit !" Si pe urm
aduga : ,Poate c si gndurile mele ajung pn la ea !"
Iluziile astea, pe care peste o clip le alunga, izbuteau totusi s-i
lumineze suIletul cu o raz care semna uneori cu speranta. Din vreme n
vreme, mai ales n acel ceas al serii care i ntristeaz mai adnc pe
vistori, nota ntr-un caiet, pe care nu se mai aIla altceva, tot ce era mai
curat, mai impersonal, mai ideal din visurile cu care dragostea i umplea
mintea. Numea asta ,a-i scrie ei".
Nu trebuie s credem c-si pierduse mintile. Dimpotriv.
Pierduse capacitatea de a munci si de a se misca hotrt ctre o tint
anumit, dar era mai limpede si mai drept dect oricnd altdat. Marius
vedea sub o lumin clar si real, desi ciudat, tot ce se petrecea sub ochii
lui, chiar oamenii si Iaptele cele mai nensemnate. Spunea despre ei cuvntul
cel mai potrivit, cu un Iel de istovire nepreIcut si de dezinteresare
nevinovat. Judecata lui rmnea neprtinitoare, nencovoiat, dar era
aproape desprins de orice ndejde.
In starea asta de spirit nimic nu-i scpa, nimic nu-l nsela si
descoperea n Iiecare clip Iondul vietii, al umanittii si al destinului.
Fericit e chiar n mijlocul spaimelor cel cruia dumnezeu i-a dat un suIlet
vrednic de dragoste si de neIericire. Cel care n-a vzut lucrurile din lumea
asta si inima oamenilor sub aceast ndoit lumin n-a vzut nimic
adevrat si nu stie nimic.
SuIletul care iubeste si care suIer trieste o stare sublim.
Zilele se scurgeau si nu se tntmpla nimic nou. 1 se prea
numai c spatiul ntunecat pe care l mai avea de strbtut se micsora n
Iiecare clip. I se prea c a si nceput s zreasc deslusit marginea
prpastiei Ir
448
Iund. ,Cum si spunea el n-am s-o mai
vd de acum nainte ?"
Dup ce ai suit strada Saint-Jacques, ai lsat
deoparte bariera si ai mers o bucat de vreme la stnga pe
vechiul bulevard interior, ajungi n strada Snte, apoi la
Gla-ciere si cu putin nainte de a ajunge la prul
Gobelins dai de un Iel de cmp care e, n lungul si
monotonul bru de bulevarde ce ncing Parisul, singurul
loc n care Ruysdal' ar Ii Iost ispitit s se aseze.
E acolo acel nu stiu ce plin de gratie, un tpsan
verde strbtut de Iunii ntinse pe care se usuc niste
zdrente la vnt, o Ierm veche de zarzavagii, cldit din
timpul lui Ludovic al XHI-lea, cu un acoperis mare,
ciudat, strpuns de mansarde, cu gardurile drpnate, un
strop de ap ntre plopi, Iemei, rsete, voci. In zare,
Pantheonul, copacul Surdo-Mutilor, turnul negru al
mnstirii Val-de-Grce, ndesat, bizar, plin de haz, mret, si
n Iund de tot masa sever ptrat a turnurilor catedralei
Notre-Dame.
Pentru c acest loc merit s Iie vzut, nu vine
nimeni s-l vad. Abia de trec pe acolo, la cte un sIert de
ceas, o crut sau un harabagiu.
Odat, n plimbrile lui singuratice, Marius
ajunse pe locurile acestea, aproape de ap. In ziua aceea
se aIla pe bulevard un lucru rar, un trector. Marius,
miscat usor de Iarmecul aproape slbatic al locului, l
ntreb pe trector : ,Cum se numeste locul acesta ?"
Trectorul i rspunse : ,,E cmpul
Ciocrliei". Si adug : ,Aici a ucis-o Ulbach pe
pstorita din Ivry".
Dar dup cuvntul ,Ciocrlie", Marius nu mai
auzi nimic. Un cuvnt e destul ca s produc n starea de
visare o cristalizare subit. Toat gndirea se condenseaz
brusc n jurul unei idei si nu mai e n stare de alt per-
ceptie. Ciocrlia era numele care, n adncurile melancoliei
lui Marius, o nlocuise pe Ursula. ,Uite si spuse el,
cuIundat n starea aceea de uimire nuc, proprie
1
Pictor olandez din secolul al
XVII-lea. Peisajele sale reprezint n
general mori de vnt, canale si corbii,
diguri si poldere, toato sub un cer cenusiu.
H

29
Mizerabilii,
val. II
4
49
acestor tainice convorbiri cu tine nsuti sta e
cmpul ei ! Aici am s aIlu unde locuieste."
Un gnd lipsit de sens, dar nu i se putea mpotrivi.
Si veni n Iiecare zi n cmpul Ciocrliei.

II
CUM SE NASC
CRIMELE IN CLOACA
NCHISORILOR
Victoria lui Javert n
sandramaua Gorbeau pruse ntreag,
dar nu Iusese. In primul rnd, Javert
nu pusese mna pe prizonier, asa
cum tintise el. Ucisul care Iuge e
mai suspect dect ucigasul ; e de
presupus c acest personaj, care era
o prad att de pretioas pentru
tlhari, n-ar Ii Iost mai putin
pretioas pentru politie. In al doilea
rnd, Montparnasse i scpase lui
Javert. Trebuia s astepte un alt
prilej pentru a pune mna pe acest
,cavaler al diavolului". In adevr,
Montparnasse, cnd o ntlnise pe
Eponine, care sttea la pnd sub
copacii bulevardului, o luase cu el,
mai
bucuro
s s Iie
Nemori
n ' cu
Iata
dect
Schind
erhann
es cu
tatl. Ii
prinses
e bine.
Era
liber.
Pe
Eponin
e, ns,
Javert
o
nhtas
e din nou. Slab mngiere ! Eponine
se dusese dup Azelma la nchisoarea
Madelonnettes.
In sIrsit, pe drumul de
la sandramaua Gorbeau pn la
nchisoarea La Force, unul dintre
principalii arestati, Claquesous,
dispruse. Nu se stia cum se
ntmplase asta, agentii si sergentii
,nu pricepeau nimic", se preschim-
base n abur, alunecase din ctuse, se
strecurase pri n crpturile trsurii
care era hodorogit si Iugise ; nu se
putea spune altceva dect c atunci
cnd ajunser la nchisoare
Claquesous nu mai era. Nu putea Ii
la mijloc dect vrjitorie sau mna
politiei. Claquesous se topise oare
n ntuneric ca un Iulg de zpad n
ap ? Fusese o ntelegere ascuns
ntre el si agenti ? Omul acesta
1
Erou al unei idile de Florian (Estelle i Nemorin,
1788). NSmorin este luat aici drept tipul tnrului sentimental, n
contrast cu Schinderhannes, Iioros bandit german din vremea lui
Napoleon.
450
Icea parte oare n aceiasi timp din lumea tulbure a
1
Irdelegii si a legii ? Se aIl a totodat n miezul nelegiuirii si al
pedepsei ? SIinxul acesta avea labele dinainte nIundate n crim si pe
cele dinapoi n autoritate ? Javert nu nghitea astIel de amestecuri si s-
ar Ii zbrlit naintea unui asemenea trg. Brigada lui ns cuprindea si al ( i
inspectori, poate mai stiutori dect el n tainele preIecturii, cu toate c
erau sub ordinele lui, si Claquesous era un nelegiuit att de mare, net
putea Ii un agent Ioarte bun. Crdsia cu noaptea, care te poate Iace
nevzut, e un lucru prielnic pentru tlhari, dar si mai grozav pentru politie.
Exist smecheri din stia cu dou Iete. Orice ar Ii Iost la mijloc,
Claquesous Iu bun pierdut. Javert pru mai mult Iurios dect mirat.
Javert nu se prpdea cu Iirea c-l pierduse pe Marius,
,ntrul acela de avocat pe care pesemne l apucase Irica" si cruia i
uitase numele. De altIel, un avocat e usor de gsit. Dar cel putin era
avocat ?
ncepur cercetrile.
Judectorul de instructie crezuse c e bine s nu trimit la
secret pe unul din membrii bandei Patron-Minette, spernd c va
trncni. Era vorba de Brujon, omul cu chic din strada Petit-Banquier.
Era lsat liber n curtea Charlemagne, sub privirile necruttoare ale
supraveghetorilor.
Numele de Brujon este una dintre amintirile nchisorii La
Force. In curtea hd numit Btiment-NeuI', pe care administratia o
numeste curtea Saint-Bernard, iar hotii au, botezat-o Groapa Leilor, pe
zidul plin de jupuieli si de pecingine, care suie n stnga pn la nltimea
acoperisului, lng o poart veche de Iier ruginit, care duce la Iosta
capel a palatului ducal La Force, azi dormitor de tlhari, se vedea, pn
mai acum vreo doisprezece ani, un Iel de IortiIicatie cioplit grosolan cu
un cui n piatr si sub care se aIla semntura asta :
Cldirea Nou.

4
51
BRUJON. 1811
Acel Brujon din 1811 era tatl lui Brujon din 1832.
Fiul, cel care a Iost abia zrit n cursa din Casa Gor-beau, era
un vljgan Ioarte siret si Ioarte dibaci, cu toat nItisarea lui nuc si
plngreat. Judectorul de instructie i dduse drumul tocmai din pricin c
prea un nuc si de aceea l socoteau mai Iolositor n curtea Charlemagne
dect n celula secret.
Tlharii nu se astmpr cnd snt n minile justitiei. Nu se
sIiesc ei de atta lucru. Nimic nu te mpiedic s ncepi alt crim, cnd esti
arestat pentru crim. Snt ca artistii care au un tablou expus la salon si
lucreaz totusi n atelierul lor la o nou oper.
Brujon prea uluit de nchisoare. II vedeai cteodat stnd
ceasuri ntregi n curtea Charlemagne, n picioare, ling Ierestruica
buctriei, cu ochii atintiti, ca un dobitoc, asupra listei soioase de preturi a
cantinei, care ncepea cu : usturoi, 62 de centime si se ncheia cu : o
tigar, 5 centime. Sau tremura din zori pn seara, clntnea din dinti,
spunea c are Iriguri si se interesa dac era liber vreun pat din cele douzeci
si opt din sala celor bolnavi de Iriguri.
Si deodat, n a doua jumtate a lunii Iebruarie 1832, se aIl
c Brujon, adormitul sta, nsrcinase comisionarii nchisorii cu trei
comisioane diIerite, nu pe numele lui, ci pe numele a trei dintre tovarsii
lui, treab care l costase doi Iranci si cincizeci de bani, adic o cheltuial
urias, care atrase atentia brigadierului nchisorii.
Se Icur cercetri si, cnd se examina tariIul comisioanelor,
atrnat n vorbitorul detinutilor, se aIl c banii aceia Iuseser cheltuiti asa
: trei comisioane unul la Pantheon, 50 de bani ; unul la Val-de`Grce,
75 de bani; unul la bariera Grenelle, 1 Iranc si 25 de bani. Ultima era
suma cea mai ridicat de pe tariI. Ori tocmai la Pantheon, la Val-de-Grce
si la bariera Grenelle se aIlau locuintele celor trei haimanale temute la
mahala, Kruideniers zis si Bizzaro, Glorieux, ocnas liberat, si
452
Barre-Carrosse, asupra crora politia si ndrepta iar privirea,
datorit acestui Iapt. Se credea c si ei lucrau n legtur cu Patron-
Minette, banda din care Iuseser arestati doi seIi, Babet si Gueulemer. Se
bnui c ceea ce le trimisese Brujon, nu pe adresa casei lor, ci prin niste
insi care asteptau n strad, trebuie s Ii cuprins vreo stire privitoare la
punerea la cale a unui atac banditesc. Mai erau si alte indicii. Cele trei
haimanale Iur arestate si se crezu c s-a dat de urma uneltirii lui Brujon.
Cam peste o sptmn dup ce Iuseser luate aceste msuri,
ntr-o noapte, un supraveghetor de serviciu, care inspecta dormitorul de jos
din Btiment-NeuI, vzu, tocmai n clipa n care si punea jetonul n cutia
de jetoane supraveghetorii erau datori s pun din ceas n ceas cte un
jeton n cutiile tintuite pe usile dormitoarelor, ca s poat Ii controlati
dac si-au Icut datoria Ir gres vzu deci prin Ierestruica
dormitorului cum Brujon, asezat n capul oaselor n pat, scria ceva la lu-
mina opaitului din perete. Gardianul intr n dormitor, Brujon Iu bgat
pentru o lun la carcer, dar nimeni nu putu gsi ceea ce scrisese. Politia
nu aIl mai mult.
E sigur ns c a do:a zi ,un postalion" Iu aruncat din curtea
Charlemagne n Groapa Leilor, pe deasupra cldirii cu cinci etaje care
desprtea cele dou curti.
Detinutii numesc ,postalion" un cocolos de pine rotunjit cu
dibcie pe oare l trimiti ,n Irlanda", adic pe deasupra acoperisurilor
nchisorii, dintr-o curte n alta. Etimologia e urmtoarea : pe deasupra
Angliei, de la o tar la alta, ,n Irlanda" deci. Cocolosul acesta cade n
curte. Cel care d de el l desIace si gseste n el un bilet adresat unui
detinut din curte. Dac e gsit de un alt detinut, el d biletul celui cruia e
adresat. Dac l gseste un gardian sau unul dintre puscriasii vnduti n
tain, care n temnit snt numiti ,oi" si n ocne ,vulpi", biletul e dus la
cancelarie si predat 5oli(iei.
De data asta postalionul ajunse la (int, cu toale c cel cruia
i era adresat se aIl a n clipa aceea la se5a-

reu". Destinatarul era tocmai Babet, unul din cei patru capi ai
bandei Patron-Minette.
Postalionul cuprindea o hrtiut Icut sul pe care erau scrise
numai dou rnduri :
,Babet, s-ar putea da o lovitur n strada Plumet. Un grilaj n
Iata unei grdini."
Asta scrisese Brujon n noaptea aceea.
Cu toate c gardienii si gardiencele cutau si rscoleau peste tot,
Babet gsi mijlocul s trimit biletul de la nchisoarea La Force la
Salpetriere, la o ,bun prieten", care era nchis acolo. Fata aceasta
trimise biletul la rndul ei altei Iete, pe care o chema Magnon, si ea urmrit
de politie, dar nc n libertate. Aceast Magnon cu al crei nume
cititorul s-a mai ntlnit, avea anumite relatii cu Iamilia Thenardier, relatii
despre care vom vorbi mai trziu putea s se duc s-o vad pe Eponine
si s Iac legtura ntre Salpetriere si Madelonnettes.
Tocmai atunci Eponine si Azelma Iur eliberate, din lips de
dovezi mpotriva lor, la instructia procesului lui Thenardier.
Cnd Eponine iesi, Magnon, care pndea la poarta nchisorii
Madelonnettes, i ddu biletul lui Brujon ctre Babet si o nsrcina s
descurce ea treaba asta.
Eponine se duse n strada Plumet, gsi grilajul si grdina, se
uit la cas, spion, pndi, si peste cteva zile i duse lui Magnon, care
locuia n strada Clocheperce, un pesmete, pe care Magnon, la rndul ei, i-l
dete ibovnicei lui Babet, la Salpetriere. Un pesmete nseamn n simbolismul
ntunecat al nchisorilor : nu-i nimic de fcut.
Peste o sptmn, cnd Babet si Brujon se ncrucisar n curtea
nchisorii La Force, unul ducndu-se si cellalt venind de la ,instructie",
Brujon ntreb : ,Ce-i cu strada P. ?" ,Pesmete", rspunse Babet.
AstIel avorta aceast crim zmislit de Brujon n nchisoare.
Acest avort avu ns urmri cu totul strine de planul lui
Brujon. Le veti vedea.
Adesea, cnd crezi c legi un Ii r, nnozi altul.
454
III
MOS MABEUF ARE VEDENII
Marius nu se mai ducea nicieri, dar se mai ntlnea cteodat cu
mos MabeuI.
Pe cnd Marius cobora ncet acele trepte triste, ca niste trepte de
pivnit, ce duc n unghere ntunecoase de unde i auzi pe cei Iericiti
mergnd pe deasupra capului tu, domnul MabeuI cobora si el.
Flora din Cauteret: nu se mai vindea de loc. Experienta cu
indigoul nu izbutise n grdinita din strada Austerlitz, care era lipsit de
soare. Domnul MabeuI nu putea cultiva acolo dect unele plante rare, care
aveau nevoie de umezeal si de umbr. Totusi, nu descuraja. Obtinuse o
buctic de loc n Jardin des Plantes ', bine expus la soare, ca s Iac ,pe
socoteala lui" experiente cu indigoul. Pentru asta si pusese la Muntele de
pietate plcile de aram ale Florei lui. si redusese prnzul la dou ou,
dintre care i lsa unul slujnicei, pe care n-o mai pltise de un an si trei
luni. Adesea nu mai mnca dect la prnz. Nu mai rdea cu rsul lui
copilresc, se Icuse ursuz, nu mai primea musaIiri. Bine Icea Marius c
nu se mai gndea s vin pe la el. Cteodat, cnd b-trnul se ndrepta spre
Jardin des Plantes, se ntlnea cu Marius pe bulevard. Nu-si vorbeau, si
Iceau numai semn din cap, cu tristete. Srcia desIace legturile de priete-
nie. SIsietor lucru ! Doi prieteni de odinioar devin doi trectori.
Librarul Royol murise. Domnul MabeuI nu mai stia dect de
crtile lui, de grdina si de indigoul lui. Aceste trei lucruri ntruchipau
pentru el Iericirea, plcerea si ndejdea. Ii ajungeau pentru a tri. si
spunea : ,Cnd am s Iac bulgri albastri, am s Ii u bogat, am s-mi scot
plcile de aram de la Muntele de pietate, am s-mi Iac Flora celebr cu
smecherii, cu trboi si cu anunturi n ziare si am s-mi cumpr, stiu eu de
unde, un exemplar din Arta de a naviga a lui Pierre de Medine, cu gra-
' Grdina botanic si zoologic din Paris.
455
vuri, editia din 1559". Pn atunci, muncea toat ziua pe
stratul de indigo, si seara se ntorcea acas ca s-si stropeasc grdina si s
citeasc crti. Domnul MabeuI avea atunci aproape optzeci de ani.
Intr-o sear avu o vedenie ciudat.
Se ntorsese acas nc pe lumin. Mtusa Plutarque, care se
mbolnvea des, era n pat. Cinase un os pe care se mai gsea un pic de
carne si o bucat de pine, pe care le gsise pe masa din buctrie, si se
asezase pe un pietroi care tinea loc de banc n grdin.
Alturi de banca asta se nlta, ca n toate grdinile vechi, un
Iel de chiosc de brne si scnduri, drpnat de tot, cotet de iepuri jos si pod de
Iructe sus. In cotet nu erau iepuri, dar sus se aIlau cteva mere rmase de
ast-iarn.
Domnul MabeuI ncepuse s Irunzreasc si s citeasc, cu
ochelarii pe nas, dou crti care l pasionau, ba chiar l preocupau, lucru si
mai grav la vrsta lui. SIiala lui Iireasc l Icea s Iie oarecum superstitios.
Prima carte era Iaimosul tratat al presedintelui Delancre : Despre
nestatornicia diavolilor, cellalt era ceaslovul Iui Mutor de la Rubaudiere :
Despre diavoli; de la Jauvert i spiri-duii din Bievre. A doua carte l
interesa cu att mai mult r.u ct grdina lui Iusese vizitat, bntuit pe vremuri
de spiridusi. Amurgul ncepuse s albeasc vzduhul si s nnegreasc tot ce
e pe Iata pmntului. In vreme ce citea, domnul MabeuI privea pe deasupra
crtii la plantele lui si mai ales la un rododendron minunat, care era una din
mngierile lui. Trecuser patru zile de arsit, de vnt si de soare, Ir o
pictur de ploaie. Tulpinile se ncovoiau, bobocii se plecau, Irunzele
cdeau, toate aveau nevoie s Iie stropite. Mai ales rododendronul era trist.
Pentru mos MabeuI plantele au suIlet. Btrnul muncise toat ziua la rzorul
lui de indigo, era sIrsit de oboseal si cu toate astea se ridic, si puse
crtile pe banc si se duse cu pasi sovitori, Irnt n dou, la Intn. Cnd
puse ns mna pe lant, nu putu iniei mcar s-l trag destul ca s-l
desprind din cui. Atunci ridic o privire plin de spaim spre cerul care se
acoperea de stele.
Seara avea acea senintate care copleseste durerile
456
omului cu un Iel de bucurie trist, cu gust de vesnicie. Noaptea
Igduia s Iie tot att de uscat pe ct Iusese si ziua.
,Pretutindeni stele! gndi btrnul. Nici o urm de nor ! Nici
un strop de ap I"
Si capul lui, care se ridicase o clip, i czu iar n piept.
II mai nlt o dat ctre cer si sopti :
O lacrim de rou ! Putin mil !
Mai ncerc o dat s desprind lantul Intnii, dar nu izbuti.
In clipa aceea auzi o voce care rostea :
u Mos MabeuI, vrei s-ti stropesc eu grdina ?
n aceeasi clip auzi n tuIis un zgomot ca de slbticiune care
se strecoar si vzu iesind din desis un Iel de Iat lung si uscat, care se
nlt n Iata lui si-l privi cuteztor. Prea mai curnd o umbr care se nstea
n amurg dect o Iiint omeneasc.
nainte ca mos MabeuI, care se speria lesne si ncremenea usor,
s poat rosti o silab, Iptura aceea, care se misca n ntuneric cu o
repeziciune ciudat, desprinsese lantul, coborse si scosese gleata si umpluse
stropitoarea. Btrnul vedea artarea aceea, descult si cu o Iust
zdrentuit, alergnd printre straturi si mprtind viat n jurul ei. Fosnetul
stropitoarei peste Irunze umplu inima btrnului MabeuI de ncntare. I se prea
c acum rododendronul era Iericit.
Dup ce goli prima gleat, Iata mai scoase una, apoi o a treia.
Stropi toat grdina.
Asa cum mergea pe potecile pe care silueta ei prea neagr,
Iluturndu-si peste bratele osoase salul zdrentuit, semna cu un liliac.
Dup ce isprvi, mos MabeuI se apropie de ea cu lacrimile n
ochi si i puse mna pe Irunte.
Dumnezeu are s te binecuvnteze, spuse el. Esti un
nger, pentru c ai grij de Ilori.
Nu rspunse ea snt un diavol, dar putin
mi pas.
Btrnul, Ir s-i astepte si Ir s-i aud rspunsul, strig :
457
Ce pcat c snt att de nenorocit si de srac, c
nu pot s Iac nimic pentru dumneata !
Ba poti ceva, spuse ea.
Ce?

S-mi spui unde st domnul Marius.
Btrnul nu pricepu.
Care domn Marius ?
si ridic privirea tulbure si pru s caute ceva uitat.
Un domn tnr care venea aici pe vremuri.
Domnul MabeuI si rscolise amintirea.
A ! da ! strig el. Stiu ce vrei s spui. Stai putin !
Domnul Marius... baronul Marius Pontmercy, sigur ! Lo
cuieste... ba mu, nu mai locuieste... Uite c nu stiu. Vor
bind, se aplecase s ndrepte o ramur a rododendronului.
Stai c acum mi aduc aminte. Trece Ioarte des pe bule
vard si se ndreapt spre Glaciere. Pe strada Croulebarbe.
Spre cmpul Ciocrliei. Du-te pe acolo ! Nu e greu s-l
ntlnesti.
Cnd domnul MabeuI si ndrept spinarea, n Iata lui nu se
mai aIla nimeni. Fata pierise. Fr ndoial c i Iu putin Iric.
Zu, dac grdina n-ar Ii stropit, as crede c era
un duh.
Peste un ceas, dup ce se culc, si aduse iar aminte, si
adormind si spuse n acea clip tulbure, n care gndul la Iel cu pasrea
nzdrvan care se schimb n peste ca s strbat marea se schimb n
vis, ca s strbat somnul :
,Semna destul cu ceea ce povesteste Rubaudiere despre
spiridusi. O Ii Iost un spiridus ?"
IV
VEDENIA LUI MARIUS
Cteva zile dup vizita pe care ,un duh" i-o Icuse lui mos
MabeuI, ntr-o dimineat zi n care Marius mprumuta cinci Iranci de
la CourIeyrac pentru Thenar-
458
dier Marius bgase banii acestia n buzunar si, nainte de a
pleca la nchisoare, se dusese ,s se plimbe putin", cu ndejdea c la
ntoarcere avea s-i vin mai usor s lucreze. Totdeauna Icea la Iel. Cum se
destepta, se aseza n Iata unei crti sau a unei Ioi de hrtie, ca s Iac o
traducere. I se dduse s traduc n Irantuzeste o polemic celebr ntre
niste nemti, controversa dintre Gans si Savigny ~. II lua cnd pe Savigny,
cnd pe Gans, citea dou-trei rnduri, ncerca s scrie unul, nu putea, vedea
o stea ntre el si hrtie si se ridica de pe scaun spunnd :
Am s ies putin. S-mi Iac poIt de lucru.
Si se ducea pe cmpul Ciocrliei.
Aco'lo vedea mai mult dect oricnd steaua si mai put i n dect
oriunde pe Gans si Savigny.
Se ntorcea acas, ncerca s se aseze la lucru si nu izbutea. Nu
putea s nnoade nici unul din Iirele rupte n mintea lui. Atunci si spunea :
,Mine n-am s mai ies din cas. Dac ies, nu mai pot lucra." Dar iesea n
Iiecare zi.
Sttea mai mult pe cmpul Ciocrliei dect n casa lui CourIeyrac.
Adevrata lui adres era asta : Bulevardul Snte, la al saptelea copac dup
ce treci de strada Crou-lebarbe.
In dimineata aceea prsise al saptelea copac si se asezase pe
parapetul rului Gobelins. Soarele vesel strbtea Irunzisul proaspt, des si
luminos.
Se gndea la ,ea". Visarea lui, schimbat n mustrare, se
ntorcea asupra lui. Se gndea cu durere la lenea care l coplesea ca o
paralizie a suIletului si la bezna ce sporea n Iiecare clip n jurul lui, bezn
att de deas, nct nu se mai vedea soarele.
Nu mai avea nici mcar puterea de a Ii dezndjduit, cuprins
cum era de aceste grele gnduri nedeslusite care nu erau nici mcar un
monolog. Orice actiune se destr-mase n el. Cuprins de aceast
melancolie molesitoare,
'u Juristi germani din prima jumtate a secolului trecut. Cel de
al doilea reprezenta, n dreptul german, reactiunea Ieudal, combtut de
liberalul Gans. Teoriile retrograde ale lui Savigny au Iost denuntate 2ai
trziu si de Marx.

ptrundeau
aIar. Stn
spatele lu
malurile r
din Gobel
deasupra c
si ciripind
zgomotul l
de griji, al
parte, zgo
zgomotele
Icu s vis
sale triste,
care i se ad
recunoscu
care venise
Eponine, c
lui Thenard
mele. Luc
srac, dar
pe care s
putea Iac
ndoit, ctre lumin si ctre o cumplit mizerie. Era descult si n
zdrente, ca n ziua n care intrase cu atta hotrre n odaia l ui , dar
boarIele ei se mai nvechiser cu dou luni, gurile erau mai largi,
zdrentele si mai soioase. Avea aceeasi voce rgusit, aceeasi Irunte
ars de soare si ncretit, aceeasi privire cuteztoare, rtcit si
sovielnic. Mai mult dect altdat, chipul ei avea o expresie de
spaim si de jale pe care i-o dduse mizeria, i ar nchisoarea i-o
ntetise.
Prul i era pl i n de paie, nu ca al OIeliei, care a nne-
bunit pentru c s-a molipsit de nebunia lui Hamlet, ci pentru c
dormise n podul unui grajd.
Si cu toate acestea era Irumoas. O, tinerete, ce lu-
ceaIr esti !
Se oprise n Iata lui Marius, cu obrazul ei palid luminat
de putin bucurie, de ceva care semna a zmbet.
poate vor
rosti ea n
dreptate
bulevardul
cutat ! Da
la zdup ! C
drumul !
nimic si c
ce Iac. m
460
mai lipseau dou luni. O, cum te-am mai cutat ! De sase
sptmni. Va s zic nu mai stai acolo.
Nu, zise Marius.
Aha, pricep. Din pricina trebii leia. Trboaiele
astea snt nesuIerite. Te-ai mutat. Ia te uit ! De ce porti
o plrie asa de veche ? Un tnr ca dumneata trebuie s
aib haine Irumoase. Stii, domnule Marius, mos MabeuI
ti spune baronul Marius si nu mai stiu cum. Nu-i asa c
nu esti barcn ? Baronii snt hodorogi, se duc la Luxem-
bourg n Iata castelului, unde e soarele mai tare, si citesc
Cotidianul de un ban. Am dus eu odat o scrisoare la un
baron care arta asa. Avea peste o sut de ani. Ia spune,
unde locuiesti acum ?
Marius nu rspunse.
Ah urm ea ti-e cmasa putin rupt. Trebuie
s ti-o cos. Apoi se ntunec treptat si adug : Parc
nu ti-ar prea bine c m vezi.
Marius tcea. Fata tcu si ea o clip, apoi vorbi din nou :
Ei, dac as vrea, te-as Iace eu s arti multumit.
Cum ? ntreb Marius. Ce vrei s spui dumneata ?
Ah, pe vremuri mi spuneai tu I
Ei ! ce vrei tu s spui ?
Ea si musc buzele ; prea c sovie, ca si cum n ea s-ar Ii
dat o lupt. In sIrsit, se hotr:
Hai, mi-e totuna ! Pari trist si eu vreau s Iii mul
tumit. Fgduieste-mi numai c ai s rzi. Vreau s te
vd c rzi si c spui : ,Bun ! E strasnic !" Bietul domn
Marius ! Tii minte, mi-ai spus c ai s-mi dai tot ce-oi
vrea...
Da ! Hai, vorbeste !
Ea l privi tint n ochi si spuse :
Am adresa.
Marius se nglbeni. Tot sngele i se adun n inim.
Ce adres ?
Adresa pe care mi-ai cerut-o. Si adug, ca si cum
i-ar Ii venit greu s spun : Adresa... stii doar !
Da... ngn Marius.
A domnisoarei...
461
Cnd rosti acest cuvnt, suspin din adnc. Marius sri de pe
parapetul pe care sttea si o lu de mini cu aprindere.
Da ? Hai ! Du-m acolo ! Spune-mi! Cere-mi tot ce
vrei ! Unde st ?
Vino cu mine ! rspunse ea. Nu stiu bine strada si
numrul. E departe de aici, dar stiu bine casa si am s
te duc.
Fata si trase mna si vorbi mai departe, cu un glas care ar Ii
pus pe gnduri un observator, dar care nici mu-I atinse pe Marius, beat si
uluit de Iericire :
Ah ! Ce multumit esti !
O umbr trecu peste Iruntea Iui Marius. O apuc pe Eponine de
brat.
Jur-mi un lucru !
S jur ? rosti ea. Ce nseamn asta ? Ia te uit,
vrei s jur ?
Si rse.
Taic-tu ! Fgduieste-mi, Eponine, jur-mi ca n-ai
s spui adresa asta tatlui tu !
Ea se ntoarse uimit ctre el.
Eponine ! Cum de stii c m cheam Eponine ?
Fgduieste-mi ce te-am rugat !
Dar ea prea c nu-l aude.
Ce drgut ! Mi-ai spus Eponine !
Marius o apuc de amndou bratele.

Rspunde-mi odat, pentru dumnezeu ! Ascult,
jur-mi c n-ai s spui tatlui tu adresa pe care o stii !
Tatii ? rosti ea. A, da, tata I Fii linistit ! E la se
cret. Ce-mi pasa mie de tata ?
Dar nu-mi Igduiesti ? strig Marius.
Ah ! las-m izbucni ea n rs ce m scuturi
asa ? Bine, bine, ti Igduiesc. Ti-o jur ! Ce-mi pas
mie ? N-am s-i spun tatii adresa. E bine ? Asta vrei ?
Si nimnui.
Nimnui.
Acum rosti Marius du-m acolo !
Numaidect ?
Numaidect.
462
Vino ! Ah, ce Iericit e ! sopti ea.
Fata se opri dup ctiva pasi.
Domnule Marius, mergi prea aproape de mine.
Las-m s merg nainte si vino n urma mea, ca si cum
nu m-ai cunoaste. Un domn ca dumneata nu trebuie s
Iie vzut cu o Iemeie ca mine.
Nici o limb din lume n-ar putea spune cte cuprindea cuvntul
,Iemeie" rostit de aceast Ietit.
Fata mai Icu zece pasi si se opri iar. Marius o ajunse din urm.
Ea i vorbi piezis, Ir s se ntoarc spre el :
Da stii c mi-ai Igduit ceva ?
Marius se scotoci n buzunar. Nu avea dect cei cinci Iranci
sorti(i lui Thenardier. Ii puse n mna Eponinei.
Ea rsIir degetele, ls banul s cad si spuse mo-hort :
Nu vreau banii dumitale !
CARTEA A TREIA
CASA DIN STRADA PLUMET
CASA TAINELOR
Ctre jumtatea veacului trecut, un presedinte al parlamentului
din Paris, care avea o iubit si o ascundea pentru c n epoca aceea
nobilii si artau iubitele, iar burghezii si le ascundeau i cldi ,,o
csut" n cartierul Saint-Germain, n strada pustie Blomet, numit azi
strada Plumet, nu departe de locul numit atunci Lupta animalelor.
Casa aceasta era alctuit dintr-un pavilion cu un singur cat :
dou odi la parter, dou la etaj, o buctrie jos, un salonas sus, un pod
sub acoperis si o grdin mare n Iata casei, nchis spre strad cu un
grilaj. Gradina avea aproape un pogon. Numai att puteau vedea trectorii ;
dar n dosul casei se mai aIla o curte mic, si n Iundul curtii o csut
scund cu dou odi deasupra unei pivnite, care putea la nevoie s serveasc
de ascunztoare unei doici si unui copil. Csuta asta comunica pe din
dos, printr-o poart ascuns care se deschidea numai dac i stiai secretul,
cu o potec lung, ngust, pietruit, cotit, Ir acoperis, strecurat ntre
dou ziduri nalte, ascuns cu miestrie, pierdut ntre gardurile grdinilor
si zarzavageriilor crora le ddea ocol ca s ajung la alt poart tainic,
la o deprtare de o jumtate de kilometru de acolo, aproape n alt
mahala, la captul singuratic al strzii Babylone.
Domnul presedinte intra pe acolo, asa nct chiar cei care l-ar
Ii spionat si urmrit si si-ar Ii dat seama c se ducea n tain, n Iiecare zi,
undeva, tot n-ar Ii putut
-l04
bnui c a te duce n strada Babylone nseamn a te duce n
strada Blomet. Magistratul dibaci stiuse s cumpere cteva bucti de
pmnt ca s-si croiasc drumul acesta pe locul lui, pe p anuntul lui
propriu, Ir s poat Ii controlat de nimeni. Mai trziu vnduse parcele
mici din pmntul care mrginea poteca, pentru grdini si zarzavaturi ;
proprietarii acestor parcele credeau c au, de o parte si de alta, n Iata
lor, un zid desprtitor si nici nu bnuiau existenta acestei panglici lungi
pietruite, care serpuia ntre cele dou ziduri, printre straturi si livezi.
Numai psrelele vedeau ciudtenia asta. Sigur c pitu-licele si pitigoii
din veacul trecut trncniser destul pe socoteala domnului presedinte.
Pavilionul, zidit din piatr n stil Mansart', cu peretii cptusiti
cu lemn si mobilat n stil Watteau
z
, ncrcat pe dinuntru, sobru pe din
aIar, nconjurat de trei straturi de Ilori, avea ceva discret, cochet si
solemn, asa cum i st bine unui capriciu de dragoste si de
magistratur.
Aceast cas si acea potec, care azi au pierit, existau nc
acum cincisprezece ani. In '93, un cldrar cumprase casa ca s-o
drme, dar nu putu s-o plteasc n ntregime, si natiunea l declar n
stare de Ialiment, asa c pn la urm casa l-a drmat pe cldrar. De
atunci, cldirea rmase nelocui' si ncepu s se drapene ncet, ca orice
locuint creia prezenta omului nu-i mai d viat.
Rmsese mobilat cu vechile ei mobile, era mereu de vnzare
sau de nchiriat, si cele zece-dousprezece persoane care trec pe an pe
strada Plumet citeau lucrul acesta pe un anunt nglbenit si sters,
agtat de grilaj nc din anul 1810.
1
Stilul clasic Irancez n arhitectur, cel al Palatului
Invalizilor din
Paris si al Palatului regal din Versailles, construite n a doua jum
tate a secolului al XVII-lea de Jules Hardouin-Mansart. Se caracteriza
printr-o ornamentare mprumutat arhitecturii gjreco-romane si printr-o
nItisare monumental, dar rece.
2
Pictorul Irancez Watteau (secolul al XVIII-Iea) a creat un
stil ori
ginal : pnzele sale nItiseaz, ntr-o atmosIer conventional de vis,
galanteria aristocratiei Irndave a vremii, ocupat cu baluri si serbri
cmpenesti.

