1.1.

Date privind aparitia si evolutia jocului de baschet

- 1891 – James Naismith - colegiul Springfield, statul Massachusetts

- Luther Gulick , impreuna cu Naismith – prima carte de baschet: ,,Jocul de baschet-ball’’

 1.2. Caracteristicile jocului de baschet

1. Poate fi practicat atat in scop competitional cât şi ca activitate fizică recreativă, de

întreţinere sau ludică; el poate fi practicat de copii şi tineri, de bărbaţi şi femei, de
oameni în vârstă înaintată.

2. Baschetul este un joc sportiv ce dispune de o gamă variată de procedee tehnice, de acţiuni
tactice de la cele mai simple până la cele mai complexe. Acest fapt solicită jucătorilor o pregă-
tire continuă şi perseverentă, iar profesorilor, eşalonarea treptată în predarea succesiunii de
învăţare şi perfecţionare a tehnicii şi tacticii.

3. Baschetul oferă momente de o deosebită spectaculozitate; alternarea rapidă a situaţiilor

ofensive cu cele defensive, posibilitatea jucătorilor de a-şi etala fantezia şi inventivitatea
fazelor de joc, aruncările acrobatice, pasiunea întrecerii.
4. Baschetul determină dinamismul în desfăşurarea fazelor de joc. Dimensiunile relativ reduse
ale terenului de joc, precum şi numărul mic de jucători, determină deplasări ale acestora şi o
circulaţie a mingii foarte rapidă, jucătorii participând permanent atât la faza de atac, cât şi la
cea de apărare.

5. Baschetul asigură o lărgire a bagajului de cunoştinţe şi de stimulare a iniţiativei creatoare:

varietatea procedeelor tehnice, concretizată prin multitudinea de acţiuni tactice, oferă mari
posibilităţi de studiu practico-teoretic.

6. Baschetul influenţează pozitiv dezvoltarea multilaterală a tineretului, contribuind la

întărirea sănătăţii şi la dezvoltarea calităţilor morale şi de voinţă, obligându-l pe sportiv la o
comportare demnă, de sportivitate, de fair-play.
 2.1. Tehnica jocului de baschet

Definitie: - tehnica jocului de baschet reprezinta ansamblul de miscari specifice ca forma si

continut, folosite in scopul practicarii cu randament maxim a unui joc sportiv, in
concordanta cu cerintele jocului competitional.

- ea grupeaza elementele si procedeele tehnice si se refera in egala masura atat la

manevrarea obiectului de joc ( mingea) cat si la deplasarile efectuate de jucatori in vederea
acestei manevrari.

Intre tehnica si ceilalti factori ai continutului pregatirii (fizic, tactic, psihic si teoretic) exista o
stransa interdependenta si conditionare reciproca.
 3.2. Elemente in subordine

Jocului de baschet îi corespund ca elemente în subordine:

•elementul tehnic
•procedeul tehnic
•stilul.
Elementul tehnic

Reprezintă noţiunea de generalizare a execuţiei mai multor procedee tehnice

având un caracter abstract şi materializat prin procedee tehnice, ca mijloace de
realizare.
Elementul tehnic se referă la mecanismul de bază al mişcărilor specifice.
 
Procedeul tehnic

Reprezintă concretizarea şi adaptarea în joc a elementului tehnic, are un

caracter concret în execuţie, cu un mecanism complex de mişcări, executate
conştient, într-o succesiune raţională şi într-un scop precis.

Stilul

Însuşirea mecanismului de bază al tehnicii are un pronunţat caracter individual

, determinat de particularităţile psiho-fizice ale fiecărui jucător.
Această notă personală, cunoscută sub denumirea de stil, se datorează
particularităţilor individuale ale jucătorului.
 Clasificarea elementelor tehnice

Jocul fara minge: Jocul cu minge:

- pozitia fundamentala - prinderea mingii

- deplasarile - tinerea mingii

- schimbarea de directie - pasarea mingii

- pirueta -schimbarea de directie

- sariturile - opririle

- pivotarea

- driblingul

- aruncarea la cos
 Metodica învăţării tehnicii jocului de baschet

1. PREGĂTIREA TEORETICĂ

- Explicaţie (prezentarea modelului): poziţia iniţială, lucrul

propriu-zis al segmentelor, poziţia finală, caracteristici de
execuţie, greşeli frecvente, utilizarea tactică.

- Demonstraţie: kinograme, film video, ilustraţii foto.

2. PREGĂTIREA PRACTICĂ

- Execuţii individuale –pe loc, apoi deplasare (cu

diferite formaţii, distanţe, unghiuri);

- Execuţii cu partener / grup;

- Structuri tehnice (complexe tehnice);

- Exerciţii sub formă de concurs;

- Jocuri pregătitoare.

