METODICA DE ÎNVĂŢARE A

ELEMENTELOR DE BAZĂ
Stud. Mirela OLTEANU
Coord.: Conf.dr. Cristian ȘANTA
PASA ÎNAINTE DE SUS CU DOUĂ MÂINI

Poziţia iniţială este de înălţime medie, echilibrată, cu greutatea repartizată egal pe ambele picioare, depărtate la
nivelul umerilor, unul puţin mai avansat decât celălalt. Trunchiul este drept, uşor aplecat înainte, braţele sunt îndoite
din coate şi depărtate de trunchi oblic-înainte.
Mâinile se ridică şi se apropie cu palmele orientate spre înainte sus, în flexie dorsală, coatele sunt în uşoară flexie,
îndreptate spre înainte, la distanţă puţin mai mare decât lăţimea umerilor.
Contactul cu mingea se face cu o parte din falangele degetelor, în mod inegal, suprafaţa de contact reducându-se
spre degetele mici.
Execuţia propriu-zisă începe prin extensia articulaţiilor membrelor inferioare, care se continuă, cu extensia coatelor
pe direcţia oblic înainte sus, încheindu-se cu o uşoară flexie palmară a articulaţiei pumnului. Pe parcursul efectuării
pasei corpul jucătorului acţionează ca un resort, care se strânge înainte de acţiune si se întinde o dată cu efectuarea
pasei.
 Exerciții pentru învățarea și consolidarea pasei de sus

1. Jucătorul se află cu fața spre perete, la o distanță cuprinsă între 50-100 cm de acesta. Acesta aruncă ușor mingea
spre perete, când mingea revine la el, o prinde în cupă, fixează poziția, și repetă exercițiul timp de 5 minute.
Exerciții pentru învățarea și consolidarea pasei de sus

2. Pe perechi cu o minge, distanţă mică (2-3 m.), prinderea mingii în cupă, fixarea poziţiei, transmiterea mingii către
partener;
Exerciții pentru învățarea și consolidarea pasei de sus

3. Un jucător cu mingea în faţa celorlalţi care sunt aşezaţi în şir câte unul. Cel din faţa şirului aruncă mingea pe rând
la fiecare – după ce pasează, jucătorii trec la coada şirului;
Exerciții pentru învățarea și consolidarea pasei de sus

4. Suveica cu trecere la coada şirului opus, cu pas de sus fără pas de control (se ştie foarte exact pe ce parte se face
trecerea la coada şirului);
Exerciții pentru învățarea și consolidarea pasei de sus

5. Jucătorii se vor alinia fie la dreapta, fie la stânga. Când antrenorul semnalează ( cu palma sau fluieră), primul jucător trece
în teren spre partea opusă și trece mingea aruncată în zona țintă. Dacă jucătorul începe din spate dreapta, aleargă spre spate
stânga pentru a trece mingea pe care antrenorul a aruncat-o deja, folosinf pasa de sus. Aceasta ar trebui să fie o trecere greu
de făcut. Ei trebuie să-și ia rapid elan, să-și întoarcă corpul acolo unde umerii lor sunt îndreptați spre ținta desemnată și să
finalizeze trecerea. De îndată ce mingea este trecută, antrenorul va arunca o pasă „scurtă” în stânga față, unde jucătorul
trebuie să treacă rapid o minge scurtă până la țintă. După ce jucătorii au făcut acest exercițiu vor merge de la dreapta înapoi
în stânga în spate. Acest exercițiu este bun pentru a-i pregăti pe jucători să se miște, să așteapte, în același timp, să facă o
pasă ed sus bună.
PASA PESTE CAP DE SUS CU DOUĂ MÂINI