Ctre sIrsitul restauratiei aceiasi trectori puteau s vad c
anuntul pierise, ba chiar c obloanele etajului erau deschise. Casa era, n
adevr, ocupat. La Ierestre se aIlau ,perdelute", semn c acolo era o
Iemeie.
In luna octombrie 1829, un brbat care nu mai era tnr
venise si nchiriase casa asa cum era, mpreun cu csuta din Iund si cu lunga
crare care ajungea n strada Babylone. Dresese si broastele secrete ale
celor dou porti ale crrii. Casa, cum am mai spus, mai era nc mobilat
cu vechile mobile ale presedintelui. Noul chirias Icuse cteva reparatii,
umpluse cteva lipsuri, pietruise curtea pe unde erau stirbituri, schimbase
podelele de crmid, pusese trepte la scar, scnduri la parchet si geamuri
la Ierestre, si se mutase acolo cu o Iat tnr si o servitoare n vrst, pe
tcute, ca un om care n-ar intra, ci s-ar strecura n casa lui. Vecinii nu se
pornir pe br-Ieal, pentru c nu existau vecini.
Chiriasul acesta sters era Jean Valjean, Iata era Co-sette.
Slujnica se numea Toussaint, o Iat pe care Jean Valjean o scpase de
spital si de mizerie, si care era btrn, provincial si blbit, trei nsusiri
care l hotrser pe Jean Valjean s-o ia cu el. nchiriase casa sub numele de
domnul Fauchelevent, rentier. Cititorul Ir ndoial c l-a recunoscut pe
Jean Valjean n tot ce s-a povestit mai sus, mai repede chiar dect
Thenardier.
De ce prsise Jean Valjean mnstirea Petit-Picpus ? Ce se
petrecuse ?
Nu se petrecuse nimic.
Cititorul si aduce aminte c Jean Valjean era Iericit la
mnstire, att de Iericit nct constiinta lui ncepuse s se tulbure. O vedea
pe Cosette zilnic, simtea cum paternitatea se naste si creste n el din ce n
ce mai mult, o ocrotea pe Iat cu tot suIletul lui, si spunea c e a lui, c
nimic nu va putea s i-o ia, c va dura asa n vesnicie, c, Ir ndoial,
ea se va clugri pentru c n Iiecare zi era mpins cu blndete ctre asta,
c mnstirea va rmne, si pentru ea, si pentru el, ntregul uni-
466
vers, c el va mbtrni acolo, iar ea va creste, c ea va
mbtrni, iar el va muri, si c, n sIrsit, ndejde ncn-ttoare, nu mai
era cu putint nici o desprtire. Gndind asa, ncepu s aib totusi unele
ndoieli. Se ntreba dac toat Iericirea asta era n adevr a lui, dac nu
era alctuit din Iericirea altuia, din Iericirea acestui copil pe care el,
om btrn, i-o conIisca, i-o Iura. Oare nu era asta un Iurt ? si spunea c
Iata avea dreptul s cunoasc viata nainte de a renunta la ea, c a-i
reteza dinainte si Ir a-i cere prerea toate bucuriile, sub cuvnt c
vrei s-o scutesti de toate ncercrile, a te Iolosi de nestiinta ei si de
izolarea n care tria, ca s Iaci s se nasc n ea o vocatie artiIicial,
nsemna s schimbi natura unei Ipturi pmntesti si s-l minti pe
dumnezeu. Cine stie dac ntr-o zi Cosette nu-l va ur, cnd si va da
seama de toate astea si-i va prea ru c e clugrit. Ultimul gnd,
aproape egoist si mai putin eroic dect celelalte, i era nesuIerit. Se
hotr s prseasc mnstirea.
Se hotr. si ddu seama cu prere de ru c trebuia. Piedici
nu existau. Cei cinci ani petrecuti ntre zidurile mnstirii, dispruti
pentru lumea din aIar, i nimiciser sau risipiser toate temerile. Putea s
se ntoarc linistit printre oameni. Imbtrnise si toate se schimbaser.
Cine-l va mai recunoaste acum ? Si chiar dac ar Ii altIel, primejdie nu era
dect pentru el, si n-avea dreptul s osndeasc pe Cosette la clugrie
pentru c el Iusese condamnat la ocn. De altIel, ce nseamn primejdia
n Iata datoriei ? Si, n sIrsit, nimic nu-l mpiedica s Iie prudent si s-si
ia toate msurile de prevedere. Educatia Cosettei era aproape sIrsit si
ntreag.
Dup ce se hotr, astept prilejul, care se ivi si el. Btrnul
Fauchelevent muri.
Jean Valjean ceru audient la maica staret si-i spuse c
prin moartea Iratelui lui cptase o mic mostenire care i ngduia s
triasc pe viitor Ir s mai' mun-
30*
ceasca s ca prsea slujba la mnstire si-si lua si Iata. Dar
cum Cosette nu rmnea s se clugreasc acolo, nu era drept s Ii Iost
educat pe degeaba si o ruga supus pe maica staret s primeasc pentru
comunitate suma de cinci mii de Iranci pentru cei cinci ani petrecuti acolo de
ea.
Asa iesi Jean Valjean din mnstirea nchinarea Vesnic.
Cnd plec, si lu singur sub brat cuIrasul cel mic, a crui
cheie o purta ntotdeauna la el; nu vru s-l ncredinteze hamalului.
CuIrasul sta destepta curiozitatea Cosettei, pentru c rspndea o
mireasm tare.
De cuIrasul acesta nu se mai desprti niciodat. II pstra
ntotdeauna n odaia lui. Cnd se muta, era primul si cteodat singurul
lucru pe care-l lua cu el. Cosette rdea, botezase cuIrasul ,nedesprtitul", si
spunea c e geloas pe el.
Jean Valjean nu iesi ns n lume Ir o team adnc.
Descoperi casa din strada Plumet si se cuibri n ea. Acum era
n stpnirea numelui Ultime Fauchelevent.
In acelasi timp, mai nchirie dou apartamente la Paris, ca s
atrag mai putin atentia dect dac ar Ii stat ntr-un singur cartier, ca s
poat lipsi la nevoie cnd l-ar Ii apucat nelinistea si, n sIrsit, ca s nu se
mai aIle n ncurctura n care Iusese n acea noapte n care i scpase lui
Javert ca prin minune. Aceste dou locuinte erau prpdite, srccioase, n
dou mahalele Ioarte deprtate una de alta, una pe strada Ouest, alta pe strada
Homme-Arme.
Se ducea din cnd n cnd s locuiasc mpreun cu Cosette o
lun, sase sptmni, cnd n una, cnd n cealalt, Ir s-o ia si pe Toussaint
cu ei. La nevoie, cerea serviciile portarului si se ddea drept un rentier din
apropierea Parisului, care avea si o cas de popas n oras. Acest om de o
mare virtute avea trei locuinte n Paris, ca s scape de politie.
463
II
JEAN VALJEAN IN GARDA NATIONALA
La drept vorbind, viata lui se desIsura n strada Plumet si
si-o rnduise asa :
Cosette locuia n pavilion mpreun cu slujnica. Avea dormitorul
cel mare cu peretii pictati, salonasul mpodobit cu zugrveli aurite, salonul
presedintelui, mobilat cu tapiterii si Iotolii uriase. Avea grdina. Jean
Valjean pusese n odaia Cosettei un pat cu baldachin de damasc vechi n trei
culori, un covor persan, vechi, Irumos, cumprat n strada Figuier-Saint-Paul
de la btrna Gaucher, si, ca s ndulceasc severitatea acestor vechituri
mrete, semnase acest amestec cu toate mobilele mici, vesele si gratioase
ale Ietelor tinere : o etajer, o bibliotec, crti legate si aurite, hrtie de
scris, o map, o mas de lucru ncrustat cu sideI, o cutie de lucru de argint
aurit, o toalet de portelan japonez. La Ierestrele primului cat pusese
draperii lungi de damasc rosu brodat cu trei culori, ca si baldachinul
patului. La parter, perdele brodate. In timpul iernii csuta Cosettei era
nclzit toat. El locuia n csuta portarului, din Iundul curtii. Avea o
saltea pus pe un pat de chingi, o mas de lemn dat la rindea, dou scaune
de paie, o can de ap de Iaiant, cteva crti pe o polit, scumpul lui
cuIras ntr-un colt si niciodat Ioc. Lua masa cu Cosette si totdeauna se
aIla pe mas o pine neagr pentru el. Cnd o tocmise pe Toussaint, i
spusese : ,Domnisoara e stpna casei". ,Si dumneata, domnule ?" ntrebase
Toussaint :l:it. E: snt mai mult dect stpnul, eu snt tatl."
Cosette nvtase gospodria la mnstire si ea tinea socotelile
cheltuielilor lor Ioarte modeste. In Iiecare zi Jean Valjean o lua pe Cosette
de brat si o scotea la plimbare. O ducea n Luxembourg, pe alei le cele mai
putin umblate, si n toate duminicile la liturghie la Saint-Jacques-du-Haut-Pas,
pentru c era Ioarte departe. Mahalaua era Ioarte srac, el ddea mult de
poman si toti nenorocitii l nconjurau la biseric ; asa se Icuse
469
c primise scrisoarea lui Thenardier : ,Domnului prea-milostiv
de la biserica Saint-acques-du-Haut-Pas." O ducea bucuros pe Cosette la
sraci si la bolnavi. Nici un strin nu intra n casa din strada Plumet.
Toussaint Icea trguielile, Jean Valjean se ducea s-si umple singur gleata
la o gur de ap din apropiere, de pe bulevard. Lemnele si vinul se puneau
ntr-un Iel de hrub, jumtate sub pmnt, cu peretii interiori de sttnc,
alturi de poarta dinspre strada Babylone, care i servise odinioar de grot
domnului presedinte, pentru c pe vremea ,nebuniilor" si a ,csutelor"
1
nu
se putea dragoste Ir grot.
In poarta secret din strada Babylone se aIla o cutie pentru
gazete si scrisori. Dar cum cei trei locuitori ai pavilionului din strada
Plumet nu primeau nici ziare, nici scrisori, cutia, pe vremuri mijlocitoarea
si duhovnicul unui magistrat-Iante, nu mai Iolosea dect la primirea avizurilor
perceptorului si a ordinelor de chemare la gard. Pentru c domnul
Fauchelevent, rentier, Icea parte din garda national. Nu putuse scpa de
reteaua deas a recensmntului din 1831. InIormatiile municipale luate n
acea epoc se opriser n Iata mnstirii Petit-Picpus, nor sInt si de
neptruns, din care Jean Valjean iesise cucernic n ochii primriei si prin
urmare vrednic de a Iace parte din gard.
De trei-patru ori pe an, Jean Valjean si mbrca uniIorma si
Icea de straj, de altIel, cu plcere. Era pentru el o deghizare corect, care
l amesteca cu toat lumea, dar l lsa singuratic. Jean Valjean mplinise
saizeci de ani, vrst la care ar Ii putut Ii scutit legal, dar nu prea mai
btrn de cincizeci. De altIel, nu avea nici o poIt s se sustrag ordinelor
sergentului-major si s-i Iac necazuri contelui de Lobau
2
. Nu avea stare
civil, si
1
Folies ei petites maisons csute de tar cldite de
aristocratii
din timpul ultimilor Ludovici, nainte de revolutie, pentru petreceri.
2
Georges Mouton, maresal-conte de Lobau, :n:l din
generalii lui
Napoleon I, deveniti colaboratori ai lui Ludovic-Filip. Sub monarhia
din iulie a detinut un comandament superior n garda national, pa
vza burgheziei n contra muncitorimii pariziene, si a organizat nnb:-
sirea insurectiei populare din iunie 1832, evocat de Victor Hugo.
470
ascundea numele, si ascundea identitatea, si ascundea virsta,
ascundea tot. Dar, cum am mai spus-o, Icea parte cu bunvoint din garda
national. Nu avea alt ambitie dect s semene cu oricare alt
contribuabil. Omul acesta avea un ideal : s Iie suIleteste un nger si ntre
oameni un burghez oarecare.
S notm totusi un amnunt. Cnd iesea la plimbare cu
Cosette, Jean Valjean se mbrca asa cum am vzut si prea un oIiter la
pensie. Cnd iesea singur, mai totdeauna seara, purta o hain si niste
pantaloni de lucrtor si-si trgea sapca pn peste ochi. Era la mijloc pre-
vedere sau umilint ? Amndou deodat. Cosette era deprins cu latura
enigmatic a vietii ei si nici nu mai bga de seam ciudteniile tatlui
su. Toussaint l iubea si-l respecta pe Jean Valjean, si tot ce Icea el i se
prea bine. Intr-o zi, mcelarul, care-l zrise pe Jean Valjean, i spuse : ,E
un caraghios !" Ea i rspunse : ,E un sI-sInt !"
Si Jean Valjean, si Cosette, si Toussaint intrau si ieseau
totdeauna prin poarta din strada Babylone. Era greu s ghicesti c locuiau
n strada Plumet dac nu-i zreai prin grilajul grdinii. Grilajul acesta era
vesnic nchis. Jean Valjean nu ngrijea grdina, anume ca s nu atrag
atentia.
Poate c aici se nsela.
III
FOLIIS AC FRONDIBUS '
Grdina asta, lsat n paragin de aproape o jumtate de
veac, era neobisnuit si Iermectoare. Acum patruzeci de ani trectorii se
opreau n strad ca s-o priveasc, Ir s bnuiasc tainele care se
ascundeau sub desisurile ei verzi si proaspete. Vistorii din acea vreme si
lsau privirea si gndul s ptrund cu ndrz-
1
Printre Ioi si Irunze (n original n limba latin).
471
neal printre gratiile strvechi de Iier ale portii nchise cu
lact, rsucit, strmb, prins ntre doi stlpi de piatr, verzi de muschi,
ncoronat n chip ciudat cu un Ironton de arabescuri nedeslusite.
Intr-un colt se aIla o banc de piatr, pe alocuri cteva statui
cuprinse de mucegai, cteva bolti prginite care putrezeau lng zid. Nu mai
erau alei si straturi. Pretutindeni, blrii. Se sIrsise cu grdinritul si se
rentorsese natura. Buruienile npdeau peste tot, bucurie nemrginit
pentru o biat palm de pmnt. Mixandrele nIlorite erau o srbtoare. In
grdina asta nimic nu oprea n loc strdania sInt a lucrurilor ctre viat.
Cresterea paradisiac era la ea acas. Copacii se aplecaser spre mrcini,
mrcinii se ridicaser spre copaci, plantele se ctraser, ramurile se
nclinaser, tot ceea ce se trste pe pmnt se ntlnise cu ceea ce creste n
aer ; ceea ce Ilutur n vnt se aplecase spre ceea ce serpuie n muschi.
Trunchiurile, ramurile, Irunzele, Iibrele, tuIele, crceii, curpenii, spinii se
mpletiser, amestecati, cununati, contopiti. Vegetatia, ntr-o mbrtisare
strns si adnc, celebrase si mplinise acolo, sub ochiul multumit al
creatorului, pe ntinderea aceea de aproape un pogon, misterul sInt al
Irtiei, simbol al Irtiei omenesti. Grdina nu mai era o grdin, era un
desis urias, adic ceva de neptruns ca o pdure, populat ca un oras,
Iremttor ca un cuib, umbros ca o catedral, nmiresmat ca un buchet,
singuratic ca un mormnt, viu ca multimea.
In Floreal' tuIisul acesta urias, slobod n dosul grilajului, ntre
cele patru ziduri ale lui, intra n Irmn-tarea ascuns a germinatiei
universale, tresrea la rsritul soarelui aproape ca o vietate care aspir
eIluviile dragostei cosmice si simte cum se urc si clocoteste seva primverii ;
si scutur n vnt coama verde, minunat, semnnd pe pmntul jilav, pe
statuile roase, pe terasa nruit a pavilionului si pn si pe pavajul strzii
pustii
1
Luna a opta (de la 20 aprilie la 19 mai) n calendarul
republican.
472
stele de Ilori, perle de rou, rodnicie, Irumusete, viat,
bucurie, miresme.
In miezul zilei se ascundeau n el mii de Iluturi albi, si
privelistea acestui vrtej de Iulgi n umbr, a acestei zpezi vii a verii era
dumnezeiasc. Acolo, n umbra vesel a verdetii, o multime de voci
nevinovate i vorbeau suIletului n soapt si tot ce uita s spun ciripitul n-
tregea zumzetul. Seara, un abur de visare se desprindea din grdin si o
nvluia. O acoperea un giulgiu de ceat, o tristete calm, cereasc. Mirosul
mbttor al capri-Ioiului si al volburei se nlta de pretutindeni, ca o
otrav dulce si ptrunztoare. Se auzea ultima chemare a scortrelului si a
codobaturii, care adormeau n rmuris. Se simtea intimitatea sInt dintre
pasre si copac. Ziua, aripile nveselesc Irunzele, noaptea, Irunzele ocrotesc
aripile.
Iarna desisul era negru, ud, zbrlit, tremurtor si lsa putin s
se zreasc casa. n locul Ilorilor pe ramuri si al stropilor de rou pe Ilori,
se vedeau panglicile de argint ale melcilor Ir cas pe covorul rece si des al
fr:nzelor galbene. Dar, oricum, sub orice nItisare, n orice anotimp,
primvara, iarna, vara, toamna, ungherul acesta era plin de melancolie,
contemplatie, singurtate, libertate, absenta omului, prezenta Iui
dumnezeu. Vechiul gard de Iier ruginit prea c spune : ,Grdina asta e
a mea".
Strzile Parisului n zadar o nconjurau, palatele minunate si
clasice din strada Varennes n zadar erau la doi pasi, Domul Invalizilor
alturi, Camera deputatilor nu prea departe ; trsurile de gal de pe strada
Bour-gogne si de pe strada Saint-Dominique n zadar se plimbau luxoase, n
vecintate, omnibusele galbene, caIenii, albe, rosii n zadar se ncrucisau
mult si bine la rscrucea apropiat pustiul domnea n strada Plumet.
Moartea Iostilor proprietari, o revolutie care trecuse, prbusirea vechilor
averi, delsarea, uitarea, patruzeci de ani de prsire si de pustietate
Iuseser de ajuns pentru a aduce din nou n acest loc norocos Ieriga, cucuta,
lu-mnrica, coada soricelului, degetarita, ierburile nalte,
473
plantele mari, crete, cu Irunze late, de pnz, de un verde-deschis,
soprlcle, crbusii, gzele nelinistite si iuti ; pentru a scoate din adncurile
pmntului, ntre aceste patru ziduri, nu stiu ce mretie slbatic si apriga,
si pentru ca natura, care rstoarn planurile mrunte ale omului si se
rspndeste ntotdeauna ntreag acolo unde biruieste, n Iurnic si n vultur,
s se dezlntuie n grdinita asta din Paris, cu tot atta putere si mretie ca
ntr-o pdure virgin din Lumea Nou.
Nimic nu e nensemnat. Oricine se Ias ptruns de inIluenta
adnc a naturii o stie. Cu toate c IilozoIiei nu i-e dat nici o multumire
absolut, c nu poate mrgini cauza asa cum nu poate limita eIectul,
vistorul cade totusi n extazuri nemrginite din pricina acestor descoperiri
de Iorte care ajung la unitate.
Totul lucreaz la tot.
Algebra se aplic la nori ; iradiatiile stelelor i snt de Iolos
trandaIirului. Nici un gnditor n-ar ndrzni s spun c mireasma rsurii e
de prisos constelatiilor. Cine poate calcula traiectoria unei molecule ? Stim
noi dac plsmuirea lumilor nu e determinat de cderea Iirelor de nisip ?
Cine cunoaste Iluxul si reIluxul reciproc al inIinitului mare si al inIinitului
mic, rsunetul cauzelor n abisul Iiintei si noianului creatiunii ? Si un
vierme are importanta lui. Ceea ce e mare e mic, ceea ce e mic e mare. In
necesitate totul e n echilibru. Inspimnt-toare viziune pentru spirit ! Intre
Iiinte si lucruri exist relatii care tin de miracol. Nu te poti pierde n acest tot
nemrginit care porneste de la soare si ajunge la gz. Avem nevoie unii de
altii. Lumina nu duce n azur miresmele pmntesti Ir s stie ce Iace cu
ele. Noaptea mparte esente stelare Ilorilor adormite. Toate psrile care
zboar au legat de gherute Iirul inIinitului. Germinatia se complic cu
nasterea unui meteor si lovitura de cioc a rndunicii care sparge oul ; ea
determin n acelasi timp nasterea unei rime si venirea pe lume a lui Socrate.
Microscopul ncepe acolo unde sIrseste telescopul. Care din
dou vede mai departe ? Alegeti! Mucegaiul e
474
o pleiad de Ilori. O nebuloas e un Iurnicar de stele. In
problemele spiritului, ca si n Ienomenele materiei, acelasi amestec tulbure,
chiar mai grozav. Elementele si principiile se amestec, se contopesc, se
cunun, se nmultesc unele prin altele, ca s mping lumea material si
lumea moral spre aceeasi lumin. Fenomenul e vesnic aplecat asupra lui
nsusi. In vastele schimbri cosmice viata universal circul pretutindeni n
cantitti necunoscute, rostogolind totul n misterul nevzut al eIluviilor,
Iolosind tot, nepierznd visul nici unui somn, semnnd ici o mic vietate,
Irimitnd acolo un astru, oscilnd si serpuind, Icnd din lumin o putere si
din gndire un element, risipit si indivizibil, dizolvnd tot, aIar de acest
punct geometric : eul ; aducnd totul la suIletul-atom, nIlorind totul n
dumnezeu, mpletind toate activittile, de la cea mai nalt pn la cea mai
nensemnat, n obscuritatea unui mecanism ametitor, le-gnd zborul unei
gze de miscarea pmntului, sub-ordonnd cine stie ? poate c numai
prin identitatea legii evolutia cometei pe Iirmament rotirii inIuzorului ntr-
o pictur de ap. Masin alctuit din spirit. Angrenaj urias, al crui prim
motor e musculita si ultim roat e zodiacul !
IV
GRATIILE SE SCHIMBA
Prea c grdina aceasta, creat odinioar ca s ascund taine
deocheate, se schimbase si devenise potrivit pentru a ascunde taine Ir de
prihan. Nu mai avea nici bolti de verdeat, nici pajisti, nici umbrare, nici
grote. Avea o minunat ntunecime despletit, care cdea ca un val de
pretutindeni. Paphos ' se Icuse rai . Un Iel de remuscare nsntosise
ascunzisul acesta. Aceast buchetier si oIerea Ilorile suIletului. Aceast
grdin
1
Oras din Cipru, celebru In ,antichitate pentru cultul lui
V5:i, zeita iubirii.
475
cochet, pe vremuri compromis, reintrase n Ieciorie si pudoare.
Un presedinte asistat de im grdinar, un omulet care credea c-l continu
pe Lamoignon si alt omulet care credea c-l continu pe Lendtre ' o
schimonosiser, o tunseser, o suciser, o mpopotonaser, o pregtiser
pentru galanterie ; natura si-o luase napoi, o umpluse de umbr, o
rnduise pentru dragoste.
In singurtatea aceasta se aIla si o inim care era n asteptare.
Dragostea n-avea dect s se arate. Se aIla acolo un templu de verdeat, de
ierburi, de muschi, de suspine, de psrele, de ntunecimi moi, de ramuri
cltinate si un suIlet alctuit din blndete, din credint, din nevinovtie, din
ndejde, din aspiratii si iluzii.
Cnd Cosette iesise din mnstire era nc o copil. Trecuse
putin peste paisprezece ani si era la ,vrsta ingrat". Am mai spus-o; n
aIar de ochi, prea mai curnd urt dect drgut. Nu avea nici o trstur
urt, dar era stnace, slab, sIioas si cuteztoare n acelasi timp, n
sIrsit, o Ietit mricic.
Educatia ei era sIrsit. Adic o nvtaser religia, mai cu seama
cucernicia. Apoi ,istoria", adic ceea ce se numea asa la mnstire,
geograIia, gramatica, partici-piile, regii Frantei, putin muzic, s
deseneze un chip etc, dar despre celelalte lucruri nu stia nimic, ceea ce era
un Iarmec si o primejdie. SuIletul unei Iete tinere nu trebuie lsat nestiutor.
Mai trziu se nasc n el imagini prea vii si prea neasteptate, ca ntr-o odaie
ntunecoas. El trebuie s Iie luminat pe ncetul, cu discretie, mai curnd cu
reIlexul realittii dect cu strlucirea ei direct si tare. Penumbr util,
gingas dar sever, care risipeste temerile copilresti si mpiedic prbusirile.
Numai instinctul matern, intuitie minunat n care intr amintirile Iecioarei
si experienta Iemeii, stie cum si cu ce mijloace s alunge treptat aceast
penumbr. Nimic nu nlocuieste acest instinct. Toate clugritele din lume
1
Guillaume de Lamoignon a Iost, sub Ludovic al XlV-Iea, prim-
presedinte al parlamentului din Paris, curtea de justitie cea mai nalt a
regatului. Arhitectul peisagist LenItlre a desenat, ntre altele, planul parcului
castelului din Versailles,
475
nu Iac cit o mam cnd e vorba de cluzirea suIletului unei Iete
tinere.
Cosette n-avusese mam. N-avusese deet multe mame, la plural.
Iar Jean Valjean, putea el s aib orict dragoste si orict grij,
nu era dect un om btrn care nu stia nimic.
Si ct stiint trebuie ca s poti lupta mpotriva acestei mari nestiinte
care se numeste nevinovtie, n opera de educatie, n ndeletnicirea asta grea
care e pregtirea Iemeii pentru viat !
Mnstirea pregteste o Iat pentru patim mai mult dect orice pe
lume. Ea sileste gndurile s se ntoarc spre necunoscut. Inima adunat n ea
nssi se adnceste, neputndu-se revrsa, nici cheltui ; de aci pornesc viziunile,
presupunerile, bnuielile, romanele schitate, aventurile dorite, plsmuirile,
cldirile ridicate n ntregime n bezna luntric, unghere ntunecate si tainice n
care patimile si gsesc numaidect cuib, de cum au putut trece dincolo de
gratii. Mnstirea e o apsare care ar trebui s dureze toat viata ca s poat
nvinge inima omeneasc.
Iesind din mnstire, Cosette nu putea da de nimic mai gingas si
mai primejdios dect casa din strada Plumet. Era o continuare a singurttii,
mbinat cu nceputul liberttii. O grdin nchis, dar o natur puternic,
bogat, voluptuoas si miresmat. Aceleasi vise ca Ia mnstire, dar
posibilitatea de a zri brbati tineri. Tot gratii, dar nspre strad.
Si cu toate astea, o mai spunem o dat, cnd Cosette ajunse aici era
nc un copil. Jean Valjean i drui grdina asta prsit. ,F ce vrei cu ea 1"
i spunea el. Cosette se bucura. Rscolea toate tuIisurile si toate pietrele, ca s
caute gze. Asteptnd s viseze, se juca. Ii plcea grdina din pricina gngniilor
care Iurnicau n iarb, sub picioarele ei, asteptnd s-o iubeasc pentru stelele pe
care avea s le vad printre ramuri, deasupra capului.
477
Sl apoi l iubea pe taic-su, adic pe Jean Vaijeari, din tot
suIletul, cu o patim naiv, Iilial, care Icea ca btrinul s-i Iie un tovars
dorit si Iermector. Ne aducem aminte c domnul Madeleine citea mult.
Jean Valjean continuase. Ajunsese s vorbeasc Irumos. Avea bogtia
tainic si elocventa unei inteligente umile si adevrate, care s-a cultivat
singur. Ii rmsese doar atta asprime ct era nevoie ca s nu Ii e de o
buntate nesrat. Era un spirit aspru si o inim blajin. Cnd se plimbau
singuri prin Luxembourg, i lmurea ndelung toate lucrurile, aducndu-si
aminte tot ce citise, tot ce suIerise. Cosette l asculta si ochii ei rtceau
pierduti.
Gndurile Cosettei se multumeau cu acest om simplu, asa cum
jocurile ei se multumeau cu grdina asta slbatic. Dup ce alergase destul
dup Iluturi, venea la el abia rsuIlnd si-i spunea : ,Vai, ct am Iugit!" El o
sruta pe Irunte.
Cosette l adora. Se tinea toat ziua de el. Fericirea era acolo
unde era Jean Valjean. Pentru c Jean Valjean nu locuia nici n pavilion,
nici n grdin, ei i plcea mai mult n curtea pietruit din dosul casei
dect ntre Ilori, n odita cu scaune de paie dect n marele salon tapisat,
plin de Iotolii moi. Jean Valjean i spunea cte-odat, zmbind, Iericit c
Iusese deranjat : ,Dar du-te la tine acas ! Las-m putin singur !"
Ea l mustra drgstos, cu mustrri din acelea att de
nduiostoare cnd pornesc de la o Ii i c :
Tat, mi-e Irig la dumneata. De ce nu pui aici un
covor si o sob ?
Fetit drag, pe lume snt attia oameni care me
rit mai mult dect mine si n-au nici mcar un acoperis
deasupra capului !
Atunci eu de ce am Ioc si tot ce trebuie ?
Pentru c esti Iemeie si copil.
Ei si ? Brbatilor trebuie s le Iie Irig si s-o duc
prost ?
Unora dintre ei.
Bine, atunci arn s vin aici att de des, nct va
trebui s Iaci Ioc.
478
Si-i mai spunea :
Tat, de ce mnnci pline att de rea ?
Uite-asa, Ietito !
Atunci, dac mnnci dumneata, am s mnnc si eu.
Si Jean Valjean mnca pine alb, ca s nu mnnce
Cosette pine neagr.
Cosette si aducea aminte Ioarte tulbure de copilria ei. Se ruga
seara si dimineata pentru mama ei, pe care n-o cunoscuse. Sotii Thenardier
i rmseser n minte ca dou Mde artri de vis. si aducea aminte c
Iusese ,,ntr-o zi, noaptea", s aduc ap dintr-o pdure. Credea c asta se
petrecuse Ioarte departe de Paris. I se prea c-si ncepuse viata n Iundul
unei prpstii si c Jean Valjean o scosese din ea. Copilria ei i prea un
timp n care Iusese nconjurat de urechelnite, de pianjeni si de serpi. Seara,
cnd se gndea la toate astea nainte de-a adormi, cum nu prea era sigur c
Jean Valjean i era tat, si nchipuia c suIletul maic-si trecuse n omul
acesta si venise s triasc lng ea.
Cnd Jean Valjean se odihnea, ea si lipea obrazul de capul lui
alb si lcrima ncet, spunndu-si : ,Omul acesta e poate mama mea !"
Cosette, orict ar Ii de ciudat s-o spunem, n nevinovtia ei de
Iat crescut la mnstire (virginitatea, de altIel, nu poate ntelege n nici
un chip maternitatea), ncepuse s cread c poate nici n-avusese mam.
Nici nu cunostea numele acestei mame. Jean Valjean tcea de cte ori l
ntreba cum o chemase pe mama ei. Dac I ntreba de dou ori, zmbea. O
dat Iata strui, zmbetul se sIrsi ntr-o lacrim.
Tcerea lui Jean Valjean o cuIund n ntuneric pe Fantine.
O Icea din prudenj ? Din respect ? Din teama de a ncredinta
acest nume unei amintiri strine ?
Ct timp Cosette Iusese mic, Jean Valjean i vorbise bucuros
despre maic-sa. Cnd crescu, i Iu peste puteri. I se prea c nu mai avea
curajul. Din pricina Cosettei ? Din pricina Fantinei ? Simtea o team
pioas la gndul c ar putea s strecoare umbra aceasta n gndurile Co-
479
settei si s amestece moarta, ca pe un al treilea, n soarta lor. Cu
cit i era mai sInt aceast umbr, cu att i era mai Irica de ea. Se gndea
la Fantine si se simtea coplesit de tcere. Zrea parc n ntuneric ceva
care semna cu un deget ridicat la buze. Toat pudoarea pe care o avusese
Fantine si care n timpul vietii o prsise cu violent se ntorsese oare dup
moarte s-o nvluie, s vegheze, rzvrtit asupra linistii acestei moarte si s-o
pzeasc aprig n mormntul ei ? Ii simtea oare si Jean Valjean apsarea Ir
s-si dea seama ? Noi, care credem n moarte, mu sntem dintre cei care
nltura aceast explicatie plin de taine. De aici venea imposibilitatea de a
rosti acest nume, Fantine, chiar pentru Cosette. Intr-o zi Cosette spuse :
Tat, ast-noapte am vzut-o pe mama n vis. Avea
dou aripi mari. In viat mama trebuie s Ii Iost aproape
o sInt.
Prin suIIint, rspunse Jean Valjean.
De altIel, Jean Valjean era Iericit.
Cnd Cosette iesea cu el, se rezema de bratul lui mndr,
Iericit, cu inima plin de pace. Jean Valjean simtea c se topeste de bucurie
n Iata acestor dovezi de dragoste care l cuprindea numai pe el si care nu
mai avea nevoie de altceva. Bietul om tresrea, npdit de o Iericire
ngereasc. si spunea, mbtat, c va tine asa toat viata. Se gndea c nu
suIerise destul ca s merite o Iericire att de minunat si-i multumea lui
dumnezeu n adncul suIletului c ngduise s Iie iubit asa, el, pctosul,
de aceast Iptur nevinovat.
TRANDAFIRUL ISI DA SEAMA CE E O ARMA DE LUPTA
Intr-o zi Cosette se uit din ntmplare n oglind si-si spuse :
,Ia te uit !" I se prea c e aproape Irumoas. Se tulbur n chip ciudat.
Pn atunci nu se gndise niciodat la chipul ei. Se vedea n oglind, dar nu
se privea.
'180
I se spusese adesea c e urt. Numai Jean Valjean zicea ncetisor
: ,Ba nu 1 Nu !" Oricum, Cosette se socotise totdeauna urt si crescuse cu
ideea asta, cu resemnarea usuratic a copilriei. Si iat c deodat oglinda
i spunea ca si Jean Valjean : ,Ba nu !" Nu putu dormi noaptea. ,Dac as
Ii Irumoas ? se gndea ea. Ce nostim ar Ii s Iiu Irumoas I" si aducea
aminte de unele dintre colegele ei, despre a cror Irumusete se vorbea n
mnstire, si-si spunea : ,Cum ? As Ii si eu ca domnisoara cutare !"
A doua zi se privi iar, nu din ntmplare, si se ndoi : ,Unde-mi
erau mintile ? Nu, snt urt !" Dormise prost, avea cearcne la ochi si era
palid. Nu se bucurase prea mult n ajun, ond se crezuse Irumoas, dar se
ntrista acum, cnd nu mai putea crede. Nu se mai privi de loc, si timp de
cincisprezece zile ncerc s se pieptene cu spatele la oglind.
Seara, dup cin, broda de obicei n jalon sau cosea la vreun
lucru asa cum nvtase la mnstire, si Jean Valjean citea lng ea. O dat
ridic ochii de pe lucru si o surprinse tare mult nelinistea cu care o
privea tatl ei.
Alt dat, pe strad, i se pru c cineva pe care nu-I vedea
spusese n spatele ei : ,Frumusic Iemeie, dar prost mbrcat". ,Ei se
gndise ea nu-i vorba de mine, eu snt bine mbrcat si urt." Purta pe
atunci plrie de plus si rochie de ln.
Intr-o zi, n sIrsit, pe cnd se aIla n grdin, o auzi pe btrna
Toussaint spunnd : ,Domnule, ati bgat de seam ce Irumoas se Iace
domnisoara ?" Cosette nu auzi ce rspunsese taic-su, dar cuvintele
btrnei o zguduir. Fugi din grdin, se sui n odaia ei, alerg la oglind,
dup ce nu se mai privise de trei luni, si scoase un strigt. Rmsese uluit
de ea nssi.
Era Irumoas si gingas. Nu se putea retine s nu Iie de
prerea Iui Toussaint si a oglinzii. Trupul i se mpli-n
;
se, pielea i se albise,
prul cptase luciu, o strlucire necunoscut se aprinsese n ochii ei albastri...
Constiinta Irumusetii sale i apru ntreag ntr-o clip, ca o lumin
31 - Mizerabilii", voi. II 481
mare care se revars. Ceilal(i si dduser seama, Tous-saint o
spusese ; Ir ndoial c trectorul se reIerise la ea. Cobor iar n grdin,
crezndu-se regin, prn-du-i-se c psrile cnta cu toate c era iarn, c
cerul era aurit, c soarele strlucea n copaci, Ilorile n tuIisuri. Era tulburat,
nebun, pierdut ntr-o ncntare Ir margini.
Jean Valjean simtea si el o strngere de inim adnc si
nelmurit.
In adevr, contempla si el, cu spaim, de ctva timp, Irumusetea asta
care se ivea tot mai strlucitoare pe chipul dulce al Cosettei. Zoni zmbitoare
pentru toti, triste pentru el.
Cosette se Icuse Irumoas cu mult nainte de a-si da seama. Dar
lumina asta neasteptat, care se nlta ncet si nvluia treptat ntreaga Iptur
a Ietei, rnise nc din prima zi pleoapele ntunecate ale lui Jean Valjean. Simti
c se petrece o schimbare n viata lui Iericit, att de Iericit, nct se temea s
se urneasc din loc, ca s nu strice aceast Iericire. Omul acesta, care trecuse
prin toate suIerintele, care sngera nc zdrobit de destinul sau, care Iusese
aproape ru si ajunsese aproape sInt, care, dup ce trse lantul n ocn, tra
acum lantul nevzut dar apstor al unei ticlosii nedeslusite, omul acesta, pe
care legea l urmrea 'nc si care putea n Iiecare clip s Iie prins si azvrlit
din umbra virtutii lui n lumina crud a dispretului public, omul acesta primea
tot, ierta tot, ngduia tot, binecuvnta tot, ndura tot si nu cerea providentei,
oamenilor, legii, societtii, naturii, lumii dect un singur lucru : dragostea
Cosettei !
S-l iubeasc mereu ! Dumnezeu s nu mpiedice suIletul acestui
copil s vin ctre el, s rmn al lui. In dragostea Cosettei gsea vindecare,
odihn, pace, multumire, rsplat si triumI. Era iubit de Cosette si-i era de ajuns,
nu cerea mai mult. Dac ar Ii Iost ntrebat : ,Mai vrei ceva ?" ar Ii rspuns :
N:". Dac dumnezeu i-ar Ii spus; ,Vrei cerul ?" ar Ii rspuns : M-ay simti
n pagub".
-l82
Tot ceea ce atingea, Iie si la supraIat, aceast stare de lucruri l
Icea s tremure, ca un nceput de schimbare. Nu stiuse niciodat bine ce
nseamn Irumusetea unei Iemei. Pricepea din instinct c trebuie s Iie ceva
grozav.
Privea spimntat, din adncurile urteniei lui, ale btrnetii, ale
neIericirii, ale singurttii silite, ale umilintei lui, spre aceast Irumusete care
crestea lng el din ce n ce mai Irumoas si biruitoare, pe Iruntea nevinovat si
de temut a Ietei.
si spunea : ,,E att de Irumoas ! Ce-am s m Iac ?"
In asta se cuprindea toat deosebirea ntre dragostea lui si
dragostea unei mame. O mam ar Ii vzut cu bucurie ceea ce el vedea cu
spaim.
Primele simptome se ivir Ir ntrziere.
A doua zi dup ce Cosette si spusese : ,Fr ndoial c snt
Irumoas" ncepu s se gndeasc la mbrcminte, si aduse aminte de
cuvintele trectorului : ,Frumoas, dar prost mbrcat" glas de oracol care
trecuse pe lng ea si se stinsese, dup ce lsase n inima ei unul dintre cei doi
germeni care umplu mai trziu ntreaga Iiint a Iemeii : cochetria. Cellalt e
dragostea.
In clipa n care se stiu Irumoas, suIletul de Iemeie se destept
n ea. ncepu s urasc rochia de ln si s se rusineze de plria de plus. Taic-
su nu-i reIuzase niciodat nimic. nvt numaidect toat arta unei plrii, a
unei rochii, a mntlutei, a pantoIilor, a mnecu-telor, a stoIei care se potriveste,
a culorii care st bine, aceast art care Iace din Iemeia pari:ian ceva att de
Iermector, att de adnc si de primejdios. Expresia ,e o Iemeie mbttoare" a
Iost nscocit pentru pari-zience.
In mai putin de o lun, micuta Cosette ajunse, n pustiul din
strada Babylone, nu numai una din Iemeile cele mai drgute, ceea ce nu e
putin, ci dintre cele mai bine mbrcate din Paris, ceea ce e mult mai mult. Ar Ii
vrut s-l mai ntlneasc pe trectorul acela, ca s vad ce avea s mai spun,
ca ,s-i arate ea lui" ! Adevrul