- Jocuri cu tema
 Pozitia fundamentala

Pregătirea teoretică

Explicaţie – prezentarea modelului de execuţie

Demonstraţie:
- nemijlocită ( demonstrează antrenorul sau profesorul)
- mijlocită: prin anumiţi elevi care execută bine, kinograme, film video, ilustraţii

Prezentarea modelului

 Reprezintă poziţia iniţială a tuturor procedeelor tehnice ale jocului de baschet

Prezentarea modelului:
 Ea trebuie să asigure jucătorului:

 o poziţie convenabilă, lejeră şi echilibrată;

 stabilitate şi posibilitate de trecere de la acţiuni tehnico-tactice defensive la cele
ofensive;
 un consum energetic minimal, în cursul desfăşurării jocului
 picioarele cu genunchii uşor îndoiţi şi depărtaţi aproximativ la proiecţia lăţimii
umerilor;

 gleznele îndoite;

 greutatea corpului repartizată egal pe suprafaţa fiecărei tălpi, aşezate paralel pe sol;

 echilibrarea anteroposterioară este realizată prin ducerea înainte, cu jumătate

de talpă a unuia din picioare( dreptul-dreptacii, stângul-stângacii);

 trunchiul- spatele arcuit este uşor aplecat înainte, coborârea centrului de

greutate al corpului este realizată prin flexia articulaţiilor, gleznelor, genunchilor şi şoldului;

 umerii relaxaţi, cu braţele uşor depărtate lateral;

 capul şi bărbia se menţin în sus, privirea căutând să cuprindă o zonă cât mai mare
din teren.
 Greseli frecvente

 depărtarea sau apropierea picioarelor modifică nefavorabil baza de susţinere a corpului;

 poziţia cu centrul de greutate prea ridicat, sau o aplecare exagerată a trunchiului;

 crisparea musculaturii determină o atitudine rigidă şi mai putin mobilă;

Utilizarea tactica

 
Poziţia fundamentală în apărare reprezintă mijlocul prin care se realizează marcajul,
specific apărării om la om.
 Pregătirea practică

Execuţii individuale ( pe loc şi apoi din deplasare):

Executii individuale de pe loc:

 Gasirea pozitiei optime (stabilirea bazei de sustinere)

 Balans vertical, lateral si antero posterior

 Sarituri cu aterizare in pozitie fundamentala – fara si cu schimbarea planului de

aterizare

 La fel cu inchiderea ochilor

 Sarituri pe, de pe si peste obstacole cu aterizare in pozitie fundamentala

 Executii individuale din deplasare:

 Din alergare, la semnal, oprire in pozitie fundamentala

 Din alergare, oprire in pozitie fundamentala la semn

 Din alergare, la semnal, saritura cu aterizare in pozitia fundamentala

 Din alergare, individual oprire in poz fundamentala.

 Execuţii in perechi

 Dezechilibrari: unu jucator in pozitie fundamentala, celalalt incearca sa l

dezechilibreze

 Dezechilibrari: ambii jucatori aflati fata-n fata in pozitie fundamentala incearca sa se

dezichilibreze

 Pe perechi, mentinand o pozitie fundamentala joasa, jucatorii incearca sa atinga unul

altuia genunchii ( leapsa cu atingerea genunchilor)
 Structuri tehnice (complexe tehnice)

-alergare – oprire in pozitie fundamentala – deplasare laterală – oprire - 3

sarituri înalte - alergare – oprire – pirueta – deplasare laterala;

- alergare – oprire in poz fundamentala - primirea mingii – pasarea –

alergare in partea opusa;
 Deplasările laterale

Pregătirea teoretică

Explicaţie – prezentarea modelului de execuţie

Demonstraţie:
- nemijlocită ( demonstrează antrenorul sau profesorul)
- mijlocită: prin anumiţi elevi care execută bine, kinograme, film video, ilustraţii

Prezentarea modelului de executie

Este folosit pentru urmarirea adversarului

Din poziţie fundamentală joasă, deplasarea începe prin ducerea spre lateral a piciorului
dinspre direcţia deplasării. Talpa piciorului se ridică uşor de la sol deplasându –se spre
noua direcţie, în timp ce talpa celuilalt picior se apropie de acesta alunecând pe sol. În
timpul deplasării corpul rămâne orientat lateral faţă de direcţia de deplasare. Braţele sunt
puţin îndoite din coate, orientate lateral, lucrează activ pentru stânjenirea circulaţiei
mingii. Poziţia rămâne joasă prin îndoirea articulaţiilor gleznelor şi genunchilor, trunchiul
păstrând verticalitatea.
 Greşeli frecvente:

- încrucişarea picioarelor;

- ridicarea centrului de greutate care determină dezechilibrări;

- jucătorul face balans vertical sau lateral, dând impresia de sărituri;

- piciorul opus deplasării nu alunecă pe sol ci se ridică.

Utilizarea tactică:

- acest tip de procedeu tehnic se foloseşte în acţiunile de marcaj, în urmărirea

adversarului ce se deplasează.
 Pregătirea practică

Execuţii individuale ( pe loc şi apoi din deplasare):

- executarea individuală a deplasării laterale între două linii paralele;

- executarea deplasării laterale la semne;

- executarea deplasării laterale la semnal ( colectivul în faţa antrenorului exe-

cută sărituri pe loc iar la semnal se deplasează lateral);

-în funcţie de direcţia în care face dribling antrenorul, se va deplasa colectivul;

- alergare usoara, la semnal deplasare laterala;

 Execuţii cu partener şi în grup

- pe perechi faţă-n faţă: deplasări laterale cu lovire palma-n palmă;

- pe perechi faţa-n faţă sprijiniţi cu mâinile pe umerii colegului: deplasare laterală

- jocul ,,oglinda”: un coleg încearca sa fie oglinda coechipierului ( adica sa nu l scape

şi să fie tot timpul în faţa lui;

- pe perechi: un jucator face dribling in zig-zag, partenerul se deplaseaza lateral,

efectuand marcarea acestuia;

- leapsa cu lovirea genunchilor ( pentru obligarea mentinerii unei pozitii joase)

 Structuri tehnice (complexe tehnice)

-alergare – schimbare de direcţie – deplasare laterală – oprire - 3 sarituri înalte

-sprint – deplasare cu paşi adăugaţi înainte;

