Voleiul este un sport în care două echipe, separate de un

fileu înalt, trebuie să treacă o minge pe deasupra acestuia, cu

scopul de a face ca mingea să atingă terenul advers. Fiecărei
echipe îi sunt permise cel mult trei loviri (și una sau doua
loviri) pentru a trimite mingea către terenul celeilalte echipe.
Pot atinge cu piciorul doar unul din fiecare echipă, la fiecare
servă. Pentru a servi se va ieși din teren. Un punct se câștigă
dacă mingea atinge terenul advers sau dacă nu se respectă
regula celor trei atingeri.
O echipa de volei este alcătuită din 6 jucători. Se joacă 3
seturi câștigătoare din 5, fiecare set a câte 25 de puncte; în
caz de egalitate la scorul 24 - 24 se continuă setul până în
momentul în care una din cele două echipe obține o diferență
de 2 puncte (29 - 27, 31 - 29 etc). În cazul în care este nevoie
de jucarea ultimului set pentru desemnarea câștigătorului,
acesta se joacă până la 15 (sau până la o diferență de două
puncte).
 Voleiul – un sport competitiv
Competiția dezvoltă resursele latente,scoțând în
evidență îndemânarea, spontaneitatea, creativitatea și
estetica. Regulile sunt realizate pentru a permite
demonstrarea acestor abilități. Cu puține excepții, voleiul
permite tuturor jucătorilor să acționeze atât la fileu (în
atac), cât și în spatele terenului (în apărare sau la
serviciu). Dacă ar mai trăi William G. Morgan, creatorul
acestui joc, l-ar putea încă recunoaște, voleiul păstrând,
de-a lungul timpului, anumite elemente caracteristice.
Câteva din acestea le împarte cu alte jocuri care au fileu,
minge sau rachetă:
*serviciu,*rotație (alternanța la serviciu),*atac,*apărare.
Voleiul este totuși unic printre jocurile la fileu prin faptul că
se insistă ca mingea să fie păstrată cât mai mult timp în
aer.
Mingea
Mingea trebuie să fie sferică, având o anvelopă flexibilă de piele
sau piele sintetică prevăzută în interior cu o cameră din cauciuc
sau alt material asemănător.
Mingea poate avea o singură culoare deschisă sau o combinație
de culori.
Materialul sintetic și combinația de culori a mingilor folosite în
competițiile oficiale trebuie să fie conform standardelor FIVB.
Circumferința sa trebuie să fie cuprinsă între 66 cm +/- 1,00 cm și
greutatea între 270g +/- 10g.
Presiunea interioară trebuie să fie de la 0,300 până la
0,325 kg/cm2 (4,26 până la 4,61 psi), (294,3 până la 318,82 mbar
sau hPa).
 Echipa
 Jocul se desfășoară între 2 echipe formate din 6 jucători care nu
sunt în contact direct, fiind despărţite de un fileu. Acestora li se
adaugă între 6 și 8 rezerve, în funcție de regulamentul fiecărei
competiții.
 3 jucători sunt în zona de fileu iar ceilalți 3 trei sunt situați în zona
de fund a terenului.
 Unul dintre cei 6 jucători din teren are rolul de libero (jucător
specializat în apărare, cel care are cele mai rapide reacții). Acesta
se implică în cele mai multe atacuri ale adversarilor, încercând să
salveze punctele. Un voleibalist care ocupă funcția de libero nu
poate fi pus căpitanul echipei.
 Căpitanul echipei este identificat printr-o tresă de 8x2 cm de
culoarea diferită de cea a tricoului plasată sub numărul din faţă. El
este singurul autorizat să se adreseze arbitrilor în timpul meciului
și poate face acest lucru numai când mingea este afară din joc.
 Numai jucătorii înregistrați pe foaia de arbitraj pot să pătrundă pe teren
și să participe la meci.
 Rotația în teren a jucătorilor
 În teren, jucătorii se rotesc în sensul acelor de ceasornic pentru
servă.
 Ordinea la rotație se stabilește la începutul jocului, și este
determintă de poziția jucătorilor pe toată durata setului.
 Când echipa la primire câștigă serviciul, jucătorii se deplasează cu
o poziție spre stânga (în sensul acelor de ceasornic) și efectuează
astfel o rotație.
 Conceptul rotației a fost dezvoltat pentru a permite fiecărui sportiv
să participe la joc.
 Principalele reguli ale jocului de volei
 se pot executa cel mult 3 pase în aceiași echipă, după care mingea
trebuie trecută peste fileu
 o minge trimisă în fileu poate fi reluată în cadrul celor trei lovituri ale
echipei
 nu este voie ca mingea să fie prinsă sau aruncată, ci trebuie să ricoșeze
din lovitura jucătorului
 mingea poate să atingă fileul în timpul depășirii acestuia.
 jucătorii pot atinge mingea cu orice parte a corpului
 același jucător nu poate lovi mingea de 2 ori consecutiv
 blocajul nu este considerat ca și lovitură (pasă)
 jucătorii nu au voie să alerge sau să țină mingea în teren
 jucătorii au voie să atinga stâlpii, cablul, sforile și orice alt obiect
dincolo de antene, incluzând chiar și fileul, cu condiția ca această
acțiune să nu influențeze derularea jocului. Contactul jucătorului cu
 fileul nu este o greșeală, cu excepția cazului cănd această atingere
influențează derularea jocului.
 jucătorii nu au voie să treacă sub nici o formă, cu nici o parte a
corpului, în terenul advers
 dacă mingea atinge linia de margine a terenului se va considera minge
în teren
 mingea poate fi jucată chiar dacă a ieșit în afara suprafeței de joc, cu
condiția să nu fi atins podeaua până în acel moment.
 se consideră aut doar când mingea lovește podeaua din afara terenului