e c era ncnttoare n totul si stia s deosebeasc de minune o
plrie de la G6rard de o plrie de la Herbaut.
Jean Valjean privea cu spaim dezastrul sta. El, care simtea c
nu poate dect s se trasc, cel mult sa mearg, vedea cum i cresc aripi
Cosettei.
De altIel, o Iemeie care s-ar Ii uitat putin la mbrcmintea
Cosettei si-ar Ii dat seama c n-are mam. Cosette nu lua n seam
anumite conventii stabilite. O mam, de pild, i-ar Ii spus c o Iat tnr
nu se mbrac n damasc.
Prima dat cnd Cosette iesi n rochie, cu pelerin de damasc
negru si cu plrie de crep alb, l lu de brat pe Jean Valjean vesel,
luminoas, mbujorat, mndr, strlucitoare si-l ntreb : ,Tat, cum ti par
asa ?" Jean Valjean rspunse cu un glas care prea amar de invidie :
,ncnttoare !" La plimbare se purt ca de obicei. Cnd se ntoarser acas,
o ntreb pe Cosette :
N-ai s-ti mai pui niciodat rochia si plria... stii
tu care ?
Asta se petrecea n odaia Cosettei. Cosette se ntoarse spre
cuierul din dulap, de care si agtase boarIele ei de scoal.
Zdrentele astea ? ! Tat, ce vrei s mai Iac cu ele ?
Nu, nu mai pun grozviile astea. Cu tichia asta pe cap
parc snt o nebun !
Jean Valjean oIt adnc.
Din clipa aceea bg de seam c aceeasi Cosette, care altdat
cerea totdeauna s rmn acas, spunnd: ,Tat, m simt mai bine aici
cu tine", acum voia mereu s ias la plimbare. ,La ce Ioloseste s ai o
mutr drgut si o mbrcminte ncnttoare dac nu le arti nimnui ?"
Mai bg de seam c pe Cosette n-o mai trgea inima s
vin n curticica din spatele casei. Acum sttea mai mult n grdin si se
plimba bucuros n Iata grilajului. Jean Valjean, posac, nici nu clca n
grdin. Rmsese n curtea din Iund, ca si dinele curtii.
Cosette, de cnd stia c e Irumoas, pierdu gratia pe care o
avea pe cnd n-o bnuia nc. E o gratie Ierme-
484
ctoare, pentru c Irumusetea ntrit de nevinovtie e Ir
cusur si nimic nu e mai gingas dect o Iiint nevinovat si strlucitoare care
pseste tinn.d n mn cheia unui rai, Ir s-o stie. Dar gratia nevinovat pe
care o pierdu Iu nlocuit de un Iarmec gnditor si grav. ntreaga ei
Iptur, ptruns de bucuriile tineretii, de nevinovtie si de Irumusete,
rspndea o minunat melancolie.
In epoca aceea o vzu din nou Marius n Luxembourg, dup o
absent de sase luni.
VI
BTLIA NCEPE
Cosette, n umbra n care tria, era sortit, ca si Marius, s se
aprind. Destinul, cu rbdarea sa tainic si de nenlturat, apropia una de
alta aceste dou Ipturi ncrcate si dornice de Iurtunile clocotitoare ale
patimii ; aceste dou suIlete care purtau dragoste asa cum doi nori poart
trsnetul si care trebuiau s se ntlneasc si s se contopeasc ntr-o
privire, ca norii ntr-un Iulger.
In romanele de dragoste s-a vorbit att de mult despre privire,
nct a ajuns s Iie dispretuit. Azi abia mai ndrznesti s spui c doi
oameni s-au iubit pentru c s-au privit. Si totusi asa se iubesc oamenii, si
numai asa. Ce rmne nu e dect ceea ce rmne. Nimic nu e mai adevrat
dect ciocnirea dintre dou suIlete cnd schimb aceast scnteie.
In clipa n care Cosette, Ir s-si dea seama, i arunc lui
Marius acea privire care l tulbur adnc, el nu bnui c si privirea lui o
tulburase pe Cosette.
Ii Icuse si el acelasi ru si acelasi bine.
Ea l privea de mult si l cerceta, asa cum vd si cerceteaz
Ietele, uitndu-se n alt parte. Marius o gsea nc pe Cosette urt, pe
cnd Cosette l si socotea pe Marius Irumos. Dar, pentru c n-o l:a n
seam, biatul aresta i era indiIerent. Totusi, nu se putu opri s nu-si
4S5
spun c avea pr Irumos, ochi Irumosi, dinti Irumosi, un glas
Irumos cnd l auzea vorbind cu colegii lui, c se tinea prost cnd umbla
dac e vorba s-i gsesti neaprat un cusur totusi cu o anumit
gratie, care era numai a lui, c nu prea prost, c toat Iptura lui era
aleas, blajin, simpl si mndr, c, n sIrsit, prea srac, dar nu prea
nIrnt.
In ziua n care ochii lor se ntlnir si si spuser deodat
primele lucruri nelmurite si de nerostit pe care le ngn privirea, Cosette
la nceput nu ntelese. Se ntoarse gnditoare acas, n strada Ouest, unde
Jean Valjean venise, dup obiceiul lui, s petreac sase sp-tmni. A doua
zi, cnd se trezi, se gndi la tnrul acela necunoscut, atta timp nepstor si
nghetat, care prea c acum o ia n seam si nu i se pru de Iel c aceast
atentie i Iace plcere. Mai curnd era putin mnioas pe omul acesta
dispretuitor si Irumos. Se rzvrtea mpotriva lui. I se prea c avea s se
rzbune n sIrsit si se bucura copilreste. Se stia Irumoas si simtea
nelmurit c avea o arm. Femeile se joac uneori cu Irumusetea lor, asa
cum se joac copiii cu bricegele. Si se rnesc cu ea.
Cititorul si aduce aminte de sovielile lui Marius, de tulburarea
lui, de temerile lui. Rmnea pe banc si nu se apropia. Asta o nciuda pe
Cosette. Intr-o zi ea i spuse lui Jean Valjean :
- Tat, hai s ne plimbm pn colo.
Vzmd c Marius nu venea spre ea, se duse ea la el. In
asemenea mprejurri toate Iemeile se aseamn cu Mahomet. Lucru ciudat,
primul semn al iubirii adevrate la un brbat tnr e sIiala si la o Iat e
ndrzneala. E de mirare, si totusi nimic nu e mai Iiresc. Cele dou sexe
ncearc s se apropie si mbrac unul nsusirile celuilalt.
In ziua aceea privirea Cosettei l nnebuni pe Marius, privirea lui
Marius o tulbur pe Cosette. Marius se deprta plin de ncredere, pe cnd
Cosette se deprta nelinistit. Din ziua aceea se iubir.
486
Cosette simti, nainte de orice, o tristete nedeslusit si adnc.
I se pru c suIletul i se ntunecase ntr-o singur zi. Nu si-l mai recunostea.
Albeata suIletului Ietelor tinere seamn cu zpada, e Icut din rceal si
veselie. Se topeste la soarele dragostei.
Cosette nu stia ce e dragostea. Nu auzise niciodat rostindu-se
acest cuvnt n ntelesul lui pmntesc. Pe crtile de muzic proIan care
intrau n mnstire cu-vntul amor Iusese nlocuit cu ulcior si pridvor.
,Cele mari" ncercau s dezlege ghicitorile : ,Ah ! ce dulce e ulciorul !"
sau ,Pridvorul nu cunoaste mil !" Cosette ns iesise prea copil din
mnstire si nu se ocupase prea mult de ,pridvor". Nu stia ce nume s
dea la ceea ce simtea acum. Dar a nu cunoaste numele bolii nu nseamn a
Ii mai putin bolnav.
Iubea cu si mai mult patim, pentru c iubea Ir s-si dea
seama. Nu stia dac era bine sau ru, Iolositor sau primejdios, trebuincios
sau vtmtor, vesnic sau trector, ngduit sau oprit. Iubea. S-ar Ii mirat
dac i s-ar Ii spus : ,Nu dormi ? Dar nu-i voie ! Nu mnnci ? Foarte ru !
Te nnbusi si-ti bate inima ? Nu trebuie 1 Te rosesti si te nglbenesti cnd
un anumit domn mbrcat n negru se iveste la captul unei anumite alei
verzi ? E ngrozitor I" N-ar Ii priceput si ar Ii rspuns : ,Cum s Iiu eu
vinovat de un lucru n care nu pot nimic si pe care nu-l nteleg ?"
Se ntmplase c dragostea care o ntmpinase era tocmai cea
care se potrivea de minune cu starea ei suIleteasc. Era un Iel de adoratie
de departe, o contemplare mut, o ndumnezeire a necunoscutului.
Adolescenta se ivea n Iata adolescentei, visul noptilor devenea roman si
rmnea vis, umbra dorit era n sIrsit real, Icut trup, nc Ir nume,
Ir gres, Ir pat, Ir dorinte si Ir cusur. Intr-un cuvnt, iubitul
deprtat si rmas n lumea idealului, o himer care mbrcase o Iorm.
Oricare alt ntlnire mai palpabil si mai apropiat ar Ii nspimntat-o
pe Cosette, asa, pe jumtate cuIundat cum era nc n ceturile mnstirii,
care deIormeaz totul. Avea, amestecate, toate temerile copilului si toate
487
Spaimele clugritei. AtmosIera mnstirii, de care se mbibase
vreme de cinci ani, iesea treptat din toat Iiinta ei si Icea ca totul s par
nesigur n jurul ei. In starea asta nu-i trebuia un iubit, nici mcar un om care s-o
iubeasc, ci o viziune. ncepu s-l adore pe Marius ca pe ceva Iermector,
luminos, neIiresc.
Ii zmbea Ir ocol, pentru c nevinovtia Ir margini atinge
cochetria nemrginit.
Astepta zilnic, cu nerbdare, ora plimbrii ; l gsea pe Marius, se
simtea nespus de Iericit si credea cu sinceritate c si mrturiseste toate gndurile,
spunndu-i lui Jean Valjean:
Ce minunat grdin e Luxembourgul !
Marius si Cosette erau nvluiti n tain unul pentru cellalt. Nu-si
vorbeau, nu se salutau, nu se cunosteau; se vedeau si triau multumit Iaptului
c se priveau, ca stelele din cer, desprtite de mii de leghe.
Asa, Cosette devenea, ncetul cu ncetul, Iemeie si nIlorea,
Irumoas si ndrgostit, cu constiinta Irumusetii ei si cu nestiinta dragostei. Si
pe deasupra si cochet, din nevinovtie.
VII
O TRISTETE MAI ADINCA DECIT ALTA
Orice mprejurare si are instinctul ei. Btrna, vesnica mam, natura,
l vestea pe tcute pe Jean Valjean de prezenta lui Marius. Jean Valjean
tresrea n adncul Iiintei sale. Nu vedea nimic, TIU stia nimic si, cu toate astea,
cerceta cu atentie ncptnat ntunericul n care se aIla, ca si cum ar Ii simtit
c de o parte se nstea, de alt parte se nruia ceva. Marius, din instinct si el,
ocrotit de aceeasi mam, natura, Icea tot ce putea ca s se ascund de tata.
Totusi, Jean Valjean l zrea cte-odat. Purtrile lui Marius nu mai erau
Iiresti. Avea anumite prudente suspecte si ndrzneli stngace. Nu se mai
apropia de ei ca odinioar. Se aseza mai departe si
488
rmnea in extaz. Avea o carte si se preIcea c citeste. De ce se
preIcea ? Altdat venea cu hainele vechi, acum se mbrca ntotdeauna cu
hainele noi. Nu se putea spune chiar sigur c nu-si ncretea prul, avea o privire
ciudat, purta mnusi. Pe scurt, Jean Valjean nu-l putea suIeri.
Cosette nu lsa s se ghiceasc nimic. Fr s-si dea bine seama ce
avea, simtea c era ceva care trebuia ascuns.
Jean Valjean gsea o potrivire ntre gustul pentru gteal, care i
venise Cosettei, si hainele noi pe care si le punea zilnic necunoscutul. Poate c
era o ntmplare, sigur c era numai att, dar era o ntmplare ameninttoare.
Niciodat nu-i vorbise Cosettei despre necunoscutul acesta. Intr-o
zi, ns, nu se mai putu stpni si, cu dezndejdea tulbure a omului care ncearc
s-si msoare adncimea nenorocirii, i spuse :
Ce nchipuit pare biatul sta !
Cu un an nainte, Cosette, Ietit nepstoare, ar Ii rspuns : ,Ba
nu, e Iermector !" Peste zece ani, eu inima plin de dragoste pentru Marius,
ar Ii rspuns : ,Ai dreptate ! E nchipuit si nesuIerit!" In clipa aceea a vietii si
a inimii ei, se mrgini s rspund cu o liniste nemaipomenit :
Biatul sta ? ca si cum l-ar Ii vzut pentru prima
oar n viata ei.
,Snt un ntru ! se gndi Jean Valjean. Nici nu-l bgase n
seam, si eu i-l art."
O, naivitate a btrnilor ! Adncime a copiilor!
Mai este o lege a acestor ani Iragezi, plini de suIerint si de grij, a
luptelor vii dintre prima iubire si primele piedici : Iata nu se las prins n nici o
capcan, brbatul cade n toate. Jean Valjean ncepuse o lupt surd mpotriva
lui Marius, care, cu prostia sublim a patimei si a vrstei lui, nu ghici. Jean
Valjean i ntinse o multime de curse : schimb ora, schimb banca, si uit ba-
tista, veni singur la Luxembourg. Marius, cu ochii nchisi, se prinse n toate
cursele. Rspunse cu nevinovtie : da,
439
la toate semnele de ntrebare asezate de Jean Valjean n calea lui.
Cosette ns rmnea nchis n nepsarea ei preIcut si n linistea ei
netulburat, asa c Jean Valjean ajunse la aceast concluzie : nerodul sta e n-
drgostit nebun de Cosette si ea nici nu stie c el exist.
Si totusi i tremur dureros inima. Clipa n care Cosette avea s
iubeasc putea suna oriend. Nu ncep oare toate prin nepsare ?
O singur dat Cosette Icu o greseal si-l sperie. Se ridicase de pe
banca pe care sttuser trei ceasuri, ca s plece acas, si ea spuse : ,Asa de
repede ?"
Jean Valjean nu ntrerupse plimbrile la Luxembourg, pentru c nu
voia s Iac nimic neobisnuit si mai ales s atrag atentia Cosettei, dar n
timpul ceasurilor acelora att de nenttoare pentru cei doi ndrgostiti, pe
cnd Cosette si trimitea zmbetul lui Marius, mbtat, care nu rnai vedea altceva
pe lume dect chipul ei iubit, Jean Valjean atintea asupra lui niste ochi senteietori
si cumpliti. El, care crezuse c nu mai e n stare de nici un sentiment
dusmnos, avea clipe n care, dac Marius era pe aproape, se credea din nou
slbatic si crud si simtea cum se deschid n el si se rscoal, mpotriva
brbatului acestuia, strIundurile suIletului lui n care slsluise pe vremuri atta
Iurie. I se prea c se cscau iar n el cratere necunoscute.
Cum ! Omul sta era mereu acolo ! Ce cuta ? Venea s se
nvrteasc, s adulmece, s cerceteze, s ncerce ! Venea s spun : ,,Ei, si de ce
nu ?" Venea s dea trcoale n jurul vietii lui, a lui Jean Valjean ! In jurul
Iericirii lui, ca s-o ia si s Iug cu ea !
Jean Valjean aduga : ,Da, asta e ! Ce caut ? O aventur ! Ce vrea
? Un Ileac de dragoste ! Un Ileac ! Si eu ! Cum ! Am Iost mai nti cel mai
ticlos dintre oameni, pe urm cel mai nenorocit, am trit saizeci de ani n-
genuncheat, am suIerit ct am putut suIeri, am mbtrnit Ir s Ii Iost vreodat
tnr, am trit Ir Iamilie, Ir printi, Ir prieteni, Ir Iemeie, Ir copii, mi-
am lsat sngele pe toate pietrele, pe toti spinii, peste tot locul, de-a lungul
tuturor zidurilor ; am Iost blnd, cu toate c
490
altii au Iost cu mine aspri, am Iost bun, cu toate c au Iost ri, m-
am Icut, totusi, om cinstit, m-am pocit de tot rul pe care l-am Icut si am
iertat tot rul care mi s-a Icut, si n clipa cnd snt rspltit, n clipa cnd s-a
isprvit, n clipa n care mi ajung telul, cnd am ceea ce vreau si e bine, e bun, l-
am pltit, l-am cstigat, totul se duce, piere, o pierd pe Cosette, mi pierd viata,
bucuria, suIletul, pentru c i-a venit poIta unui ntru s se plimbe prin
Luxembourg !"
Atunci ochii lui se umpleau de o limpezime lugubr, nemaipomenit.
Nu mai era un om care se uit la alt om, un dusman care se uit la un dusman.
Era un dulu care vede un hot.
Se stie ce a urmat. Marius se purt mai departe ca un om Ir
minte. ntr-o zi o urmri pe Cosette n strada Ouest. n alta vorbi cu portarul.
Portarul vorbi si el si-i spuse lui Jean Valjean: ,Domnule, cine-o Ii tnrul
acela curios care v-a cutat ?"
A doua zi Jean Valjean i arunc lui Marius privirea pe care
acesta o observ n sIrsit. Peste opt zile Jean Valjean se mut. Jur s nu mai
pun niciodat piciorul nici n Luxembourg, nici n strada Ouest. Se ntoarse n
strada Plumet.
Cosette nu se plnse, nu spuse nimic, nu ntreb, nu ncerc s aIle
care era pricina. Era n perioada n care te temi s nu Iii ghicit si s nu te
trdezi. Jean Valjean nu avea experienta acestor suIerinte, singurele Iermec-
toare si singurele pe care nu le cunoscuse. Din pricina asta nu pricepu
nsemntatea grav a tcerii Cosettei. Bg de seam numai c era trist si se
ntunec si el. Era, de o parte si de alta, n lupt, aceeasi lips de experient.
O dat Icu o ncercare. O ntreb pe Cosette : Vrei s
mergem la Luxembourg ?
O raz lumin chipul plit al Cosettei.
Da, spuse ea.
Si se duser. Trecuser trei luni. Marius nu mai venea. Marius nu era
acolo.
A doua zi, Jean Valjean o ntreb pe Cosette :
491
Vrei s mergem la Luxembourg ?
Ea rspunse cu glasul plin de blndete si mhnire :
Nu.
Jean Valjean Iu izbit de aceast mhnire si mhnit de aceast
blndete.
Ce se petrecea n acest suIlet att de tnr si de pe acum att
de neptruns ? Ce era pe cale s se mplineasc n el ? Ce se ntmpla cu
suIletul Cosettei ? Cteodat, n loc s se culce, Jean Valjean rmnea cu
capul n mini, lng culcusul lui, nopti ntregi, ntrebndu-se: ,Ce se
petrece n mintea Cosettei ?" si se gndea la lucrurile pe care le putea gndi
ea.
Ah, ce priviri dureroase ndrepta n clipele acelea ctre
mnstire, acea culme preacurat, acel lcas al ngerilor, acel ghetar
inaccesibil al virtutii ! Cum contempla cu o ncntare dezndjduit acea
grdin a mnstirii, plin de Ilori necunoscute, de Iecioare nchise, unde
toate miresmele si toate suIletele suiau drept sp.re cer ! Ct iubea raiul acela,
pierdut acum pentru totdeauna, din care iesise de bunvoie si coborse
nebuneste! Ct regreta abnegatia si nebunia de-a Ii scos-o din nou n lume
pe Cosette, el, biet erou al sacriIiciului, zdrobit si trntit la pmnt de propriul
Lui devotament! Cum si mai spunea : ,Ce-am Icut ?"
Dar Cosette nu ntrezrea nimic din toate acestea. Nici
ursuzlcul, nici asprimea. Jean Valjean avea totdeauna acelasi chip senin si
bun. Purtarea lui era mai cald si mai printeasc dect oricnd. Numai
blndetea lui, si mai adnc, putea s Iie un semn c e mai putin vesel.
De altminteri, si Cosette tnjea. SuIerea de lipsa lui Marius, asa
cum se bucurase de prezenta lui, n chip ciudat, Ir s-si dea seama. Cnd
Jean Valjean n-o mai ducea la plimbrile obisnuite, un instinct de Iemeie i
soptise nelmurit n Iundul inimii c nu trebuia s par c tine la
Luxembourg si c, dac se arta nepstoare, taic-su avea s-o mai duc.
Dar treceau zile, sptmni, luni. Jean Valjean acceptase n tcere
consimtmntul tcut al Cosettei. Ei i prea acum ru, dar era prea
trziu. In ziua n care se ntoarse la Luxembourg, Marius
492
nu mai eIa acolo. Marius dispruse deci ? Totul se isprvise ?
Ce putea s Iac ? Avea s-l mai ntlneasc vreodat ? Simtea c i se strnge
inima, c nimic nu i-o mai poate nviora. Nu mai stia dac e iarn sau var,
soare sau ploaie, dac psrelele cntau, dac era vremea daliilor sau a
prlutelor, dac Luxembourgul era mai ncnttor dect Tuileriile, dac
albiturile pe care le aducea spltoreas erau prea scrobite sau nu ndeajuns,
dac Toussaint Icuse bine sau ru ,piata", si rmnea covrs't, pierdut,
atent la un singur gnd, cu ochii rtciti si Iicsi, ca atunci cnd privesti n
ntuneric pata neagr si adnc n care s-a mistuit o vedenie.
Nici ea nu-l lsa pe Jean Valjean s vad nimic altceva dect
c e palid. II privea cu aceeasi blndete.
Paloarea ei l chinuia pe Jean Valjean. Cteodat o ntreba :
Ce ai ?
Ea rspundea :
N-am nimic. Si, dup o clip de tcere, ghicind c
si el era trist, urma : Dar dumneata, tat, ai ceva ?
Eu ? Nimic, spunea el.
Aceste dou Iiinte, care se iubiser numai una pe cealalt cu o
dragoste att de misctoare si care triser atta timp una pentru alta,
suIereau acum alturi una din pricina alteia, Ir s si-o spun, Ir
vrjmsie, zmbind.
VIII
CTUSELE
Cel mai nenorocit dintre ei doi era Jean Valjean. Tineretea, chiar
n mijlocul suprrilor, are totdeauna o lumin a ei.
Cteodat Jean Valjean suIerea att, nct devenea copilros.
Durerea scoate ntotdeauna la iveal latura copilroas din om. Simtea din
ce n ce mai mult c o pierduse pe Cosette. Ar Ii vrut s lupte, s-o retin,
s-i


altIel, p
lucitor.
am spus
ddur,
notiune
inIluenta
asupra
Vzuse
clare,
gal,
comanda
acest om
,Ce Ier
uniIorm
vedea C
ar Ii ulu
ea, prin
da onoru
Cosette,
brbati t
zguduito
rilor lui
care o
strada Plumet prinseser un obicei : dimineata plecau la plimbare
s vad rsritul soarelui, bucurie dulce, potrivit celor care
prsesc viata, ca si celor care o ncep.
Pentru cei care iubesc singurtatea, plimbrile din zorii
zilei snt tot att de plcute ca si cele de noapte ; cele din zori au
ns ceva n plus : veselia naturii. Strzile snt pustii si psrile
cnt. Cosette, psric si ea, se scula bucuros dis-de-dimineat.
Pregteau din ajun excursiile acestea. El le plnuia, ea le primea. Le
rnduia minutios, de parc-ar Ii Iost vorba de un complot; ieseau
nainte de ivirea zorilor. Cosette se bucura de Iiecare amnunt.
Tineretii i place tot ce e neobisnuit si nevinovat.
Pe Jean Valjean l atrgeau, dup cum se stie, plimb-
rile prin locuri putin umblate, singuratice, prsite. Pe vremea
aceea, d
se ntind
aproape
crestea
care t
recoltei,
miriste d
Valjean
Nici Cos
Pentru e
pentru e
venea di
aproape
494
si scotea plria, o punea pe genunchii lui Jean Valjean si
culegea mnunchiuri de Ilori. Se uita la Iluturii asezati pe Ilori, dar nu-i
prindea. O dat cu dragostea se naste mila, duiosia, si Iata care are un
ideal Iremttor si gingas e plin de mil pentru aripile Iluturelui. mpletea
cununi de maci pe care si le punea pe cap si care, strbtute si ptrunse de
soare, arznd n Ilcri, ncununau cu jeratic chipul ei trandaIiriu.
Pstraser obiceiul acestor plimbri matinale chiar dup ce
viata lor Iusese umbrit de tristete.
Asadar, .ntr-o dimineat de octombrie, ademeniti de senintatea
desvrsit a toamnei anului 1831, plecaser de acas si, la ivirea primelor
plpiri de lumin, se gseau pe lng bariera Mine. Soarele nu rsrise
nc : se crpa de ziu. Clip ncnttoare si slbatic ! Cteva stele mai
clipeau ici si colo pe cerul palid si adnc, p-mntul era negru, cerul alb ;
un Iior trecea prin iarb ; de pretutindeni se ridica acea nIiorare plin de
tain a zorilor. O ciocrlie, care prea amestecat cu stelele, cnta ametitor de
sus, si s-ar Ii zis c imnul acesta, cntat de un grunte viu inIinitului,
linistea nemrginirea. Spre rsrit Val-de-Grce si proIila masa ntunecat
pe zarea strlucitoare ca otelul. Luminoas, Venus se nlta din spatele
domului, ca un suIlet care si ia zborul dintr-un lcas ntunecat.
Pace si liniste pretutindeni. Drumul pustiu. Departe, pe
poteci, ctiva muncitori, abia ntrezriti, se duceau la lucru.
Jean Valjean se asezase pe un drum lturalnic, pe niste brne
puse la poarta unui santier. Se uita spre drum, cu spatele la rsrit. Uitase de
soarele care avea s se ridice. Era muncit de gnduri adnci, gnduri care cer
concentrare ntregului spirit, care orbesc pn si privirea, de parc omul ar
Ii nchis ntre patru ziduri. Exist meditatii pe care le-am putea numi
verticale. Cnd te aIunzi n adncul lor, e nevoie de timp ca s te ntorci pe
p-mnt. Jean Valjean coborse ntr-o asemenea visare. Se gndea la
Cosette, la Iericirea care ar Ii Iost cu putint dac nimic nu s-ar Ii asezat
ntre ei doi, la lumina cu
495
I