-Pe perechi cu o minge: un coleg are mingea, celalalt executa deplasări

laterale cu pase la cel cu minge;
 - deplasare cu paşi adăugaţi înainte – 3 sărituri – deplasare cu paşi adăugaţi lateral
-3 sărituri – deplasare cu paşi adăugaţi înapoi – 3 sărituri – deplasare cu paşi adăugaţi
lateral

- deplasare cu paşi adăugaţi – sprint

- alergare - oprire – 4 pase – alergare – 3 sarituri cu lovire palmă-n palmă – pas
adăugat lateral;

- deplasare cu paşi adăugaţi lateral – alergare – schimbare de direcţie – primirea

mingii – dribling- aruncare;
 Exerciţii sub formă de concurs

- pe perechi: leapşa cu lovirea genunchilor;

- pe perechi: leapşa cu lovirea gleznelor;

- pe teren limitat: atingerea gleznelor colegilor;

- ştafete cu deplasare laterala cu plecare din diferite pozitii: stând, aşezat, culcat
facial pe 10,15,20, 30 m;

- cine execută mai multe trasee în ,,n” secunde;

- cine execută mai repede 2 trasee cu paşi adăugaţi

 Schimbarea de directie

Schimbarea de directie reprezinta un element tehnic folosit in special de atacanti

in realizarea actiunii de demarcaj individual.

Deosebim doua tipuri de procedee tehnice :

- schimbarea de directie cu franare pe un picior;

- schimbarea de directie cu franare pe doua picioare.

 Schimbarea de directie
- cu franare pe un picior -

Pregătirea teoretică

Explicaţie – prezentarea modelului de execuţie

Demonstraţie:
- nemijlocită ( demonstrand dupa explicatia modelului de executie sau concomitent cu
explicatia);
- mijlocită: prin anumiţi elevi care execută bine, kinograme, film video, ilustraţii

Prezentarea modelului de executie

Din alergare, schimbarea de directie se declanseaza printr-un impuls puternic a piciorului

opus noii directii. Talpa piciorului se aseaza oblic pe sol si orientat
spre noua directie. Apare un moment scurt de franare, miscarea fiind amortizata printr-o
indoire din articulatia gleznei , genunchiului si coxo-femurala a piciorului. Centrul de greutate
este coborat, greutatea fiind repartizata pe acest picior. Urmeaza un impuls puternic si
deplasarea spre noua directie.
 Greşeli frecvente:

- pozitia inalta determina dezechilibrari;

- nu se orienteaza talpa piciorului de impuls spre noua directie;

- lipsa amortizarii din articulatii, care pot duce la accidentari.

Utilizarea tactică:

- acest tip de procedeu tehnic se foloseşte în acţiunile de demarcaj.

 Pregătirea practică

Execuţii individuale ( pe loc şi apoi din deplasare):

- deplasare pe toata suprafata terenului cu efectuarea individuala a schimbarilor

de directie;

- deplasare pe un teren prestabilit, cu efectuarea de schimbari de directie la diferite

semne (jaloane, linii, jucatori pasivi);

- deplasare pe un teren prestabilit, cu efectuarea de schimbari de directie la diferite

semnale;

- schimbari de directie efectuate printre elevii care se deplaseaza in sir, in alergare,

executand schimbari de directie pana ajunge in fata sirului

- Schimbarea de directie la scaun cu semnal (semnal 1 si semnal 2).

 Execuţii cu partener şi în grup

- leapsa in doi pe tot terenul sau pe suprafata limitata de teren;

- leapsa pe perechi. Jucatorii se tin cate doi de mana, joaca leapsa cu celelalte
perechi similar alcatuite, pe tot terenul sau pe suprafata limitata de teren;
 Structuri tehnice (complexe tehnice)

-alergare – schimbare de direcţie – sprint– oprire - 3 sarituri înalte - sprint – deplasare

cu spatele;

- alergare – schimbare de directie – alergare

 alergare - oprire – 2 pase – alergare – 3 sarituri cu lovire palmă-n palmă –
alergare cu ocolirea jalonului;

-alergare – schimbare de directie– alergare – schimbare de direcţie – alergare - primirea

mingii – dribling- aruncare;
 Exerciţii sub formă de concurs

- stafete, sub toate formele

- culesul cartofilor;

Joc cu tema

-aruncarea la cos precedata de schimbarea de directie si prinderea mingii de la

coechipier valoreaza 4 puncte

- cosul marcat dar precedat de prinderea mingii fara schimbarea de directie nu se ia

in calcul.
 Sariturile

Pregătirea teoretică

Explicaţie – prezentarea modelului de execuţie

Demonstraţie:
- nemijlocită ( demonstrează antrenorul sau profesorul)
- mijlocită: prin anumiţi elevi care execută bine, kinograme, film video, ilustraţii

Prezentarea modelului de executie

Sunt foarte frecvent folosite in jocul de baschet, ele asigurand un grad sporit de spectaculozitate.
Sariturile sunt folosite in:

- urmarirea si recuperarea mingii ricosate din panou, atat in atac cat si in aparare;

- executia aruncarii la cos din saritura, din deplasare, din dribling sau din voleibolare;

-In executia procedeelor tehnice de capac impotriva aruncarii la cos;