Luând în considerare frecvenţa cu care este întâlnită în jocul de volei la toate nivelele, pasa peste cap reprezintă o acţiune
motrică de bază pentru ridicare.
Execuţia nu se deosebeşte în mod radical de pasa înainte. Deosebirile, deşi aparent minore, intervin în momentul
premergător lovirii şi în timpul contactului cu mingea.
Astfel, jucătorul se va apropia mai rapid de traiectoria descendentă a mingii, astfel încât să poată plasa „cupa” deasupra
nivelului frunţii, cu extensia articulaţiei pumnului mai accentuată decât la pasa înainte, trunchiul în poziţie verticală.
Mişcarea de extensie a articulaţiilor trenului inferior se menţine, dirijarea mingii peste cap fiind posibilă datorită unei
extensii şi împingerea spre înainte a bazinului. Braţele se întind oblic spre înapoi, privirea urmăreşte mingea pe prima
parte a traiectoriei.
Exerciții pentru învățarea și consolidarea pasei peste cap

1. Pasa peste cap din minge oferită din zonele 5 sau 6, urmată de atac din zona 2;
Exerciții pentru învățarea și consolidarea pasei peste cap

2. Pasa peste cap din minge preluată de către coechipier. Profesorul pasează peste fileu spre zonele 5 şi 6;
Exerciții pentru învățarea și consolidarea pasei peste cap

3. Serii de câte 10-15 ridicări efectuate din minge aruncată de către profesor;
Exerciții pentru învățarea și consolidarea pasei peste cap

4. Trei jucători cu o minge, pasă peste cap din minge oferită de către un partener exact în cupă: 1 oferă mingea lui 2
care pasează peste cap, 3 pasează la 1;

1 2 3
Exerciții pentru învățarea și consolidarea pasei peste cap

5. Trei jucători în triunghi, mingea merge pe traseul 1 – 2 – 3, jucătorul 2 pasează peste cap;

3
1
 PASA DE JOS CU DOUĂ MÂINI

Pasa cu două mâini de jos se efectuează după o deplasare şi o oprire într-o poziţie specifică. Baza de susţinere este
mărită prin depărtarea picioarelor dincolo de lăţimea umerilor, cu un picior mai avansat (de obicei cel dinspre tuşa laterală
cea mai apropiată). Centrul de greutate este coborât prin flexarea articulaţiilor membrelor inferioare . Braţele sunt
depărtate, urmând a fi apropiate în momentul premergător lovirii mingii.
Lovirea se efectuează în treimea inferioară a antebraţelor, palmele fiind prinse una de cealaltă în diferite moduri. Pe cât
posibil antebraţele vor fi lipite pe o porţiune cât mai mare. În momentul lovirii articulaţiile cotului şi pumnului sunt în
extensie şi braţele sunt oblic depărtate de trunchi. Dacă jucătorul care efectuează preluarea se află mai aproape de fileu,
poziţia oblică a braţe
În funcţie de unghiul pe care trebuie să îl facă traiectoria mingii servite cu traiectoria mingii preluate, jucătorii se vor
orienta cu faţa spre centrul terenului, în aşa fel încât răsucirea corpului în momentul lovirii să fie cât mai redusă. lor va fi
mai puţin accentuată, aceasta apropiindu-se de orizontală.
În funcţie de viteza de zbor a mingii jucătorul trebuie să execute, prin coborârea centrului de greutate, o mişcare de
cedare-amortizare a contactului, uneori însoţită şi de plonjon sau o ridicare a centrului de greutate, în cazul unor lovituri
uşoare sau efectuate de la distanţă mare faţă de fileu.
În finalul execuţiei acţiunii şi potrivit cursului jocului, executantul va efectua o deplasare şi pregătirea unei alte acţiuni
de joc viitoare.
PASA DE JOS CU DOUĂ MÂINI
Exerciții pentru învățarea și consolidarea pasei de jos cu două mâini

1. Pe teren sunt 4 jucători, pe două linii, față în față. Jucătorii încep cu o minge joasă direct către jucătorul din fața lor.
Jucătorul care primește mingea o pasează folosind pasa de jos, pe direcție diagonală, astfel încât mingea să ajungă la
cel care a pasat mingea jucătorului de pe aceeași linie.
Exerciții pentru învățarea și consolidarea pasei jos cu două mâini

