Coordonator: Student:

Lect. Univ. Dr. Cosma Alexandru

Zamfir Manuel Catalin
Anul II
Facultatea de Educatie Fizica si Sport
Dr. Tr. Severin

Tehnica jocului de baschet reprezinta ansamblul de miscari specifice ca forma si continut, folosite
in scopul practicarii cu randament maxim a unui joc sportiv, in concordanta cu cerintele jocului
competitional.
Acest ansamblu de miscari specifice grupeaza elemente si procedee tehnice si se refera in egala
masura atat la manevrarea obiectului de joc, cat si la deplasarile efectuate de jucatori in vederea acestei
manevrari.
In procesul jocului, tehnica are o important deosebita, ea nefiind un factor izolat, din contra, intre tehnica
si ceilalti factori ai continutului pregatirii (fizic, tehnic, tactic, psihic si teoretic), exista o
stransa interdependenta si conditionare reciproca.
Jocului de baschet ii corespund ca elemente in subordine:
 elementul tehnic;
 procedeul tehnic;
 stilul.
     Elementul tehnic
Reprezinta notiunea de generalizare a executiei mai multor procedee tehnice avand un caracter
abstract si materializat prin procedee tehnice, ca mijloace de realizare.
Elementul tehnic se refera la mecanismul de baza al miscarilor specifice.
   Procedeul tehnic
Reprezinta concretizarea si adaptarea in joc a elementului tehnic, are un caracter concret in
executie, cu un mecanism complex de miscari, executate constient, intr-o succesiune rationala si intr-un
scop precis.
Spre exemplificare:
Elementul tehnic Procedeul tehnic
Pasarea mingii - pasa cu doua maini de la piept;
- pasa cu o mana de la umar;
- pasa cu pamantul;
- pasa de deasupra capului.

Cand insusirea procedeului tehnic se face izolat, in afara procesului de joc, avem de a face cu
un procedeu simplu.
Acest procedeu simplu pentru a putea fi folosit in conditii concrete de joc se perfectioneaza
numai daca este inlantuit cu alte procedee tehnice, in raport cu situatiile pe care trebuie sa le rezolve
jucatorul in momentul dat, transformandu –se in procedee complexe.
Cu cat numarul de procedee tehnice insusite este mai mare, cu atat jucatorul va rezolva mai usor,
mai rapid si mai operativ, situatia respectiva de joc.
 Stilul
Insusirea mecanismului de baza al tehnicii are un pronuntat caracter individual, determinat de
particularitatile psiho-fizice ale fiecarui jucator.
Automatizarea procedeelor tehnice ca deprinderi motrice, la nivelul maiestriei, sufera de cele mai
multe ori de o nota particulara-personala, in procesul executiei.
Aceasta nota personala, cunoscuta sub denumirea de stil, se datoreaza particularitatilor
individuale ale jucatorului.

Clasificarea elementelor si procedeelor tehnice

Jocul fara minge

Elementul tehnic Procedeul tehnic

Miscarea in teren
1. Pozitia fundamentala
2. Deplasarile in teren
3. Schimbarile de directie
4. Pirueta
a- in atac
b- in aparare
a- alergare normala
b- alergare specifica inainte
c- alergare specifica inapoi
d- pasul adaugat inainte-inapoi
e- pasul adaugat lateral
f- lucrul de brate si picioare
a- cu franare pe un picior
b- cu franare pe ambele picioare
a- pivotarea fara minge pentru schimbarea de directie

Sariturile a- de pe loc
b- din deplasare
c- cu desprindere pe un picior
d- cu desprindere pe doua picioare