lumin
su. In
Cosette
norii ca
,Tat,
!" Jean
barier
Sevres
bulevar
dintre
zgomot
ivea o
lipsit de
intra p
misc
Iremt
putea
cai, rot
de bic
treptat,
ntuner
intrase de pe bulevard pe drum si se ndrepta spre bariera lng care se
aIla Jean Valjean. Dup ea venea a doua, cu aceeasi nItisare, apoi a
treia, a patra. Sapte crute veneau una dup alta. Capul cailor atingea
spatele crutelor. Pe aceste crute se zbuciumau umbre omenesti. In
ntuneric se vedeau scnteieri ca de sbii scoase din teac, se auzea un
zngnit ca de lanturi cltinate. Se apropiau, vocile cresteau, si totul
prea urias, ca iesit dintr-o pester a viselor.
Cnd Iu aproape, artarea asta lu o Iorm si se schit
dincolo de copaci, palid ca orice artare. Plcul se albi. Ziua care se
ridica treptat arunca o lumin searbd peste Iurnicarul acesta
nepmntesc si viu, Ietele siluetelor deveniser Iete de cadavre si iat ce
era :
Sapte crute mergeau n sir pe drum. Primele sase aveau
o Iorm ciudat, semnau cu carele care duc butoaie. Erau un Iel de
scri culcate pe dou roate, care la captul din Iat Iormau niste trgi ;
la Iiecare crut sau, mai bine zis, la Iiecare scar trgeau patru cai. Pe
scrile acestea erau trti niste ciorchini ciudati de oameni. Abia i
deosebeai n zarea de lumin care se Icuse. In Iiecare car erau
douzeci si patru de insi, dte doi-
sprezece pe o parte, spate-n spate, cu Iata la trectori, cu
picioarele spnzurate n gol. Aveau n spate ceva care zornia si era un lant, la gt
ceva care strlucea si era o zgard de Iier. Fiecare avea zgarda lui, dar lantul era
comun, nct dac acesti douzeci si patru de oameni ar Ii trebuit s coboare din
car si s mearg pe jos, ar Ii alctuit o unitate nenvins si ar Ii trebuit s
serpuiasc pe pmnt ca o urechelnit, cu lantul drept sir a spinrii. In partea din
Iat si n captul carului stteau n picioare doi oameni, narmati cu pusti, cu
piciorul ntepenit pe captul lantului. Zgrzile erau ptrate. A saptea crut, un
Iurgon urias cu loitre, descoperit, cu patru roti si sase cai, era ncrcat cu
cldri de Iier, cu oale de tuci, cu plite si cu lanturi care se ciocneau cu zgomot;
printre ele mai erau si ctiva oameni legati Iedeles si culcati, care preau
bolnavi. Furgonul acesta, cu loitre rare, era cptusit cu zbrele uzate care parc
slujiser odinioar la torturi.
Crutele mergeau prin mijlocul strzii; de o parte si de alta nainta
un sir dublu de gardieni cu o nItisare ticloas, care purtau pe cap tricornuri ca
soldatii directoratului, gardieni jerpeliti, jegosi, mbrcati cu uniIorme de invalizi
si cu pantaloni de ciocli, cenusii si albastri, aproape sIsiati, cu epoleti rosii, cu
curele galbene, cu biciusti, cu pusti, cu bastoane. Un Iel de soldati-haida-maci.
Zbirii acestia preau a mpleti josnicia cersetorului cu autoritatea clului. Cel
care prea seIul lor avea n mn un bici de surugiu. Amnuntele astea, sterse de
ntunericul zorilor, se lmureau pe msur ce crestea lumina. In Iruntea si la
coada convoiului mergeau jandarmi clri, gravi, cu sabia scoas.
Cortegiul era att de lung, nct n clipa n care prima crut ajunse
la barier, ultima abia coti de pe bulevard,
O multime de oameni, iesiti de nu se stie unde si adunati ct ai
clipi din ochi, cum se ntmpl des la Paris, se ngrmdeau de amndou
prtile drumului si priveau. In ulitele lturalnice se auzeau strigtele unor
oameni care se chemau si sabotii zarzavagiilor care alergau s vad si ei.
497
Oamenii ngrmditi n care se lsau hurducati n tcere. Erau
vineti de rcoarea diminetii. Toti aveau pantaloni de pnz si picioarele goale n
saboti. Restul mbrcmintii lor era lsat la Iantezia mizeriei. BoarIele lor erau
hde si Ielurite. Nimic nu e mai ngrozitor dect costumul de paiat al zdrentelor.
Plrii desIundate, sepci gudronate, scuIii de ln pocite, haina neagr rupt
n coate alturi de cmasa de lucru. Unii aveau plrii Iemeiesti. Altii si
puseser un cos n cap. Printre zdrente se vedeau piepturi proase, tatuaje care
nchipuiau templul dragostei, inimi n Ilcri, cupidoni. Se vedeau si pecingini
sau pete rosii, bolnvicioase. Doi sau trei aveau niste Iunii de paie prinse de
scndurile de pe Iundul carului, Iunii care, atrnnd ca niste scri de sa, le
sustineau picioarele. Unul dintre ei ducea mereu la gur ceva ca o piatr
neagr si prea c musc din ea : era o bucat de pine. Nu se aIlau acolo dect
ochi uscati, stinsi sau luminati de o lumin rea. Trupa de escort bombnea.
nctusatii nici nu suIlau. Din cnd n cnd, se auzea cte o lovitur de baston,
peste spinare sau peste cap. Ctiva dintre oamenii aceia cscau. Zdrentele de pe
ei erau ngrozitoare. Picioarele le atrnau, umerii li se zgltiau, se loveau cap
n cap, Iiarele zngneau, ochii ardeau slbatic, pumnii se strngeau sau se des-
chideau Ir vlag, ca niste mini de morti. In urma convoiului, o ceat de copii
izbucnise n rs.
Sirul sta de care era nIiortor. Fireste c mine, sau peste un ceas
chiar, se putea s vin un ropot de ploaie, dup el altul, si, trecnd prin aceste
vesminte hrtnite, s ude oamenii pn la piele, si neavnd cum se usca, s
nghete de-a binelea ; o dat nghetati, n-aveau s se mai nclzeasc ; pantalonii
lor de pnz aveau s li se lipeasc de piele ; biciul nu-i va putea opri s clntne
din dinti ; asa, legati cu lantul de gt, cum erau, si cu picioarele mereu atrnate.
Nu se putea s nu te nIiori vznd Ipturile astea omenesti legate astIel,
nepstoare sub ceata rece a toamnei, prad ploii, vntului, tuturor toanelor
aerului, ca niste copaci sau ca niste pietre.
498
Loviturile de baston nu-i crutau nici pe bolnavii care zceau legati
cu Iunii, neclintiti, n carul al saptelea, si care preau aruncati acolo ca niste
saci plini de mizerie.
Si deodat rsri soarele. Uriasa lumin din rsrit tsni, si parc
ddu Ioc tuturor acestor capete slbatice. Limbile se dezlegar. Un incendiu de
rnjete, de njurturi si de cntece Icu explozie. Lumina bogat, orizontal a
rsritului tie n dou ntregul sir, deslusind capetele si piepturile, lsnd
picioarele si rotile n ntuneric. Pe chipuri se ivir gnduri. Clipa aceea Iu nspi-
mnttoare. Preau diavoli crora le czuse masca, suIlete de Iiar goale-golute.
Multimea asta, chiar luminat, rmase ntunecat. Unii, veseli, tineau n gur
cte un cotor de pan din care-si suIlau pduchii asupra multimii, mai ales asupra
Iemeilor. Zorile desenau si mai adnc cu umbre proIilurile astea jalnice. Nici
una dintre aceste Iiinte nu rmsese nepocit de mizerie. Privelistea era att
de ngrozitoare, nct lumina soarelui parc se schimba n strlucire de Iulger.
Primul car cnta n gura mare, cu o veselie bezmetic, un potpuriu de Desaugiers
1
, Ioarte cunoscut atunci, Jestala. Pomii Iremtau trist. Pe poteci, burghezii
ascultau cu o bucurie tmp mascrile astea cntate de niste strigoi.
In cortegiul acesta, ca ntr-un haos, se adunau toate disperrile.
Mutre amintind unghiul Iacial al tuturor animalelor, de btrni, de adolescenti,
cranii goale, brbii cenusii, monstruozitti cinice, resemnri pline de ur,
rnjete slbatice, atitudini neomenesti, rituri cu sepci, chipuri care semnau a
Iete cu bucle pe tmple, capete copilresti si din pricina asta si mai ngrozitoare
; Iete supte, de schelete vii. In primul car se aIla un negru care poate c
Iusese rob si putea s compare acum lanturile. Rusinea trecuse peste toate
aceste Irunti, njosin-du-le la Iel ; n gradul de decdere la care ajunseser,
toti Iuseser schimbati pn n adnc. Nestiinta schimbat n prostire era egal
cu inteligenta schimbat n dispe-
u Vodevilist Irancez din timpul imperiului si al restauratiei.
Victor Hugo citeaz opereta sa comic Jestala, parodie a operei italiene cu
acelasi titlu de Spontini.
,
rare. Nu se putea Iace nici o alegere ntre oamenii acestia
care preau elita noroiului. Era limpede c acel care rnduise
aceast procesiune respingtoare nu-i clasase. Fuseser legati si
mperecheati la ntmplare, pesemne c ntr-o dezordine alIabetic,
si ncrcati n care. Totusi, grozviile, chiar cnd snt adunate la un
loc, ajung la un rezultat comun. Nenorocirile laolalt Iac un total.
Din Iiecare lant iesea un suIlet comun si Iiecare car avea
Iizionomia lui. Lng cel care cnta era unul care urla. Al treilea
cersea, altul scrsnea din dinti, altul ameninta trectorii, altul
blestema pe dumnezeu. Cel din urm era tcut ca un rnormnt. Dante
ar Ii vzut n ele cele sapte cercuri ale inIernului pornite la drum.
Mars al blestemelor ctre torturi, nu pe carul urias,
scnteietor al apocalipsului, ci, mai grozav nc, pe cruta
gemoniilor
l
.
Unul dintre gardieni, care avea un crlig de Iier n
vrIul bastonului, se Icea cteodat c rscoleste maldrul de gunoi
omenesc. O bab din multime i arta cu degetul unui bietel de
cinci ani si-i spunea : ,Hoto-manule, ia aminte !"
Cum cntecele si blestemele cresteau, cel care prea a
Ii cpitanul escortei plesni din bici, si, la semnalul acesta, o ploaie
de lovituri, grozav, surd si oarb, czu cu zgomot de grindin
peste cele sapte care. Multi dintre ocnasi rcnir si se nIuriar.
Copiii, adunati ca un roi de muste pe o ran, se nveselir si mai
tare.
Ochii lui Jean Valjean erau spimnttori. Nu mai erau
ochi omenesti, erau sticla aceea adnc caIjB`nlocuieste privirea
unor
neno
rocit
i,
nesi
mtit
oare
parc
la
reali
tate,
n
care
plp
ie
Ilac
ra
spai
melo
r si a
prp
dul
ui.
El
nu
priv
ea un spectacol, el tria o vedenie. Vru s se ridice, s Iug, s
scape. Nu putu s se clinteasc. Cteodat lucrurile pe care le vezi te
prind si te tin. Rmase tintuit locului, mpietrit, prostit, ntrebndu-
se, cuprins de o groaz nespus, ce nsemna aceast prigoan de
dincolo de lume si de unde iesea acest iad care l urmrea. Duse
1
Scar a Capitoliului din Roma de pe care erau aruncate
tn Tibru trupurile condamnatilor.
500
mna la Irunte, gest obisnuit celor care si aduc deodat aminte de
ceva. si aminti c acela era itinerarul, c de obicei se Icea acest ocol ca s se
mpiedice ntlnirea cu cortegiul regal, care trecea adesea pe drumul spre
Fontainebleau * si c acum treizeci si cinci de ani trecuse si el pe la bariera asta.
Cosette era si ea tot att de speriat, dar n alt chip. Nu pricepea.
I se tiase rsuIlarea. Ceea ce vedea nu i se prea cu putint. In sIrsit, strig :
Tat, cine e n crutele astea ?
Jean Valjean rspunse :
Ocnasi.
Unde-i duc ?
La munc silnic.
In clipa aceea ciomgeala crescu, zeloas ; n ea se mai
amestecar si lovituri date cu latul sbiei ; prea c btele si bicele turbaser.
Ocnasii se aplecar ; o supunere dezgusttoare se nscu din tortura aceea si toti
tcur, cu priviri de lupi nlntuiti. Cosette tremura din tot trupul. ntreb iar :
Tat, si stia mai snt oameni ?
Cteodat, rspunse nenorocitul.
Era, de bun seam, ,lantul" care, pornit nainte de ivirea zorilor
din Bicetre
2
, o apuca pe soseaua Mans, ca s ocoleasc Fontainebleau, unde se
aIla regele. Ocolul acesta prelungea ngrozitoarea cltorie cu trei-patru zile, dar
era nevoie de aceast prelungire pentru a cruta persoana regal de vederea unor
torturi.
Jean Valjean se ntoarse acas Irnt. Asemenea ntl-niri snt
adevrate lovituri, si amintirea pe care o las seamn cu o zguduire.
1
Castel istoric la sud de Paris, n mijlocul orasului si al
pdurii
cu acelasi nume.
2
Localitate din sudul Parisului, unde se aIla o Iortreat care
ser
vea, pe timpul monarhiei absolute, si de nchisoare politic. Orselul
este cunoscut si prin azilul su de alienati. Pentru parizieni, ,unul
scpat de la Bicetre" nsemneaz un nebun. In tineretea Iui Victor
Hugo, n citadela din Bicetre se nchideau condamnatii de drept co
mun nainte de trimiterea lor la munc silnic.
601
Mergnd spre cas cu Cosette, Jean Valjean nici nu auzise c
ea i mai pusese si alte ntrebri n legtur cu ceea ce vzuser. Poate c
era prea ptruns de amrciune ca s-i mai aud cuvintele si s-i rspund.
Abia seara, cnd Cosette l prsi ca s se duc la culcare, o auzi soptind
ncet, ca pentru ea nssi : ,O, doamne ! cred c dac as ntlni vreodat
unul dintre oamenii aceia, as muri numai vzndu-l de aproape !"
Din Iericire, se ntmpl ca a doua zi dup ntlnirea aceea
tragic s aib loc serbri la Paris, n cinstea nu mai stiu crei solemnitti
oIiciale : deIiilare la Champs-de-Mars, lupte navale pe Sena, teatru la
Champs-Elysees, Iocuri de artiIicii la Etoile si pretutindeni iluminatie.
Jean Valjean, clcnd peste obiceiurile lui, o duse pe Cosette la aceste
petreceri, ca s-o Iac s uite amintirea din ajun si s stearg imaginea
ngrozitoare care trecuse prin Iata ochilor ei, prin clocotul vesel al ntre-
gului Paris. DeIilarea cu care se deschidea serbarea Icea s par Iireasc
orice uniIorm. Jean Valjean si puse haina de gard national cu
simtmntul nelmurit c se pune la adpost. De altIel, se prea c-si atinse
tinta plimbrii. Cosette, care voia totdeauna s Iac pe plac tatlui ei si
pentru care, de altIel, orice spectacol era nou, primi cu bunvointa usoar
si usuratic a tineretii aceast distractie si nu strmb din nas n Iata gamelei
cazone pline cu veselie, care e o serbare public. Jean Valjean crezu c
izbutise si c nu mai rmsese nici o urm din privelistea aceea hd.
Peste cteva zile, ntr-o dimineat nsorit, se aIlau amndoi pe
terasa dinspre grdin. Jean Valjean trecuse peste obiceiul lui si Cosette, pe
care tristetea o tinea de un timp nchis n odaie, iesise si ea. Cosette, ntr-
un halat de cas si ce bine le st Ietelor tinere lipsa de gteal a primelor
ceasuri de dimineat, cnd par stele nvelite n nori ! n picioare, cu
capul n lumin, rumen pentru c dormise bine, rupea petalele unei pr-
lute, pe cnd btrnul, nduiosat, se uita la ea cu blndete. Cosette nu cunostea
ncnttoarea le`nd : ,M iubeste, mult, cu Ioc"... Cine ar Ii putut s-o
nvete ? Se juca cu
502
Iloarea din instinct, cu nevinovtie, Ir s-i dea prin gnd c a
desIoia o prlut nsemna a desIoia o inim. Dac ar mai exista a patra gratie,
Melancolia, si nc zmbitoare, ea ar Ii semnat cu acea gratie. Jean Valjean
privea Iermecat la degetele ei mici pe aceast Iloare si uit totul, luminat de
strlucirea pe care o avea copila n clipa aceea. Un prigor ciripea n tuIisul de
alturi. Norii albi se alungau pe cer cu vioiciune, parc Iericiti c snt n
libertate. Cosette rupea mai departe, atent, una cte una, petalele Ilorii. Prea c
se gndeste la ceva. Trebuie s Ii Iost un gnd Iermector. Deodat, ntoarse capul
peste umr, cu ncetineala gingas a unei lebede, si rosti : Tat, ce nseamn
munc silnic ?
CARTEA APATRA
AJUTORUL DE JOS POATE FI AJUTORUL DE SUS
RANI PE DIN AFARA, VINDECARE PE DINUNTRU
Viata lor se ntuneca treptat.
Le mai rmsese o singur distractie, care Iusese altdat o
Iericire : s duc pine celor crora le era Ioame si vesminte celor crora le
era Irig. In vizitele astea la sraci, n care Cosette l ntovrsea adesea pe
Jean Valjean, mai gseau Irnturi din vechea lor duiosie. Cteodat, cnd
ziua Iusese bun, cnd alinaser multe nenorociri, nclziser si nvioraser
multi copilasi, seara Cosette era putin mai vesel. In epoca aceea vizitaser
cocioaba Jondrette.
A doua zi dup aceast vizit, Jean Valjean se art de
dimineat n pavilion, linistit ca de obicei, dar cu o ran mare la bratul
stng, umIlat, inIectat, care prea o arsur si pe care o explic ntr-un Iel
oarecare. Rana aceasta nu-l ls s ias din cas aproape o lun. Avea
temperatur. Nu vru s Iie vzut de nici un medic. Cnd Cosette l ruga, el i
rspundea : ,Cheam doctorul de cini".
Cosette l pansa dimineata si seara, cu un aer recules si cu
bucuria ngereasc de a-i putea Ii de Iolos. Jean Valjean se simtea iar
Iericit, temerile si nelinistile i se risipeau, si o privea pe Cosette, spunndu-
si : ,Ah, ce ran bun ! Ah, ce boal bun !"
Cosette, de cnd l vzuse pe taic-su bolnav, prsise
pavilionul si prinsese iar gust de csuta din Iund si de
S
curticic. si petrecea aproape tot timpul lng Jean Vai-jean
si-i citea crtile pe care le voia el, de obicei crti de cltorii ; Jean
Valjean renstea. Fericirea nvia n el cu o strlucire nespus.
Luxembourgul, tnrul hoinar necunoscut, rceala Cosettei, toate aceste
umbre se ster-geau din suIletul lui. ncepuse s-si spun : ,Eu am nscocit
toate astea. Snt un btrn nebun !"
Era att de Iericit, nct ngrozitoarea ntlnire cu Iamilia
Thenardier n cocioaba Jondrette, att de neasteptat pentru el, trecuse Ir
s-l ating. Izbutise s scape, i u se pierduse urma, ce-i mai psa ? Cnd se
gndea la nenorocitii aceia, i plngea. Acum erau n nchisoare, nu mai puteau
Iace vreun ru ; ce Iamilie jalnic si nenorocit !
Cosette nu mai pomenise despre vedenia hd de Ia bariera
Mine.
La mnstire, sora Sainte-Mechtilde o nvtase pe Cosette
putin muzic. Cosette avea vocea unei pitulice care ar Ii avut suIlet si,
cteodat, seara, n csuta umil a rnitului, cnta cntece triste care l
nveseleau pe Jean Valjean.
Veni primvara. Grdina era att de minunat n acest anotimp,
nct ntr-o bun zi Jean Valjean i spuse Cosettei :
Nu te mai duci n grdin ? As vrea s te mai plimbi.
Cum vrei, tat, i rspunse Cosette.
Ca s-l asculte pe taic-su, ncepu s se plimbe iar n
grdin, aproape ntotdeauna singur, pentru c, dup cum am mai spus,
Jean Valjean nu venea acolo mai niciodat, de team s nu Iie zrit prin
grilaj.
Rana lui Jean Valjean le schimbase numai o vreme gndurile.
Cnd Cosette vzu c taic-su suIerea mai putin, c se
vindeca si c prea Iericit, avu o multumire de care nici ea nu-si ddu
seama, att i veni de ncet si de Iiresc. Era n luna martie, zilele cresteau,
iarna pleca ; iarna ia totdeauna cu ea o parte din tristetile noastre. Apoi veni
aprilie, zorile verii, proaspt ca toate zorile, vesel ca toate copilriile,
cteodat plngret, ca orice nou-nscut. In luna asta Iirea are luciri
Iermectoare, care trec din cer.
505

livezi si
tnr ca
a lui
Amrci
Ir s
Primva
suIletele
pivnit n
era att d
ea seama
dup ce
duc tat
de ceas
terasei,
nici nu-
Iiece clip
vedea di
repeta
recunosc
rana, si
n amurg
Ar Ii o greseal s credem c te poti plimba singur prin
prtile nelocuite ale Parisului Ir s dai de vreo ntm-plare
neasteptat.
II
MTUSA PLUTARQUE POATE EXPLICA
UN FENOMEN FARA SA SE NCURCE
Intr-o sear Gavroche nu mncase. si aduse aminte c
nu mncase nici n ajun. Nu-i prea venea la-ndemn. Se hotr s
ncerce s cineze. ncepu s hoinreasc dincolo de Salpetriere,
prin locuri mai pustii ; pe acolo poti da de vreun chilipir. Acolo
unde nu e nimeni, poti gsi ceva ' Ajunsese ntr-o mahala care i pru
a Ii satul Austerlitz'.
Cnd mai ktcise si altdat pe aici, vzuse o grdin
prin care urrtUau un btrn si o btrn si n care se aIla
1
Ospiciul si spitalul de alienati La SalpStriere din
Paris se aIl si astzi n cartierul, mrginas pe atunci, numit
Austerlitz, dupS victoria lui Napoleon mpotriva austriecilor.
506
si un mr bunicel. Lng pom mai era si un Iel de pod de
Iructe prost nchis, din care puteai sterpeli un mr. Un mr e o cin, un
mr e viata. Ceea ce l pierduse pe Adam putea s-l mntuie pe Gavroche.
Grdina ddea spre o ulit singuratic, nepietruit, mrginit de mrcini
si de care o desprtea un gard.
Gavroche se ndrept spre grdina aceea. Gsi strduta,
recunoscu mrul, cercet cu ochii podul de Iructe, examina gardul. Un gard
se poate ncleca. Veni seara, pe ulit nu trecea nici o pisic, ceasul era
potrivit. Gavroche ddu s sar gardul, apoi se opri. Cineva vorbea n
grdin. Se uit prin crpturile gardului.
La doi pasi de el, de cealalt parte, lng gard, tocmai acolo
unde avea el de gnd s sar, se aIla o piatr culcat care tinea loc de
banc si pe banc sttea btrnul pe care-l mai vzuse n grdin. In Iata lui
sttea btrna, n picioare. Btrna bombnea. Gavroche nu era discret,
ascult.
Domnule MabeuI! spunea btrna.
,MabeuI ! se gndi Gavroche. Ce nume caraghios !" Btrnul
nu se clinti. Btrna repet :
Domnule MabeuI!
Btrnul, Ir s-si ia ochii din pmnt, se hotr s rspund :
Ce e, mtus Plutarque ?
,Mtusa Plutarque ! Alt nume caraghios !" gndi Gavroche.
Mtusa Plutarque urm, si btrnul trebui s-o asculte :
Proprietarul e nemultumit.
De ce ?
Ii datorm trei rate.
Peste trei luni o s-i datorm patru.
Spune c are s te dea aIar, s dormi pe maidan.
Am s m duc.
Zarzavagioaica cere s-i pltim. Nu ne mai d zar
zavat. Cu ce-o s te mai nclzesti la iarn ? N-o s avem
lemne.
La soare.
Mcelarul nu ne mai d pe datorie.
507
Cu att mai bine. Nu-mi mai prieste carnea, n-o pot
mistui.
Si ce-o s mncm ?
Pine.
Brutarul ne cere banii nainte, zice c nu ne mai
d pine Ir bani.
Bine.
Ce-ai s mnnci ?
Mere din grdin.
Dar bine, domnule, nu se poate tri Ir bani.
N-am.
Btrna plec si mosneagul rmase singur. ncepuse s se
gndeasc. Gavroche se gndea si el. Era aproape ntuneric.
Primul rezultat al cugetrilor lui Gavroche Iu c, n loc s sar
gardul, se ghemui sub el. Ramurile tuIisului se desIceau putin deasupra
pmntului.
,,Ia te uit si spuse Gavroche n gndul lui un culcus !" si
se cuibri n el. Sttea aproape lipit de spatele bncii lui mos MabeuI. II
auzea pe btrn irespirnd.
Si ncerc s doarm n loc s mnnce.
Somn de pisic, cu pleoapele nchise pe jumtate. Atipise, dar
sta la pnd.
Lumina cerului n amurg albea pmntul si strduta se desena
ca o linie palid ntre dou siruri de tuIisuri ntunecate. Deodat, dou umbre
se ivir pe Isia asta albicioas. Una mergea nainte, alta n urm, la oare-
care deprtaire.
Uite doi insi, mormi Gavroche.
Prima umbr prea un burghez btrn, adus de spate si
gnditor, mbrcat Ioarte simplu, care mergea ncet din pricina btrnetii si
privea stelele serii.
A doua era dreapt, sigur de ea, subtire. si msura pasii dup
cealalt. Se simtea ns, dup ncetineala voit a mersului, c era sprinten
si vioaie. Silueta asta avea, o dat cu ceva slbatic si tulburtor, ntreaga
nItisare a unui ,IilIizon" de pe vremea aceea. Purta o plrie de o Iorm
Irumoas, o redingot neagr, bine tiat, pesemne dintr-o stoI bun,
strns pe talie. Tinea
508
ca
puternica, s
proIilul palid
trandaIir n gu
D
putut spune de
Gavroche se
pnd.
Un
trectori i pu
Ir ndoial.
lui, putea s v
Culcusul se pre
Montparnasse
n locul ac
Gavroche sim
mruntaiele l
btrnului.
Ce
amestece ? Un
pe altul ? Mon
ce rde ! Gavro
si btrnul si e
mbucturi pe
temut, de opts
Pe
atacul se svrsi deodat, ngrozitor. Atacul unui tigru asupra
unui asin, atacul unui pianjen asupra unei muste. Montparnasse
arunc trandaIirul pe neasteptate, sri asupra btrnului, l apuc de
beregat, l nclesta, l ncolci tot, si Gavroche si nghiti
strigtul. Peste o clip unul era sub cellalt, horcind, zbtndu-se
cu un genunchi de piatr pe piept. Numai c nu se ntmplase asa
cum se asteptase Gavroche. Montparnasse era la pmnt, btrnul
era deasupra lui. Toate astea se petreceau la ctiva pasi de
Gavroche. Btrnul primise lovitura, o dduse napoi si o dduse
att de grozav, nct ntr-o clip cel care ataca schimbase locul cu
cel atacat.
,Strasnic invalid !" se gndi Gavroche. Nu se putu
mpiedica s nu bat din palme. Aplauzele lui ns se pierdur
degeaba, nu aju
rati absorbiti s
cellalt, cu rsu
lupt.
Se
Montparnasse n
vroche se ntreb
Bt
cuvnt si nu sco
si Gavroche l a
Montparnasse :
509
Montparnase se scul, dar btrnul l tinea nc strnS.
Montparnasse avea aerul umilit si nIuriai al unui lup nhtat de un
miel.
Gavroche asculta si se uita ; ar Ii vn.it s aib mai multi
ochi si mai multe urechi. Se distra strasnic.
Fu rspltit pentru nelinistea lui constiincioas de
spectator. Putu prinde n zbor dialogul acesta, cruia ntunericul i
ddea nu stiu ce accent tragic. Btrnul ntreba si Montparnasse
rspundea :
Cti ani ai ?
Nousprezece.
Esti puternic si sntos. De ce nu muncesti ?
M plictiseste.
Ce meserie ai ?
Trndvia.
Vorbeste serios ! Nu se poate Iace ceva pentru tine ?
Ce-ai vrea s Iii ?
Hot.
Se Icu tcere. Btrnul prea adncit n gnduri. Sttea
nemiscat si nu-i ddea drumul lui Montparnasse.
Din vreme n vreme, tnrul bandit, puternic si sprinten, avea
dte o tresirire de animal prins n lat. Ddea un brnci, ncerca s pun o
piedic, si rsucea cu dezndejde mdularele, ncerca s scape.
Btrnul prea c nici nu bag de seam, i tinea amndou bratele cu o
singur mn, cu nepsarea atotstpnitoare a puterii absolute.
Visarea btrnului tinu ctva timp, apoi l privi tint pe
Mon
tparn
asse,
ridic

ncet
glas
ul si
rosti,
n
ntun
eric,
un
Iel
de
cuv
ntare
sole
mn,
din
care
Gavr
oche
nu
pierd
u un
cuvnt.
Biete, intri din lene n viata cea mai plin de
greutti. Ah, spui c esti trndav, atunci pregteste-te de
munc ! Ai vzut masina aceea nspimnttoare care se
cheam laminor ? Fereste-te de ea, e viclean si crud.
Dac-ti prinde pulpana hainei, te nghite tot. Masina asta
e trndvia. Opreste-te ct mai e vreme si mntuieste-te !
AltIel, s-a isprvit, peste putin timp ai s Iii prins n
angrenaj. Dup asta, nu mai e nimic de sperat. Lenesule,
trudeste-te ! Fr odihn. Te-a apucat mna de Iier necru-
510
ttoare a muncii. Nu vrei s-ti cstigi viata, s ai o sarcin, s
mplinesti o datorie. Te plictisesti s Ii i la Iel cu toti ceilalti. Bine, atunci
ai s Iii altIel. Munca e o lege. Cine n-o primeste, socotind-o plictiseal, o
ndur mai trziu ca pe o tortur. Nu vrei s Iii muncitor, ai s Iii rob.
Munca te las s-i scapi, ca s te nhate mai bine. Nu vrei s-i Iii prieten, ai
s-i Iii sclav. Nu vrei s cunosti oboseala cinstit a oamenilor, ai s ai parte
de sudoarea blestematilor. Cnd altii vor cnta, tu ai s horeai. Ai s-i vezi
pe oamenii ceilalti lucrnd de departe, de sub pmnt, si-are s ti se par c
se odihnesc. Plugarul, secertorul, marinarul, Iierarul au s-ti par n
lumin ca niste Iericiti n rai. Ce strlucire rspndeste nicovala ! Ce bucurie
s mni plugul, s legi un snop ! Ce srbtoare s vslesti ntr-o barc, n
vnt, n libertate ! Iar tu, lenesule, sap, trste-te, rostogoleste-te, umbl !
Trage la jug, esti o vit de povar ntre celelalte vite nhmate n iad. A,
tinta ta era s nu Iaci nimic. Ei bine, n-ai s mai poti tri nici o sptmn,
nici o zi, nici un ceas n care s nu Iii covrsit. Tot ce vei Iace va Ii ptruns
de groaz. Fiecare clip trit are s-ti ncordeze muschii, gata s plesneasc.
Ceea ce pentru altii e ca un Iulg va Ii pentru tine ca o stnc. Cele mai simple
lucruri vor Ii prpstioase. Viata se va Iace hd n jurul tu. Iti va Ii greu s
rsuIli, s mergi. Plmnii au s-ti par grei de sute de kilograme. Are s-ti
par o problem de nedezlegat s te misti dintr-un loc n altul. Orice om
care vrea s ias la aer mpinge usa si gata. Tu, dac ai s vrei s iesi, va
trebui s guresti zidul. Ce Iace oricine cnd vrea s ias n strad ? Coboar
scara. Tu ai s-ti rupi cearsaIurile de pe pat, ai s mpletesti, buctic cu
buctic, o Iunie, ai s iesi pe geam, ai s te agti de Iirul sta peste o
prpastie, noaptea, pe Iurtun, pe ploaie, pe vijelie, si, dac Iunia o s Ii e
prea scurt, n-ai s poti cobor, va trebui s cazi. S cazi la ntmplare, n
adnc, de la nltime, peste ce ? Peste ceea ce e jos, peste necunoscut. Sau ai
s te catri prin hornul sobei, chiar de-ar Ii s te arzi, sau pe tevile latrinei,
chiar de-ar Ii s te neci. Nu-ti mai vorbesc despre gurile pe care trebuie s
le ascunzi,
511
despre pietrele pe care trebuie s le ridici si s le pui la loc de
douzeci de ori pe zi, despre molozul pe care trebuie s-l dosesti n saltea. Ai n
Iata ta o broasc. Burghezul are n buzunar o cheie Icut de un lctus. Tu,
dac vrei s-o deschizi, trebuie s Iaci o capodoper spi-mnttoare. Ai s iei o
pies de zece bani, ai s-o tai n dou lame cu unelte pe care ai s le nscocesti
tot tu, te priveste cum, apoi ai s scobesti interiorul acestor lame, avnd grij
s nu le strici supraIata, si ai s le Iaci pe margine un canal dintat, asa ca s se
potriveasc una pe alta ca un capac peste o oal. Puse asa, una peste alta, nimeni
n-are s bnuiasc nimic. Supraveghetorii care au s te pndeasc au s cread c
e un gologan. Ce-ai s pui n cutia asta ? O Irmit de otel. Un resort de
ceasornic pe care l-ai zimtat si din care ai Icut un Ierstru. Cu Ierstrul
acesta, lung ct un ac si ascuns ntr-.un ban, va trebui s tai resortul broastei,
limba zvorului, toarta lactului, drugul de la Iereastr si ctusele de la
picior. Dup ce vei Ii svrsit capodopera asta, dup ce vei Ii nIptuit attea
isprvi, minuni de art, de dibcie, de ndemnare, de rbdare, stii care-ti va Ii
rsplata dac se va aIla c esti autorul lor ? Carcera. Iat viitorul! Lene,
plcere, ce prpstii! Stii c a nu vrea s Iaci nimic e o hotrre nenorocit ? A
Ii lenes nsemneaz a tri pe spinarea societtii. A Ii neIolositor, adic pgubitor,
te duce drept la mizerie. Vai de cel care vrea s Iie parazit! Va Ii gunoi ! Nu-ti
place s muncesti ! N-ai dect un gnd : s bei bine, s mnnci bine, s dormi
bine. Ai s bei ap, ai s mnnci pine neagr, ai s dormi pe o scndur cu
lanturi prinse de picioare si noaptea ai s le simti rceala pe carnea ta. Ai s le
Irmi, ai s Iugi. Bine. Ai s te Ursti pe burt prin mrcini si ai s mnnci
buruieni ca Iiarele din pdure. Si au s te prind iar. Si atunci ai s-ti petreci
viata ntr-o groap adnc, prins cu lanturi de perete, ai s pipi ca s-ti gsesti
ulciorul de ap, ai s rozi o bucat de pine att de ngrozitoare c nici cinii nu
s-ar atinge de ea si ai s mnnci Iasolea pe care au rnncat-o
513
viermii naintea ta. Ai s Ii i un gndac de beci. Ah ! Ai mil
de tine nsuti, copil nenorocit, care acum mai putin de douzeci de ani
erai nc la doic si mai ai nc o mam. Te rog, ascult-m ! Vrei stoI
scump, pantoIi de lac, vrei s-ti ncretesti prul, s ti-l ungi cu ulei
mires-mat, s placi Iemeilor, s Ii i Irumusel. Ai s Iii ras n cap, cu o
hain rosie si cu saboti de lemn. Vrei inel pe deget. Ai s ai zgard de
Iier la gt. Si dac ai s te uiti dup o Iemeie, un bt pe spinare ! Ai s
intri acolo la douzeci de ani, ca s iesi la cincizeci. Ai s intri tni,
rumen, proaspt, cu ochii strlucitori si cu dintii albi, cu pr des, de
Ilciandru, si ai s iesi Irnt, cocosat, zbrcit, stirb, ngrozitor, cu prul
alb. Ah, biete drag, o iei pe un drum gresit, lenea te povtuieste prost
! Hotia e cea mai grea munc. Crede-m ! Nu te apuca de treaba asta
ncurcat care se cheam lene. Nu e usor s Iii ticlos, e mai usor s Ii i
om de treab. Acum du-te si gn-deste-te la cuvintele mele. Ia stai ! Ce
voiai de la mine ? Punga ? Ia-o !
Si btrnul i ddu drumul lui Montparnasse si-i puse punga
cu bani n mini. Montparnasse o cntri o clip, apoi o strecur usor n
buzunarul din spate al redingotei, cu aceeasi grij cu care ar Ii umblat
dac ar Ii Iurat-o.
Dup asta, btrnul i ntoarse spatele si si urm linistit
plimbarea.
Ntrul ! sopti Montparnasse.
Cititorul a ghicit, Ir ndoial, cine era btrnul.
Montparnasse, uluit, l privea pierind n ntuneric. Con-
templatia asta i veni de hac.
Pe cnd btrnul se deprta, Gavroche se apropia.
Gavroche se asigurase cu o privire piezis c domnul
MabeuI, adormit poate, se mai aIla nc pe banc. Strengarul iesise din
tuIis si se trse n umbr, n spatele lui Montparnasse, care sttea
nemiscat, si, Ir s Iie vzut sau auzit, si strecur binisor mna n
buzunarul redingotei de stoI bun, neagr, si apuc punga. Apoi si
trase mna napoi, ncepu iar s se trasc si pieri ca o soprl n
ntuneric. Montparnasse, care n-avea de ce s se pzeasc si care
gndea pentru prima oar n viata
33 Mizerabilii, voi. II
l ui , nu bg de seam nimic. Gavroche, cnd ajunse la locul
unde se aIl a mos MabeuI, azvrli punga peste gard si o lu la sntoasa.
Punga czu pe piciorul lui mos MabeuI. Lovitura asta l
destept. Se aplec, ridic punga, nu pricepu nimic si o deschise. Era o
pung cu dou desprtituri : ntr-una erau ctiva gologani, n cealalt sase
napoleoni.
Domnul MabeuI, Ioarte tulburat, duse punga Iemeii de serviciu.
Ne-a picat din cer ! zise mtusa Plutarque.
CARTEA A CI NC EA
AL CREI SFIRSIT NU
SEAMN CU NCEPUTUL

