Ținerea, prinderea si pasarea mingii

Cobărzan Marius Andrei

@Cobarzanandrei@yahoo.com

Ținerea mingii este elementul tehnic cu ale cărui procedee un jucător de handbal își asigură
posesia mingii pe timpul celor trei secunde regulamentare sau pe durata de timp dintre o
prindere și o aruncare. Ținerea mingii se poate efectua cu o mână sau cu două.

Ținerea mingii cu două mâini

Mingea este ținută cu două mâini în dreptul abdomenului, uneori în dreptul pieptului.Jucătorul
de handbal pentru a-și asigura posesia mingii pe timpul dintre o prindere si o aruncare o ține
cu două mâini în dreptul abdomenului, adăposlind-o de adversari.
Acesta o cuprinde cu palmele, cu degetele mult răsfirate (cele mari sunt apropiate şi orientate
înapoi spre corp). Mingea nu este strânsă prea tare cu degetele, iar podul palmei nu se lipeşte
de ea.
Din această poziţie de ţinere a mingii cu două mâini, jucătorul poate executa cu uşurinţă toate
procedeele tehnice, în mod simetric, cu mâna dreaptă şi cu cea stângă.
Ţinerea mingii cu o mână
Cele mai utilizate procedee de ţinere a mingii cu o mână sunt: prin apucare şi ţinerea
echilibrată a mingii, între palmă şi antebraţ şi sprijinită pe coapsă, piept sau abdomen. La
jocul modern de handbal, procedeul de ţinere a mingii cu o mână prin apucare s-a răspândit
foarte mult. Datorită acestuia s-au dezvoltat numeroase alte procedee tehnice de fentare
executate cu mingea ca: fentele de pasare, şi fentele de aruncare la poartă. Acest procedeu
tehnic este indispensabil pentru pasarea mingii din pronaţie, ca şi pentru executarea diferitelor
fente de pasare şi fente de aruncare la poartă. Având în vedere faptul că ţinerea mingii cu o
mână prin apucare oferă jucătorilor largi posibilităţi de formare şi dezvoltare a unor procedee
tehnice complexe, apreciem ca absolut necesară învăţarea ei încă de timpuriu.

Prinderea mingii
Prinderea este elementul tehnic cu ale cărui procedee jucătorul de handbal intră în posesia
mingii trimisă de un coechipier sau interceptată de la un adversar. Prinderea mingii este un
element de bază în jocul de handbal. Astăzi viteza şi precizia acţiunilor de joc au crescut atât
de mult, încât nu se mai poate concepe ca un jucător să comită greşeli în prinderea mingii. E
bine ştiut că prinderea poate fi uşurată sau îngreuiată de anumiţi factori, de care trebuie să se
ţină seama atât în joc, cât şi la antrenamente. Cei mai importanţi factori sunt:
• viteza de zbor şi traiectoria mingii;
• poziţia jucătorului care prinde mingea faţă de cea a coechipierului care pasează;
• viteza şi direcţia de deplasare în teren a jucătorilor;
• marcajul şi încercările adversarului de a intra în mod regulamentar în posesia mingii.
Prinderea mingii se realizează cu numeroase procedee executate cu două mâini şi cu o mână,
de pe loc,
din alergare şi din săritură. învăţarea procedeelor tehnice de prindere a mingii se realizează
concomitent cu a celor de pasare. Principalele procedee de prindere a mingii sunt:
Prinderea mingii cu două mâini în dreptul pieptului, acesta fiind un procedeu de bază in jocul
de handbal.
Prinderea mingii cu două mâini deasupra capului
Prinderea mingilor care vin din lateral
Prinderea mingii la piept;
Prinderea mingilor joase;
Prinderea mingilor care şarpe sol;
Culegerea mingilor rostogolite;
Prinderea mingii cu o mână;
Prinderea mingii de deasupra umărului;
Prinderea mingii cu o mână din lateral.