Punctajul la volei
Se acordă punct atunci când :
 mingea atinge podeaua, respectiv suprafața terenului, în terenul
adversarilor
 echipa adversă comite o greșeală
 echipa adversă este sancționată cu penalizare.
Dacă echipa la serviciu câștigă faza de joc, ea câștigă un punct și va servi
în continuare.
Se pierde punctul atunci când:
 mingea iese în aut, iar punctul este pierdut de echipa care a făcut această
greșeală
 mingea este atinsă de 2 ori consecutiv de către același jucător
 în aceiași formație mingea se atinge de mai mult de 3 ori, fără a fi trecută
peste fileu
 fileul a fost atins cu mâna de către jucător ( punctul se încheie și se
acordă adversarilor)
 în cazul unei greșeli de poziție / la serviciu / de rotație se acordă punctul
echipei adverse
Serva (serviciul) de volei
Serviciul este acţiunea de punere a mingii în joc și poate fi de jos
sau de sus.
 Jucătorul care servește se află în spatele liniei de fund a terenului,
în partea dreaptă. El trebuie să treacă mingea peste fileu spre
echipa adversă.
 Serviciu nu trebuie trecut în mai mult de 8 secunde după fluieru
arbitrului.
Serviciul de jos din faţă este utilizat mai ales de începători.
Pentru executarea lui,
 jucătorul este orientat cu faţa şi linia umerilor paralel cu fileul.
 Piciorul opus braţului de lovire este plasat înainte, articulaţiile
gleznă, genunchi sunt uşor flexate. Trunchiul este uşor înclinat,
 mingea este ţinută la nivelul centurii cu mâna opusă celei de
lovire.
 Se aruncă mingea uşor în sus, iar cu brațul îndemânatic care a
efectuat un scurt elan se loveşte mingea în porţiunea ei inferioară
concomitent cu trecerea greutăţii corpului pe piciorul din faţă.
 În momentul lovirii, palma este încordată şi cu degetele apropiate.
 Serviciul de sus din faţă este folosit atât la nivelul începătorilor
cât şi la nivelul de performanţă.
 Mingea este ţinută în palma mâinii care nu loveşte la nivelul
pieptului.
 Braţul de lovire se află ridicat întins la nivelul capului, cu palma
orientată spre minge pregătită pentru lovire.
 Mingea se aruncă în sus şi în faţă la o distanţă de cca.40-60 cm,
timp în care se trece greutatea pe piciorul din spate şi trunchiul
execută o uşoară extensie.
 Mingea se loveşte cu toată palma, când se află la momentul
maxim al înălţării ei

PRELUAREA MINGII DIN SERVICIU

Preluarea din serviciu face parte din acţiunile individuale de
apărare, prin care echipa se apără împotriva acţiunii adversarului
şi intră în posesia mingii.
Clasificare:
 Preluarea de jos cu două mâini – folosită cel mai frecvent.
 Preluare de sus cu două mâini;
 Preluare cu două mâini de sus sau de jos cu plonjon pe spate sau
lateral.
Poziţia specifică este caracterizată de mărirea bazei de susţinere
prin depărtarea picioarelor dincolo de lăţimea umerilor, cu un
picior mai înainte. Centrul de greutate este coborât cu genunchii
mult îndoiți.
Braţele sunt depărtate, urmând să se apropie în momentul
contactului cu mingea.
Lovirea se face cu antebraţele, articulaţiile pumnului şi cotului sunt
în extensie.

Blocajul
 Blocajul este acțiunea de interceptare a mingii care vine de la
adversar efectuată de jucătorii plasați aproape de fileu, depășind
marginea superioară a fileului.
 Un blocaj este efectuat atunci când mâinile unui jucător din
apărare atinge mingea împingând mingea spre terenul
oponentului.
 Un blocaj colectiv este realizat de doi sau trei coechipieri aflați
unul aproape de celalalt și devine efectiv când unul dintre ei atinge
mingea.
 Numai jucătorilor din linia întâi le este permis să realizeze un
blocaj efectiv.
 În cursul blocajului, jucătorul poate să treacă mâinile și brațele pe
deasupra fileului, cu condiția ca această acțiune să nu împiedice
jocul adversarului.
 Blocajul serviciului advers este interzis.

Voleiul este un joc sportiv colectiv care :

 se caracterizează prin atractivitate şi accesibilitate,
 nu necesită condiţii organizatorice şi materiale complicate,
 se poate juca atât afară cât şi în sală.

În jocul de volei se dorește ca mingea să fie păstrată cât mai mult timp în
aer și oferă posibilitatea paselor între membrii aceleiași echipe înainte
ca mingea să fie returnată adversarilor.

Jocul a fost inventat în anul 1895, de către un profesor de educaţie fizică,

Williams G. Morgan de la Colegiul Holyoke Massachusetts – SUA.