- angajarea mingii la 1 x 1.
 Executii individuale

 De pe loc, sarturi cu desprindere de pe doua picioare, cu atingerea unui reper

 Sarituri pe doua picioare, pe loc, stanga dreapta, inainte inapoi, cu intoarceri

 Sarituri pe un picior, stanga-dreapta, inainte, inapoi, cu intoarceri

 Saritura cu desprindere de pe un picior, cu atingerea unui reper

 Sarituri repetate de pe doua picioare pe doua picioare, la semnal, saritura cu

ridicarea genunchilor la piept

 Voleibalari repetate la panou

 Executii in perechi sau grup

 Sarituri cu desprindere de pe doua picioare cu bratele ridicate si atingerea palmelor

intre
Parteneri

 Pe perechi, deplasare cu pasi adaugati lateral, la semnal sarituri cu bratele ridicate si

atingerea palmelor intre parteneri

 In sir, distanta de 3 m intre elevi, deplasare in alergare pe liniile terenului de baschet, la

fiecare linie executandu se 3-sarituri

 Pe perechi: pase n doi din saritura

 Pase voleibolate in formatie de cerc, patrat in anumite directii, pe numere, la semnal

schimbarea sensului.

 In sir: pase voleibolate la panou, deplasare in spatele sirului.

 Complex tehnic

 Pasa din saritura – trecerea la coada sirului propriu sau sirului opus

 Joc de brate si lucru de picioare, al semnal 2 sarituri cu bratele sus si apoi reluarea
jocului aparatorului

 Alergare – 3 sarituri ca mingea – alergare 2 pase voleibolate – alergare – oprire in pozitie

fundamentala - alergare

 3 sarituri inalte – sprint- 3 sarituri inalte –sprint etc

 Aruncarea mingii in panou-saritura-prindre-aruncare la cos

 Voleibalari repetate la panou

 Pe grupe – voleibolari a mingii la panou pe jumatate sau pe tot terenul

 Pase in doi din voleibalare din deplasare pe lungimea terenului si finalizare in

apropierea cosului prin aruncare la cos din saritura sau voleibalare
 Joc scoala

 Cosul marcat precedat de o recuperare ofensiva din saritura valoreaza 4

puncte

 Cosul marcat din voleibolare valoreaza 5 puncte

 Cosul marcat precedat de o pasa din saritura valoreaza 4 puncte

 Tinerea mingii – priza simetrica
Pregătirea teoretică

Explicaţie – prezentarea modelului de execuţie

Demonstraţie:
- nemijlocită ( demonstrează antrenorul sau profesorul)
- mijlocită: prin anumiţi elevi care execută bine, kinograme, film video, ilustraţii

Prezentarea modelului de executie

Ţinerea mingii cu două mâini de la piept – priză simetrică

 mingea este ţinută pe calota sa inferioară, din lateral şi puţin înapoi;
degetele desfăcute se aşează pe minge cu toată suprafaţa lor;
degetele trebuie să cuprindă mingea în aşa fel încât degetele inelare să stea chiar pe axa
mingii; degetele mari formează prin prelungirea lor un unghi sub 90 grade,fiind depărtate
unul de celălalt la 4-7 cm.
palmele se vor găsi în prelungirea antebraţelor, într-o flexie radio-dorsală din articulaţia
pumnilor, evitându-se lipirea podului palmei de
minge;
antebraţele, îndoite din coate, fac ca mingea să fie ţinută la nivelul pieptului permiţând privirea
 peste minge;
coatele sunt puţin depărtate de corp, într-o postură cât mai relaxată şi convenabilă
comformaţiei fiecărui jucător.
 
 Executii individuale

 Alunecarea palmelor si degetelor pe mingea aflata pe sol

 Ridicarea mingii de pe sol, controlul prizei corecte

 Preluarea mingii din mainile partenerului si controlul tinerii ei

 Aruncarea mingii sus – prindere (pe loc , apoi din saritura) si controlul prizei corecte

 Aruncarea mingii sus – saritura cu schimbarea planului de aterizare si controlul asupra

mingii

- Rostogolirea mingii pe sol – preluarea ei si controlul asupra mingii

 Prinderea mingii dupa ricosarea ei in sol

- aruncarea mingii in perete – prinderea ei si controlul prizei corecte

 Executii in perechi sau grup

 Elevii in sir, transmiterea mingii din mana partenerului. Controlul prizei.

 Pe perechi..transmiterea mingii prin preluarea corecta a mingii.

 Pe perechi..transmiterea mingii prin rostogolire, preluarea corecta a mingii

 Din diferite formatii - rostogolirea mingii si preluarea ei corecta

Joc scoala
 Oprirea intr-un timp

Pregătirea teoretică

Explicaţie – prezentarea modelului de execuţie

Demonstraţie:
- nemijlocită ( demonstrează antrenorul sau profesorul)
- mijlocită: prin anumiţi elevi care execută bine, kinograme, film video, ilustraţii

Prezentarea modelului de executie

Oprirea este elementul specific jocului de baschet si este precedată întotdeauna de prinderea
mingii – fie din pasarea mingii fie din dribling.