2. Antrenorul introduce mingea liberă jucătorului în poziția mijlocie. Mijlocul spate trece către ridicător. Ridicătorul
conduce mingea spre atacantul exterior. Exteriorul efectuează o lovitură controlată spre mijlocul spatelui pe partea
opusă a fileului. Jucătorii urmăresc mingea: Cel care pasează se duce la ridicător, ridicătorul la atacant, atacantul la
capătul liniei la mijlocul spatelui.
Exerciții pentru învățarea și consolidarea pasei jos cu două mâini

3. Antrenorul introduce o minge în joc. Jucătorii pasează mingea peste fileu în zona liniei de zece picioare. După ce
mingea a fost pasată, jucătorul trebuie să alerge înapoi la linia finală și să bată palma cu un coechipier pentru ca
acesta să poată intra în joc.
 Exerciții pentru învățarea și consolidarea pasei jos cu două mâini

4. Jucătorii se află de o parte și de alta e fileului, față în față. Antrenorul oferă părților alternative mingi libere.
Jucătorii interceptează mingea și o pasează folosind pasa de jos jucătorului aflat în fața lui, de cealaltă parte a fileului.
De fiecare dată când un jucător atinge mingea, trebuie să alerge și să atingă plasa înainte de a putea atinge mingea din
nou.
Exerciții pentru învățarea și consolidarea pasei jos cu două mâini

5. În exercițiul acesta se presupune că se joacă un meci de volei, dar NUMAI jucătorii din rândul din spate au voie să
atace. Echipele trebuie să câștige 2 puncte la rând pentru a se roti.
 SERVICIUL DE SUS DIN FAȚĂ

Serviciul de sus din faţă este la ora actuală cel mai răspândit, atât la nivel de începători cât şi la nivelul performanţei.
Acesta poate varia ca traiectorie, forţă şi viteză de zbor a mingii, ceea ce creează premisele soluţionării fazei de joc într-o
multitudine de situaţii.
Cel ce efectuează serviciul se găseşte în spaţiul regulamentar cu linia umerilor paralelă cu fileul, cu picioarele uşor
depărtate în plan anteroposterior, mai avansat fiind piciorul opus mâinii îndemânatice. Mingea este ţinută cu ambele mâini
sau cu mâna neîndemânatică la nivelul pieptului, greutatea este repartizată pe ambele picioare.
Mingea este aruncată în sus, aproximativ 50 cm-1 m, în faţa braţului care loveşte, simultan cu o uşoară extensie şi
răsucire a trunchiului, cu ducerea spre înapoi a braţului de lovire şi trecerea greutăţii pe piciorul din spate. Printr-un impuls
treptat în articulaţiile gleznelor, genunchilor şi şoldului greutatea este transferată pe piciorul anterior. De aici, odată cu
flexia trunchiului şi anteducţia braţului de lovire, se realizează contactul cu mingea, preferabil într-un punct maxim ce
poate fi atins de mâna îndemânatică, cu toată palma, dar cu un contact pe zona „podului” palmei, în momentul când
mingea începe să coboare. Mişcarea braţului îndemânatic continuă spre coapsa piciorului opus, însoţită de flexia
trunchiului. În continuare piciorul din spate păşeşte spre înainte şi jucătorul intră în teren.
Exerciții pentru învățarea și consolidarea serviciului de sus din față

1. Jucătorul care servește încearcă să servească cât mai scurt posibil. Jucătorul care dorește să scoată serviciul
începe să alerge de la linia de fund a terenului și încearcă să prindă mingea înainte ca aceasta să atingă pământul.
Serverul primește 1 punct pentru fiecare minge care aterizează fără ca trecătorul să o poată prinde.
Exerciții pentru învățarea și consolidarea serviciului de sus din față