'
MBINA
Iusese att d
vie cu patru
acum, Ir
convalescent
tineretea, dra
veselia ps
strecurau n
pictur cu
tnr si I
semna cu u
oare de tot
straturi de c
aproape nu m
dureros si ar
aminte deod
uit si
gndesc la el !"
In aceeasi sptmn vzu trecnd prin Iata gardului
de Iier al grdinii un oIiter de lncieri Ioarte Irumos, cu o talie de
viespe, cu o uniIorm ncnttoare, cu obrajii de Iat, cu sabie sub
brat, cu mustata pomdat, cu chipiul lcuit. Avea prul blond, ochi
albastri putin bulbucati, Iata rotund, nIumurat, obraznic si
Irumusic. Era n totul contrariul lui Marius. Mergea cu tigara n
gur. Cosette se gndi c oIiterul acesta Icea parte, Ir ndoial,
din regimentul ncazarmat n strada Babylone.
II vzu trecnd si a doua zi. Se uit s vad ct era
ceasul.
trecnd apro
ntmplare ?
bgar de se
,nengrijit"
vechi, rococ
Iat drgla
pe


acolo chipesul locotenent, pe care cititorul l cunoaste si care se
numea Theodule Gillenormand.
Uite i spuneau ei e acolo o Ietit care (i Iace
ochi dulci.
Am eu timp s m uit la toate Ietele care se uit
la mine ? ie rspundea lncierul.
Asta se petrecea tocmai n vremea n care Marius se cuIunda
ncet n agonie si-si spunea : ,Dac cel putin as putea-o vedea nainte de a
muri !"
Dac dorinta lui s-ar Ii mplinit, dac ar Ii vzut-o n clipa
aceea uitndu-se dup lncier, n-ar Ii putut rosti un cuvnt si ar Ii murit
de durere.
A cui era vina ? A nimnui.
Marius avea una din Iirile acelea care se adncesc n durere si-
si Iac culcus n ea. Cosette era dintre acei care se aIund si ies deasupra.
Cosette trecu printr-o ncercare primejdioas, Iaz de nenlturat
a visrii Iemeiesti lsate n voia ei, n care inima unei Iete singuratice e
asemenea crceilor unei vite, care se agat, la ntrnplare, ori de capitelul unei
coloane, ori de stlpul unei crciumi. ncercare scurt si hotr-toare, greu
de trecut pentru orice orIan, Iie c e bogat sau srac, pentru c bogtia
nu te Iereste s Iaci o alegere gresit. Poti s Iaci un mritis prost n
societatea bun. Adevrata nepotrivire ntre soti e cea a suIletelor. Asa cum
un tnr necunoscut, Ir nume mare, Ir origine nobil, Ir avere, e un
capitel de marmur care sprijin un templu de sentimente si idei
generoase, tot asa cutare om din lumea bun, multumit de el si bogat, care
are cizme lustruite si cuvinte poleite, dac privesti nu pe din aIar, ci
nuntrul lui, adic i cntresti nsusirile sortite Iemeii, vezi c nu e dect
un prostnac, zbuciumat de patimi violente, nerusinate, vicioase; un stlp
de circium.
Ce se petrecea n suIletul Cosettei ? Patim linistit sau
adormit ; dragoste care plutea, nelmurit ; ceva care era limpede,
strlucitor, mai tulbure pe msur ce coborai n adnc si ntunecat la Iund.
Chipul oIiterului
316
cel Irumos se oglindea la supraIat. Dar la Iund, la Iund de tot,
era o amintire ? Poate. Cosette nu stia. Atunci veni o ntmplare ciudat.
II
TEiMERILE COSETTEI
In prima jumtate a lui aprilie, Jean Valjean Icu o cltorie.
Stim c asta i se ntmpla din cnd n cnd, la rstimpuri.
Lipsea o zi, dou, cel mult trei. Unde se ducea ? Nimeni n-o stia, nici chiar
Cosette. O singur dat, la o plecare a lui, l ntovrsise n trsur pn la
coltul unei Iundturi, pe a crei tblit scria : Fundtura La Planchette. El
coborse acolo, si trsura o adusese pe Cosette napoi, n strada Babylone.
Jean Valjean Icea cltoriile astea de obicei cnd nu mai avea bani n cas.
Jean Valjean deci lipsea. Spusese : ,Am s m ntorc peste trei
zile".
Seara, Cosette era singur n salon. Ca s-i treac plictiseala,
deschisese pianul si ncepuse s cnte, acom-paniindu-se, corul din
Euryanthe
J
: Jlntori rtciti in pdure, care e poate cea mai Irumoas
bucat muzical. Cnd isprvi, rmase pe gnduri.
Deodat i se pru c cineva umbl prin grdin.
Nu putea Ii taic-su, pentru c nu era acolo. Nu putea Ii
TotissainI, pentru c se culcase. Era ora zece seara.
Se duse lng oblonul nchis si si lipi urechea de el.
1 se pru c e un pas de brbat, care mergea ncetisor.
Se sui repede la etaj, n odaia ei, deschise Iereastra tiat n
oblon si se uit n grdin. Era lun plin. Se vedea ca ziua.
Nu era nimeni.
Deschise Iereastra. Grdina era cu desvrsire linistit, si
strada, att ct se vedea, era pustie ca de obicei.
Oper a compozitorului german Weber ()7S61826).
517
Cosette se gndi c i se nzrise. I se pruse numai c aude un
zgomot. Era o halucinatie pricinuit de corui acela de Weber, ntunecat si
minunat, care deschide n Iata suIletului adncimi spimnttoare, care
tremur naintea ochilor ca o pdure ametitoare n care se aud trosnind
crengile moarte sub pasii nelinistiti ai vnto-rilor ntrezriti n amurg.
Nu se mai gndi la asta.
De altIel, Cosette nu era prea Iricoas din Iire. In vinele ei
curgea snge de tiganc si de vagabond care merge descult. Era mai curnd
eiocrlie dect porumbit. Avea un suIlet slbatic si curajos.
A doua zi, mai devreme, cnd se ngna ziua cu noaptea, Cosette
se plimba prin grdin. CuIundat n gnduri tulburi cum era, i se pru c
aude un zgomot asemntor celui din ajun, ca si cum cineva ar Ii mers pe
sub copaci, nu departe de ea, n ntuneric ; dar si spuse c Iosnetul a dou
ramuri care se clatin singure seamn Ioarte mult cu Iosnetul pasilor n
iarb, si nu lu aminte... De altIel, nu vedea nimic.
Iesi din ,desis". Ca s ajung la treptele casei, trebuia s
strbat o pajiste mic, verde. Cnd Cosette iesi dintre copaci, luna, care se
ridicase n spatele ei, i arunc umbra pe pajiste.
Cosette se opri nlemnit.
Lng umbra ei, luna desena limpede pe iarb alt umbr
nespus de nIricostoare, o umbr care avea o plrie rotund.
Prea umbra unui brbat care ar Ii stat n picioare la marginea
desisului, cu ctiva pasi n urma Cosettei.
O clip nu putu nici s vorbeasc, nici s strige, nici s
cheme, nici s miste, nici s se ntoarc.
In sIrsit, si adun tot curajul si se ntoarse cu ho-trre.
Nu era nimeni.
Privi pe pmnt. Umbra pierise.
Intr i ar n desis, rscoli cu curaj toate ungherele, se duse pna
la grilaj si nu gsi nimic.
518
Simtea c-i nghetase sngele n vine. Era o nou halucinatie ?
Cum, dou zile la rnd ? Hai, Iie o halucinatie, dar dou ? Mai nelinistitor
era Iaptul c umbra, Ir ndoial, nu era o staIie. StaIiile nu poart plrii
rotunde.
Jean Valjean se ntoarse a doua zi. Cosette i povesti ceea ce i
se pruse c auzise si c vzuse. Se astepta ca taic-su s-o linisteasc,
credea c taic-su avea s ridice din umeri si s-i spun : Esti o zpcit
mic !
Jean Valjean czu pe gnduri.
Cred c nu-i nimic, i spuse el.
O prsi sub un pretext oarecare si se duse n grdin, unde l
vzu cercetnd grilajul cu mult atentie.
Peste noapte se trezi. De data asta era sigur c aude pasi sub
Iereastra ei, lng scri. Alerg si deschise Ie-rstruica. In grdin se aIla n
adevr un om care tinea n mn un baston gros. In clipa n care vru s
strige, luna lumin proIilul omului. Era taic-su.
Se culc la loc, spunndu-si : ,Va s zic si el e ngrijorat I"
Jean Valjean petrecu n grdin noaptea aceea si nc dou
nopti n sir. Cosette l vzu prin Ierstruica din oblon.
A treia noapte, luna, n descrestere, rsri mai trziu. Era poate
ora unu cnd auzi un hohot de rs si vocea tatlui ei care o striga :
Cosette !
Sri din pat, si puse halatul si deschise Iereastra. Taic-su
era jos, pe pajiste :
Te-am trezit ca s te linistesc, spuse el. Uite umbra
ta cu plrie rotund !
Si-i art pe :iarb o umbr desenat de lun, care semna
destul de bine cu silueta unui brbat cu plrie rotund. Era umbra aruncat
de un horn de Iont cu capac, care se ridica deasupra unui acoperis vecin.
Cosette rse si ea : toate presupunerile ei lugubre se mprstiar
si, a doua zi, lund gustarea de dimineat alturi de tatl su, Icu haz
amintindu-si de grdina sinistr, bntuit de umbre de cosuri.
Sili
Jean Valjean $e linisti de-a binelea. Cosette nu se uit nici ea cu
prea mult luare-aminte, ca s-si dea seama dac hornul se aIla n directia
n care i se pruse ei c vzuse umbra si dac luna se aIla n acelasi punct
al cerului. Nu se ntreb cit de ciudat era hornul acela care, cnd Iusese prins
asupra Iaptului, se retrsese s nu i se mai vad umbra pentru c umbra
pierise cnd se ntorsese Cosette si atunci ea Iusese sigur de asta.
Cosette se nsenin cu desvrsire. Fu multumit cu explicatia aceea si-i
iesi din minte gndul c cineva ar Ii putut umbla seara si noaptea prin
grdin.
Cu toate astea, peste cteva zile se ntmpl alt incident.
III
TOUSSAINT COMENTEAZ Sl EA
In grdin, aproape de gardul de Iier dinspre strad, se aIla,
ascuns de privirile curiosilor, ntr-o bolt de verdeat, o banc de piatr pe
care un trector putea s-o ating strecurndu-si bratul printre gratii si prin
bolt.
Intr-o sear, tot n aprilie, Jean Valjean plecase de acas.
Cosette se asezase pe banca aceea, dup asIintitul soarelui. Vntul ncepuse s
bat mai tare prin copaci. Cosette se gndea. O tristete Ir noim o biruia
ncet, tristetea aceea de nenvins pe care ti-o d seara si care vine, poate,
cine stie, din taina unui mormnt ntredeschis la acel ceas.
Poate c si Fantine era n umbra aceea.
Cosette se ridic, ddu ncet ocol grdinii, clcnd prin iarba
plin de rou si spunndu-si, n acel soi de somnambulism melancolic n care
era cuIundat : ,La ceasul sta, aici, n grdin, ar trebui s porti saboti.
AltIel poti rci."
Si se ndrept iar spre banc.
In clipa n care vru s se aseze vzu pe locul pe care l
prsise adineauri o piatr destul de mare, care nu Iusese acolo cu o clip
mai nainte.
520
Cosette se uit la piatr, ntrebndu-se ce nsemna asta. Deodat
si ddu seama c piatra asta nu venise ea singur pe banc, c o pusese
acolo cineva, c un brat trecuse printre gratii, si gndul sta o nspimnt.
De data asta i Iu Iric de-a binelea. Nu mai era nici o ndoial, piatra era
acolo. N-o atinse, Iugi Ir s se uite n urma ei, se ascunse n cas, nchise
numaidect obloanele cu drugul si puse zvorul la usa dinspre teras. O
ntreb pe Toussaint :
Tata s-a ntors ?
nc nu, domnisoar.
(Am spus o dat pentru totdeauna c Toussaint era blbit. S
ni se ngduie s n-o mai accentum. Nu ne place notatia muzical a acestei
inIirmitti.)
Jean Valjean, cruia i plcea s cugete si s se plimbe, se
ntorcea adesea trziu de tot.
Toussaint mai adug Cosette ai dumneata
grij s nchizi bine obloanele care dau spre grdin, s
le prinzi n drugi si s pui bine buctelele alea de Iier
cu inele care nchid, da ?
O, Iiti linistit, domnisoar !
Cosette stia c Toussaint o Icea zilnic, dar nu se putu
mpiedica s nu adauge :
Tare e pustiu pe-aici !
Asta e adevrat ! spuse Toussaint. Ar putea s te
omoare careva Ir s ai timp s zici : au ! Si domnul,
care nu doarme n cas !... Dar s nu v temeti, domni
soar, Ierec Ierestrele ca pe niste cetti. Dou Iemei sin
gure ! S mori de Iric, nu alta ! Ia nchipuieste-ti !
S vezi noaptea niste brbati care intr n odaie si-ti
spun : ,Taci din gur I" si ncep s-ti taie beregata. Si,
vezi, nu e c mori, toat lumea moare, stii bine c tot
o s mori odat, da e grozav s te ating oamenii ia !
Si pe urm nu cred c au cutite care taie bine ! OI,
doamne !
Taci ! rosti Cosette. nchide tot, zvoreste !
Cosette, nspimntat de melodrama nscocit de
Toqfsaint si poate de amintirea vedeniilor de sptmna
trecut, care-i veneau iar n minte, nu ndrzni s-i

spun : ,Du-te de vezi ce piatr au pus pe banc !" de team
de-a deschide usa dinspre grdin, prin care puteau intra ,indivizii".
nchise cu grij toate usile si toate Ierestrele, o puse pe Toussaint s
cerceteze toat casa, din pivnit pn n pod, se ncuie n odaia ei, tr-gnd
zvorul, se uit sub pat, se culc si dormi prost. Toat noaptea vis piatra
aceea, mare ct un munte si plin de pesteri.
Cnd rsri soarele rsritul soarelui ne Iace s rdem de
spaimele noptii, si rsul e totdeauna la Iel de puternic ca spaima pe care am
tras-o cnd rsri soarele, Cosette, desteptndu-se, si socoti spaima un vis
ru si-si spuse : ,Ce mi-a trecut prin cap ? A Iost la Iel cu pasii pe care mi
s-a prut c i-am auzit sptmna trecut, noaptea, n grdin ! Ca umbra
hornului ! Acum am s ajung Iricoas ?"
Soarele, care strbtea stacojiu printre crpturile oblonului si
Icea ca perdelele de damasc s par de purpur, o linisti att de bine, nct
totul se topi n mintea ei, chiar piatra.
,N-a Iost nici o piatr pe banc, asa cum n-a Iost nici un
brbat cu plrie rotund n grdin. Am visat eu."
Se mbrc, cobor n grdin, alerg la banc si simti c o
scald o sudoare rece. Piatra era acolo.
Dar asta tinu doar o clip. Spaima din timpul noptii se
schimb ziua n curiozitate.
,Ei, hai s vd !"
Ridic piatra, care era destul de mare. Sub ea se aIla ceva care
semna a scrisoare.
Era un plic alb. Cosette l lu. N-avea nici adres, nici pecete.
Totusi, plicul, desi nelipit, nu era gol. nuntru se aIlau niste hrtii. Cosette
le cercet, nu cu spaim, nici di n curiozitate. ncepea s Iie nelinistit.
Scoase aIar din plic tot continutul lui : era un caietel cu pagini
numerotate, pe care se aIlau cteva rnduri scrise ,destul de drgut si
Ioarte delicat", gndi Cosette.
Fata cut un nume, nu-l gsi. O isclitur, nu era. Cui era
adresat ? Pesemne c ei, de vreme ce o mn pusese pachetul pe banca ei.
De la cine venea ? Fu cu-
522
prins de un Iarmec de nedescris, ncerc s-si ntoarc ochii
de pe Ioile care-i tremurau n mn, privi cerul, strada, salcmii scldati n
lumin, porumbeii care zburau pe un acoperis vecin, apoi privirea i se
ntoarse repede asupra manuscrisului. si spuse c trebuie s stie ce se aIla
n el.
Si iat ce citi':
IV
O INIMA SUB PIATRA
Dragostea e reducerea ntregului univers la o singur Iptur,
preamrirea unei singure Ipturi pn la n-dumnezeire.
Dragostea e nchinciunea pe care ngerii o Iac stelelor.
Ce trist e suIletul cnd e trist din dragoste 1
Ce gol aduce lipsa Iiintei care umple ea singur ntreaga lume !
Ah, ce adevrat e c Iiinta iubit devine dumnezeu ! Dumnezeu ar putea Ii
gelos dac tatl ceresc n-ar Ii Icut, n chip vdit, ntreaga Iire pentru
suIlet, si suIletul pentru dragoste !
Un zmbet zrit sub o plrie de crep alb cu panglici liliachii e
destul pentru ca suIletul s ptrund n palatul viselor.
Dumnezeu e n Iiecare lucru, dar toate l ascund. Lucrurile snt
negre, Iiintele snt opace. A iubi o Iiint nseamn a o Iace strvezie.
523
Anumite gnduri snt rugciuni. Snt clipe n care, n orice chip ar
sta trupul, suIletul e n genunchi.
ndrgostitii desprtiti nsal absenta prin mii de lucruri himerice,
care totusi au realitatea lor. Snt mpiedicati de a se vedea, nu-si pot scrie, dar
gsesc o multime de mijloace tainice de a-si vorbi. si trimit cntecul psrilor,
mireasma Ilorilor, rsul copiilor, lumina soarelui, suspinele vuitului, razele
stelelor, ntreaga crea-tiune. De ce nu ? Toate nIptuirile lui dumnezeu snt
Icute ca s slujeasc dragostea. Dragostea e destul de puternic pentru a
ncrca ntreaga natur cu mesajele ei.
O, primvar, esti o scrisoare pe care i-o scriu ei '.
Viitorul e nc si mai mult al inimilor dect al spiritelor. Dragostea
e singurul lucru care poate umple eternitatea. InIinitului i trebuie ceea ce nu se
isprveste niciodat.
Dragostea e chiar parte din suIlet. E de aceeasi natur. Dragostea e o
scnteie divin ca si suIletul, si tot ca el e incoruptibil, indivizibil,
nepieritoare. E un punct de Ioc n noi, nemuritor si inIinit, pe care nimic nu-l
poate mrgini si nimic nu-l poate atinge. II simti arznd pn n mduva oaselor
si-l vezi strlucind pn n adncurile cerului.
O, dragoste ! adoratie ! voluptate a dou spirite care se nteleg, a
dou inimi care se druiesc, a dou priviri care se ptrund ! Fericiri, veti veni si
la mine ! Plimbri n doi, n singurtate ! Zile binecuvntate si strlucitoare !
Visez uneori c, din cnd n cnd, ceasuri din viata ngerilor se desprind si vin
aici, pe pmnt, si se amestec n destinul oamenilor.
Dumnezeu nu poate drui Iericirii celor care se iubesc dect o
durat Ir capt. Dup o viat de dragoste, o
524
eternitate de dragoste, da, e o ntregire. Dar nici lui dumnezeu
nu-i e cu putint s Iac ceva mai mare dect e Iericirea desvrsit pe care
o d suIletului iubirea. Dumnezeu e mplinirea n cer. Dragostea e
mplinirea omului.
Privesti o stea pentru c e luminoas si pentru c e de
neptruns. Dar Ung tine se aIl o strlucire mai dulce si o tain mai
mare : Iemeia.
Noi toti, oricare am Ii, avem Iptura noastr dttoare de viat.
Dac nu, ne lipseste aerul, ne nnbusim. Murim, E grozav s mori din lips
de iubire. E o asIixiere a suIletului.
Cnd dragostea a contopit si amestecat dou Iiinte ntr-o
unitate sInt si ngereasc, aceste Iiinte au gsit si taina vietii. Nu snt
dect cei doi termeni ai aceluiasi destin; snt dou aripi ale unui singur
suIlet. A iubi nseamn a pluti !
In ziua n care o Iemeie care trece prin Iata ta rs-upndeste
lumin n mers, esti pierdut, iubesti. Nu mai ai de Icut altceva dect s te
gndesti att de neclintit la ea, nct s-o silesti s se gndeasc si ea la
tine.
Ceea ce ncepe dragostea nu poate Ii ncheiat dect de
dumnezeu.
Adevrata dragoste si pierde capul, sau e ncntat pentru o
mnus pierdut, pentru o batist gsit si are nevoie de vesnicie pentru
devotamentul si ndejdile ei. E alctuit n acelasi timp din inIinitul mare
si din inIinitul mic.
Dac esti piatr, Iii magnet; dac esti plant, Iii senzitiv ;
dac esti om, Iii iubire.
Dragostei nu-i ajunge nimic. Dac are Iericirea, vrea raiul.
Dac are raiul, vrea cerul.
O, voi cei care iubiti, toate astea se cuprind n dragoste ; s
stiti s le gsiti. Iubirea are, ca si cerul, contemplatia, si ceva mai 2:lt dect
cerul : vol:5tatea.
,Mai vine la L:e2bo:r ?" ,Nu, do2n:le." ,Tu biserica asta
ascult liturghia ?" ,Nu mai vine aici. " ,Mai locuieste n casa asta ?" ,S-a
mutat." ,Unde locuieste acum ?" ,N-a spus unde."
Ce lucru cumplit s nu cunosti adresa suIletului tu !
Dragostea are copilriile ei, celelalte patimi au micimile lor.
Rusine patimilor care micsoreaz omul ! Cinste celor care-l Iac copil !
Ce lucru ciudat! Snt n ntuneric. O Iiint a plecat lund
cerul cu ea.
Ah, s Ii i culcat alturi de ea n acelasi mormnt, mn n mn,
si, din cnd n cnd, n ntuneric, s ne mn-giern ncet un deget. Vesnicia
mea s-ar multumi cu att.
Voi cei care suIeriti pentru c iubiti, iubiti nc si mai mult. A
muri de dragoste nseamn a tri.
Iubiti ! o ntunecat transIigurare nstelat e amestecat n
aceast tortur. Este extaz n agonie.
O, bucurie a psrilor 1 Ele cnt pentru c au un cuib.
Dragostea e o respiratie cereasc a aerului din rai.
Inimi adnci, spirite ntelepte, luati viata asa cum a Icut-o
dumnezeu. E o ncercare ndelungat, o pregtire nenteleas pentru un
destin necunoscut. Destinul
526
acesta, cel adevrat, ncepe la om o dat cu prima treapt nuntrul
mormntului. Atunci se iveste ceva n Iata ochilor si ncepe s se zreasc
vesnicia. Gnditi-v la cu-vntul acesta : vesnicie. Cei vii vd durata. Numai
mortii vd vesnicia. Pn atunci iubiti si suIeriti, ndjduiti si contemplati. Vai
de cel care n-a iubit dect trupul, Iorrne, aparente. Moartea i va lua totul.
ncercati s iubiti suIlete, le veti regsi.
Am ntlnit pe strad un tnr Ioarte srac care iubea. Avea o
plrie veche, niste haine roase, coatele gurite. Ghetele i erau pline de ap
si inima i era plin de stele.
Ce lucru minunat s Ii i iubit ! Lucru si mai minunat nc e s
iubesti ! Inima, trecnd prin iubire, devine eroic. Nu mai e alctuit dect din
puritate. Nu se mai reazim dect pe ceea ce e mare si nalt. In ea nu poate
ncolti nici un gnd nevrednic, cum nu pot creste urzici pe un ghetar.
SuIletul nalt si senin, neatins de patimi si emotii josnice, care domin
viata si umbrele lumii acesteia, nebuniile, minciunile, urile, vanittile,
mizeriile, locuieste n albastrul cerului si nu mai simte dect zguduirile
adnci si subterane ale destinului, asa cum culmea muntilor simte cutremurele
de pmnt.
Soarele s-ar stinge dac n-ar mai iubi nimeni.
COSETTE DUP SCRISOARE
Pe cnd citea, Cosette se lsa Iurat ncet-ncet de gnduri. In
clipa cnd ridic privirea de pe ultimul rnd al caietului, oIiterul ce!
Irumos era ora lui trecu tantos prin Iata grilajului. Cosette l gsi
respingtor.
ncepu s se uit e din nou la caiet. ,,E un scris ncn-ttor", gndi
Cosette; de aceeasi mn, dar cu cerneli deosebite, cnd Ioarte nchise,
cnd Ioarte splcite, ca
527
atunci cnd punem ap n climar, si, prin urmare, din zile
diIerite. Cineva si mrturisise acolo toate gndurile, suspin cu suspin, Ir
sir, la nimereal, Ir tint, la ntmplare. Cosette nu mai citise niciodat asa
ceva. Manuscrisul, pentru ea, cu toat lipsa lui de nteles, i se prea un
sanctuar .cu portile ntredeschise. Fiecare dintre rndurile acelea misterioase
strlucea puternic n ochii ei si-i umplea inima cu o lumin ciudat. In
educatia pe care o primise, i se vorbise mereu despre suIlet si niciodat
despre dragoste, ca si cum s-ar putea vorbi despre jeratic Ir s pomenim
de loc de Ilacr. Manuscrisul de cincisprezece pagini i destinuia pe
neasteptate si cu ncetul ce nseamn dragostea, suIerinta, soarta, viata,
vesnicia, nceputul, sIrsitul. Parc s-ar Ii deschis o mn si i-ar Ii aruncat
dintr-o dat un pumn de raze. In aceste cteva rnduri descoperea o Iire
ptimas, nIlcrat, mrinimoas, cinstit, o voint drz, o suIerint Ir
margini si o ndejde netrmurit, o inim mhnit si un extaz netrmurit. Ce
s Ii e oare manuscrisul sta ? O scrisoare. O scrisoare Ir adres, Ir
nume, Ir dat, Ir isclitur, grbit si dezinteresat, enigm alctuit
din adevruri, solie de dragoste menit s Iie purtat de un nger si citit
de o Iecioar, ntlnire dat dincolo de marginile pmntului, rvas de
iubire al unei nluci ctre o nchipuire.
Era un absent linistit si abtut, care prea gata s-si caute
scpare n moarte si care-i mprtsea celei care i lipsea taina destinului,
rostul vietii, dragostea. Cel care scrisese toate astea era cu un picior n
groap si cu ochii spre cer. Rndurile asternute unul dup altul pe hrtie
erau ceea ce s-ar putea numi Irme de suIlet.
Si de la cine puteau veni oare paginile acestea ? Cine s le Ii
scris ? Cosette nu sttu nici o clip la ndoial. Un singur om :
El!
Se Icuse iar lumin n mintea ei. Totul se nIiripase din nou.
Simtea o bucurie nespus si-o tulburare adnc. El, el i scria ; era acolo ;
mna lui se strecurase printre zbrelele grilajului. In vreme ce ea l uita, el o
regsise.
528
Dar l uitase oare ? Nu ! Nicidecum ! Fusese nebun, n-
chipuindu-si mcar o clip lucrul sta. II iubise mereu, l adorase
totdeauna. Jarul Iusese acoperit si mocnise ctva vreme, dar si ddea
seama acum c nu Icuse altceva dect s ard mai n adnc, iar acum
Ilcrile izbucneau din nou si o cuprindeau n ntregime. Caietul era ca
o scnteie desprins din suIletul lui si strecurat ntr-al ei ; simtea c
Iocul se aprinde iarsi. Fiecare cu-vnt al manuscrisului o misca adnc :
,O ! da spunea ea mi aduc aminte de toate astea ! Le-am citit n
ochii lui !"
Isprvise de citit pentru a treia oar manuscrisul, cnd
locotenentul Theodule trecu din nou prin Iata grilajului, zornindu-si
pintenii. Cosette se vzu silit s ridice capul. II gsi anost, ntng,
prost, de prisos, nIumurat, dezgusttor, obraznic si slut. OIiterul socoti
c trebuie s-i zmbeasc. Ea ntoarse capul rusinat si mnioas. Ar Ii
avut poIt s-i arunce cu ceva n cap.
O lu la Iug, intr n cas si se ncuie n odaia ei ca s
mai citeasc o dat manuscrisul, s-l nvete pe dinaIar si s dea Iru
liber gndurilor. Dup ce isprvi de citit, l srut si l vr n sn.
Se sIrsise. Cosette se ntorsese la marea ei dragoste
ngereasc. Prpastia numit rai i se deschidea iarsi n Iat.
Toat ziua Cosette tri ca ntr-un Iel de ameteal. Nu se
putea gndi la nimic ; gndurile i erau destrmate ca Iirele unui scul
nclcit ; nu izbutea s le descurce ; n starea de tulburare n care se aIla,
nici ea singur nu-si ddea seama ce astepta. Nu se ncumeta s-si
Igduiasc nimic, dar nici nu voia s-si reIuze nimic. Emotia i se citea
pe Iat, n vreme ce trupul i era scuturat de Iiori. Din cnd n cnd, i se
prea c viseaz ; si spunea : ,S Iie oare adevrat?" si ncepea s
pipie rvasul drag de la piept ; l apsa pe inim, i simtea colturile
ptrun-zndu-i n carne si, dac Jean Valjean ar Ii zrit-o n clipa
aceea, s-ar Ii cutremurat n Iata acestei bucurii nIlcrate si
necunoscute care-i tsnea de sub pleoape.

