Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
autor:Cristina
versiune audio: George Buhnici
La marginea Orăşelului Tabletelor, lângă pădure, într-o căsuţă galbenă cu buline roşii şi acoperiş
verde, locuia Amelia împreună cu părinţii ei. Era singura casuţă din orăşel care arăta astfel.
Tocmai de aceea, probabil, se afla la marginea orăşelului.
Amelia avea 5 ani, părul negru vâlvoi si ochii mari, mov. Îi plăcea să alerge, să sară şi să cânte
fel de fel de cântece vesele. Cea mai bună prietenă a ei era o pisică buclucaşă, pe nume Roni. Iar
fructele ei preferate erau… ce credeţi? Merele! Asta era destul de ciudat pentru că în Orăşelul
Tabletelor nu exista niciun copil căruia să-i placă merele. Şi, mai mult decât atât, nu era niciun
copil care să se joace cum se juca ea, adică să sară ori să alerge ori să cânte. Toţi ceilalţi copii se
jucau pe tablete ori pe computere sau, când se plictiseau de acestea, se uitau la televizor.
Poate acum înţelegeţi de ce cea mai bună prietenă a Ameliei era o pisică şi nu un alt copil. Pur şi
simplu pentru că nu se întâlnea cu alţi copii. Toţi erau ocupaţi să se joace în casă pe tablete aşa
că nu prea mai aveau timp să se cunoască între ei.
A, şi am uitat să vă spun că Orăşelul Tabletelor avea doar case gri cu acoperiş maro, fără curţi ori
grădini. În afară, bineînţeles, de căsuţa galbenă cu buline roşii de la marginea pădurii.
Într-o zi însorită de vară, Amelia a ieşit în curtea casei ca să se joace cu Roni. Ţineţi minte că v-
am spus că pisicuţa Roni era cam buclucaşă? Mereu făcea câte o năzbâtie.
Câţiva ani mai târziu, toate casele din orăşel aveau curţi cu meri şi iarbă verde, acoperişuri
colorate şi buline pe pereţi. Numele oraşului s-a schimbat din orăşelul Tabletelor în orăşelul
Merelor, iar primar ştiti cine a ajuns?
Ei bine, vă las pe voi să ghiciţi!
Vă spun doar atat: Avea muuuulţi mulţi prieteni şi o pisică pe nume Roni!