Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BASCHETULUI ÎN ȘCOALĂ
Student,
POPA I. PETRONELA căs. TOMA
REFERAT
Temă: Realizarea și prezentarea a 7/8 exerciții pentru realizarea traseului metodic de iniţiere - învăţare
- fixare - consolidare a următoarelor procedee tehnica:
a fără minge : poziţie fundamentală medie, oprirea într-un timp, schimbare de direcţie cu
franare pe un picior.
b. cu minge : pasa cu două mâini de la piept, pasa cu o mână de la umăr, driblingul
pe loc, aruncarea la coş de pe loc cu o mână de la umăr, aruncarea la coş din dribling,
aruncarea la coş din săritură, pivotarea (procedeu la alegere).
Specialiştii consideră metodica învăţării tehnicii jocului de baschet ca fiind grupată în două
mari etape :
pregătire teoretică;
pregătire practică.
A. PREGĂTIREA TEORETICĂ
o Prezentarea modelului optimal de execuţie.
o Caracteristici de execuţie.
o Utilizarea tactică.
o Greşeli frecvente.
B. DEMONSTRARE REALĂ ŞI REGIZATĂ A TEHNICII DE EXECUŢIE
C. PREGĂTIREA PRACTICĂ
Exerciţii pregătitoare.
Exerciţii specifice.
1. Exerciţii analitice executate în condiţii optime obişnuite şi variate.
a. formarea mecanismului de bază a deprinderii motrice şi reprezentarea corectă a
mişcării;
b. stereotipul dinamic;
c. instalarea şi stabilirea deprinderii motrice.
În această etapă se vor executa: exerciţii fără minge, cu minge, de pe loc şi deplasare uşoară, de
la distanţe mici şi unghiuri favorabile.
2. Învăţarea procedeelor tehnice în cadrul unor structuri complexe de exerciţii: → secvenţe
de joc.
3. Învăţarea procedeelor tehnice în acţiuni apropiate de joc – etapa complexelor de acţiuni
tactice specifice, alternează efortul maximal cu cel submaximal.
Din punct de vedere didactic tehnica jocului de baschet prezintă două mari categorii:
A. Jocul fără minge
6. Pirueta de pe loc
din deplasare
7. Lucrul de braţe şi jocul de
Picioare
Definiţie
Tehnica jocului fără minge („mişcarea în teren”) reprezintă ansamblul de deprinderi motrice
(elemente şi procedee tehnice) specifice ca formă şi conţinut care se referă la deplasările jucătorilor în
teren corespunzător fazelor de atac şi apărare.
A. POZIŢIA FUNDAMENTALĂ
Caracteristici de execuţie:
Gleznele şi genunchii sunt flexaţi sub un unghi care să determine un plan format de umeri,
genunchi şi vârfurile picioarelor.
Proiecţia centrului de greutate va cădea în interiorul bazei de susţinere.
În faza de atac poziţia fundamentală (înaltă, medie) prezintă următoarele caracteristici de
execuţie:
genunchii şi gleznele uşor flexate, oferă un echilibru bun corpului.
jucătorul este în posesia mingii;
mingea ţinută la nivelul pieptului;
privirea orientată spre coş.
În faza de apărare poziţia fundamentală (joasă) prezintă următoarele caracteristici de execuţie:
distanţa dintre tălpi depăşeşte proiecţia lăţimii umerilor;
braţul de pe partea piciorului mai avansat este ridicat, celălat lateral.
Greşeli frecvente
Depărtarea exagerată a picioarelor sau apropierea lor, modifică nefavorabil baza de susţinere a
corpului.
Articulaţiile gleznelor şi ale genunchilor prea puţin flexate determină o poziţie cu centrul de
greutate prea ridicat sau o aplecare exagerată a trunchiului.
Greutatea corpului inegal repartizată pe ambele picioare.
Crisparea musculaturii antagonice determină o atitudine rigidă şi mai puţin mobilă.
Utilizare tactică
Poziţia fundamentală poate fi înaltă, medie, joasă, se utilizează în funcţie de caracteristicile de
execuţie ale procedeului tehnic (în atac), sau de natura marcajului (în apărare).
Indicaţii metodice
Se acordă un număr mic de repetări în cadrul metodicii de învăţare izolată, consolidarea
realizându-se odată cu celelalte execuţii tehnice, unde apare ca poziţie de bază (în special la marcaj –
pentru apărare, la pivotare, oprire, „tripla ameninţare” – pentru atac.
1. SCHIMBARE DE DIRECŢIE CU FRÂNARE PE UN PICIOR
Element important în realizarea acţiunii de demarcaj individual. Prin acest element jucătorul îşi asigură
trecerea de pe o direcţie de alergare pe alta, fără a fi nevoit să se oprească. Din punct de vedere al execuţiei
există două procedee tehnice : schimbare de direcţie cu frânare pe un picior şi cu frânare pe ambele
picioare. Cel mai eficient şi frecvent utilizat procedeu în joc, este cel cu frânare pe un picior.
