Lovirea mingii cu piciorul este o modalitate practică, concretă prin care

mingea se deplasează între jucători, pe terenul de joc. (definiţie dată de

Conf. dr. C. Popovici).
Lovirea mingii cu piciorul este mijlocul tehnic cel mai util
fotbalistului, iar în jocul actual pretențiile față de lovirea mingii cu piciorul au
crescut considerabil. Dacă astăzi un jucător nu știe să lovească mingea correct în
toate situațiile, acest jucător nu poate fi considerat un bun fotbalist.
Lovirea mingii nu este o execuţie exclusivă a piciorului, ci omişcare
complexă a întregului corp. Această mişcare cere o bună coordonare a
tuturor componentelor ei (cele prezentate). A imprima forţa corporală loviturii
înseamnă a-i asigura mingii forţa şi viteza necesară în şutul la poartă şi în
transmiterile la distanţe mari.
Lovirea mingii cu siretul plin
Descrierea procedeului.
  Mijlocul şiretului este partea de dinainte a labei piciorului, între
articulaţia care leagă degetele de metatars şi articulaţia gleznei. Pentru
o mai uşoară înţelegere seobişnuieşte să se spună că este partea labei
piciorului acoperită de şiretul ghetei.
Mişcarea de lovire (biomecanica) este asemănătoare cu cea de
la lovirea mingii cu şiretul interior, deosebirea constă în faptul că,
vârful labei piciorului este îndreptat spre pământ în momentulloviturii,
iar contactul cu mingea se ia direct pe şiret.
La lovitura cu mijlocul şiretului, mingea trebuie lovită exact în centru.
Această lovitură imprimă mingii o mişcare de rotaţie minimă şi astfel ea
ajungela ţintă de obicei în linie dreaptă, deci pe drumul cel mai scurt.
Lovitura cu şiretul plin este puternică,obţinându-se transmiteri la
distanţe mari, în acelaşi timp se poate imprima mingii cea mai mare
forţă.
 Conţinut tactic  .
Din anumite puncte de vedere, acesta este cel mai eficace procedeu de a lovi mingea,
deoarece elanul, pendularea piciorului, flexia şi extensia piciorului se produc în modul cel
mainatural, adică în direcţia loviturii.
  Lovirea cu şiretul plin este folosită în pasele şutate, în degajări şi în şutul la poartă şi
deasemenea în transmiterile la distanţe medii şi lungi.

 
Greşeli frecvente:
Direcţia elanului nu coincide cu direcţia lovirii, din care cauză
mingea va fi lovită cu şiretul interior sau exterior.
Laba piciorului nu este complet încordată şi îndreptată în jos, va
rezulta o lovitură slabă, şi în consecinţă o traiectorie scurtă.
Jucătorul execută pendularea piciorului înspre minge numai din
genunchi, din cauza faptului că ultimul pas, înainte de lovirea
mingii este prea scurt, astfel că nu mai rămâne timp pentru
pendularea piciorului spre spate.
Piciorul de sprijin se aşează în urma mingii, fapt ce duce la
imprimarea unei forţe reduse şi a unei traiectorii  înalte.
 O greşeală frecventă, mai ales la începători, care dorind să execute
o lovitură puternică, în timpul pendulării, întind piciorul prea
devreme din genunchi, din care cauză jucătorul va lovi cu
piciorul în pământ.
Traiectoria înaltă a mingii poate fi provocată şi de poziţia greşită a
trunchiului, lăsat brusc spre spate şi prea devreme, încă din faza
pendulării. Greşeala va putea fi remediată dacă vom
da jucătorului sarcina ca după lovirea mingii să caute să atingă
laba piciorului de lovire cu mâna opusă.
 Variante de lovire a mingii cu şiretul plin
Lovirea mingii se poate aplica: mingii statice, mingii care se
rostogoleşte pe pământ din diferite direcţii şi unghiuri, dar şi mingilor
care vin cu boltă. În această situaţie ne întâlnim cu două procedee de
lovire a mingii şi anume:
 1. lovitura din demi-volé sau din drob;
 2.lovitura din aer sau din volé;
 3. lovitura prin forfecare