Exemple de procedee:
I. Pozitia fundamentala in aparare
Determina o coborare mai accentuata a centrului de greutate.
Pozitia bratelor este determinata de plasamentul in teren al
aparatorului. Mana de pe partea piciorului mai avansat impiedica
prin ridicare in sus a bratului, aruncarea la cos efectuata de atacant.
Celalalt brat este indreptat lateral in scopul de a intercepta o even-
tuala pasa, sau in cazul unei depasiri, pentru a scoate mingea din
dribling.
Indicatii metodice generale
In invatarea pozitiei fundamentale accentul cade pe realizarea unei
baze de sustinere corespunzatoare prin repartizarea egala a greutatii pe ambele
picioare pentru asigurarea stabilitatii jucatorului. Acestui element tehnic ii va fi afectat unui numar mai
mic de repetari in cadrul metodicii de invatare izolata. Consolidarea se va realiza odata cu celelalte
executii tehnice unde apare ca pozitie de baza.
in aparare marcajul;
in atac pivotarile, opririle, depasirile.
Metodica invatarii pozitiei fundamentale
Pentru invatarea pozitiei fundamentale, exercitiile vor urmari gasirea pozitiei optime pentru
stabilirea bazei de sustinere si a echibrului corpului. Aceste exercitii vor fi grupate astfel:
executii de pe loc:
 balans bertical, lateral, anteroposterior;
 dezechilibrari;
 sarituri cu aterizare in pozitia fundamentala, cu accent pe balansul vertical;
 cu schimbarea planului de aterizare;
 fara schimbarea planului de aterizare:
 executii din deplasare:
 mers si alergare in diferite directii cu pastrarea permanenta a pozitiei echilibrate
(deplasarea cu pasi alunecati);
 sarituri cu aterizare in pozitia fundamentala:
 pe directia de deplasare;
 cu schimbarea planului fata de directia de deplasare.
  executia poate fi:
 de voie-liber fiecare;
 la semnalul antrenorului (fluier, bataie din palme);
 in dreptul diferitelor semne sau obstacole.
Exercitii pregatitoare
 Patru sarituri ca mingea pe loc, apoi din pozitia fundamentala alte patru sarituri cu accentuarea
indoirii genunchilor la aterizare;
 „saritura vrabiutei” executata fie de pe loc, fie din deplasare;
 din pozitia fundamentala, saritura cu schimbarea alternativa a piciorului din fata;
 cu elan redus, saritura peste capra, cu aterizare echilibrata in pozitia fundamentala;
 din alergare, inainte si laterala, la semnal oprire in pozitia fundamentala.
II. Pasul adaugat lateral
Reprezinta cel mai important
mijloc tehnic al ,,jocului de picioare
al aparatorului” folosit pentru urma-
rirea adversarului si pentru circulatia
de minge in apararea zona.
Prezentarea modelului
Pozitia fundamentala ramane cea
fundamentala joasa. Deplasarea incepe prin:
 ducerea spre lateral a piciorului de pe directia deplasarii;
 talpa piciorului fiind mentinuta cat mai sus aproape de suprafata solului;
 celalalt picior se apropie, talpa acestuia alunecand pe suprafata solului.
In timpul deplasarii:
 corpul ramane orientat lateral fata de directia de deplasare;
 bratele putin indoite din coate, orientate lateral, lucreaza activ pentru stanjenirea circulatiei
mingii;
 pozitia este joasa prin indoirea articulatiilor gleznei si genunchilor, trunchiul pastrand
verticalitatea.
Greseli frecvente
 incrucisarea picioarelor si trecerea greutatii corpului pe un singur picior de sprijin;
 ridicarea centrului de greutate care determina dezechilibrari;
 se executa sarituri in timpul deplasarii, jucatorul facand balans vertical sau lateral;
 se ridica picioarele de pe sol in loc ca deplasarea sa se faca prin alunecare.
Utilizarea tactica
Acest procedeu se foloseste in actiunile de marcaj, in urmarirea adversarului care se deplaseaza si
pentru obtinerea unui plasament bun in aparare.

III. Schimbarea de directie cu franare pe ambele picioare

Din deplasare jucatorul executa:
 usoara saritura;
 picioarele se duc inainte si iau concomitent contact cu solul;
 varfurile vor fi orientate spre noua directie;
 greutatea corpului va fi repartizata mai mult pe piciorul din afara ocolirii si pe marginea
talpilor din interiorul ocolirii;
 indoirea gleznelor amortizeaza socul franarii, genunchii fiind proiectati spre noua
directie;
 plecarea executandu-se cu piciorul din interiorul ocolirii.
Greseli frecvente
  pozitia inalta determina dezechilibrari;
 piciorul din interior prea departat pe noua directie, intarzie pornirea;
 centrul de greutate nu se proiecteaza suficient in interiorul ocolirii, fapt ce determina
dezechilibrari.
Utilizarea tactica
Este elementul specific activitatilor de demarcaj. Este folosit pentru provocarea greselilor de marcaj
precum si ca fenta, cand precede iesirea la minge.
Indicatii metodice generale
Este un procedeu de baza, mai ales in instruirea incepatorilor, precum si in predarea jocului de
baschet in scoala. Cel mai frecvent si eficient procedeu de-a lungul jocului este cel cu franare pe un
picior.
Metodica invatarii schimbarilor de directie
 deplasarea pe toata suprafata terenului cu efectuarea schimbarilor de directie (lucru
individual);
 schimbarea de directie in dreptul unor jaloane;
 din deplasare, schimbare de directie la semnal vizual sau auditiv;
 sub forma complexelor de procedee tehnice de deplasare:
 alergare normala, schimbare de directie spre inainte, urmate la semnal de sprint;
 alergare normala, schimbare de directie, franare, retragere cu spatele;
 joc de brate si picioare, sprint cu schimbare de directie, franare si retragere cu spatele.
Exercitii pregatitoare
 fandari laterale, inainte, inapoi pe loc;
 jucatorii in formatie de sir cate unul, se vor deplasa in teren, imitandu-l pe primul, folosind
elemente de schimbare de directie;
 leapsa in doi pe suprafata limitata.