2. Prima echipă servește. Jocul se desfășoară ca un adevărat meci de volei, după figura de mai jos:
Exerciții pentru învățarea și consolidarea serviciului de sus din față

3. Cel care servește, încearcă să trimită mingea dincolo de țintă (target). Cei care primesc mingea din serviciu,
încearcă să o direcționeze către țintă și apoi se rotesc cu jucătorii din afara terenului.
Exerciții pentru învățarea și consolidarea serviciului de sus din față

4. Echipa se împarte în jumătate, fiecare pe linia sa de servire , Echipele vor alterna serverele într-o ordine stabilită.
Echipele marchează puncte pentru fiecare serviciu care este servit în interiorul liniei de zece picioare. Echipele
primesc +2 puncte pentru un serviciu bun, scurt, -1 punct pentru un serviciu ratat în plasă sau în afara limitelor și 0
puncte pentru un serviciu complet care nu este în zona scurtă.
Exerciții pentru învățarea și consolidarea serviciului de sus din față

5. Jucătorii se află pe o parte a terenului la linia de serviciu. Fiecare jucător ar trebui să aibă o minge de volei. Antrenorul
explică că există șase zone de servire. (1 la 6). Jucătorii trebuie să servească în orice zonă, câștigând numărul zonei
respective de „puncte”. Un jucător are nevoie de exact 21 de puncte pentru a finaliza exercițiul. Zonele sunt: dreapta
spate (server) -1, dreapta față - 2, mijloc față - 3, stânga față - 4, stânga spate - 5, mijloc spate - 6 . De exemplu, dacă un
jucător servește un serviciu bun în zona 4, câștigă patru puncte. Dacă la următorul serviciu, ei servesc un serviciu bun în
zona 6, acum au 10 puncte în total. Ei continuă până când au exact 21 de puncte.
 SERVICIUL DE JOS DIN FAȚĂ

Jucătorul, aflat în zona de serviciu, este orientat cu linia umerilor paralelă cu fileul. Piciorul opus braţului îndemânatic
este plasat mai în faţă, articulaţiile picioarelor sunt uşor flexate.
Trunchiul este uşor înclinat, mingea este ţinută cu mâna neîndemânatică la nivelul centurii, antebraţul fiind paralel cu
solul. Greutatea este repartizată preponderent pe piciorul din spate.
Mâna ce susţine mingea face o uşoară aruncare, în timp ce mâna îndemânatică, printr-o mişcare dinapoi spre înainte cu
braţul întins, loveşte mingea. Se realizează astfel o pendulare postero-anterioară, simultană cu trecerea greutăţii pe piciorul
din faţă, eventual chiar cu o păşire spre înainte. Mingea se loveşte pe calota inferioară, cu palma uşor încordată sau în
extensie şi cu degetele apropiate. Elementul dominant din execuţie este blocarea articulaţiei în momentul lovirii mingii.

*Exercițiile de la serviciul de sus se pot aplica ți în cazul serviciului de jos.

 LOVITURA DE ATAC

Poziţia iniţială pentru executarea atacului este una înaltă, corpul fiind orientat pe direcţia pe care se va face elanul.
Elanul poate avea 1-2 paşi, ultimul pas fiind cel mai lung pentru a realiza o înclinare a trunchiului uşor spre înapoi, urmat
de bătaia care se realizează (de regulă) pe ambele picioare, într-o succesiune drept-stâng, piciorul drept luând primul
contact cu solul pe călcâi.
Prin extinderea energică a musculaturii triplei extensii a membrelor inferioare, conjugată cu avântarea energică a
membrelor superioare se urmăreşte realizarea unei sărituri cât mai înalte şi pe verticală. Ritmul elanului este accelerat spre
ultimul pas.
În timpul săriturii trunchiul trece în extensie, braţele se ridică prin înainte sus la nivelul capului, fiind uşor flexate.
Braţul îndemânatic depăşeşte înălţimea celuilalt şi se îndoaie spre spate cu palma orientată în sus.
Lovirea mingii se realizează în punctul cel mai înalt posibil, printr-o „biciuire” puternică a mingii pe calota postero-
superioară. La lovirea cât mai puternică a mingii contribuie coborârea braţului neîndemânatic premergătoare loviturii,
flexia trunchiului şi flexia palmei spre antebraţ, care realizează „acoperirea” mingii. După lovitură braţul continuă
mişcarea descendentă spre coapsa piciorului, retrăgându-se pe lângă corp.
Aterizarea se realizează elastic, contactul cu solul luându-se iniţial cu vârfurile apoi cu toată talpa, printr-un efort de
cedare al articulaţiei triplei flexii.
Exerciții pentru învățarea și consolidarea loviturii de atac