 în momentul care precede prinderea mingii, jucătorul execută o uşoară săritură înainte,
aterizarea efectuându-se pe ambele picioare care vor fi proiectate înainte;
 centrul de greutate al corpului rămânând înapoia poligonului de sprijin al tălpilor;
 gleznele, genunchii, şi trunchiul se flexează foarte mult, jucătorul intrând în poziţie
fundamentală;
 Greşeli frecvente:

- dupa saritura, corpul este lasat pe spate

-picioarele nu sunt destul de departate la oprire, fapt ce duce la dezechilibru

-dupa oprire, centrul de greutate nu e repartizat egal pe ambele picioare

Utilizarea tactică:

 oprirea în doi timpi este procedeul folosit ori de câte ori jucătorul, aflat în alergare, primeşte
mingea, sau driblând trebuie să se oprească;

oprirea precedată de prinderea mingii este folosită ca fentă pentru realizarea demarcajului
individual, înaintea executării unei acţiuni individuale de depăşire;

oprirea reprezintă totodată elementul component al acţiunii de „ieşire la minge” în vederea

asigurării prinderii mingii.
 Executii individuale

 exerciţii imitative (fără minge) din mers şi din alergare, de voie sau la semnal;

 deplasare, săritură, oprire (fără sau cu schimbarea planului de aterizare).

 aruncarea mingii sus – saritura-prindere-oprire

 prindere-oprire, dupa ricosarea mingii in sol

 aruncarea mingii in perete –prindere-oprire

 aruncarea mingii in spaliere – prindere- oprire

 Complexe tehnice

Structuri de procedee tehnice

 
 un jucator paseaza, celalalt executa iesire la minge – prindere-oprire-pasa

 formatie cu capitan, cu aplicarea structurii: iesire la minge – prindere-oprire-pasa-

deplasare

 Iesire laminge – prindere – pivotare – pasa-deplasare

 dribling-oprire-pivotare-pasa-deplasare

 exercitiu in perechi cu doua mingi cu aplicarea structurii: dribling-oprire-pivotare-pasa

Joc scoala
 Pivotarea
Pivotarea este specifică numai jocului de baschet, fiind unul dintre elementele tehnice a
căror execuţie este condiţionată de prevederile regulamentului.
Ea reprezintă realizarea poziţiei fundamentale în diferite condiţii de execuţie, asigurând
echilibrarea jucătorului ca urmare a unei opriri, protecţia individuală a mingii în atac sau
fentă ofensivă în realizarea acţiunii de depăşire sau a unei aruncări la coş.
Din punct de vedere al metodicii generale de învăţare a jocului, pivotarea constituie
elementul de bază în tehnica jocului şi în acţiunile tactice individuale cu minge. Mingea este
tinuta in functie de pozitia aparatorului, dar se deosebesc 3 tipuri de tinere a mingii: jos cu
mingea tinuta din lateral cu coatele departate, mingea tinuta lateral, si mingea tinuta sus. In
toate ele trei cazuri mingea este stransa.

Pivotarea se clasifică:

din punct de vedere al execuţiei:

pivotare prin păşire;
pivotare prin întoarcere.

din punct de vedere tactic:

pivotare ofensivă (spre înainte);
pivotare defensivă (spre înapoi).
 Pivotarea

Pregătirea teoretică

Explicaţie – prezentarea modelului de execuţie

Demonstraţie:
- nemijlocită ( demonstrează antrenorul sau profesorul)
- mijlocită: prin anumiţi elevi care execută bine, kinograme, film video, ilustraţii

Prezentarea modelului de executie

Jucătorul în poziţie fundamentală, cu mingea în mână, protejând-o prin lucrul de braţele:

 trece greutatea corpului pe piciorul ales ca pivot, executând o uşoară flexie în toate
articulaţiile acestui picior;
 în timpul execuţiei pivotării, se urmăreşte menţinerea poziţiei fundamentale, concomitent cu
realizarea protecţiei mingii;
 piciorul oscilant-mobil nu se va deplasa niciodată până în poziţia de a fi pe aceeaşi lungime de
linie cu piciorul pivot;
 labele picioarelor trebuie să fie paralele şi cu sprijin pe pingea, pentru a realiza o poziţie
echilibrată;
 articulaţiile gleznelor şi genunchilor sunt permanent flexate , indiferent de acţiune şi distanţele
 Greşeli frecvente:

 centrul de greutate nu este coborat

trunchiul nu este usor inclinat

privirea este orientata in jos

picioarele sunt prea apropiate

In timpul pivotarii nu se realizeaza protectia mingii

Utilizarea tactică:

 in atac ca fenta de plecare in dribling , pasare sau aruncare:

 protejarea mingii in cadrul relatiei cu aparatorul dupa dribling si oprire

 Executii individuale

 exerciţii imitative (fără minge)

 pasiri inainte, inapoi, lateral cu revenire in pozitia fundamentala
 intoarceri prin pasiri repetate la indicatia profesorului
 aruncarea mingii sus – saritura- oprire – pivotarea
 aruncarea mingii sus – o lasam sa cada – prindere – oprire - pivotare
 aruncarea mingii in perete – prindere – oprire - pivotare

Executii in grup

 formatii de minge la capitan, cu executia opririi si pivotarii

 in linie, semicerc,in cerc
 Complexe tehnice

• dribling-oprire-pivotare-pasa
• iesire la minge-prindere-oprire-dribling
• desenati singuri

Stafete cu aplicarea elementului tehnic: pivotare

Joc cu tema
 Pasarea mingii
Pasarea mingii este elementul determinant in rezolvarea scopului jocului de baschet
asigurand caracterul colectiv prin legatura e o face intre actiunile individuale si cele
colective.
• Pe langa faptul ca prezinta o gama larga de procedee, presupune neaparat prezenta
partenerului, fiind conditionata de:

•poziţia şi viteza de deplasare a acestuia;

•specificul fazei de joc;

•plasamentul adversarului.

Pentru ca o pasă să fie utilizabilă este necesar a se respecta o serie de condiţii:

• să aibă adresă;
• să aibă adâncime;
• să aibă forţă de transmitere;
• să nu i se imprime efect;
• procedeul de pasare să corespundă situaţiei tactice.
 Pasarea mingii
Jucătorul care efectuează pasa trebuie:

 să fie atent cu pasa pe care o execută să fie transmisă unui coechipier demarcat;

 să determine rapid ,,culoarul” si procedeul de pasare;

 să asigure protecţia mingii în timpul pasării;

 să stie sa aplice atat pasele scurte cat si cele lungi;

 să stie sa paseze cu ambele mâini(ambidextrie).

