Modulul Baschet:

Jocul Fara Minge

Jocul fără minge
Poziţia fundamentală

Specifică majorităţii jocurilor sportive, poziţia fundamentală a jucătorului de baschet

favorizează toate celelalte execuţii tehnico-tactice, determinate de fazele de atac şi
apărare, reprezentând şi poziţia iniţială a majorităţii procedeelor tehnice.

Prezentarea modelului:

Picioarele, cu genunchii flexaţi şi orientaţi puţin spre interior, sunt depărtate în lateral,
aproximativ la proiecţia lăţimii umerilor, greutatea corpului egal repartizată pe
întreaga suprafaţă a tălpilor, aşezate paralele pe sol. Pentru îmbunătăţirea
echilibrului un picior este dus puţin mai în faţă, trunchiul arcuit uşor aplecat spre
înainte, braţele depărtate, pregătite pentru a acţiona. Palmele sunt orientate faţă-n
faţă, degetele depărtate formând o cupă în care va intra mingea. Capul şi bărbia se
menţin în sus, privirea să cuprindă o zonă cât mai mare din teren.

Caracteristici de execuţie:

Gleznele şi genunchii sunt flexaţi sub un unghi care să determine un plan, format de
umeri, genunchi şi vârfurile picioarelor.

Proiecţia centrului de greutate va cădea în interiorul bazei de susţinere.

Greşeli frecvente:

 depărtarea exagerată a picioarelor sau apropierea lor, modifică nefavorabil

baza de susţinere a corpului;
 articulaţiile gleznelor şi ale genunchilor prea puţin flexate determină o poziţie
cu centrul de greutate prea ridicat sau o aplecare exagerată a trunchiului;
 greutatea corpului inegal repartizată pe ambele picioare;
 crisparea musculaturii antagonice determină o atitudine rigidă şi mai puţin
mobilă.

Utilizare tactică

Poziţia fundamentală poate fi înaltă, medie, joasă, se utilizează în funcţie de

caracteristicile de execuţie ale procedeului tehnic (în atac), sau de natura marcajului
(în apărare).

Indicaţii metodice
 Se afectează un număr mic de repetări în cadrul metodicii de învăţare izolată,
consolidarea realizându-se odată cu celelalte execuţii tehnice, unde apare ca poziţie
de bază (în special la marcaj – pentru apărare, la pivotare, oprire, tripla ameninţare”
– pentru atac.

Metodica învăţării poziţiei fundamentale:

 de pe loc se execută poziţia fundamentală, printr-un balans pe verticală, se

trece pe rând în poziţie fundamentală înaltă, medie, joasă;
 din mers la semnal, se execută uşoară săritură cu aterizare în poziţia
fundamentală;
 din poziţie fundamentală sărituri cu schimbarea alternativă a piciorului din faţă;
 idem cu atingerea genunchilor şi gleznelor partenerului („leapşa”);
 din alergare, la semnal, aterizare în poziţie fundamentală;
 jucătorii aşezaţi pe două şiruri: aleargă, execută două sărituri la panou şi
aterizează în poziţie fundamentală.

Deplasările

Majoritatea acţiunilor jucătorilor cu minge şi fără minge se efectuează din deplasare.

În jocul de baschet sunt folosite următoarele procedee de deplasare:

 alergare normală: este alergarea obişnuită, asemănătoare celei din atletism,

folosită pentru deplasarea jucătorilor în teren sau ca alergare de viteză pentru
contraatac, sau în urmărirea jucătorilor care contraatacă.

alergarea specifică înainte.

Prin această alergare este menţinută permanent poziţia fundamentală a jucătorilor în

timpul deplasării.

Prezentarea modelului: alergarea înainte se efectuează prin păşiri succesive, cu

genunchii uşor flexaţi. Contactul cu solul se ia pe toată suprafaţa tălpilor, sau prin
rulajul acestora (călcâi – talpă – vârf). Trunchiul este puţin aplecat spre înainte,
braţele pendulează la pornire, pe parcursul alergării fiind pregătite pentru a prinde
mingea.

Caracteristici de execuţie:

 contactul cu solul se efectuează pe toată talpa, sau prin rularea acesteia cu

vârfurile orientate uşor spre interior.

Greşeli frecvente:

 tendinţa de a sări prin ridicarea tălpilor de pe sol;

 se aleargă pe vârfuri, micşorându-se astfel stabilitatea.
 Utilizarea tactică:

 se foloseşte în tot timpul jocului, în circulaţie individuală, în atac, cu precădere

în demaraj.

alergarea înapoi (spatele).

Prezentarea modelului: jucătorul se deplasează spre înapoi, având picioarele uşor

depărtate. Contactul cu solul se realizează prin rulare vârf – talpă – călcâi iar
deplasarea picioarelor prin alunecare. Trunchiul este uşor aplecat spre înainte,
braţele rămân lângă corp, puţin depărtate şi flexate din articulaţia coatelor.

Greşeli frecvente:

 se aleargă cu trunchiul lăsat pe spate, fapt care provoacă dezechilibru;

 se sare în timpul alergării.

Utilizare tactică:

 în retragerea din zona de atac în zona de apărare şi în general în acţiunile de

apărare (flotare, aglomerare);
 în urmărirea unui adversar care se îndreaptă spre coş şi se află la o distanţă
mai mare de acesta.

Goreacii Cristin