1. Jucătorul începe pe marginea dreaptă deplasându-se spre centru terenului. Jucătorul se întoarce și sprintează spre
linia laterală opusă (linia laterală stângă). Jucătorul plonjează și atinge mingea. Jucătorul se ridică și ajunge în poziția
de lovire. Aruncă mingea. Jucătorul se apropie și atacă. Blocatorul încearcă să blocheze. Blocatorul trage mingea și
merge la capătul liniei. Jucătorul înlocuiește blocatorul.
Exerciții pentru învățarea și consolidarea loviturii de atac

2. Atac la minge ţinută cu accent pe ultimul pas al elanului;

Exerciții pentru învățarea și consolidarea loviturii de atac

3. Atac la minge ţinută cu accent pe ultimul pas al elanului;

Exerciții pentru învățarea și consolidarea loviturii de atac

4. Atac peste fileu din minge oferită de către profesor;

Exerciții pentru învățarea și consolidarea loviturii de atac

5. Preluare din minge oferită, ridicare înainte, atac;

BLOCAJUL

Acţiunea începe cu o apropiere a jucătorului apărător de locul ales pentru execuţia blocajului. Deplasarea se face cu paşi
adăugaţi paralelă cu fileul. La încheierea deplasării jucătorul se găseşte cu faţa la fileu, într-o uşoară flexie la nivelul
trenului inferior, picioarele depărtate la nivelul umerilor, braţele îndoite cu palmele ridicate aproximativ la nivelul bărbiei
şi orientate spre înainte.
Din această poziţie jucătorul execută o săritură pe verticală, braţele se întind, palmele depăşind cât mai mult
marginea superioară a fileului. Degetele sunt răsfirate, palmele depărtate atât cât să nu treacă mingea printre ele şi blocajul
să aibă o suprafaţă cât mai mare. După lovirea mingii, palmele se retrag în terenul propriu iar aterizarea se efectuează
elastic, pe ambele picioare, în poziţie echilibrată pentru ca jucătorul să poată participa la acţiunea următoare.
Exerciții pentru învățarea și consolidarea blocajului

1. Ofensiva vs. Blocatorii – În acest exercițiu de volei se va exersa blocajul, dar și lovirea împotriva blocajului și
tranziția de pe fileu.
 Exerciții pentru învățarea și consolidarea blocajului

2. Blocaj succesiv pe zonele 2, 3 şi 4 la atacuri efectuate din ridicări lungi, scurte şi peste cap;
Exerciții pentru învățarea și consolidarea blocajului

3. Pe perechi cu o minge, de o parte şi de cealaltă a fileului, pe rând jucătorii susţin mingea deasupra capului, la
nivelul benzii fileului la aproximativ 10-15 cm de aceasta. Jucătorul fără minge sare, ia mingea din mâinile
partenerului şi o aduce în propriul teren fără a atinge fileul;
Exerciții pentru învățarea și consolidarea blocajului

4. Acest exercițiu de volei va exersa mișcări defensive și trece la lovire de la mișcări defensive.
Exerciții pentru învățarea și consolidarea blocajului

5. Atacul dublu în bloc. Exercițiul este prezentat grafic în imaginea de mai jos.
MULȚUMESC!