 
 
Jucătorul căruia i se adresează pasa trebuie:

 să se demarce;

 să participe la obţinerea unui plan mai avansat;

 să folosească momentul intrării în posesia mingii ca fază iniţială pentru acţiunea

viitoare.
 Pasa cu doua maini de la piept
Pregătirea teoretică

Explicaţie – prezentarea modelului de execuţie

Demonstraţie:
- nemijlocită ( demonstrează antrenorul sau profesorul)
- mijlocită: prin anumiţi elevi care execută bine, kinograme, film video, ilustraţii

Prezentarea modelului de executie

Acest procedeu face parte din grupa paselor fundamentale, fiind folosit pentru pasarea
mingii la distanţe mici şi medii (6-8 metri).
Prezentarea modelului
  Din poziţia fundamentală, mingea ţinută în dreptul pieptului, în priză cu două
mâini, se începe mişcarea de extindere a braţelor spre înainte. Partea finală a execuţiei
dă un ultim impuls mingii, printr-o mişcare de biciuire executată din articulaţiile
pumnilor şi de împingere din degete (mai puţin degetele mari). Datorită impulsului dat
mingii(care părăseşte mâinile jucătorului)braţele, în partea finală a execuţiei sunt întinse
înainte, la înălţimea umerilor, către direcţia de pasare, cu palmele orientate în jos şi cu
degetele răsfirate.
 Greşeli frecvente:

 ţinerea mingii în poziţie pasivă;

 executarea mişcări de rotare din articulatia pumnului;

 palmele nu coboara in jos in partea finala a executiei;

 depărtarea exagerată a coatelor în lateral, în timpul execuţiei, ceea ce duce la anularea

forţeide pasare şi la efectuarea unei mişcări rigide;

 bratele nu se intind in partea finala a executiei.

Utilizarea tactică:

 în atacul poziţional, rapid si contraatac;

 în special împotriva apărărilor om la om;

 in special împotriva apărării în zonă;

 Executii individuale

Pase de pe loc
Exerciţii imitative(fără minge):

 de pe loc, imitarea pasei cu două mâini de la piept,insistând asupra mişcării finale – de

biciuire- din articulaţia pumnilor;

 din mers şi apoi uşoară alergare, săritură imitând prinderea mingii, aterizare pe ambele
picioare, pasă;

Executii in perechi/ grup

 pe perechi, elevii situati la 3-4 m distanta unul fata de celalalt, pase in doi cu 2 maini
de la piept
 pasarea mingii in formatii de capitan , in linie, semicerc, cerc, sir (cu ghemuire dupa
pasare)
 pasarea mingii stand pe banca (pentru concentrarea asupra miscarii bratelor)
 pase in triunghi – spre dreapta,stanga
 pase in patrat
 Complexe tehnice

 iesire la minge – prindere – oprire – pasa –deplasare

 iesire la minge – prindere-oprire-fenta-pasa-deplasare
 iesire la minge-prindere-oprire-pivotare-pasa-deplasare in partea opusa
 iesire la minge-prindere-oprire-pivotare-dribling-oprire-pasa-deplasare
 pasa-deplasare-prindere-oprire-pasa
 prindere-oprire-dribling-oprire-aruncare la cos
 dribling-oprire-pasa-deplasare-prindere-oprire-aruncare la cos

Concursuri aplicand acest element tehnic

Joc cu tema
 Driblingul
Pregătirea teoretică

Explicaţie – prezentarea modelului de execuţie

Demonstraţie:
- nemijlocită ( demonstrează antrenorul sau profesorul)
- mijlocită: prin anumiţi elevi care execută bine, kinograme, film video, ilustraţii

Prezentarea modelului de executie

Driblingul constă dintr-o serie de impulsuri imprimate mingii, care o fac să ricoşeze din
sol în raport cu direcţia impulsiei şi vitezei de deplasare a jucătorului.
Ca urmare, deosebim dribling înalt sau jos, executat pe loc sau în alergare, toate
acestea fiind determinate de situaţia tactică impusă de momentul jocului.
 de pe loc sau din deplasare, mecanismul de execuţie al mişcării este acelaşi, singura
deosebire constă în impulsia mingii.
 in driblingul pe loc impulsia imprimată mingii va fi pe verticală, iar în driblingul din
alergare impulsia va fi înapoia axei verticale a mingii, pe partea dinspre executant;
 palma cu degetele răsfirate ia contact cu mingea încă pe traiectoria sa ascendentă
(din ricoşeul solului) acoperind o parte din calota superioară, înapoia mingii;
 prin flexarea braţului din articulaţia cotului şi a mâinii din cea a pumnului, se
amortizează forţa ascensională a mingii care este totodată controlată; palma imprimă
mingii o nouă impulsiespre sol, printr-o mişcare a antebraţului din articulaţia cotului,a
pumnului şi a degetelor, conducând mingea spre această traiec-torie descendentă;
 impulsul dat mingii spre sol va fi orientat lateral, oblic şi înainte faţă de jucător,
unghiul de contact al mingii cu solul depinzând de viteza de deplasare a jucătorului;
 sensul impulsiei este controlat de lucrul din articulaţia pumnului şi degetelor printr-o
mişcare fermă, dar suplă, ceea ce determină şi înălţimea la care va ricoşa mingea, viteza cu
care va ricoşa din sol ca şi distanţa pe care o va căpăta;
 în timpul execuţiei corpul nu se balansează, lucrul braţelor fiind independent de
mişcările celorlalte segmente, corpul păstrând o poziţie echilibrată, uşor aplecată,
înclinarea fiind raportată la viteza de deplasare a jucătorului;
 în dribling, corpul trebuie să constituie principalul element de protecţie a mingii, fiind
interpus între minge şi adversar;
 braţul opus celui cu care se driblează este uşor îndoit din cot şi constituie elementul de
protecţie a mingii din lateral;
 capul este ridicat, cu privirea cuprinzând un câmp vizual cât mai mare pentru a observa
atât coechipierii cât şi adversarii şi niciodată mingea.
 Greşeli frecvente:

 mingea este plesnită sau lovită şi nu împinsă prin lucrul braţelor şi al palmei;
 trunchiul prea aplecat din flexia bazinului micşorează câmpul de vizibilitate al
jucătorului;
 corpul se balansează vertical în timpul execuţiei driblingului;
 se priveşte mingea şi nu jocul în ansamblul lui.

Utilizarea tactică:

 în trecerea mingii din terenul de apărare în atac;

 ca element de organizare a sistemului de atac;
 în superioritate numerică, în acţiunile de depăşire, pe contraatac;
 împotriva apărării agresive;
 pentru scoaterea mingii din zone aglomerate şi după recuperarea la panou.
 Complexe tehnice

dribling, oprire, pasă;

dribling, pasă, deplasare;
dribling, oprire, pivotare, pasă;
dribling, oprire, aruncare la coş din săritură;

dribling-oprire-pasa-alergare-reprimire-aruncare la cos.

Stafete cu dribling

Joc cu tema
 Aruncarea la cos
 
Aruncarea la coş reprezintă elementul cel mai important al jocului de baschet, prin
care se concretizează scopul final al jocului : înscrierea de puncte.
În joc, aruncarea la coş nu trebuie să fie o acţiune întâmplătoare. Ea trebuie:
să aibă la bază un procedeu tehnic de aruncare bine însuşit;
să aibă o justificare tactică a execuţiei în momentul dat al jocului.
 
Clasificarea aruncărilor la coş
 
1.din punct de vedere al poziţiei jucătorului:
 aruncări de pe loc;
 aruncări din alergare:
 precedate de prinderea mingii din pasă;
 precedată de prindereamingii din dribling;
 aruncări din săritură.
2. din punct de vedere al distanţei:
 aruncări din apropierea coşului (sub 2 metri);
 aruncări de la semidistanţă (2-5 metri);
 aruncări de la distanţă (peste 5 metri).
3. din punct de vedere al execuţiei:
 aruncări la coş cu două mâini;
 aruncări la coş cu o mână;
 aruncări la coş cu panoul;
 aruncări la coş cu inelul-directe;
 procedee de bază;
 procedee speciale.
 Aruncarea la cos de pe loc

Pregătirea teoretică

Explicaţie – prezentarea modelului de execuţie

Demonstraţie:
- nemijlocită ( demonstrează antrenorul sau profesorul)
- mijlocită: prin anumiţi elevi care execută bine, kinograme, film video, ilustraţii

Prezentarea modelului de executie

- nu mai au pondere mare datorită apărărilor care au devenit mai active, mai agresive;
ele rămân procedee de bază în formarea mecanismului şi a stereotipiei mişcării de
Aruncare la coş în etapa de iniţiere;
În poziţia iniţială:

 mingea este ţinută în priză asimetrică, în dreptul pieptului,la nivelul bărbiei;

 palma mâinii care execută aruncarea se află înapoi şi puţin sub minge;
 degetele răsfirate şi cu cotul orientat în jos;
 flexia braţului pe antebraţ, formând un unghi de aproximativ 90°;
 cealaltă mână sprijină mingea din lateral;
 privirea este îndreptată spre inel şi panou.

Jucătorul în poziţie fundamentală mediu:

 este orientat către coş;
 cu trunchiul puţin aplecat înainte;
 cu tălpile paralele şi depărtate la lăţimea umerilor;
 piciorul de pe partea braţului de aruncare este cu o jumătate de talpă înaintea
celuilalt;
 greutatea corpului este egal repartizată pe ambele picioare, pe întreaga suprafaţă a
tălpilor.
Execuţia aruncării:
 începe printr-o triplă flexie a membrelor inferioare care fac ca centrul de greutate al
corpului să coboare;
 în acest timp mingea rămâne la nivelul bărbiei jucătorului.
În poziţia intermediară

 mingea continuă să fie ţinută cu ambele mâini (priză asimetrică) până ce cotul
braţului de aruncare ajunge la nivelul umărului;
 în continuarea mişcării în sus, mingea este ţinută pe palma braţului de aruncare ( care
se găseşte acum sub minge) şi părăseşte mâna ca urmare a unei ultime impulsii date
printr-o flexie palmară pronunţată din articulaţia pumnului;
 braţul stâng rămâne undeva în lateral şi în sus, constituind elementul de protecţie a
mingii pe ultima parte a aruncării

În poziţia finală:

 corpul este extins uşor pe vârfuri cu greutatea deplasată pe piciorul din faţă;
 braţul de aruncare este întins în sus şi înainte, cu palma şi degetele răsfirate,
orientate în jos şi în afară;
 degetele index şi mijlociu sunt orientate către direcţia aruncării.
 Greşeli frecvente
 
 priza la minge nu este asimetrică, mingea fiind ţinută în palme în formă de pâlnie;
 cotul braţului de aruncare este orientat lateral şi nu pe direcţia aruncării;
 degetele mâinii care aruncă nu acoperă o suprafaţă cât mai mare, nefiind răsfirate
suficient pe minge;
 poziţia iniţială incorectă: jucătorul ţine înainte piciorul opus mâinii de aruncare, iar
greutatea corpului este repartizată pe piciorul din faţă;
 nu se imprimă mingii, în partea finală a aruncării, mişcarea de biciuire care trebuie să
fie dată prin impulsia din articulaţia pumnului, iar planul palmei nu este perpendicular pe
direcţia aruncării.