,,0, da ! si spunea ea el e ! El mi-a trimis scrisoarea asta
!"
Era ncredintat c o adusese o mn de nger, o voint de
sus.
O, minuni ale dragostei ! O, visuri ! Acea voint de sus, acea
mn de nger era cocolosul de pine aruncat de un hot altui hot, din
curtea Charlemagne nspre Groapa Leilor, pe deasupra acoperisului
nchisorii La Force.
VI
BATRINII SINT FCUTI CA SA PLECE CIND TREBUIE
Pe nserate, Jean Valjean iesi ; Cosette se mbrc. si potrivi
prul cum i sedea mai bine ; si puse o rochie n al crui decolteu IoarIec
intrase mai mult dect trebuie, lsnd prin aceast tietur s se zreasc
gtul ntreg, lucru care era, dup cum spun Ietele, ,cam necuviincios". Nu
era citusi de putin necuviincios ; era, ns, mai drgut dect altIel. Se
gtise n Ielul sta Ir s stie bine de ce.
Avea de gnd s ias ? Nu.
Astepta pe cineva ? Nu.
In amurg cobor n grdin. Toussaint avea treab n buctria
care ddea spre curtea din Iund.
Porni pe sub crengi, deprtnd din cnd n cnd cu mna pe
cele care erau Ioarte aplecate.
Ajunse la banc.
Piatra rnai era acolo.
Se asez si atinse cu mna ei alb, catiIelat piatra, ca si cum
ar Ii vrut s-o mngie si s-i multumeasc.
Deodat avu impresia nelmurit pe care o ncercm, chiar Ir
s vedem nimic, cnd cineva se aIl n spatele nostru.
ntoarse capul si sri n picioare.
Era el.
Cu capul gol. Prea palid si slbit. Hainele negre abia i se
desluseau. Amurgul i Icea si mai palid Iruntea
530
Irumoas si-i nvluia ochii n ntuneric. Sub vlul unei negrite
senintti, avea ceva din lumea 2or(ii si a noptii. Fata i era luminat de
ultimele licriri ale zilei care se stingea si de gndurile unui suIlet care-si
lua zborul.
Nu prea nc nluc, dar nici om nu 2ai era.
Plria si-o zvrlise la ctiva pasi n tuIis.
Cosette, ct pe ce s-si piard cunostinta, nu scoase
1
nici un
tipt. Se ddea ncet napoi, deoarece se simtea atras. El rmase nemiscat.
In adierea plin de tain si de tristete care o nvluia, ea simti privirea
ochilor pe care nu-i vedea.
Dndu-se mereu napoi, Cosette se lovi de un copac si se
rezem de el. Dac n-ar Ii Iost copacul, ar Ii czut.
Atunci i auzi glasul, pe care nu l-l auzise niciodat cu
adevrat, abia plutind deasupra Iosnetului Irunzelor si soptind :
Iart-m c snt aici ! Mi-e inima plin ; nu mai puteam tri
asa ; de aceea am venit. Ai citit ce ti-am lsat pe banc ? M mai tii putin
minte ? S nu-ti Ii e Iric de mine ! E mult de atunci ; ti mai amintesti ziua
cnd te-ai uitat la mine ? In Luxembourg, ling gladiator. Si ziua cnd ai
trecut prin Iata mea ? La 16 iunie si la 2 iulie. E-aproape un an. Nu te-am
mai vzut de mult. Am ntrebat-o pe Iemeia care nchiriaz scaunele si mi-a
spus c nu te-a mai vzut. Locuiai pe strada Ouest, la al treilea n Iat,
ntr-o cas nou. Vezi c stiu ? Te urmream. Ce-as Ii putut Iace ? Pe urm
ai disprut. Mi s-a prut c te-am zrit trecnd ntr-o zi, pe cnd citeam
gazetele, sub arcadele Odeonului. Am alergat. Dar nu Era cineva care
avea o plrie ca a dumitale. Noaptea vin aici. S nu-ti Ii e team ; nu m
vede nimeni. Vin s-ti privesc de aproape Ierestrele. Merg Ioarte ncet, ca
s nu bagi de seam ; poate ti-ar Ii Iric. Intr-o sear eram n spatele
dumitale ; te-ai ntors si eu am luat-o la Iug. O dat te-am auzit cntind.
Am Iost att de Iericit ! Iti pare ru c te ascult prin oblon cnd cnti ? N-
are de ce s-ti par ru. Nu-i asa ? Vezi bine c esti ngerul meu ; las-
2 s vin din cnd n cnd. Cred c am s
531
??Si
ador
Nu
sup
ea.
n n
putea
brate
dea
sprij
buim
plin
si m
prea
si c
altIe
dorin
crui
Era a
puse
se aIla acolo. Ingim :
M iubesti ?
Ea rspunse cu un glas att de sczut, nct prea o
adiere care abia se auzea :
Taci ! O stii prea bine !
Si-si lipi Iata mbujorat de pieptul tnrului pl i n de
mndrie, vrjit. El czu pe banc, iar ea u lng el. Nu mai stiau
ce s-si spun. Stelele ncepuser s strluceasc. Cum s-au
ntlnit buzele lor ? De ce cnt pasrea, de ce se topeste zpada,
de ce nIloreste trandaIirul, de ce nvie natura n luna mai, de ce
lumineaz zorile ndrtul arborilor ntunecati, pe culmea nIiorat
a colinelor ?
Un srut; att.
Tresrir amndoi si se privir pe ntuneric cu ochi
nvpiati.
Nu simteau nici rcoarea noptii, nici rceala pietrei,
nici umezeala pmntului, nici iarba ud ; se uitau unul la altul, si
inima le era plin. Stteau mn-n mn, Ir s-si dea seama.
Ei nici prin gnd nu-i trecea s-l ntrebe pe unde in-
trase si cum ajunsese n grdin. I se prea att de Iiresc c era
acolo !
Din and n cnd, Marius atingea cu genunchiul lui
genunchiul Cosettei si amndoi se nIiorau.
532
La rstimpuri, Cosette ngima cte un cuvnt. SuIletul i
tremura pe buze ca un strop de rou pe o Iloare.
Incet-ncet, ncepur s-si vorbeasc. Mrturisirile urmar
tcerii care si ajunge siesi. Deasupra lor noaptea se ntindea senin si
strlucitoare. Cele dou Ipturi, neprihnite ca ngerii, si spuser totul :
visurile, aventurile, bucuriile, iluziile, slbiciunile, cum se adoraser de
departe, cum se doriser, dezndejdea lor cnd ncetaser de-a se mai zri.
si mprtsir, cu o intimitate ideal pe care nimic n-ar mai Ii putut-o
spori, tot ce aveau mai ascuns si mai tainic. si povestir, cu ncredere
deplin n iluzii, tot ceea ce dragostea, tineretea si urmele de copilrie pe
care le mai aveau le mai aducea n minte. Cele dou inimi se revrsar una
ntr-alta n asa Iel, nct dup un ceas tnrul avea suIletul Ietei, i ar Iata
avea suIletul tnrului.
Se contopiser, se Iermecaser, se ametiser.
Dup ce sIrsir, dup ce-si spuser totul, ea-si cuc Iruntea pe
umrul lui si-l ntreb :
Cum te cheam ?
M cheam Marius, zise el. Dar pe tine ?
Pe mine m cheam Cosette
CARTEA A SASEA
GAVROCHE
I
O POZNA A VINTULUI STRENGAR
Dup 1823, n vreme ce circiuma din MontIermei! se nruia si
se mpotmolea tot mai mult, nu n prpastia unui Ialiment, ci n mlastina
datoriilor mrunte, sotii Thenardier mai avuseser doi copii, bieti amndoi.
Cu totul cinci : dou Iete si trei bieti. Cam mult.
Thenardiera se descotorosise de cei din urm, chiar de caid erau
mici, cu o bucurie ciudat.
Se descotorosise iat cuvntul. Nu exista n Iemeia asta dect
o frnt:r din instinct, Ienomen care de altminteri se ntlneste destul de
des. ntocmai ca maresala de la Mothe-Houdancourt', Thenardiera nu era
mam dect pentru Iiicele ei. Dragostea ei matern acolo se oprea. Ura
mpotriva neamului omenesc ncepea de la bietii ei. Fat de dnsii rutatea
ei era Ir margini, prpastie Ir Iund. Pe cel mare, cum am vzut, nu-l
putea suIeri ; pe ceilalti doi i ura de moarte. De ce ? lac-asa ! Motivul cel
mai groaznic si rspunsul care nu suIer nici o discutie e acesta : ,,lac-asa !
Nu-mi trebuie o puzderie de copii", spunea aceast mam.
Vom vedea cum au izbutit Thenardierii s scape de ultimii doi
copii ai lor, ba chiar s trag si Ioloase dintr-asta.
Femeia Magnon, despre care am vorbit mai nainte, izbutise s-l
fac pe btrn:l Gillenor2and s-o ajute n
1
Sotia 2areyal:l:i cu acest nume, care si a silit Ii ii cde(i"
(al doilea si al t reil ea nscut) s 2brace rasa clugreasc, spre a spori,
cu partea lor de mostenire, zestrea tetelor.

cresterea celor doi copii pe care-i avea. Locuia pe cheiul
Celestins, la coltul strvechii strzi Petit-Musc, care a Icut tot ce i-a stat
n putint ca s-si schimbe n nume bun prostul su renume. V aduceti
aminte de marea epidemie de anghina diIteric de-acum treizeci si cinci de
ani, care a pustiit mahalalele de pe marginea Senei, n Paris, si de care
stiinta s-a Iolosit ca s experimenteze pe-o scar ntins eIicacitatea
tratamentului cu piatr acr, pe care o nlocuieste astzi cu atta Iolos
tinctura de iod extern. In timpul acestei epidemii Magnona si pierdu n
aceeasi zi amndoi bietii, pe unul dimineata, pe cellalt seara, la o vrst
destul de Iraged. A Iost o grea lovitur. Copiii erau Ioarte pretiosi pentru
mama lor ; ei reprezentau optzeci de Iranci pe lun. Acesti optzeci de Iranci
erau pltiti cu Ioarte mare punctualitate, n numele domnului Gillenormand,
de ctre ncasatorul veniturilor sale, domnul Barge, portrel pensionar, din
strada Roi-de-Sicile. O dat cu moartea copiilor, renta ra pierdut.
Magnona cut un mijloc ca s ias din ncurctur. In ntunecata masonerie
a pcatului clin care Icea parte, toti stiu totul, toti pstreaz secretul si se
ajut unul pe altul. Magnona avea nevoie de doi copii ; Thenardiera avea doi.
De acelasi sex, de aceeasi vrst. Socoteal bun pentru una, aIacere bun
pentru cealalt. Micii Thenardieri ajunser micii Magnoni. Magnona se
mut de pe cheiul Celestins n strada Clocheperce. La Paris identitatea
unui individ se destram de la o strad la alta.
OIiciul de stare civil, neIiind de loc nstiintat, nu interveni, si
substituirea se Icu n chipul cel mai simplu din lume. Numai c Thenardier
ceru, pentru mprumutarea copiilor, zece Iranci pe lun, pe care Magnona i
Igdui si chiar i plti. Se-ntelege de la sine c domnul Gillenormand si
mplinea mai departe Igduiala. Venea la Iiecare sase luni s vad
copilasii si nu bg de seam schimbarea care se Icuse. ,,Ce bine seamn cu
dumneavoastr, domnule I" i spunea Magnona.
Thenardier, pentru care transIormrile erau o nimica toat, se
Iolosi de prilejul sta ca s devin Jondrette.
535
Cele dou Iete ale lui si GaVfoche abia avuseser vIeine s
bage de seam c mai aveau doi Irtiori. La o anumit treapt a mizeriei,
te cuprinde un Iel de nepsare neIireasc si vezi Iiintele ca pe niste larve.
Rudele cele mai apropiate ti par adesea doar Iorme nedeslusite ale umbrei,
abia desprinse din Iondul ntunecat al vietii si pierdute iar n nevzut.
In seara zilei n care i predase Magnonei pe cei doi micuti,
deplin hotrt s se despart pentru totdeauna de ei, Thenardiera avusese,
ori se preIcuse c are, o remuscare. Ii spusese sotului ei : ,Cum s ne
prsim n Ielul sta copiii ?" Thenardier, plin de demnitate si netulburat, i
potoli remuscarea cu aceste cuvinte : ,Jean-Jacques Rousseau a Icut ceva
mai mult !" De la remuscare mama trecu la neliniste : ,Dar dac-o s-avem
ncurcturi cu politia ? Oare ceea ce am Icut noi e ngduit, domnule
Thenardier ?" Thenardier rspunse : ,Orice e ngduit ! N-o s se vad aici
dect partea Frumoas. Si-apoi, nimnui n-o s-i treac prin gnd s se
intereseze de niste copii care n-au nici o lscaie !"
Magnona era o ucigas elegant. Ii plcea s se mbrace bine.
mprtea locuinta, mobilat pretentios si grosolan, cu o hoat Ioarte isteat,
englezoaic Irantuzit. Englezoaica asta, mpmntenit la Paris, care se
luda cu cunostinte Ioarte bogate, strns legat de colectiile de medalii din
biblioteca si de diamantele domnisoarei Mars, a ajuns mai trziu vestit n
analele justitiei. I se spunea mamselle Miss.
Cei doi tnci lsati n seama Magnonei n-avur de ce s se
plng. Avnd n vedere cei optzeci de Iranci, erau ngrijiti ca tot ce e
exploatat; nu erau mbrcati prost si nu erau prost hrniti, erau tratati
aproape ca niste ,domnisori" si le mergea mai bine cu mama vitreg dect
cu cea adevrat. Magnona Icea pe cucoana si nu vorbea urt n Iata lor.
Trecur astIel ctiva ani. Thenardier le prevestea un viitor
Iericit. Intr-o zi, el i spuse Magnonei, care venise s-i plteasc cei zece
Iranci lunari : ,Tatl Inr va trebui s le dea o educatie !"
536
Pe neasteptate, bietii copii, pn atunci destul de ocrotiti, chiar
prin soarta lor pctoas, Iur zvrliti n viat si siliti s-o ia n piept.
Arestarea n mas a unor ruIctori, cum a Iost aceea din
mansarda Jondrette, nsotit, Iireste, de perchezitii si de ntemnitri
ulterioare, e o adevrat nenorocire pentru aceast drojdie a societtii care
trieste n marginea vietii sociale ; o ntmplare ca asta atrage totdeauna
dup sine tot Ielul de prbusiri ntr-o astIel de lume ntunecat. CatastroIa lui
Thenardier aduse si catastroIa Magnonei.
Intr-o zi, la putin vreme dup ce Magnona i dduse Eponinei
biletul cu privire la strada Plumet, politia Icu o descindere neasteptat pe
strada Clocheperce; Magnona Iu arestat mpreun cu mamselle Miss si toat
casa, care era suspectat, czu n lat. Cei doi bietasi se jucau n vremea
asta ntr-o curte din Iund si habar n-avur de razie. Cnd se ntoarser
acas, gsir usa ncuiat si casa goal. Un crpaci, care locuia ntr-o
maghernit din Iat, i chem si le ddu un bilet pe care ,mama lor" l lsase
pentru dnsii. Pe bilet se aIla o adres : ,Domnul Barge, ncasator, strada Roi-
de-Sicile nr. 8". Omul din maghernit le spuse : ,Nu mai locuiti aici. Duceti-
v la adresa asta. E Ioarte aproape. Prima strad la stnga. O s vi s-arate
drumul cu biletul sta."
Cei doi copii plecar, cel mare ducndu-I pe cel mic si tinnd n
mn biletul cu adresa. Ii era Irig, iar degetele lui amortite strngeau slab si
abia mai puteau tine biletul. La cotitura strzii Clocheperce vntul i-l
smulse si, cum se ntuneca, copilul nu-l mai putu gsi.
ncepur s rtceasc la ntmplare pe strzi.
II
IN CARE GAVROCHE CEL MIC TRAGE FOLOASE DE
PE URMA LUI NAPOLEON CEL MARE
Primvara la Paris e adesea strbtut de vnturi aspre si
cumplite, care nu te Iac propriu-zis s ngheti, ci s degeri ; vnturile
astea, care ntunec zilele cele mai
53?
Irumoase, snt ntocmai ca acele rbuIniri de aer rece care
ptrund ntr-o ncpere nclzit printr-o Iereastr spart sau printr-o us
prost nchis. Ti se pare c poarta mohort a iernii a rmas ntredeschis si
c rzbeste vntul pe-acolo. In primvara anului 1832, epoc n care a
izbucnit cea dintii mare epidemie a acestui secol n Europa, vnturile erau
mai aspre si mai cumplite deot ori-cnd. Rmsese ntredeschis o poart si
mai nghetat de-ct aceea a iernii : poarta mormitului. In vnturile astea se
simtea duhoarea holerei.
Din punct de vedere meteorologic, vnturile nghetate aveau
particularitatea c erau nsotite de puternice descrcri electrice. In epoca
aceea au izbucnit Iurtuni Ioarte dese, nsotite de Iulgere si de tunete.
Intr-o sear, pe cnd vntul suIla cu putere, nct prea c se
ntorsese iarna, iar burghezii si puseser din nou paltoanele, micul Gavroche,
drdind, dar tot voios sub zdrentele lui, sttea teapn si parc n extaz n Iata
prvliei unui brbier de lng Orme-Saint-Gervais. Era mpodobit cu un sal
Iemeiesc de ln, luat nu se stie de unde si din care si Icuse Iular.
Gavroche prea c admir grozav o mireas de cear, decolorat si
mpodobit cu Ilori de lmit, care se rsucea dincolo de geam ntre dou
lmpi, artndu-si zmbetul trectorilor ; de Iapt, ns, el iscodea prvlia
ca s vad dac n-ar putea ,sterpeli" din vitrin vreun calup de spun, pe
care s-l vnd dup aceea unui ,coaIor" de la marginea orasului. Izbutea
adesea s mnnce de pe urma unui asemenea calup... El numea Ielul sta
de-a lucra, pentru care avea talent, , ,a-i brbieri pe brbieri".
Pe cnd admira mireasa si trgea cu coada ochiului la calupul de
spun, mormia printre dinti asa : ,Marti ! Nu marti. Marti s Ii Iost ? Mi
se pare c marti. Da, marti !"
Nu s-a aIlat niciodat ce voia s spun.
Dac monologul se reIerea cumva la ultima dat cnd mncase,
atunci trecuser trei zile, deoarece acum era vineri.
538
In prvlia nclzita de-o sob bun brbierul tocmai rdea un
client si di n cnd n cnd trgea cu coada ochiului spre inamic, spre biatul
rebegit si obraznic, cu mi-niie n buzunare, dar cu nd:l la cine stie ce
potlogrie.
Pe cnd Gavroche se uita la mireas, la vitrin si la spunurile
Windsor, doi copii de staturi diIerite, destul de curat mbrcati, 2ai mici
dect el, prnd unul de sapte, cellalt de cinci ani, apsar cu sIial pe
clanta usii si intrar n prvlie, cernd ceva, pesemne de poman, cu un
murmur tn:itor, care semna mai degrab cu un scncet dect cu o
rugminte. Vorbeau amndoi deodat si nu se putea ntelege ce spun,
Iiindc glasul celui mic era ntretiat de suspine, iar celui mare i clntneau
dintii de Irig. Brbierul se ntoarse cu o mutr mnioas, cu briciul n mn,
si, mbrncindu-l pe cel mare cu mina sting, iar pe cel mic cu
genunchiul, i ddu pe amndoi aIar si nchise usa, spunnd :
Auzi, donile, s ne Iac s-nghetm degeaba !
Cei doi copii pornir mai departe plngnd. Intre timp se
nnorase ; ncepuse s plou. Gavroche se lu dup ei si-i opri :
Ce e cu voi, pustilor ?
N-avem unde s dormim, rspunse cel mare.
Asta-i tot ? zise Gavroche. Mare lucru ! Se poate
s plngeti pentru asa ceva ? Ce ntleti ! Si, n supe
rioritatea lui zeIlemitoare, lundu-si un aer de autoritate
nduiosat si de ocrotitor blajin, adug : Tncilor, veniti
cu mine !
Bine, domnule, zise cel mare.
Si cei doi copii pornir n spatele lui ca n urma unui arhiepiscop.
Nu 2ai 5lnea:.
Gavroche o lu pe strada Saint-Antoine spre Bastilia.
Pe cnd mergeau astIel, Gavroche arunc o privire mnioas si
retrospectiv spre dugheana brbierului.
N-are pic de inim Irizerul sta ! bombni el. E un
maimutoi !
O Iat, vzndu-i cum mergeau toti trei n sir, cu Gavroche n
Irunte, izbucni ntr-un rs zgomotos. Rsul era lipsit de respect Iat de grup.
539
Bun ziua, domnisoar Omnibus ! i spuse Gavro-
che. O clip dup aceea, aducndu-si aminte de brbier,
adug : M-am nselat n privinta dobitocului ; nu-i un
maimutoi, e un sarpe. Am s caut un lctus, brbierule,
si-am s-ti agt niste clopotei n coad !
Brbierul i cuta pricin de glceav. Srind peste o bltoac, se
agt de-o portreas brboas, cu o mtur n mn, gata parc s se
ntlneasc cu Faust pe muntele vrjitoarelor.
Doamna a iesit la clrie ? ntreb el.
Si spunnd asta, mprosc cu noroi cizmele lustruite ale unui
trector.
Ntrule ! strig Iurios trectorul.
Gavroche si scoase nasul din Iular :
Aveti vreo reclamatie de Icut ?
Da, mpotriva ta ! spuse trectorul.
S-a nchis biroul ! i-o ntoarse Gavroche. Nu mai
primesc reclamatii.
Intre timp, urcnd strada, zri sub o poart de gang, nghetat si
cersind, o Iat de vreo treisprezece sau paisprezece ani, cu o rochie att de
scurt nct i se vedeau genunchii. Mititica ncepuse s Iie prea mare pentru
mbrcmintea ei. Cnd cresti, se ntmpl asemenea neajunsuri. Rochia
ajunge prea scurt tocmai atunci cnd goliciunea ajunge necuviincioas.
Biata Iat! exclam Gavroche. N-are nici mcar
pantaloni. Na, tine cel putin asta !
Si desIcndu-si Iularul bun de ln de la gt, l zvrli pe
umerii slabi si vineti ai cersetoarei ; si Iularul deveni sal.
Fetita se uit la el uimit si primi Iularul Ir s scoat o
vorb. La un anumit grad de suIerint, nevoiasul, n buimceala lui, nu
mai geme cnd l doare ceva si nu mai multumeste cnd i se Iace vreun
bine.
Brr ! se scutur Gavroche dup aceea, tremurnd
mai ru dect sIntul Martin, care cel putin si pstrase
jumtate din manta.
La acest ,brr !" ploaia ntetit se dezlntui cu Iurie Cerurile
dusmnoase pedepsesc Iaptele bune.
540
Na ! exclam Gavroche. Ce nsemneaz asta ? Iar
plou. Dumnezeule sIinte, dac-i dai zor tot asa, m-ai
pierdut de musteriu ! Si porni mai departe. Oricum!
adug el trgnd cu coada ochiului spre cersetoarea
care se ghemuia n sal. Stiu c p-asta am ntolit-o ! Si
uitndu-se spre nori : V-am Icut Iigura !
Cei doi copii veneau n urma lui.
Trecnd prin Iata unui geam acoperit cu o retea de srm care
arta c acolo e o brutrie, Iiindc pinea, ca si aurul, se asaz n dosul
gratiilor de Iier, Gavroche se ntoarse :
Ei, pustilor, am rnncat noi ceva azi ?
Domnule rspunse biatul cel mare n-am
mncat de azi-dimineat.
N-aveti, prin urmare, nici tat, nici mam ? urm
Gavroche cu mretie.
Iertati-m, domnule, avem si tat si mam, dar nu
stim unde snt.
Uneori e mai bine dect s stii, i lmuri Gavroche,
care era un cugettor.
De dou ceasuri umblm asa, urm biatul cel mare.
Cutm ceva de mncare pe la colturile strzilor, dar nu
gsim nimic.
u Stiu, zise Gavroche. Cinii mnnc tot. Dup o pauz,
adug : Ah ! ne-am pierdut printii. Nu mai stim ce-am Icut cu ei. Asta nu
se poate, bieti ! E o prostie s lsm s se rtceasc asa niste oameni
mari. Dar trebuie totusi s halim ceva.
Altminteri, nu le puse nici o ntrebare. Ce poate Ii mai Irumos
dect s nu ai cas ?
Cel mai mare dintre cei doi pusti, ntors aproape cu totul la
nepsarea Iireasc a copilriei, strig deodat :
Tii, cnd m gndesc ! Mama ne spusese c-o s ne
duc s lum salcie sIintit n duminica Iloriilor.
Aiurea ! zise Gavroche.
Mama adug biatul cel mare e o cocoan
care st cu mamselle Miss.
Scrt ! exclam Gavroche.
541
n
ncep
scot
zdre
nl
par
trium
pot
tot
Si
gol
pust
arnn
golo
de
ns
adu
Snte
Si bgnd de seam c brutarul, dup ce se uitase la
cei trei musterii, luase o pine neagr, si vr adnc degetul n nas,
nsotindu-l de-o rsuIlare att de puternic, parc-ar Ii avut pe vrIul
degetului priza de tabac a lui Frederic cel Mare \ si-i azvrli
brutarului de la obraz aceast apostroI Iurioas :
Keksekta ?
Acelora dintre cititorii nostri care ar Ii ispititi s vad
n ntrebarea adresat de Gavroche brutarului vreun cu-vnt rusesc
sau polonez, ori vreunul din strigtele slbatice pe care yowaii si
botocuzii
2
si le arunc de pe un mal pe altul al Iluviilor, prin
pustietti, le vom spune c e o expresie Ioarte cunoscut pe care o
ntrebuinteaz zilnic (ei, cititorii) si care tine locul ntrebrii :
,,Ce-i asta ?" Brutarul ntelese Ioarte bine si rspunse :
Ei, ce s Ii e ? Pine ! Pine Ioarte bun, de calitatea
a doua.
Vrei s spui pine neagr, zise Gavroche linistit si
cu adnc dispret. Pine alb, biete ! Franzel I Fac
cinste !
Brutarul nu-si putu stpni zmbetul si, pe cnd tia
pinea alb, se uita la el cu un aer comptimitor, care- supr pe
Gavroche.
1
Se spune c regele Prusiei Frederic cel Mare
(17001786) era
amator de tabac.
2
Triburi slbatice din Brazilia.
542
Ia ascult, biete, ce ne tot masori asa ntr-una ?
Asezati toti trei cap la cap, abia ar Ii msurat un
stnjen.
Isprvind de tiat plinea, brutarul si ncas gologanul, si
Gavroche se adres celor doi copii:
Potoliti-v ramazanul !
Bietasii se uitar la el nedumeriti.
Gavroche ncepu s rd :
A ! Asa e ! Voi nu stiti nc ce-nssamn asta. Sn-
teti mici. Si adug : Mncati !
Si ntinse Iiecruia cte o bucat de pine.
Si spunndu-si c cel mai mare, pe care-l socotea mai vrednic s
stea de vorb cu el, merita o ncurajare deosebit si c trebuia ndemnat s
lase la o parte orice sIi al pentru a-si potoli Ioamea, adug ntinzndu-i
bucata cea mai mare :
Hai, umple-ti burta cu ea !
Bucata cea mai mic o opri pentru el.
Bietii copii erau lihniti de Ioame, ca si Gavroche. In-Iulecnd cu
nversunare pinea, ncurcau locul n prvlie, iar brutarul, cu care
ncheiaser socotelile, se uita la ei chiors.
S-o lum din loc ! se hotr, n sIrsit, Gavroche.
Pornir din nou spre Bastilia.
Trecnd prin Iata vitrinelor luminate, biatul cel mai mic se
oprea din cnd n cnd s vad ct e ora la un ceas de plumb, legat la
gtul lui cu o sIoar.
,Hotrit, e-un ntru Ir pereche I" si spuse Gavroche.
Pe urm, ngndurat, bombni printre dinti :
A ! dac-as avea plozi, i-as ngriji mai bine.
Cnd isprvir de mncat bucata de pine, ajungnd la coltul
ntunecatei strzi Ballets, n Iundul creia se zreste Ierestruica ngust si
dusmnoas a nchisorii La Force, cineva spuse :
A, tu esti, Gavroche ?
A, tu esti, Montparnasse ? ! exclam Gavroche.
Un brbat l oprise pe biat, si brbatul nu era altci-
543
iii

A zise Gavroche o cheam Babet ? !
Montparnasse cobor glasul :
Nu o, ci il cheam Babet.
A ! Babet !
Da, Babet.
II credeam la rcoare.
A sters-o, rspunse Montparnasse.
Si-i povesti la repezeal biatului c n dimineata ace-
leiasi zile Babet, Iiind mutat la Conciergerie, evadase, apucnd-o la
stnga, n loc s-o apuce la dreapta pe ,coridorul instructiei".
Gavroche i admir iscusinta.
Mare smecher ! zise el.
Montparnasse mai adug unele amnunte n legtur
cu evadarea lui Babet si sIrsi spunnd :
A ! asta nu-i tot !
Gavroche, ascultndu-l, puse mna pe un baston pe ca-re-
l tinea n mn Montparnasse ; trase Ir voie de partea de sus si
scoase la iveal tisul unui pumnal.
Aha ! gri el, mpingnd repede pumnalul la loc.
Ai luat cu tine jandarmul mbrcat civil.
Montparnasse Icu cu ochiul.
Drace ! zise Gavroche. Nu cumva ai de gnd s te
ncaieri cu sticletii ?
544
Nu se stie, rosti Montparnasse nepstor. E ntotdeauna
bine s ai un ac la tine. Gavroche strui :
Ce-ai de gnd s Iaci n noaptea asta ?
Montparnasse si lu din nou un aer grav si spuse n
ghitind silabele :
'Ste chestii ! Si schimbnd numaidect vorba : Stii ?
Ce?
O chestie de-acum cteva zile. Inchipuie-ti : ntl-
nesc un cettean, mi druieste o predic si punga lui ;
bag totul n buzunar si peste o clip m scotocesc n
buzunar si nu mai gsesc nimic.
Doar predica ! zise Gavroche.
Dar tu l ntreb Montparnasse ncotro te duci
acum ?
Gavroche i art pe cei doi protejati ai si si spuse :
M duc s culc copiii.
S-i culci ? Unde ?
La mine.
Unde, la tine ?
La mine.
Ai locuint ?
Da, am.
Si unde locuiesti ?
In eleIant, l lmuri Gavroche.
Montparnasse, desi de obicei nu se prea mira, nu-si
putu opri o exclamatie :
In eleIant ? !
Ei da, n eleIant! zise Gavroche. Kekgaa ?
E nc un cuvnt n limba pe care nimeni n-o scrie, dar pe
care o vorbeste toat lumea. Kekgaa nsemneaz : ,Si ce-i cu asta ?"
Rspunsul cu tlc al biatului l readuse pe Montparnasse la
liniste si la bun-simt. Pru c revenise la sentimente mai bune Iat de
locuinta lui Gavroche.
nteleg ! zise el. In eleIant... E bine acolo ?
Foarte bine ! exclam Gavroche. E ntr-adevr mi
nunat ! Nu suIl vntul ca pe sub pod.
Si cum intri n el ?
Mizerabilii, voi. JI
* M priveste.
Are vreo sprtur ? ntreb Montparnasse.
Vezi bine ! Da s nu suIli o vorb. Intre picioarele
dinainte. Copoii n-au vzut-o !
Si te catri acolo, sus ? Da, nteleg.
O mic manevr, cric-crac, si s-a Icut, esti singur
nuntru. Dup o pauz, Gavroche adug : Pentru puii
stia o s am o scar.
Montparnasse ncepu s rd.
Unde naiba i-ai gsit pe tncii stia ?
Gavroche rspunse simplu :
Mi i-a druit un brbier.
Intre timp, Montparnasse czuse pe gnduri.
M-ai recunoscut numaideet ? sopti el.
Scoase apoi din buzunar dou obiecte mici, care nu erau dect
dou tevi de pene, nvelite n bumbac. si bg cte una n Iiecare nar si
nasul lui cpt alt Iorm.
Asta te schimb, zise Gavroche. Esti mai putin urt.
Ar trebui s rmi asa.
Montparnasse era biat Irumos, dar Gavroche cuta s-l ia
peste picior.
Fr glum spuse Montparnasse cum m g
sesti ?
De data asta si glasul i era schimbat. Intr-o clip, Montparnasse
se Icuse de nerecunoscut.
Haide exclam Gavroche I-l pe Porrichi-
nelle !
Cei doi copilasi, care pn atunci nu ascultau ce se spunea,
Iiind ocupati si ei s-si vre degetele n nas, se apropiar la auzul acestui
nume si-l privir pe Montparnasse cu un nceput de bucurie si admiratie.
Din pcate, ns, Montparnasse era ngrijorat.
Puse mma pe umrul lui Gavroche si-i zise, subliniind Iiecare
cuvnt:
Ascult ce-ti spun, biete... dac-as avea aici mon
dogue, tna dague et ma digue, si dac mi-ai da zece go-
1
Personaj din comedia popular italian, tipul betivului
scandalagiu care spune tuturor adevrul n' Iat.
logani, n-as reIuza s muncesc... Dar nu sntem n carnaval.
Aceast Iraz ciudat Icu asupra biatului un eIect neasteptat.
Se ntoarse repede, si plimb cu mare atentie ochii mici si strlucitori de
jur mprejur si zri, la ctiva pasi, un sergent de strad care se ndeprta.
Gavroche ls s-i scape un : ,Aha, nteleg !" si gri strn-gnd nina
prietenului su :
Bun seara ! M duc cu plozii la eleIantul meu.
Dac ai nevoie de mine vreodat, noaptea, m poti gsi
acolo. Locuiesc la parter. Portar nu exist. ntreab de
domnul Gavroche.
Bine, rspunse Montparnasse.
Si se desprtir, Montparnasse lund-o spre Piata Greve, iar
Gavroche spre Bastilia. Tncul de cinci ani, trt de Irate-su, pe care-l trgea
Gavroche, ntoarse de cteva ori capul s-l vad pe ,Porrichinelle" deprtndu-
se.
Fraza nenteleas prin care Montparnasse l nstiintase pe
Gavroche de prezenta gardistului nu avea dect semniIicatia asonantei dig,
repetat de cinci sau sase ori, n Ielurite chipuri. Silaba dig, cnd nu e
pronuntat singur, ci amestecat cu miestrie printre cuvintele unei Iraze,
nsemneaz : Bgati de seam, nu se poate vorbi' Era, de altIel, n Iraza lui
Montparnasse o Irumusete literar care i scp lui Gavroche : mon dogue, ma
dague et ma digue, o expresie a argoului de la Temple, care nsemneaz :
clinele meu, cutitul meu i femeia mea, ntrebuintat de paiatele si mscricii
din blciurile marelui veac n care Moliere scria si Callot * desena.
Acum douzeci de ani se mai putea vedea nc n Piata Bastiliei,
n coltul de sud-est, lng gura canalului spat n Iostul sant al nchisorii-
cetate, un monument ciudat, astzi sters din amintirea parizienilor, care
merita s lase unele urme, cci era gndul ,academicianului, general
comandant al armatei din Egipt"
2
.
1
Pictor si gravor Irancez din prima jumtate a secolului al
XVII-Iea,
unul dintre marii realisti ai artei Iranceze.
2
Napoleon.
35*
Spunem ,monument", desi nu era dect o machet ; dar"
macheta asta, schit mreat, cadavru impuntor al unei idei
napoleoniene, pe care cteva Iurtuni succesive o ndeprtaser treptat
de noi, ajunsese istoric si cptase un caracter deIinitiv,
contrastnd cu aspectul ei provizoriu. Era un eleIant nalt de
patruzeci de picioare, construit din scnduri si zidrie, purtnd pe
spate un turn ct o cas, pe care un zugrav oarecare l vopsise
odinioar cu verde, acum nnegrit de vnturi, de ploi si de timp. In
acest ungher pustiu si descoperit al pietei, Iruntea vast a namilei,
trompa si dintii, turnul, crupa urias, cele patru picioare
asemntoare cu patru coloane, alctuiau n noapte, sub cerul
nstelat, o Iigur Iantastic si nIricostoare. Nimeni nu stia ce
nseamn. Era un Iel de simbol al Iortei populare. ntunecat,
nemsurat. Era un Iel de staIie puternic, Icnd de straj n vzul
tuturor lng spectrul nevzut al Ba&tiliei.
Putini strini vizitau acest ediIiciu, iar trectorul nu-i
ddea nici o atentie. De altIel, ncepuse s se ruineze ; ipsosul, care
se desprinsese de pe el n Iiecare anotimp, spa plgi hidoase pe
supraIata lui. ,Edilii" ', cum se spune n limbaj elegant, l uitaser
nc din 1814. Sttea acolo n coltul lui, trist, bolnav, gata s cad,
nconjurat de un gard putred, pngrit n Iiecare clip de birjarii
beti. Pntecele i era brzdat de crpturi, o scndur i iesea pe
lng coad, iar ntre cele patru picioare iarba crestea nalt. Cum
nivelul pietei se ridicase de treizeci de ani n jurul lui, prin acea
miscare nceat si continu care ridic pe nesimtite solul marilor
orase, eleIantul rmsese ntr-o adncitur, ceea ce Icea s par c
pm
n-tul
se
scuIu
nd
sub
el.
Era o
artar
e
dezg
ustt
oare,
res-
ping
toare
si
mre
at n
acela
si
timp
;
slut
n
ochii
burghezului, plin de melancolie pentru cugettor, semna si cu un
gunoi care trebuie mturat, si cu un suveran care asteapt s Iie
decapitat.
Dup cum am mai spus, noaptea, nItisarea i se
schimba. Noaptea este adevratul mediu a tot ce e umbr.
1
Cnsiliul municipal al Parisului.
548
1