Caracteristici de execuţie:
Centrul de greutate al corpului este proiectat către interiorul ocolirii şi pe noua direcţie.
Păşirea pe noua direcţie se realizează prin ridicarea tălpii de pe sol fără a fi ridicat şi
centrul de greutate al corpului.
Genunchii presează către exterior şi noua direcţie.
Corpul este relaxat şi echilibrat.
Greşeli frecvente:
Poziţia înaltă determină dezechilibrări în plan anterior.
Piciorul din interiorul ocolirii se aşează depărtat pe noua direcţie şi se întârzie pornirea.
Utilizare tactică:
✯ Pentru provocarea greşelilor de marcaj şi ca fente de „ieşire la minge”.
✯ Element specific acţiunilor ofensive de demarcaj, împotriva apărării individuale.
Caracteristici de execuţie:
Tehnica opririlor reprezintă acea mişcare de trecere a executantului dintr-o stare dinamică,
în stare statică.
Execuţia opririlor, legat în mod direct de prevederile regulamentare privind „înaintarea cu
mingea” (regula paşilor).
Existenţa unui moment de săritură, necesită păstrarea echilibrului corpului.
Greşeli frecvente:
În momentul săriturii pentru realizarea opririi, corpul se aplecă înainte.
Tălpile sunt depărtate pentru a asigura o bază de suţinere corespunzătoare.
La aterizare, picioarele nu sunt duse înaintea proiecţiei centru lui de greutate pe sol.
Lipsa flexiei genunchilor ce asigură amortizarea la aterizare.
Indicaţii metodice generale
- Oprirea reprezintă elementul component al acţiunii de „ieşire la minge” în vederea
recepţionării prinderii mingii.
- Sunt elemente specifice jocului de baschet, legate în mod direct de prevederile
regulamentare privind deplasarea cu mingea.
- Oprirea se poate executa:
într-un timp – prin săritură;
în doi timpi – prin păşire.
E. ARUNCAREA LA COŞ
1. ARUNCAREA LA COŞ DE PE LOC CU O MÂNĂ DIN DREPTUL UMĂRULUI
Aruncările la coş de pe loc rămân procedeele de bază pentru formarea mecanismului şi a
stereotipului mişcării de aruncare la coş, în etapa de iniţiere.
Caracteristici de execuţie:
Coordonarea braţelor cu picioarele.
Braţul de aruncare continuă mişcarea în sus şi spre înainte, care se finalizează prin impulsul
dat de către articulaţia pumnului.
După elibererea mingii, greutatea trece pe piciorul din faţă.
Greşeli frecvente:
Priza la minge nu este asimetrică.
Degetele mâinii care aruncă nu acoperă o suprafaţă mai mare a calotei.
Nu se imprimă mingii, în partea finală a aruncării, mişcarea de biciuire.
Utilizarea tactică:
Procedeul de bază folosit pentru aruncările de la distanţe mici şi mijlocii.
Reprezintă mecanismul de bază pentru aruncările cu o mână, executate din deplasare şi din
săritură.
Utilizarea tactică:
La trecerea mingii din zona de apărare în atac, pe contraatac, organizarea atacului, în
superioritate numerică, la depăşiri, ieşirea din zonele aglomerate,împotriva apărărilor
agresive.
Indicaţii metodice generale:
- Este singurul element tehnic cu ajutorul căruia jucătorul se poate deplasa, rămânând din punct
de vedere tactic în posesia mingii fără a comite infracţiunea „paşi”.
- Învăţarea driblingului se va efectua atât cu mâna îndemânatică cât şi cu mâna cealaltă,
obişnuind elevii să privească înainte.
- Exerciţiile sub formă de concurs (ştafete) sunt cele mai indicate pentru învăţarea
driblingului.
-
EXERCIȚII FĂRĂ MINGE:
1. POZIȚIA FUNDAMENTALĂ MEDIE :
- 2 jucători față în față în poziție fundamentală; dezechilibrarea adversarului prin împingeri ușoare la
nivelul umerilor și pieptului; păstrarea poziției fundamentale medii prin deplasări cu pas adăugat
pentru a evita mișcările adversarului. 2-3 minute
- 2 jucători față în față în poziție fundamentală. Imitarea adversarului. Pas adăugat pe linia aruncărilor
de 3 puncte. Deplasare spre stânga și spre dreapta, aleatoriu, de la semnal la semnal. Un jucător
încearcă să se apere iar celălalt să îl surprindă cu mișcări stânga-dreapta. 2-3x
- Din poziție fundamentală, sărituri pe două picioare spre stânga și spre dreapta la semnal, cu
păstrarea poziției fundamentale. 2-3 minute
- Două șiruri față în față, pe liniile de fund ale terenului. Din poziție fundamentală, sărituri pe două
picioare până la mijlocul terenului cu păstrarea poziției. 2-3 x
EXERCITII CU MINGE
Bibliografie :