Pasarea mingii
Aruncarea mingii unui coechipier şi prinderea ei de către acesta poartă denumirea de pasă.
Aşadar, pasa este compusă dintr-o aruncare şi o prindere. Această transferare a mingii de la un
jucător la altul realizată cu ajutorul procedeelor tehnice de aruncare se mai numeşte şi pasarea
mingii. Jocul modern de handbal impune cerinţe extrem de mari în ceea ce priveşte precizia,
siguranţa, lungimea şi viteza paselor, deoarece apărările din ce în ce mai bine organizate nu
mai pot fi depăşite decât printr-un joc colectiv al cărui element principal de legătură îl
constituie pasarea mingii.
Procedeele tehnice de pasare a mingii trebuie subordonate strict tuturor principiilor de tactică
individuală şi colectivă şi în special principiului asigurării mingii. în funcţie de situaţia tactică
respectivă pasa poate fi dată direct, cu boltă, cu pământul sau precedată de o fentă, prin
următoarele procedee de pasare a mingii:
Pasa cu o mână de deasupra umărului:
Acesta este procedeul tehnic cel mai des folosit în jocul de handbal, deoarece el corespunde
integral cerinţelor de precizie, viteză, forţă şi uşurinţă de pasare din orice poziţie.
Pentru realizarea pasei cu o mână de deasupra umărului, jucătorul foloseşte aruncarea zvârlită.
Pentru a executa pasa de pe loc, jucătorul va adopta in prealabil poziţia fundamentală
specifică jocului de atac. Acei jucători care aruncă mingea cu mâna dreaptă vor avea în faţă
piciorul stâng, iar stângacii piciorul drept.
Pasa lansată înainte pe lângă şold
Această aruncare este asemănătoare mişcării de lansare a bilei în jocul de popice.
Pasa prin împingere
Sunt numeroase situaţiile de joc când mingea transmisă cu repeziciune de la un coechipier la
altul pentru crearea unei faze decisive, de gol. La aruncarea prin împingere faza de pregătire
este redusă la maximum, de cele mai multe ori confundându-se chiar cu amortizarea prinderii
mingii.
Pasele prin împingere se folosesc în mod deosebit pentru angajarea pivoţilor şi pentru
transmiterea
mingii la distante scurte la atacul în circulaţie.
Pasa cu două mâini de la piept
Pasa cu două mâini de la piept este de fapt realizată tot printr-o aruncare prin împingere. Ea
este întâlnită în mod curent în jocul de baschet. Cu ajutorul acestei aruncări mingea poate fi
pasată repede precis şi sigur.
Pasa cu două mâini de la sold
Această pasă se execută în mod asemănător cu cea întâlnită în mod frecvent în jocul de rugby.

Exerciții pentru ținerea, prinderea si pasarea mingii:

1.Pase in doi de pe loc – acest procedeu constă în așezarea celor doi față în față și pasarea
mingii de la unu la altul pe loc in joc de glezne, de la o distanța de 5-6 m.
2. Pase în doi din mișcare – acest exercițiu este asemănător cu cel de mai sus doar diferența o
face faptul ca ritmul devine puțin mai ridicat deoarece jucătorii incep sa alerge si din alergare
își paseaza unul celuilalt
3.Pase in triunghi- se fac grupe de câte 3 si se pasează de la unu la altul în forma unui triunghi
din joc de glezne ușor.
4.Suveică simplă- se formeaza doua șiruri față in față la o distanță de 10-18 m si fiecare dupa
ce pasează la șirul din fața lui pleacă în alergare la capătul șirului respecticv.
5.Jucătorii sunt așezați sub forma unui pătrat și exercițiul se execută in felul urmator: pasele
se vor trimite pe diagonală si cel care a aruncat se va deplasa spre dreapta. Pentru acest
exercițiu sunt necesare două mingi.
6.Pase cu două mâini de deasupra capului – vor fi tot așa cate doi jucători față în față si își vor
arunca mingea de la unu la altul prin acest procedeu fiind in joc ușor de glezne.
7.”Mingea călătoare”- grupa de elevi sunt dispuse pe două rânduri cu un interval de un braț
între executanți, iar distanța dintre rânduri este de minimum 3 metri. Jucătorii predau mingea
celui din dreapta până la ultimul care alearga prin spatele rândului si se așaza in stânga
primului, predând mingea. Câștigă echipa care termină prima.
8.”Mingea în val”- Elevii sunt așezați pe două sau mai multe șiruri la o distanță de 1 metru
unul înapoia celuilalt. Jucătorii se afla in poziția stând cu picioarele depărtate si primii din
fiecare șir au câte o minge. Transmiterea mingii se face alternativ pe deasupra capului si
printre picioare, la semnalul sonor, iar câștigator este șirul care termină primul.
9. Pase de pe loc, în cerc, de la om la om.
10. Pase la căpitan din alergare ușoara, în cerc.
11. Rotiri de brațe cu mingea in mână
12.Pase de la distanță mare
13.Pase din sărituri