nc din amurg, btrnul eleIant se schimba la Iat, cpta o
tinut linistit si de temut n nemsurata senintate a ntunericului.
Pentru c apartinea trecutului, Icea oarecum parte din
noapte ; ntunecimea se potrivea mretiei sale.
Acest monument puternic, masiv, greoi, aspru, sever, aproape
pocit, dar Ir ndoial maiestuos si nzestrat cu o gravitate semeat si
slbatic a pierit pentru a lsa s domneasc n pace acea sob urias,
mpodobit cu burlanul ei, care a nlocuit ntunecata Iortreat cu nou
turnuri, asa cum burghezia nlocuieste Ieudalitatea. E Ioarte Iiresc ca o
sob s simbolizeze o epoc a crei putere st ntr-o oal cu vapori. Aceast
epoc va trece. A si trecut aproape. Lumea ncepe s nteleag c, dac
exist Iort ntr-un cazan cu aburi, nu exist putere de-ct ntr-un creier. Cu
alte cuvinte, ceea ce misc, ceea ce mn lumea nu snt locomotivele, ci
ideile. nhmati locomotivele la idei, dac vreti, dar nu conIundati calul cu
clretul!
Oricum ar Ii ca s ne ntoarcem n Piata Bastiliei
arhitectul eleIantului izbutise s Iac ceva mret din ipsos, pe cnd arhitectul
burlanului a reusit s Iac ceva meschin din bronz.
Acest burlan, botezat att de sonor ,Coloana din iulie" ', acest
monument neizbutit al unei revolutii avortate, era nc nvluit, n 1832,
ntr-o urias cmas de schelrie, pe care, n ce ne priveste, o regretm, si cu
un gard nalt de scnduri, care Icea ea eleIantul s par si mai singuratic.
Spre acest colt al pietei, abia luminat de un Ielinar ndeprtat,
si conduse Gavroche ,tncii".
Fie-ne ngduit o mic parantez, pentru a v reaminti c cele
spuse apartin numai si numai realittii si c, acum douzeci de ani,
tribunalele corectionale au avut de judecat, sub inculparea de vagabondaj si
de distrugere a unui
1
Monument nltat pe locul unde se ridica altdat Bastilia. n
primii ani ai domniei lui Ludovic-Filip, n cinstea celor care si-au dat viaIa
n revolutia din 1830.
549
monument public, un copil care Iusese gsit dormind n
interiorul eleIantului din Piata Bastiliei.
Dup aceast parantez, s continum.
Ajungnd lng colos, Gavroche ntelese eIectul pe ca-re-l poate
produce nemrginirea asupra unor Ipturi mrginite si zise :
Nu v speriati, copii !
Intr apoi printr-o sprtur a gardului n ngrditura
monumentului si-i ajut si pe copii s sar nuntru. Putin cam speriati, cei
doi copii l urmau pe Gavroche Ir s spun un cuvnt, ncredintndu-si
soarta acestei provi-dente jerpelite, care le dduse pine si le Igduise ad-
post.
Lng gard se aIla culcat o scar, care servea n timpul zilei
lucrtorilor de pe santierul vecin. Gavroche o ridic cu o putere nebnuit
si o sprijini de unul din picioarele dinainte ale eleIantului. Pe locul unde se
rezema captul de sus al scrii se zrea o gaur mare, neagr, n pntecele
colosului.
Gavroche art oaspetilor scara si gaura, si le spuse :
Urcati si intrati!
Cei doi copii se privir nIiorati.
Vi-i Iric, pustilor ? ntreb Gavroche. Si adug :
Uitati-v !
Lu apoi n brate piciorul zgrunturos al eleIantului s, c;t ai
bate din palme, Ir s se mai slujeasc de scar, ajunse la deschiztur.
Intr n ea ca o soprl care se strecoar ntr-o crptur, ptrunse nuntru
si dup o clip cei doi copii vzur ivindu-se o pat alburie, nedeslusit
capul palid al lui Gavroche n buza gurii ntunecate.
Ei strig el intrati si voi, tncilor ! Veti vedea
ce bine e aici ! Haide, urc-te tu ! l ndemn pe cel mai
mare. Na mina !
Micutii si ddur cu cotul. Bietandrul i cam speria, dar
totodat i si ncuraja. Ploaia se ntetise si, n cele din urm, cel mare si
lu inima n dinti. Uitndu-se la Iratele lui care se urca si vzndu-se singur
ntre labele
550
uriase ale animalului, cel mic ddu s plng, dar nu ndrzni.
Cel mare suia, cltinndu-se, treptele scrii. In acest timp,
Gavroche l ndemna prin tot Ielul de exclamatii, ca un proIesor de scrim
pe elevii lui, sau ca unul care-si mn catrii :
Nu-ti Iie team ! Asa ! Nu te lsa ! Pune piciorul
colo ! D-mi mna I Voiniceste I
Cnd copilul ajunse aproape de el, Gavroche l prinse deodat cu
putere de brat si-l trase la el.
Gata !
Copilul intrase n deschiztur.
Asa, acum asteapt-m ! zise Gavroche. Pn atunci,
luati loc, domnule !
Si iesind din deschiztur asa cum intrase, se ls s alunece cu
sprinteneala unei maimute pe piciorul eleIantului, cznd n picioare pe iarb.
II lu apoi pe tncul de cinci ani n brate, l asez n mijlocul scrii si ncepu
s urce n spatele lui, strignd celui mare :
Eu l mping de la spate, tu trage-l spre tine !
Intr-o clip, micutul Iu urcat, mpins, trt, tras si v-
rt n deschiztur, Ir s aib timp s se dumereasc. Gavroche
intr dup el, mpinse cu piciorul scara, l-snd-o s cad n iarb si strig,
btnd din palme :
S-a Icut ! Triasc generalul LaIayette! Dup
aceast izbucnire adug : Copii, snteti la mine acas !
Gavroche era n adevr acas la el.
O, utilitate neasteptat a lucrului inutil ! Indurare a lucrurilor
mari ! Mrinimie a uriasilor ! Acest monument gigantic, care ntruchipase un
gnd al mpratului, devenise chitimia unui strengar. Plodul Iusese primit si
adpostit de colos. Trgovetii gtiti n haine de duminic, trecnd prin Iata
eleIantului de la Bastilia, spuneau voiosi, aruncndu-i o privire dispretuitoare
din ochii lor bulbucati : ,La ce-o Ii Iolosind ?" Folosea s scape de Irig, de
chiciur, de grindin, de ploaie, s apere de vntul iernii, s Iereasc de
dormitul n noroi, care d Iriguri, si de dormitul n zpad, care
piricinuieste moartea, s pun la adpost o mic Iptur Ir tat, Ir mam,
Ir pine,
551
Ir mbrcminte, Ir un acoperis. Folosea pentru c aduna de pe
drumuri un nevinovat respins de societate. Folosea la micsorarea vinovtiei
obstesti. Era o vizuin deschis pentru aceia crora li se nchiseser toate usile.
Se prea c rpnoasa, strvechea namil, uitat si putred, plin de cucuie,
mucegai si plgi, gata s cad, viermnoas, prsit, osndit, acest cersetor
urias ce-rnd zadarnic pomana unei priviri binevoitoare n mijlocul unei rspntii a
Iost cuprins de mil pentru cellalt cersetor, pentru srmanul pigmeu care umbla
descult, Ir adpost, suIlnd n pumni, mbrcat n zdrente, hrnin-du-se din ce
arunc altii la gunoi. Iat la ce Iolosea eleIantul de la Bastilia. Aceast idee a lui
Napoleon, dispretuit de oameni, Iusese luat de dumnezeu pe seama lui. Ceea ce
nu Iusese dect ilustru devenise august. Ca s nIptuiasc ceea ce si pusese de
gnd, mpratului i trebuise porIir, aram, Iier, aur sau marmur ; lui dumnezeu
i era de ajuns putreda njghebare de scnduri, de cpriori si plgi de tencuial.
mpratul avusese un vis de geniu ; n eleIantul titanic, cu armtur de Iier, nemai-
pomenit, cu trompa n sus si turnul n spate, si mproscnd n toate prtile, n jurul
lui, jocuri de ap, vesele si nviortoare, voia s ntruchipeze poporul ; dar
dumnezeu Icuse ceva mult mai mret : adpostise n el un copil.
Gaura pe care intrase Gavroche era o sprtur care aproape nu se
vedea de aIar, Iiind ascuns, dup cum am spus, sub pntecele eleIantului si att
de strimta, ncl numai pisicile si plozii puteau trece prin ea.
Mai nti si-nti zise Gavroche s spunem portarului c nu
sntem acas. Si cuIundndu-se n ntuneric Ir sovial, ca unul care-si
cunoaste locuinta, lu o scndur si astup gaura.
Gavroche se cuIund iar n ntuneric. Copiii auzir sI-ritul
chibritului cuIundat n sticla IosIoric. Chibritul chimic nu exista nc ; bricheta
Fumade reprezenta n vremea aceea progresul.
O lumin neasteptat i Icu s clipeasc din ochi ; Gavroche
tocmai aprinsese un capt de Iestil muiat n rsin, cruia i se spune ,sobolan
de pivnit". Sobolanul
552
de pivnit, care mai mult Iumega dect lumina, Icea sa se vad
nedeslusit nuntrul eleIantului.
Cei doi oaspeti ai lui Gavroche privir mprejurul lor si simtir
ceva asemntor cu ceea ce ar simti cineva nchis n butoiul cel mare de la
Heidelberg
1
sau, mai bine zis, cu ceea ce va Ii simtit Iona n pntecele biblic
al balenei
2
. Se vedeau n mijlocul unui schelet gigantic. Sus, o grind lung
si nnegrit, din care se desIceau din loc n loc vine arcuite, nchipuia sira
spinrii cu coastele ; turturi de tencuial atrnau de ea ca mruntaiele si
din-tr-o parte pn n cealalt pnze ntinse de pianjen alctuiau draperii
prIuite. Ici si colo, prin colturi, se vedeau niste pete negricioase, care
preau vii si care se miscau repede, cu zvcniri bruste si speriate.
Surpturile czute de sus, din spinarea eleIantului, um-pluser
copaia pntecelui, asa c se putea merge ca pe o dusumea.
Cel rnic se vr n Iratele lui si spuse cu jumtate glas :
E ntuneric.
Cuvntul acesta l Icu pe Gavroche s izbucneasc. nItisarea
ncremenit a celor doi plozi l silea s-i scuture putin :
Ce-ati zgiit ochii asa ? tip el. Ce, ne jucm ? Faceti
nazuri ? Nu cumva ati vrea palatul Tuileriilor
3
? Ce, sn-
teti prosti ? S stiti c n-aveti de-a Iace cu un Ilet ! Ce,
snteti coborti cu hrzobul din cer ?
Nu stric putin Irecus la spaim. E-ntritor. Copiii se apropiar
de Gavroche.
Gavroche, nduiosat printeste de atta ncredere, trecu cie la
,acru la dulce" si, vorbind celui mai mic dintre ei, rosti ceara cu un glas de
mngiere :
1
Butoi colosal (2.360 hectolitri) aIlat n pivnita unuI castel
din ora
sul german Heidelberg, situat ntr-o regiune viticol.
2
Dup legenda biblic, prorocul Iona, aruncat n mare n
timpul
unei Iurtuni, a Iost nghitit de o balen, n al crei pntece a stat
trei zile.
3
Atunci palatul regal. Acest monument de art, cldit n
secolul
al XVI-lea, n stilul renasterii Iranceze, a Iost distrus n 1871 de bom
bardamentele armatei lui Thiers, care asedia Parisul Comunei,
553
Prostutule, aIar e ntuneric, nu aici; aIar plou,
aici nu plou ; aIar e Irig, aici nu e nici o adiere de
vnt; aIar e nghesuial, aici nu e nimeni ; aIar nu e
nici lun, aici e luminarea mea. Ei, Iir-ar al naibii 1
Cei doi copii ncepur s priveasc apartamentul cu mai
putin spaim, dar Gavroche nu le ddu rgaz s-l admire mult timp.
Repede ! zise el.
Si i mpinse spre ceea ce sntem prea Iericiti c putem numi
Iundul ncperii.
Acolo era patul lui.
Patul lui Gavroche era ntreg ; adic o saltea, o nve-litoare si
un alcov cu perdele.
Salteaua era o rogojin, nvelitoarea o ptur destul de lat, de
lin groas Iumurie, Ioarte clduroas si aproape nou, iar alcovul iat ce
era :
Trei prjini destul de lungi, nIipte si ntrite n molozul de jos,
din burta eleIantului, dou n Iat, una n spate, cu capetele de sus legate
cu o sIoar n asa Iel nct s Iormeze un mnunchi piramidal. Pe acest
mnunchi de pirjini Iusese ntins o pnz de srm, artistic asezat si Iixat
pe prjini cu ajutorul unor legturi tot de srm, asa c le acoperea n
ntregime. Un sir de pietre grele Iixa de jur mprejur poalele pnzei de srm
de podea, asa nct nimic s nu se poat strecura pe sub ele. Aceast
mpletitur de srm nu era dect un grilaj de aram din acelea cu care se
mbrac custile menajeriilor. Patul lui Gavroche se aIla sub cortul de srm
ca ntr-o cusc. Toat njghebarea semna cu un cort de eschimos,
mpletitura de srm tinea loc de perdele.
Gavroche ddu putin la o parte pietrele care tineau grilajul n
Iat, si cele dou prti ale mpletiturii, care se petreceau una peste alta, se
desIcur.
Plozilor, pe brnci! porunci Gavroche.
si bg cu grij oaspetii n cusc, apoi intr si el dup ei,
trndu-se, puse din nou pietrele si nchise iarsi ermetic deschiztura.
Se ntinser toti trei pe rogojin.
554
Orict de mici erau, nici unul dintre ei n-ar Ii putut sta n
picioare n ,alcov". Gavroche tinea mereu sobolanul de pivnit n mn.
Si acum continu el soileal ! S-a zis cu can
delabrul !
Domnule l ntreb cel mai mare dintre Irati pe
Gavroche, artnd grilajul de srm ce e asta ?
Asta l lmuri Gavroche serios e pentru sobo
lani. Hai, soiliti ! Cu toate acestea, se crezu dator s
adauge cteva cuvinte pentru nvttura acestor Iiinte de
vrst crud, si urm : E niste chestii din Jardin des
Plantes. E pentru animale slbatice. E si o magazie plin
cu d-alde-astea. Sari un zid, te catri pe o Iereastr si
te strecori pe sub o us, att. Si ai d-astea cte vrei.
In timp ce vorbea, acoperi cu un colt al pturii pe cel mic, care
sopti :
Oh, ce bine e ! Ce cald !
Gavroche se uit lung la ptur, cu multumire.
E tot de la Jardin des Plantes. Am luat-o de Ia
maimute. Si artnd celui mai mare rogojina pe care se
aIla ntins, rogojin Ioarte groas si minunat lucrat,
adug : Asta era la o giraI. Dup o tcere, continu :
Animalele aveau de toate. Le-am luat. Si nu s-au suprat.
Le-am spus : ,E pentru eleIant". Mai tcu un rstimp,
apoi spuse : Sari zidurile si putin ti pas de stpnire.
Asta e !
Cei doi copii se uitau cu respect, cu team si uimire la aceast
Iiint plin de curaj si iscusint, Ir adpost, singur pe lume, plpnd ca
ei, totodat oropsit si atotputernic si care li se prea Ir seamn pe
lume, cu chipul acela alctuit din toate strmbturile unui btrn saltimbanc,
amestecate cu zmbetul cel mai naiv si mai ncnttor.
Domnule zise sIios cel mai n vrst va s zic
nu v e Iric de politisti ?
Gavroche se multumi s rspund :
M, plodule, nu se zice politisti, se zice sticleti !
Cel mic avea ochii deschisi, dar nici nu orcnea. Cum
el se aIla la marginea rogojinii, ce! mai mare Iiind la
555
mijloc, Gavroche i bga pe sub coaste marginea pturii, ca o
mam, yi-i nlt rogojina sub cap cu niste boarIe vechi, asa nct plodul s
aib o pern. Pe urm se ntoarse ctre cel mai n vrst :
Ei ? Nu-i Irumusel aici ?
O, da I rspunse acesta si se uita la Gavroche
avnd aerul unui nger rnntuit.
Cei doi copilasi, uzi leoarc, simteau ca ncep s se
nclzeasc.
A, da continua Gavroche y pentru ce pln-
geati ? Si artndu-l pe cel mic Iratelui sau : Un mucos
ca sta, hai, mai zic si eu ; dar un om mare ca tine s
plng, ce nerozie ! Parc erai un vitel !
Doamne zise copilul dar n-aveam cas unde
s ne ducem.
Piciule relu Gavroche nu se zice cas, se zice
dughean.
$i pe :r2 ne era Iric singuri, asa, noaptea...
Nu se zice noaptea, se zice oarba.
Multumesc, domnule ! spuse copilul.
Ascult ncepu din nou Gavroche nu trebuie
s mai scnciti de-acum ncolo dup nimic. O s am eu
grij de voi. Ai s vezi ce bine-o s Iie. Vara vom merge
la Glaciere cu Navet, un prieten al meu, ne vom sclda
la gar, vom alerga n pielea goal pe mal n Iata podu
lui de la Austerlitz ; asta le nnebuneste pe spltorese.
Tip, ocrsc, dac ai sti ce caraghioase snt! O s ne
ducem s vedem omul-schelet. Trieste. La Champs-
Elysees. E slab ca o zi de post. Si pe urm am s v duc
la teatru. Am s v duc la Frederick-Lematre '. Am bilete,
i cunosc pe actori, am si jucat ntr-o pies. Eram niste
mogldete attica ; alergam pe sub o pnz care Icea
valuri ca marea. Am s v bag actori si pe voi la teatrul
meu. O s mergem s vedem slbaticii. Nu snt adevrati
slbaticii stia. Au pe ei tricouri subtiri, trandaIirii, care
Iac cute, si li se vd coatele crpite cu at alb. Dup
asta o s ne mai ducem la Oper. Intrm cu ,claca".
1
Celebru actor Irancez din secolul trecu!.
556
,Claca" la Oper e Ioarte bine alctuit. N-o s m duc doar cu
,claca" la teatrele mici de pe bulevarde. La Oper, ce crezi, snt si d-ia
care pltesc douzeci de bani, niste gguti. Li se zice ciurucuri. Si pe
urm o s ne ducem s vedem cum se ghilotineaz. Am s v art clul.
St n strada Marais. Domnul Samson. Are si cutie de scrisori la poart.
A, e distractie mare !
In clipa aceea un strop de cear czu pe degetele lui Gavroche
si-l aduse la realitate.
Drace exclam el iact c se termin Iestila !
BgaIi de seam ! Nu pot pune mai mult de un ban pe
lun pentru luminat. Cnd te culci trebuie s dormi,
N-avem timp s citim romane de-ale domnului Paul de
Kock '. Si unde mai pui c lumina s-ar putea vedea prin
crpturile portii, si-att le-ar trebui sticletilor !
Si pe urm spuse sIios cel mai n vrst, singurul
care se ncumeta s-i vorbeasc lui Gavroche si s-i rs
pund ar putea s cad vreo scnteie pe paie ; s
avem grij s nu dm Ioc casei.
Nu se zice s nu dm Ioc casei, l lmuri Gavroche
Se zice s nu prplim dugheana.
Furtuna se ntetea. Printre rostogolirile tunetului se auzea
rpitul ploii pe spinarea eleIantului.
Am pclit-o, i-am tras chiulul ploii ! zise Gavroche
mi place s ascult cum toarn cu gleata pe picioarele
casei. Iarna e o dobitoac, si pierde marIa, se czneste
degeaba, nu ne poate uda, si asta l Iace s bombne pe
btrnul sacagiu de sus.
Aluzia aceasta Ia tunet, ale crei consecinte Gavroche, ca un
IilozoI al secolului al XlX-lea ce era, le primea dinainte cu larghete, Iu
urmat de un Iulger urias, att de orbitor, nct ceva din el ptrunse prin
crptura burtii eleIantului. Aproape n acelasi timp tunetul bubui cumplit.
Cei doi copii scoaser un tipt si se ridicar att de repede, nct ddur la o
parte srma mpletit ; dar Gavroche se ntoarse spre ei cu mutra lui plin de
ndrzneal si, proIitnd de lovitura tunetului, izbucni n rs :
' Romancier Irancez superIicial din prima Jumtate a
secolului Irecut.
557
Usurel, copii I S nu drmm ediIiciul. Asa tunet mai
zic si eu ! Asta nu e un moIt de Iulger ! Bravo! Doamne, pe cinstea
mea, mai-mai ca Ia teatrul Ambigu
l
'
Dup aceste cuvinte, Gavroche drese din nou srma mpletit,
i ridic ncetisor pe amndoi copiii pe cptiul patului, le aps
genunchii Icndu-i s se ntind bine si spuse :
Fiindc bunul dumnezeu si aprinde luminarea, pot s
suIlu ntr-a mea. Copii, trebuie s dormiti, omuletii mei .' E Ioarte ru
dac nu dormiti. Asta Iace s v duhneasc culoarul sau, cum se zice n
lumea bun, s v miroas gura. Ghemuiti-v bine n boarIe ! Sting.
Gata ?
Da, sopti cel mai n vrst. E bine 1 Parc-as avea
puI sub cap.
Nu se zice cap l corect iar Gavroche se zice
butuc.
Copiii se strnser unul n altul. Gavroche i asez mai bine
pe rogojin si le potrivi nvelitoarea pn la urechi, apoi repet pentru a
treia oar ndemnul n limba lui hieratic :
Hait, capul la cutie I Si suIl n
opait-
Abia stinsese lumina si un tremur ciudat ncepu s clatine
mpletitura de srm sub care se culcaser cei treI copii. O multime de
Irecturi nnbusite scoteau un sunet metalic, ca si cum gheare si dinti
scrsneau pe Iirul de aram. Si totul era nsotit de Iel de Iel de
chitituri.
Micutul de cinci ani, auzind aceast zarv deasupra capului
su, nghet de spaim, ddu cu cotul Iratelui mai mare, dar Iratele mai
mare ,soilea" de mult, asa cum i poruncise Gavroche. Atunci, micutul,
nemaiputnd de Iric, si lu inima-n dinti si-l ntreb pe Gavroche, ncet
de tot, cu suIletul la gur :
Domnule...
Hei ? Icu Gavroche, care tocmai nchisese pleoapele.
Ce-i asta ?
' Organiza spectacole Iastuoase de Ieerii sI melodrame, cu
Jocuri de lumini abtinute prin Iecuri de artiIicii,
558
Sobolani, rspunse Gavroche.
Si si puse din nou capul pe rogojin.
Sobolanii, care n adevr misunau cu miile n cheresteaua
eleIantului si care nu erau dect acele pete vii negricioase despre care am
vorbit, Iuseser tinuti la distant de Ilacra luminrii, atta vreme ct
ardea, dar de ndat ce vizuina, o adevrat cetate a lor, se cuIundase
iar n bezn, simIind n preajma lor ceea ce marele povestitor Perrault
numeste ,carne Iraged", se ctraser pn sus, unde se-apucar s
road ochiurile srmei, ca si cum ar Ii vrut s gureasc acele zale
nemaivzute.
MicuIul nu putea s adoarm.
Domnule... relu el.
Ei ? Icu Gavroche.
Ce e aia sobolani ?
Soareci.
Explicatia linisti puin pe copilas. Vzuse n viaa lui
soareci albi si nu-i Iusese Iric de ei. Totusi, mai ridic o dat glasul :
Domnule ?
Ei ? Icu din nou Gavroche.
De ce n-aveti o pisic ?
Am avut una rspunse Gavroche am adus una,
dar mi-au mncat-o.
Aceast a doua explicatie stric tot ceea ce Icuse prima, si
mi
u
nc
pu
iar
s
tre
ur
Di
og
din
e
si
Ga
oc
po
i d
no
pe
ru
pa
oa
o
n
?
Ei?
- Cine a Iost rnncat ?
Pisica.
Da cine a mncat pisica ?
Sobolanii.
Soarecii ?
Da, soarecii.
Copilul, uimit de acesti soareci care mnnc pisici, urm
:
Domnule, o s ne mnnce si pe noi soarecii stia ?
Tii, pe dracu ! exclam Gavroche.
559

