Omul de zapada – dialog intre omul de zapada si copii

Era o zi frumoasa de iarna. Zapada acoperea ca o mantie intinderea nemarginita. Ana

si Alina erau nerabdatoare sa construiasca un om de zapada. Au inceput sa rostogoleasca
bulgari mici pana s-au facut mari si i-au asezat unul peste altul.
-Sunt imens !a strigat cineva. Era chiar omul de zapada.
-Vorbeste!se mirara fetitele.
-Sunt special si sunt cadoul vostru de Craciun. Impodobiti-ma!
-O sa- ti punem: doi ochidin carbine nas dintr-un morcov, gura dintr-o maslina, iar pe
cap o sa-ti asezam o caciula veche si o sa te acoperim cu o mantie
-Va rog, nu ma acoperiti
-De ce ?
-O sa ma topesc pana dimineata. Mie-mi este bine la frig!
-Bine! O sa facem cum doresti.
Tarziu, fetele isi luara ramas bun de la omul de zapada si ii promisera ca se vor
revedea in curand.