Utilizarea tactică
 
 reprezintă procedeul cel mai folosit în jocul actual de baschet, pentru aruncările
efectuate de la distanţe mici şi mijlocii;
 reprezintă mecanismul de bază pentru aruncările cu o mână executate din deplasare
şi din săritură;
 acest procedeu trebuie să fie însuşit de toţi jucătorii, indiferent de sex sau vârstă.
 Pregatirea practica

 imitarea lucrului din braţ şi palmă;

 imitarea lucrului de coordonare dintre braţe şi picioare;

 imitarea integrală a procedelului de aruncare.

 pasarea mingii coechipierului, stand asezat pe banca( pentru a se concentra doar la

brate);

 aruncare la cos de pe loc din apropierea panoului (1,5m), din unghi de 45 de grade,
din cele 3 unghiuri de baza;

 aruncarea la cos de pe loc, din cele 3 unghiuri de mai sus cu marirea distantei de
aruncare la cos;

 aruncare la cos dintr opozitie si trecere la alt sir.

 
Structuri de procedee tehnice

 aruncarea mingii în sus şi înainte, săritură şi prindere, oprire şi aruncare la coş de pe

loc;
 dribling, oprire, aruncare la coş de pe loc;
 variante: la oprire, aruncarea la coş va fi precedată de:
 fentă de pasă;
 fentă de depăşire.
 alergare, prindere, oprire, pivotare, aruncare la coş de pe loc;
 jucătorii aşezaţi pe un şir cu faţa la coş, sub panou un recuperator – distribuitor cu o
minge pe care o pasează în diferite direcţii. Fiecare jucător din şir se va deplasa după
minge, executând oprire, pivotare şi aruncare la coş de pe loc. După un număr de repetări
se va schimba jucătorul recuperator.
 jucătorii dispuşi pe două şiruri, un şir pasează, celălalt execută ieşire la minge,
prindere, oprire, pivotare, aruncare la coş, urmărire, recuperare şi deplasare în dribling la
coada şirului.
Concursul de aruncări la coş de pe loc

 individual sau pe echipe de 2-4 jucători;

 cu adiţionare:
 cine înscrie mai multe coşuri în ,,n” minute;
 cine înscrie mai multe coşuri din 20 de aruncări;
 cine înscrie mai multe coşuri la rând;
 cine termină mai repede circuitul (5 poziţii).

 prin eliminare: esti obligat ca din una, două sau trei aruncări executate să înscrii
acelaşi număr de coşuri ca cei din înaintea ta.

Joc cu tema
 Învăţarea aruncării la coş din dribling (saseul)
 
 din apropierea coşului (1,5 metri) din unghi de 45° faţă de panou, cu mingea ţinută în
priză asimetrică cu două mâini, se execută păşire pe piciorul stâng, desprindere în
săritură şi aruncare la coş;
 acelaşi exerciţiu de la distanţa de 2,5 metri de coş, cu păşire pe piciorul drept, apoi pe
stângul, desprindere în săritură, aruncare şi aterizare simultană pe ambele picioare;
 se măreşte distanţa de la care se pleacă, la circa 3 metri de coş: păşire pe piciorul
stâng, se execută o singură bătaie a mingii în dribling după care păşirea pe piciorul
drept, se prinde mingea, păşire pe piciorul stâng, desprindere în săritură şi aruncare
la coş.
- dribling din mers (apoi din alergare) cu executarea procedeului
- legarea acestui procedeu cu alte procedee tehnice intr-un complex
 
Formaţii de bază

 un şir, fiecare jucător cu câte o minge, se execută dribling şi aruncare din apropierea
coşului, după aruncare fiecare jucător îşi urmăreşte mingea cu care revine în dribling
la coada şirului;
 un şir, cu o minge, primul jucător din şir pleacă în dribling, aruncă la coş, recuperează
mingea pe care o pasează următorului din şir, după pasă revenind la coada şirului;
 formaţii de două şiruri, fiecare jucător al şirului 1 cu o minge, se execută dribling şi
aruncare din apropierea coşului, după aruncare, deplasare la coada şirului 2, fiecare
jucător din acest şir după recuperare trece în dribling la coada şirului opus.
 Învăţarea aruncării la coş din alergare
 
- subiectul aflat in pozitie fundamentala de aruncare la cos, la aproximativ 3 m de cos,
executa pasire cu piciorul drept peste o banca aflata transversal, apoi cu stangul si
desprindere in saritura si aruncare la cos. – deci se executa 2 pasiri: dreptul-stangul si
aruncare la cos

- acelasi lucru (cele doua pasiri), dar se preia mingea din mainile colegului (la
inceput de pe loc, apoi din mers, si la final din alergare);

-acelasi lucru, dar colegul ii paseaza mingea ( la inceput direct la piept, apoi cu
pamantul).

- executarea procedeului fara banca

- legarea acestui procedeu cu alte procedee tehnice intr-un complex tehnic