PORTARULUI 1. poziţia fundamentală: înaltă, medie, joasă; 2. deplasarea în teren: în poartă, în suprafaţa de poartă, în suprafaţa de pedeapsă; 3. prinderea mingii: de pe loc, fără şi cu plonjon, din deplasare, fără şi cu plonjon; 4. blocarea mingii; 5. boxarea mingii care se îndreaptă spre poartă şi paralel cu poarta; 6. devierea mingii; 7. repunerea mingii în joc cu mâna; 8. repunerea mingii în joc cu piciorul. • POZITIA FUNDAMENATALA Utilizare in corectarea deficientelor: Utilizare in corectarea deficientelor: Greşeli:
• greutatea corpului nu este repartizată pe
ambele picioare; • corpul nu se află într-o poziţie joasă – genunchii nefiind flexaţi suficient şi orientaţi pe direcţia mingii. 2. Deplasarea în teren
- Deplasarea în teren, face parte din
tehnica jocului portarului fără minge. - Aceasta se compune din: mers (variante de mers) şi alergare (variante de alergare), pe fondul cărora se pot realiza sărituri pe un picior sau pe ambele picioare, căderi, ridicări. - Aceste deplasări sunt condiţionate de adversar şi de distanţa la care trebuie să intervină portarul. • Deplasările se fac dintr-o poziţie joasă, cu paşi mărunţi pentru a putea interveni oricând asupra mingii cu eficienţă. • În privinţa căderilor şi ridicărilor de la pământ, menţionăm că au o tehnică specială, prin care mişcările inutile se înlătură pentru a mări eficacitatea intervenţiei asupra mingii. Utilizare in corectarea deficientelor: Greşeli :
• nu se apreciază corect de către portar
distanţa până la minge; • nu se apreciază corect traiectoria mingii în situaţiile de deviere şi boxare; • deplasarea se face cu paşi mari, fapt pentru care portarul nu poate efectua rapid eventualele schimbări de direcţie. 3. Prinderea mingii
1. Prinderea mingii venită pe jos, din
faţă, fără plonjon
• La mingile care vin pe jos şi direct din faţă,
portarul se aşează pe direcţia de sosire a mingii în poziţia fundamentală. • Este cunoscut faptul că mingea rostogolită sau venită razant cu solul poate fi prinsă în două moduri: 1.1. Cu membrele inferioare paralele şi întinse (în extensie). Utilizare in corectarea deficientelor: Greşeli: • flexează genunchii înainte, fapt ce contribuie la ricoşarea mingii; • picioarele nu sunt suprafeţe apropiate, astfel că mingea poate trece printre ele. 1.2. Stând într-un genunchi (aparent): Utilizare in corectarea deficientelor: Utilizare in corectarea deficientelor: 3. Prinderea mingii venită pe jos, prin lateral, cu plonjon
• Plonjonul este un alt element tehnic
specific jocului portarului şi constă din aruncarea corpului pentru a prinde sau respinge mingea, care vine cu forţă şi lateral faţă de poziţia portarului. Utilizare in corectarea deficientelor: Greşeli:
- contactul cu solul nu se face cu partea
laterală a corpului: gamba, coapsa, şold, torace, braţ; - plonjonul se execută în direcţia barelor porţii – de aici şi pericolul de accidentare. 4. Blocarea mingii la picior şi din demi- volé (drop)
• Nu este vorba de un plonjon propriu-zis,
întrucât nu există faza de “zbor”. • Corpul, în căderea laterală, se rostogoleşte la pământ. Solul este atins treptat de marginea laterală a membrul inferior aflat în direcţia blocării, gamba , coapsa, şoldul, apoi partea laterală a toracelui şi, în cele din urmă, de membrele superioare întinse şi paralele spre minge. • Mingea este prinsă în partea ei dinapoi de palma aflată jos, iar sus de palma aflată deasupra, împiedicând astfel ricoşarea. Blocarea trebuie să se facă dintr-o direcţie perpendiculară pe direcţia alergării. Utilizare in corectarea deficientelor: Greşeli:
- contactul cu mingea nu se realizează
cu palmele, favorizând astfel ricoşarea mingii; - portarul nu apreciază bine momentul când adversarul şi-a îndepărtat mingea de picior şi, de cele mai multe ori, se accidentează. 5. Boxarea mingii care se îndreaptă spre poartă sau paralel cu poarta
• Bătaia se realizează pe un picior
concomitent cu extensia rapidă a membrului superior (membrelor superioare), cu pumnul strâns (pumnii strânşi). În punctul maxim al săriturii se execută lovirea mingii, privirea urmărind mingea. Utilizare in corectarea deficientelor: Utilizare in corectarea deficientelor: Greşeli:
• lipsa de coordonare între elan,
mişcarea membrelor superioare şi lovirea mingii; • lovirea mingii se realizează cu membrele superioare (membrul superior) în extensie, fapt ce diminuează forţa de lovire. 6. Devierea mingii
• Acest procedeu de schimbare a direcţiei
mingii este unul din cele mai eficiente folosite de portar. • Mingea este împinsă cu partea proximală a palmei. De multe ori devierea mingii în acest mod este urmată de un plonjon determinat de inerţia mişcării sau provocat de viteza mingii, care presupune o rapidă intervenţie. • Orice execuţie de acest fel este însoţită de o extensie mai mult sau mai puţin accentuată a trunchiului. Utilizare in corectarea deficientelor: Greşeli:
• nu foloseşte deplasarea adecvată în
îndepărtarea pericolului prin acest procedeu; • în momentul contactului cu mingea, segmentul respectiv nu are forţa necesară de a schimba direcţia mingii, consecinţă a aprecierii greşite a vitezei cu care vine mingea. 7. Repunerea mingii în joc cu mâna • În general, se deosebesc următoarele procedee de aruncare a mingii cu mâna:
1. aruncarea mingii de jos – prin lansare
(ca la popice); 2. pe deasupra umărului (ca la handbal); 3. din lateral (prin) răsucirea trunchiului (ca la aruncarea discului); 4. prin rotarea membrului superior (serviciul “rotativ” volei). Utilizare in corectarea deficientelor: Utilizare in corectarea deficientelor: Greşeli:
• mingea părăseşte mâna înainte ca
membrul superior să fie complet în extensie şi orientat spre direcţia aruncării. 8. Repunerea mingii în joc cu piciorul
• Repunerea poate fi executată de portar prin
trei procedee: – repunerea mingii de pe sol (de pe loc sau din rostogolire); – repunerea mingii din demivole (drop); – repunerea mingii din vole. - EXEMPLIFICARE - Repunerea mingii în joc din volé.
• Se efectuează un pas înainte cu piciorul
opus celui care execută lovirea mingii. Mingea este aruncată în sus până la nivelul pieptului. • Piciorul care execută lovirea pendulează dinapoi-înainte cu vârful bine întins şi glezna bine încordată. • Membrul superior opus este întins către înainte, privirea urmărind mingea până la degajarea ei. Utilizare in corectarea deficientelor: Utilizare in corectarea deficientelor: Greşeli:
• mingea este aruncată prea înainte şi în sus;
• contactul cu mingea se realizează cu piciorul relaxat şi glezna neîncordată; • preocupat de lovire, portarul uită de prezenţa adversarului neprotejând mingea corespunzător. Arbitrii asistenti (Legea 6)
https://www.youtube.com/watch?v=R7dk8uixjKQ – signals of assistant referee