u
Groaza copilului era la culme. Dar Gavroche adug :
N-ai team ! Nu pot intra. Si pe urm snt eu aici ! Na, ia-m de mn !
Taci din gur si culc-te !
Gavroche, n acelasi timp, ddu mna micutului pe
deasupra Iratelui su. Copilul o strnse la piept si se simi ntrit. Curajul
si puterea stiu s se comunice asa, n tain. Linistea se lsase iarsi
peste ei, zgomotul glasurilor speriase si alungase sobolanii ; n zadar se
mai ntoarser dup cteva clipe Icnd o zarv grozav, c cei trei
prichindei, cuIundati n somn, nu mai auzeau nimic. Ceasurile de noapte
se scurgeau. ntunericul nvluia nemsurata Piat a Bastiliei; un vret
de iarn, ncrcat de picurii ploii, suIla cu rbuIniri, patrulele se
Iurisau pe Ia porti, cercetnd aleile, grdinile, coiIurile ntunecoase si
umblnd dup vagabonzii noptii, treceau n liniste prin Iata
eleIantului; namila, nmrmurit pe pi-cioarele-i solide, cu ochii
deschisi n ntuneric, prea c viseaz multumit de Iapta sa bun, de a
adposti de ger si de oameni pe cei trei bieti copii adormiti.
Cititorul e bine s-si aminteasc, pentru a ntelege ceea ce
va urma, c pe atunci corpul de gard al Bastiliei se aIla la cealalt
margine a pietei si c ceea ce se petrecea lng eleIant nu putea Ii zrit
nici auzit de santinel.
Cnd ultimul ceas din noapte, nainte de ivirea zorilor, era pe
sIrsite, un om iesi n Iug din strada Saint-Antoine, strbtu piata,
ocoli mprejmuirea ,Coloanei din iulie" si se strecur printre uluci pn
sub pmtecul eleIantului. Dac o lumin oarecare ar Ii czut pe el, s-ar Ii
ghicit dup ct era de ud c petrecuse noaptea n ploaie. Ajuns sub eleIant,
scoase un tipt ciudat, care nu Icea parte din nici o limb omeneasc si
pe care numai un papagal l-ar putea scoate. Repet de dou ori acest tipt,
a crui transcriere de mai jos nu ne poate da dect o slab idee asupra lui:
Kirikikiu .'
La al doilea tipt, un glas limpede, vesel si tineresc
rspunse din burta eleIantului :
Da.
560
Aproape numaidect scndura care astupa gaura Iu dat ia o
parte si ls liber trecerea unui copii care cobor pe unul din picioarele
eleIantului si czu binisor ling omul acela. Era Gavroche. Iar omul era
Montparnasse.
Cit despre strigtul ,kirikikiu", era Ir ndoial ceea ce
copilul voia s spun prin : ,Vei ntreba de domnul Gavroche".
Auzindu-l, Gavroche se desteptase tresrind, se trse aIar din
,alcov", desIcnd putin grilajul de srm, pe care apoi ii nchisese din nou
cu mare grij, pe urm deschisese chepengul si coborse.
Omul si copilul se recunoscur n tcere, pe ntuneric.
Montparnasse spuse numai att :
Avem nevoie de tine. Vino s ne dai o mn de
ajutor I
Strengarul nu mai ceru nici o alt lmurire.
Hai ! zise el.
Si amndoi se ndreptar spre strada Saint-Antoine, de unde
venise Montparnasse, strecurndu-se iute prin lungu) sir de crute ale
zarzavagiilor, care la acel ceas coborau spre hale.
Zarzavagiii, ghemuiti n crute, printre saltele si legume, pe
jumtate adormiti, cu gulerele ridicate peste urechi din pricina ploii
nemiloase, nu catadicsir s arunce nici mcar o privire asupra ciudatilor
trectori.
III
PERIPETIILE EVADRII
Iat ce se ntmplase chiar n noaptea aceea la nchisoarea La
Force.
Babet, Brujon, Gueulemer si Thenardier, desi Thenar-dier se
aIla la secret, puseser la cale o evadare. Babet o si nIptuise pe a lui
chiar n ziua aceea, cum s-a vzuI din cele povestite de Montparnasse lui
Gavroche.
Montparnasse trebuia s-i ajute de aIar.
561
Brujon, petrecnd o lun ntr-o camera de corectie, avusese timpul,
n primul rnd, s mpleteasc o Iunie si, n al doilea rnd, s cloceasc un plan.
Altdat, aceste locuri aspre, unde disciplina de nchisoare las pe osndit numai
cu el nsusi, erau alctuite din patru pereti de piatr, un tavan de piatr, o
pardosea de lespezi, un pat de campanie, un ochi rotund cu gratii, o us
cptusit cu Iier si totul se numea ,carcer" ; dar carcera a Iost socotit prea
groaznic, azi asa ceva se alctuieste din-tr-o us de Iier, un ochi de geam cu
gratii, un pat de campanie, o pardosea de lespezi, un tavan de piatr, patru pereti
de piatr, si totul se numeste ,camer de corectie". E si luminat oarecum spre
prnz. Neajunsul acestor camere, care, dup cum se vede, nu snt carcere, este
c las s gndeasc niste Iiinte care ar trebui puse s munceasc.
Brujon gndise, deci, si iesise din camera de corectie cu o Iunie.
Fiindc i se dusese vestea la nchisoarea Charlemagne ca Ioarte primejdios, Iu
mutat la Btiment-NeuI. Primul lucru pe care-l gsi la Btiment-NeuI Iu
Gueulemer, al doilea, un cui ; Gueulemer, adic crima, un cui, adic
libertatea.
Brujon, despre care este timpul s ne Iacem o idee complet, cu
toate c prea c are Iire gingas si o nostalgie adnc premeditat, era un
vljgan politicos, istet si hot, cu privirea mngioas si zrnbetul crunt. Privirea
exprima vointa, zmbetul, Iirea sa. si ndreptase cele dinti studii n arta hotiei
asupra acoperisurilor ; Icuse mari progrese n industria rpitorilor de tabl de pe
case, care jeIuiesc acoperisurile si dezlipesc burlanele prin metoda zis au gras-
double.
Ceea ce Icuse momentul potrivit pentru o ncercare de evadare era
mprejurarea c tinichigiii chiar atunci reparau si asezau din nou tiglele
nchisorii. nchisoarea Saint-Bernard nu mai era de loc desprtit de Charle-
magne si de Saint-Louis. Se njghebar pe deasupra lor tot Ielul de scri si
schelrii ; cu alte cuvinte, tot attea trepte si punti de scpare.
562
Btiment-NeuI, care era tot ce poate Ii pe lume mai coscovit si
subred, era punctul slab al nchisorii. Zidurile i erau att de roase de silitr,
nct se ivise nevoia ca boltile dormitoarelor s Iie cptusite cu scnduri de lemn,
pentru ca pietrele desprinse din tavan s nu mai cad n paturi. Cu toat aceast
vechime, se Icea greseala ca tocmai n Btiment-NeuI s Iie adusi cei mai
zurbagii detinuti, ,cauzele grele", cum se zice pe limba nchisorilor.
Btiment-NeuI cuprindea patru dormitoare asezate unul deasupra
celuilalt si o mansard numit ,La aer curat". Un horn gros de sob, rmas
pesemne de la vreo Iost buctrie a ducilor de La Force, strbtea cele patru
caturi, tia n dou toate dormitoarele prin care nchipuia un Iel de stlp turtit si
apoi strpungea acoperisul.
Gueulemer si Brujon se aIlau n acelasi dormitor. Din prevedere
Iuseser pusi la etajul de jos. Intmplarea Icea ca paturile lor s Iie asezate cu
cptiul spre hornul sobei.
Thenardier se aIla chiar deasupra capului lor, n mansarda numit
,La aer curat".
Trectorul care se opreste n strada Culture-Sainte-Catherine, de
dup cazarma pompierilor, n Iata portii de intrare a bilor, zreste o curte
ncrcat de Ilori si de arbusti n hrdaie, n Iundul creia se ridic, cu dou
aripi, un Iel de pavilion rotund, mic, alb, nveselit de obloane verzi, vis bucolic
al lui Jean-Jacques. Nu snt nici zece ani de cnd deasupra acestui pavilion se
nlta un zid negru, urias, coscovit si gol, de care se rezema pavilionul. Era zidul
de pe care se Icea paza nchisorii La Force.
Zidul acesta, din spatele turnului, era Milton zrit ndrtul lui
Berquin.'
1
Contrastul dintre cele dou cldiri este subliniat comparativ
prin contrastul celor doi scriitori. Unul, Milton, poet englez din secolul al
XVII-lea, grav si evlavios, autorul poemului biblic Paradisul pierdut ,
cellalt, poet Irancez din secolul al XVIII-Iea, autor de elegii sentimentale.
563
Dincolo de zid, mai nalt dect el si mai negru, se vedea un
acoperis. Era acoperisul Cldirii-Noi. Avea patru ochiuri de mansard, cu
o armtur de drugi de Iier: Ierestrele de la ,Aer curat". Un co
strpungea acoperisul ; acelasi cos care trecea prin dormitoare.
,Aer curat", mansarda Cldirii-Noi, avea nItisarea unei sli
mari, nchis cu grtare triple si cu usi cptusite cu tabl, tintuite cu cuie
uriase. Cnd intrai n ea, prin partea de nord, aveai la stnga cele patru
lucarne, si Ia dreapta, Ia-n Iat cu lucarnele acestea, patru custi ptrate,
destul de cuprinztoare, deprtate una de alta, desprtite prin culoare strmte
construite din zid de o nltime de om, si mai sus, pn la acoperis, din drugi
de Iier.
Thenardier se aIla la secret ntr-una din aceste custi n
noaptea de 3 Iebruarie. Niciodat nu s-a putut descoperi cum, prin ce
mijlociri tainice, izbutise el s Iac rost si s ascund aci o sticl de vin
din acela nscocit, zice-se, de Desrues, n care e amestecat un narcotic, vin
pe care banda ,Adormitorilor" l-a Icut Iaimos.
In multe nchisori se aIl Iunctionari necinstiti, jumtate
temniceri, jumtate hoti, care ajut pe evadati, care vnd politiei
ascunzisurile unde snt primiti si care n-vrtesc treburile nchisorii cum vor
ei.
Chiar n acea noapte cnd Gavroche adunase de pe drumuri pe
cei doi copii vagabonzi, Brujon si Gueulemer, care stiau c Babet evadase de
dimineat si i astepta n strad ca si Montparnasse, se scular binisor si
ncepur s gureasc cu cuiul gsit de Brujon hornul de la c-ptiul
paturilor lor. Molozul cdea pe patul Iui Brujon, asa c nimeni nu-l auzea.
Rpitul ploii, amestecat cu tunete, zguduia usile din tnii si Icea n
cuprinsul nchisorii un zgomot spimnttor, dar Iolositor. Ctiva dintre
detinuti, care se treziser, se preIcur c adorm din nou, lsndu-i pe
Gueulemer si Brujon s-si vad de treab. Brujon era ndemnatic, iar
Gueulemer puternic. Pn s ajung zgomotul la urechile
supraveghetorului, care dormea n celula a crei Iereastr ddea spre dormi-
tor, guriser zidul, strbtuser soba pe dinuntru pn
564
sus, Tupseser grtarul care nchidea gura de sus a burlanului, si
temutii banditi erau pe acoperis. Ploaia si viratul se nteteau, acoperisul
era lunecos.
Ce oarb bun pentru o cramp ! (Ce noapte bun pentru o
evadare !) zise Brujon.
O prpastie larg numai de ctiva metri, dar adnc de aproape
treizeci i desprtea de zidul de paz. Vedeau lucind n ntuneric, n
Iundul prpastiei, teava pustii unui paznic. Legar de drugii pe care-i
strmbaser un capt al Iuniei mpletite de Brujon n celul, azvrlir
cellalt capt pe deasupra zidului de paz, srir dintr-o dat prpastia, se
apucar cu amndou minile de cpriorul zidului, pe care-l nclecar,
alunecar unul dup altul de-a lungul Iuniei pe un acoperis mic lipit de casa
bilor, traser Iunia, trecur peste zid n curtea bilor, o strbtur, Iortar
Ierestruica portarului de care atrna cordonul clopotelului, traser de el,
deschiser astIel poarta si se aIlar n strad.
Nu trecuser nici trei sIerturi de ceas de cnd se ridicaser din
paturile lor, pe ntuneric, cu cuiul n mn si cu planul n cap.
Putin dup aceea i si gsir pe Babet si pe Mont-parnasse,
care ddeau trcoale prin mprejurimi.
Cnd o trseser la ei, Iunia se rupsese, asa c un capt rmsese
legat de gratiile hornului pe acoperis. Nu ptiser nimic, atta doar c si
jupuisar tare minile.
In acea noapte Thenardier Iusese nstiintat, Ir s se poat
lmuri prin ce mijloace, asa c nu dormea.
Cam la un ceas dup miezul noptii, cum era Ioarte ntuneric, el
zri trecnd pe acoperis, n ploaie si vnt, prin dreptul lucarnei din Iata
celulei lui, dou umbre. Una se opri o clip n ochiul lucarnei. Era Brujon.
Thenardier l recunoscu si ntelese totul. Asta i Iu de ajuns.
Cunoscut ca tlhar gata de orice si detinut n preventie pentru
vina de-a Ii ntins noaptea o curs n scopuri ucigase, Thenardier era pzit
ndeaproape. Un paznic, schimbat din dou n dou ceasuri, se plimba cu
pusca ncrcat n Iata celulei lui. ,Aerul curat", mansarda, era luminat
de o lamp prins n perete. Detinutului i se
56?
puseser la picioare Iiare grele de cincizeci de livre. In Iiecare
zi, la orele patru dup-prnz, un paznic urmat de doi cini asta se mai
Icea nc n vremea aceea intra n celula lui, i lsa lng pat o pine
neagr de dou livre, un ulcior de ap si o strachin de zeam lung n
care notau cteva boabe de Iasole, i cerceta Iiarele si ncerca zbrelele.
Omul cu cinii venea si noaptea de dou ori.
Thenardier dobndise ngduinta s aib la el un Iel de crlig
de Iier cu care-si ntepenea pinea ntr-o crptur a zidului, ,ca s-o
Iereasc zicea el de sobolani". Fiind pzit ndeaproape, crligul lui
nu supra pe nimeni. Cu toate acestea, unii si amintir mai trziu c un
paznic spusese : ,Ar Ii mai bine s i se dea numai un crlig de lemn".
La ora dou dinspre dimineat se schimb paznicul, care era
un soldat vechi, si n locul lui veni un recrut. Cteva clipe dup aceea, omul
cu cinii si Icu datoria si plec Ir s Ii bgat de seam ceva, n aIar de
preamrea tinerete si ,nItisarea trneasc" a acestui ,boboc", Dup
dou ceasuri, la orele patru, cnd recrutul trebui s Iie schimbat, l gsir
adormit si czut la pmnt ca un bolovan lng celula lui Thenardier. Cit
despre The-nardier, nu mai era acolo. Fiarele rupte erau azvrlite pe jos.
Se vedea o sprtur n tavanul celulei si deasupra o alt sprtur n
acoperis. O scndur de la pat Iusese smuls si Ir ndoial luat, Iiindc
nu se mai gsi. Mai ddur n celul peste ,o sticl pe jumtate goal,
care continea restul de vin stupeIiant cu care Iusese adormit soldatul.
Baioneta acestuia lipsea.
Cnd se descoperi totul, nimeni nu crezu c ar mai putea pune
mna pe el. Adevrul era c Thenardier nu se mai aIla n Btiment-NeuI, dar
se gsea nc n mare primejdie. Evadarea lui nu era un Iapt mplinit.
Ajungnd pe acoperisul nchisorii, el gsise acolo, atrnnd de
drugii grtarului de deasupra hornului, captul Iuniei lui Brujon, dar,
crmpeiul Iiind prea scurt, nu putuse Iugi peste zidul de paz, asa cum
Icuser Brujon si Gueulemer.
566
Cnd cotesti din strada Ballets n strada Roi-de-Sicile, dai
numaidect, Ia dreapta, peste o Iundtur murdar. Acolo, n secolul
trecut se aIla o cas din care n-a mai rmas dect peretele din Iund,
adevrat zid de ruin, ridicat pn la nltimea catului al treilea al
cldirilor vecine. Ruina asta se poate recunoaste dup dou Ierestre mari,
ptrate, pe care le mai are nc ; cea de la mijloc, mai apropiat de
Ioisorul din dreapta, e astupat de-a curmezisul cu o brn putred si
potrivit s slujeasc si de proptea. Prin aceste Ierestre se distingea
altdat un zid nalt si lugubru, care era o portiune a mprejmuirii
drumului de paz al nchisorii La Force. Golul lsat n strad de casa
drmat e acoperit pe jumtate cu un gard de uluci putrede, proptit de
cinci stlpi de piatr. Pe locul acesta nchis se ascunde o mic barac
rezemat de ruina rmas n picioare. Gardul are o poart care acum
ctiva ani nu era nchis dect cu un ivr.
Pe creasta acestei ruine ajunsese Thenardier putin dup orele
trei noaptea.
Cum ajunsese acolo ? Nu s-a putut niciodat explica si nici
ntelege. Fulgerele l vor Ii ajutat, dar si mpiedicat. S-a Iolosit el de
scrile si schelria tinichigiilor ca s ajung din acoperis n acoperis, din
mprejmuire n mprejmuire, dintr-o parte n alta, pn pe cldirile din
curtea Charlemagne si apoi pe acelea din curtea Saint* Louis, pe zidul de
paz, si de acolo n cocioaba din strada Roi-de-Sicile ? Dar acest parcurs
avea mari spatii goale, care erau de netrecut. Pusese el scndura de la
pat ca o punte de pe acoperisul de la ,Aer curat" pn pe zidul paznicilor,
se trse pe burt pe marginea acelui zid, jur mprejurul nchisorii, pn n
cocioab ? Dar zidul de paz al nchisorii La Force avea creasta
crenelat n chipul cel mai neasteptat, urca si scobora, se lsa jos de tot
la cazarma pompierilor, se nlta din nou la casa bilor, era ntretiat de
constructii, n-avea aceeasi nltime nspre casa Lamoignon ca nspre
strada Pavee, avea pretutindeni coborsuri si unghiuri drepte, si apoi
santinelele ar Ii vzut silueta ntunecat a Iugarului ; asa c drumul
strbtut de Thenardier rmne aproape inexplicabil. In

amndou Ielurile, Iuga era cu neputint. Iluminat de acea
nspimnttoare sete de libertate, care preIace prpstiile n santuri, grilajele
de Iier n mpletituri de rchit, un schilod n atlet, un anchilozat n pasre,
tm-penia n instinct, instinctul n inteligent si inteligenta n geniu,
Thenardier nscocise si njghebase Ia repezeal un al treilea Iel de evadare ?
Nu s-a stiut niciodat nimic despre asta.
Minunile unei evadri nu se pot sti totdeauna. Omul care
scap este, repetm, un inspirat; e ceva de stea si de Iulger n tainica
lucire a Iugii ; nzuinta spre libertate nu e mai putin surprinztoare dect
zborul ctre sublim ; se spune de cte un hot evadat : ,Cum a putut s sar
peste cutare acoperis ?" n acelasi Iel cum se spune de Corneille : ,Unde a
gsit el acel Quil mourt ?" '
Oricum, scldat n sudori, ud de ploaie, cu vesmintele sIsiate, cu
minile julite, cu coatele nsngerate si genunchii zdreliti, Thenardier
ajunsese pe ceea ce copiii numesc, n graiul lor Iigurat, muchea zidului
ruinat, pe care se culcase ct era de lung, si acolo l lsaser puterile. Un
povrnis drept, la nltimea celui de-al treilea cat, l desprtea de pavajul
strzii.
Funia pe care o avea era prea scurt. Astepta acolo sus, palid,
istovit, Ir nici o sperant, ocrotit nc de ntuneric, zicndu-si c nu mai e
mult pn la ziu, spi-rnntat de gndul c va auzi peste cteva minute
orologiul din apropiere, de la Saint-Paul, btnd ora patru, ceas la care
trebuie s se Iac schimbul santinelei, si c o vor gsi adormit sub
acoperisul spart ; privea cu groaz la adncimea teribil, la lumina Ielinarelor,
la pavajul ud si negru, acel pavaj dorit si nspimnttor care nsemna si
moartea si libertatea.
Se ntreba dac cei trei complici ai si de evadare izbutiser,
dac l auziser si dac aveau s-i vin n ajutor. Asculta. In aIar de
patrul, nimeni nu trecuse pe
1
Replic dramatic din tragedia Horatiu de Corneille. Tatl
celor trei Hora(i, primind stirea c si ultimul su Iiu a Iugit din Iata
curiatilor, ntrebat ce-ar Ii voit s Iac Iiul mpotriva a trei dusmani. a
rspuns: Quil mour-t' (S Ii muriti)
568
strad de cnd se aIla acolo. Aproape toate crutele zarzavagiilor
din Montreuil, din Charonne, din Vincennes si Bercy' trec spre hal prin
strada Saint-Antoine.
Orologiul btu patru. Thenardier tresri. Dup cteva clipe
izbucni n nchisoare zarva speriat si nedeslusit care urmeaz dup
descoperirea unei evadri : zgomotul usilor trntite, scrsnetul din ttni al
grilajurilor, glgia corpului de gard, strigtele rgusite ale temnicerilor,
izbitura paturilor de pusc pe pavajul curtilor ajungeau pn la el. Prin
Ierestrele zbrelite ale dormitoarelor se vedeau lumini urcnd si cobornd, o
tort alerga pe crestetul Cldirii-Noi, pompierii de la cazarma vecin Iuse-
ser chemati. Cstile lor, pe care torta le lumina prin ploaie, se miscau
ntr-un du-te-vino pe acoperisuri. In acelasi timp, Thenardier zrea dinspre
Bastilia o dung palid albind lugubru marginea cerului. El se aIla pe
coama unui zid lat de dou schioape, ntins n ploaie ntre dou prpstii,
la dreapta si la stnga, neputndu-se clinti, ametit de spaima unei cderi
posibile si de grozvia unei arestri sigure, iar mintea, ca limba unui clopot,
i se zbtea ntre cele dou gnduri : ,Mort dac pic, prins dac rmn".
In acest zbucium cumplit, cu toate c strada era nc ntunecat
de tot, vzu deodat un om care se Iurisa de-a lungul zidurilor si care, venind
dinspre strada Pavee, se oprise n Iundtura deasupra creia Thenardier era
parc atrnat. Acest om Iu ajuns din urm de un altul, care mergea cu
aceeasi grij, apoi de al treilea, apoi de al patrulea. Cnd se adunar toti la
un loc, unul dintre ei ridic clanta portii din gardul de uluci si intrar cu
totii n curtea n care era baraca. Se aIlau chiar sub Thenardier. De bun
seam c oamenii acestia aleseser Iundtura asta ca s poat vorbi Ir s
Iie vzuti nici de trectori, nici de santinela care pzeste Ierestruica din
poarta nchisorii La Force, la ctiva pasi de acolo. Trebuie s spunem, ns,
c ploaia silea santinela s stea n
1
Localitti din estul Pari$ului, ntr-o regiune legumicol
care alimenta capitala.
gheret. Thenardier, neputnd s le desluseasc Ietele, si ciuli
urechile la vorba lor, cu ncordarea dezndjduit a nenorocitului care se
simte pierdut.
Lui Thenardier i trecu pe dinaintea ochilor ceva care aducea a
sperant : vorbeau n argou.
Primul zicea ncet, dar deslusit:
S ne crbnim ! Ce pastem aciulea ?
Al doilea rspunse :
Bltgeste de stinge saltul mscrisului. O s
treac sticletii, e colo o liIt cu cange ; ne mpacheteaz
aicisea.
Numai cuvintele aciulea si aiciea, care amndou nseamn aici,
luminar mintea lui Thenardier. Dup aciulea l recunoscu pe Brujon, care
era o haimana de bariere, iar dup aiciea pe Babet, care, ntre alte multe
meserii, avusese si pe aceea de vnztor pe picior n cartierul Temple.
Argoul strvechi al marelui secol nu se mai vorbeste dect la
Temple, si Babet era chiar singurul care l mai vorbea curat. Fr aiciea,
Thenardier nu l-ar Ii recunoscut, Iiindc si schimbase glasul cu totul.
Acum intervenise si al treilea :
Nu e mare grab, s mai asteptm putin. De unde
stim c n-are nevoie de noi ?
Dup aceste vorbe, care nu erau dect Irantuzesti, The-nardier
recunoscu pe Montparnasse, care ntelegea toate argourile, dar gsea c e
mai elegant s nu vorbeasc nici unul.
Ct despre al patrulea, acesta tcea, dar umerii lui lati l ddeau
de gol. Thenardier nu sovi. Era Gueulemer.
Brujon rspunse aproape rstit, dar tot cu glas sczut :
Ce tot dai cu papagalul ? Tapiterul n-a putut Iace
rost de cramp. Nu cunoaste mestesugul, asta e ! S-si
odgoneasc ghiocul, s-si secere steagurile ca s tupileze
o mpleteal, s pun buline n groas, s-i ard un
hrtog, s tupileze caruble, s-si secere tarii, s clatine
mpleteal n jos, s se stearg, s se cersetoreasc, tre-
1
Plou cu gleata.
V9
buie s Iie cpos pentru asa ceva. N-a putut btrnul,
nu stie s vulpuiasc !
i

Babet adug, tot n acelasi ntelept argou clasic pe
care l vorbeau Poulailler si Cartouche si care este, pe lng argoul
ndrznet, nou, colorat si riscat de care se Iolosea Brujon, ceea ce
este limba lui Racine pe lng limba lui Andre Chenier :
Tapiterul tusa o Ii Iost Icut castan pe scar.
Trebuie s Iie dat ; si el e crlan. S-o Ii lsat jos n ham
de vrun globan sau chiar de vrun bidiviu, care i-o Ii pus
cpstru. Ciuleste bleaga, Montparnasse, auzi Imvuiala
aia n colegiu ? Ai vzut toate stelele alea ? A czut, asta
e 1 O s nghit douzeci de lungi. Nu mi-e piItie, nu
snt un piItios, asta se glveste, dar noi s se sploim
putin c altIel o s-o nghitim. Nu te ardeia, vino cu noi,
hai s sugem mpreun o bortoas !
2

Nu se las prietenii la ananghie, mormi Mont
parnasse.
Eu ti vrjesc c e bolnav ! relu Brujon. La ceasul
care croncne, tapiterul nu plteste o chioar. Nu mai
avem nimic de vulpuit. S ne topim. Mi se tot pare c
un sticlete m-a si prins n grebl.
3

Montparnasse nu se mai mpotrivea dect Ioarte slab ;
Iapt este c acesti patru oameni, devotati ca toti banditii,
1
Ce ne tot spui acolo ? Hangiul n-a putut
s evadeze. Nu cuneaste
mestesugul, asta e! S-si sIsie cmasa si s-si taie
cearsaIul ca s
Iac o Iunie, s gureasc usa, s-si Iabrice acte de
identitate Ialse,
chei de asemenea Ialse, s-si reteze Iiarele, s dea
drumul Iuniei n
jos, s se ascund, s se schimbe, trebuie s Iii istet
pentru asa ceva I
N-a putut btrnul, nu stie s lucreze !
2
Hangiul tu o Ii Iost prins asupra
Iaptului. Trebuie s Iii siret.
E doar un ucenic. S-o Ii lsat dus de vrun copoi sau chiar
de vrun poli
tist adevrat, care i-o Ii ntins vro curs. Ascult,
Montparnasse, auzi
strigtele de la nchisoare ? Ai vzut toate luminrile
alea ? A Iost
prins, asta e I O s scape cu douzeci de ani de
puscrie. Nu mi-e
Iric, nu snt un Iricos, e lucru stiut, dar nu mai e
nimic de Icut,
trebuie s-o lum din loc, altIel o ptim. Nu-ti Iace
snge ru, vino
cu noi, hai s dm pe gt mpreun o sticl cu vin I
3
I(i spun eu c l-au prins I In momentul
de Iat, hangiul nu mai
Iace doi bani. N-avem nici o putere. Degeaba stm
aici. Mereu am
senzatia c un sergent de strad a si pus mna pe mine I
671
Care riu se prsesc niciodat unii pe altii, dduser IIr-coale
toat noaptea nchisorii La Force, cu toat primejdia, n speranta de a vedea
pe Thenardier artndu-se pe culmea unui zid. Dar noaptea care se Icea
tot mai aprig era o ploaie de parc turna cu gleata si care pustiise
toate strzile Irigul care i rzbise, hainele ude, ncltmintea rupt,
zgomotul nelinistitor care izbucnise n nchisoare, orele care treceau, patrulele
ntlnite, ndejdea pierdut, teama care i cuprindea, toate acestea i
ndemnau s se retrag. Montparnasse nsusi, care era oarecum ginerele lui
Thenardier, o lsa mai moale. O clip, dou s mai Ii trecut, si-ar Ii Iost
plecati. Thenardier gIia sus pe zid ca nauIragiatii Medu:ei pe pluta lor,
vznd corabia cum se pierde n zare.
Nu ndrzni s-i strige ; chemarea auzit de cine stie cine ar Ii
stricat totul, dar i trecu prin minte un gnd, ultimul gnd, o lumin ; lu din
buzunar captul de Iunie al lui Brujon, pe care l deznodase de pe zbrelele
cosului Cldirii-Noi si l arunc pe locul nchis cu uluci.
Funia czu la picioarele lor.
O vduv ! ' exclam Babet.
Impleteala mea ! constat Brujon.
Hangiul e sus, zise Montparnasse.
Ridicar ochii. Thenardier si lungi nitel gtul n jos.
Repede ! sopti Montparnasse. Ai captul cellalt al
Iuniei, Brujon ?
Da.
nnoad amndou capetele I O s i-o aruncm, el o
s-o prind de zid si o s coboare.
Thenardier si lu inima n dinti si spuse cu voce ceva mai tare
: ~ Snt nghetat.
Te dezghetm noi.
Nu m mai pot misca.
D-ti drumul s aluneci, c te prindem noi
Mi-au degerat minile.
Leag Iunia de zid.
1
O Iunie.
572
N-o s pot.
Trebuie s se urce unul din noi, gri Montparnasse.
Trei etaje ! se mir Brujon.
Un horn vechi de tencuial, care slujise la o sob din barac, se urca
de-a lungul zidului si ajungea aproape pn la locul unde se gsea Thenardier.
Acest cos, Ioarte coscovit si crpat, s-a surpat dup aceea, dar i se vd nc
urmele. Era Ioarte ngust.
u S-ar putea urca pe-aici, art Montparnasse.
Pe hornul sta ? izbucni Babet. Un urs' ? Ni
ciodat ! Ar trebui un mnz
3
.
Ar trebui un plod, relu Brujon.
Unde s gsim un tntar ? obiect Gueulemer.
Asteptati, zise Montparnasse. Am eu o chestie.
ntredeschise binisor poarta gardului de uluci, se ncredinta c
nimeni nu trecea pe strad, iesi cu grij, nchise din nou poarta n urma lui si
plec alergnd nspre Bastilia.
Se scurser sapte-opt minute, pentru Thenardier sapte-opt mii de
secole ; Babet, Brujon si Gueulemer asteptau cu dintii nclestati. Poarta se
deschise din nou, n sIrsit, si Montparnasse, gIind, apru cu Gavroche de
mn. Strada era tot pustie din pricina ploii.
Gavroche intr n curte si se uit la mutrele acestea de banditi cu
mare liniste. Apa i se scurgea din pr. Gueu-iemer se ndrept spre el cu vorbele :
Pustiule, esti brbat ?
Gavroche ridic din umeri si -rspunse :
Un plod ca mine e un urs, si ursii ca voi snt plozi !
u Bine scuip mnzul! exclam Babet.
Plodul ppusesc nu e vulpuit din puI bltgit',
adug Brujon.
De ce aveti nevoie ? i ntreb Gavroche.
Montparnasse rspunse :
S te cateri prin hornul sta.
Cu vduva asta, continu Babet.
1
Un om.
2
Un copil.
Mucosul sta parizian nu e Icut din paie pouste.
573
Si s Iereci mpleteala *, adug Brujon.
- Pn pe suitul suisului, relu Babet.
La popul vrnei
2
, lmuri Brujon.
Si pe urm ? zise Gavroche.
Att, rosti Gueulemer.
Strengarul cercet Iunia, hornul, zidul, Ierestrele si Icu din
buze un zgomot dispretuitor, care nu se poate exprima n cuvinte, dar care
nseamn :
Fleac !
Sus e un om pe care l salvezi, relu Montparnasse.
Ce zici ? ntreb Brujon.
Flet mai esti ! rspunse copilul ca si cum ntrebarea
i se prea prosteasc, si si scoase ncltmintea.
Gueulemer apuc pe Gavroche de brat, l sui pe acoperisul
barcii, ale crei scnduri putrede se lsar n jos sub greutatea pustiului,
si i ddu Iunia pe care Brujon o nnodase ct lipsise Montparnasse.
Strengarul se ndrept spre hornul n care era usor de intrat, Iiindc lng
acoperis avea o sprtur larg. In clipa cnd Iu s urce, Thenardier, care
vedea c i se apropie scparea si viata, se aplec peste marginea zidului ;
cea dintii lucire zorilor i nibea Iruntea scldat n sudoare, umerii
obrajilor glbejiti, nasul ascutit si slbatic, barba crunt zbrlit, asa c
Gavroche l recunoscu.
a te uit ! exclam el. E tata !... Eh, n-are a Iace !
Si apucnd Iunia n dinti, ncepu hotrt urcusul. Ajunse
pe creasta sandramalei, ncalec pe zidul vechi ca pe un cal si
nnod Iunia de crucea de sus a Ierestrei.
Dup o clip, Thenardier se aIla n strad.
De cum atinse pavajul, de cum se simti n aIar de orice
primejdie, nu mai Iu nici istovit, nici nghetat, nici nu mai tremura ;
mprejurrile groaznice prin care abia trecuse se risipir ca un Ium,
ntreaga lui minte Iioroas si ciudat se trezi din nou, lucid si liber,
gata s-o ia singur nainte. Iat care Iu primul lui cuvnt:
Si acum, pe cine avem de mncat ?
S legi Irtnghia sus La pervazul
Ierestrei
574
iSj-are nici un rost s lmurim ntelesul unui cuvnt att de
nspimnttor de limpede, care nseamn totodat a ucide, a asasina, a
jeIui. A mnca, pe-adevratul nteles : a nIuleca.
S ne dm dup vreun colt, propuse Brujon. S
isprvim n doi timpi si trei miscri si s ne desprtim
numaidect. Era o trebsoar de Icut n strada Piumei,
o strad pustie, o cas singuratic, o grdin cu grilaj
subred si numai Iemei.
Bun ! De ce nu ? ntreb Thenardier.
Zna ta , Eponine, a Iost s vad chestia, rspunse
Babet.
Si i-a adus lui Magnon un pesmete, adug Gueule-
mer. Nimic de vulpuit acolo.
Zna nu e Ieat, zise Thenardier. Totusi, ar mai
trebui s vedem.
Da, da spuse Brujon e de vzut.
n tot acest timp, nici unul nu-l mai bga n seam pe Gavroche,
care, ct timp tinu convorbirea lor, sttuse pe una din pietrele gardului ;
astept cteva clipe ca tat-su s se ntoarc spre el, apoi se nclt si zise
:
S-a sIrsit ? Mai aveti nevoie de mine, btrnilor ?
Ati scpat de ncurctur. Am sters-o! M duc s-mi
destept plozii.
Si plec.
Cei cinci oameni iesir unul cte unul de dup gard. Dup ce
Gavroche pierise la coltul strzii Ballets, Babet l lu pe Thenardier
deoparte.
Ai vzut mnzul ? l ntreb el.
Ce mnz ?
Mnzul care s-a ctrat pe zid si ti-a adus Irngha,
Nu prea.
Ei bine, nu stiu ce s zic, dar mi se pare c e
Iiu-tu.
Ei as l exclam Thenardier. Crezi t~
Si plec.
Fata ta.
575

C U P R IN S U L
CARTEA A SASEA P E T I T-P I C P U
S
Pag.
I, Ulicioara Picpus, numrul 62 . . . . 5
II. Comunitatea religioas a lui Martin Verga . 9
III. Asprimi........ 16
IV.Bucurii .......... 18
V.Distractii , . , . . . , . . 21
VI. Schitul ...................... , . 27
VII. Cteva siluete din umbr 30
VIII. Post corda, lapides 32
IX.Un secol sub vl de clugrit . . . . 34
X.Obrsia nchinrii vesnice 37
XI. Sirsitul mnstirii Petit-Picpus . . . . 38
CARTEA A SAPTEA PARANTEZA
I. Mnstirea, idee abstract . . . . . 41
II. Mnstirea, Iapt istoric 41
III.In ce conditii putem respecta trecutul . . . 44
IV.Mnstirea din punct de vedere al principiilor 47

V.Rugciune 49
VI.Buntatea desvrsit a rugciunii . , . 50
VII. Ce msuri trebuie s lum cnd Iacem
mustrri .... 53
577
VIII. Credint, lege, . . 54
57S
CA
ELE
STA
LI
I
vorbeste de
II
Iata greuttilo
65
III
Innocente .......
IV
Valjean pare
Castillejo
80
V.
Nu-i de aju
s Iii nemurito
VI. Intre patr
VI
aIla originea z
legitimatia" . . . . . . 95
VIII. Un interogatoriu trecut cu bine . . . . 103
IX. In mnstire 106
PARTEA A TREIA : MARIUS
GARTEA INTII PARISUL CERCETAT IN MIEZUL
SAU
I. ,Parvul us" . 1 1 7
II. C teva semne part iculare 118
III. Are pe vino-ncoa 119
IV. Poate Ii Iolositor . 1 2 1

V.Hotarel e l ui , 1 2 2
VI. Putin istorie . . . . . . . . . 124
VII. St rengarul parizian si-ar avea l ocul n
castelele Indiei 127
VIII. In care vom cit i un cuv nt Iermect or al
ultimului rege . . . . . . . . 129
IX.SuIletul de altdat al Galiei . . . . 131
X.,Ecce Paris, ecce homo" . . . . . . 132
XI. A glumi, a domni . . . . . . . . 138
XII, Vii torul mocnind n popor 142
XIII. Mi cul Gavroche 143
Pag. CARTEA A DOUA
MARELE BURGHE Z
I. ........................ Nouzeci de ani si treizeci si doi de
dinti . ................................ 146
II. La asa stpn, asa cas ... 148
III.Luc-Esprit . .. 149
IV.Spre o sut de ani 150

V.Bascul si Nicoletta 152
VI.In care se va ipomeni de Magnon si de
cei doi copii ai ei 153
VII. Regul : se primeste numai seara . . . . 155
VIII. Dou surori care nu seamn una ou alta . 156
CARTEA A TREIA BUNI CUL SI
NEPOTUL
I. Un salon de altdat 159
II. Unul dintre strigoii rosii ai timpului .
. . 163
III.,Requiescant" 170
IV.SIrsitul tlharului 180
V. Ca s ajungi revolutionar e bine s mergi
la biseric .. 183
VI. Ce se ntmpl cnd te ntlnesti cu un epitrop 185
VII. Vreo Iust . 1 9 2
VIII. Marmura mpotriva granitului . . . . 197
A
R
T
E
A

A

P
A
T
R
A

P
R
I
E
T
E
N
I
I

A
.B.C.-ULU1
I. Un grup care era pe cale s intre n istorie . 203
II. Discursul Iunebru pentru Blondeau, de
Bossuet ...... 219
III.Uimirea lui Marius 222
IV.Sala din Iund a caIenelei Musain . . . 225

V.Orizontul se lrgeste 233
VI.,Res angusta" 238
5
79
580
A CINCE
BI NEFA
NENOR
nevoias ,...
srcie .
...................
MabeuI
bun a mizeri
nlocuitorul ..
SASEA CON
.
mod de Iorm
numelor
.................
est" ..............
I.
II
I.
.
I
utul unei boli grele ..
Tot Ielul de trsnete cad pe capul coanei
Bougon . u
Prizonier .
Aventurile literei ,U" lsat n voia pre
supunerilor ..................
Chiar si invalizii pot Ii Iericiti . . . .
Eclipsa ...............................
CARTEA A SAPTEA P A T R O N-M
I N E T T E
Minele si minerii
La Iund . . , , . . , . . .
Babet, Gueulemer, Claquesous si Mont-
parnasse .
IV. Alctuirea bandei
CARTEA A OPTA SRACUL CEL PCTOS
I. Marius, cutnd o Ietit cu plrie, gseste un
om cu sapc . . . u
Pa
2
2
2
26
26
27
27
27
285
289
296
.
Pag-
I. Descoperire . 298
III. ,QuadriIrans" 300
IV.O Iloare n mocirl , 3 0 5
V.Ferestruica providentei 312
VI. Fiara n vizuina ei 314
VII. Strategie si tactic , 3 1 9
VIII. O raz de lumin 323
IX.Jondrette e gata s plng 325
X.TariIul cabrioletelor de piat e doi Iranci ora
XI. Mizeria si oIer serviciile suIerintei . . 332
XII. Cum a Iost ntrebuintat moneda de
cinci Iranci a domnului Leblanc . . . 335
XIII. ,Solus cum solo, in loco remoto, non
eogitabuntur orare Pater Noster" . n .
XIV. In care un politist d dou pistoale
unui avocat , , . . . . . . 343
XV. Jondrette si Iace trguielile . . . . 347
XVI. In care vom regsi un cntec pe o arie
englezeasc, la mod n 1832 . . . . 350
XVII. Cum a Iost ntrebuintat moneda de
cinci Iranci a lui Marius 353
XVIII. Cele dou scaune ale lui Marius stau
Iat-n fat .. 358
XIX. Cod rscolesti mocirla 359

XX. Capcaryj . . , 364
XXI. Ar trebui arestate mai nti victimele . . 390
XXII. Copilul care tipa ntr-un capitol anterior . 393
PARTEA A PATRA: IDILA DIN STRADA PLUMET SI
EPOPEEA DIN STRADA SAINT-DENIS
CARTEA INTH CITEVA PAGINI DE ISTORIE
I. Retezat din rdcin . . . . . . . 399
II. Custur proast 405
III.Ludovic-Filip 409
IV.Crpturi sub temelie 418
582
care izvor
pe care isto
cunoaste .
Enjolras si
.
Ciocrliei......
I
crimele n clo
nchisorilor
II
are vedenii ....
IV
Marius ...........
A TREI
DI N
P LUM
I
4
4
4
5
0
4
5
5
4
1
n garda national . . . .
III.Foliis ac Irondibus ,
IV.Gratiile se schimb . . . . . . .
V. ........................ TrandaIirul si d seama ce e o arm de
lupt
VI. Btlia ncepe ..................
VII. O tristete mai adnc dect alta . . . .
VIII. Ctusele ...........................
CARTEA A PATRA
AJUTORUL DE J OS P OA TE FI
AJUTORUL DE SUS
I. Rni pe din aIar, vindecare pe dinuntru .
II. Mtusa Plutarque poate explica un Ieno
men Ir s se ncurce ......
CARTEA A CINCEA
AL CREI S FI RS I T NU
SEAMN CU NCEP UTUL
I. Singurtatea mbinat cu cazarma .
II. Temerile Cosettei
III. Toussaint comenteaz si ea .
IV.O inim sub piatr
V.Cosette dup scrisoare . . . . .
VI. Btrnii snt Icuti ca s plece cnd trebuie
CARTEA A SASEA GAVROCHE
I. O pozn a vntului strengar . . . .
II. In care Gavroche cel Mic trage Ioloase
de pe urma Iui Napoleon cel Mare .
III. Peripetiile evadrii .......
5
34
5
37
56
1