Personalitatea umana si dinamica ei.

Definirea si analiza conceptului de

personalitate.

Trandafir (Damaschin) Rodica

PERSONALITATEA UMANA
Este tema centrala de la care se poate incepe analiza
tuturor relatiilor interpersonale ce asigura o buna
desfasurare a procesului de invatare. Fiecare elev este
unic datorita personalitatii sale si acest aspect trebuie
gestionat cu multa maturitate si intelepciune de catre
fiecare profesor.
Pornind de la afirmatia marelui Ioan Slavici despre
personalitate putem face o analiza asupra personalitatii
elevului si tipul de meserie ce i se poate potrivi acestuia.
Conceptul de personalitate.
Definiţie:

• Personalitatea reprezintă o expresie sintetică şi

reflectă sistemul psihic uman; omul este definit ca
o fiinţă bio-psiho-socială cu o individualitate unică
şi irepetabilă care este dată de particularităţile
înnăscute, respectiv deprinderile dobândite prin
care se descriu trăsăturile relaţiei stabile ale laturii
dinamico-energetice ale laturii valorice, ale
trăsăturilor de eficienţă, acţiune prin intermediul
căreia se relevă cel mai constant şi mai progresiv
comportamentul general al oricărei persoane.
Caracteristici principale :
- globalitatea: ansamblu de caracteristici care permite
descrierea unei persoane;
- coerenţa: organizarea şi interdependenţa elementelor componente ale personalităţii;
- stabilitatea (permanenţa temporală): păstrarea identităţii psihice în timp

Structura personalităţii
Personalitatea cuprinde 3 subsisteme:
- bio-psiho-energetic, latura dinamico - energetică:
temperamentul;
- relaţional-valoric, de autoreglare, de conţinut socio-moral şi
axiologic:caracterul;
- instrumental, cu referire la aspectele performanţiale: aptitudinile
 
Temperamentul
 Definire şi caracterizare generală
Temperamentul se referă la dinamica externă a acţiunii, formând latura
dinamico-energetică a personalităţii. Se defineşte prin nivelul energetic, modul
de acumulare şi de descărcare a energiei şi prin dinamica acţiunii.Cele mai
accesibile, mai uşor de observat şi de identificat trăsături de personalitate sunt
cele temperamentale.
Dimensiunile temperamentului sunt:
• nivelul de activitate – vârful  şi amplitudinea mişcărilor motorii grosiere şi fine
ale copilului;
• inhibiţia socială – tendinţa de a stimula sau inhiba activitatea în situaţii sociale
inedite;
• adaptabilitatea – uşurinţa şi viteza de adaptare la mediul social;
• emoţionalitatea negativă – intensitatea emoţională, frecvenţa, intensitatea
expresivităţii emoţionale;
• persistenţa în sarcini şi distractibilitatea;
• ritmicitatea – regularitatea temporară a funcţiilor biologice
Tipuri temperamentale:
a. Melancolicul (instabil si introvertit)
Verbul care îl defineste: A GÂNDI.
Acest tip temperamental e considerat ca apartinând geniilor. Instabilitatea îi face sa fie
mereu nemultumiti, sa reia actiunile, devenind perfectionisti. Ei sunt foarte analitici,
au foarte multa rabdare, seriozitate si decenta fiind în stare sa faca munci pe care
unii le-ar considera plictisitoare (de migala), daca prevad un rezultat concret în viitor.
In general, prefera sa lucreze individual, deoarece considera ca munca în echipa
antreneaza dupa sine discutii, care nu fac altceva decât sa încetineasca ritmul de
lucru.Pe de alta parte, melancolicii au o capacitate de lucru redusa în conditii de
suprasolicitare si sunt în general puternic afectati de insuccese (se descurajeaza).
Ritmul actiunilor, gândurilor sau al cuvintelor este foarte lent, fapt care îi va
dezavantaja în conditii de competitie si îi va determina sa se închida în sine (sa se
refugieze în imaginar). . Persoanele cu acesta dominanta temperamentala sunt
analitice, rezervate, sobre, dar au un spirit de observatie dezvoltat. Pentru acest tip de
temperament o alegere ideala ar fi profesii precum: compozitor, pictor, om de
arta, zugrav, strungar, lacatus, veterinar, contabil
b. Colericul (instabil si extravertit)
Verbul care îl defineste: A FACE

Temperamentul coleric este cel al liderilor, al oamenilor

de actiune.Colericii sunt foarte ambitiosi, orgoliosi si puternic
orientati spre scop; de multe ori, pentru ei nu conteaza mijloacele prin care îsi ating ceea
ce si-au propus atâta timp cât vor fi câstigatori.Colericii sunt foarte impulsivi, energici,
agitati, manifestând totodata mult curaj atunci când se pune problema asumarii de
riscuri. Pot lua decizii eficiente si prompte în cazuri de criza, pot rezolva problemele
aparute si pot sa economiseasca timp... sunt optimisti, creativi, eficienti în activitate,
interesati de tot ceea ce e nou, inedit.
Colericii sunt dependenti de munca ("candidati la infarct") si îi preseaza pe ceilalti sa fie
ca si ei , sunt incapabili de a realiza munci de migala si se plictisesc repede de ceea ce
fac .Au trairi emotionale puternice, dar care nu dureaza prea mult în timp. Aceste
explozii emotionale sunt alternate cu perioada de delasare, de inactivitate (dovada a
instabilitatii). În plus. colericii au o înclinatie deosebita spre dramatizari, exagerari,
spre declansarea starilor de alarma.Cele mai potrivite profesii pentru colerici pot fi:
designer, artist, chirurg, bucatar, manager, intreprinzator, jurnalist,
anchetator
c. Flegmaticul (stabil si introvertit)
Verbul care îl defineste: A LINISTI
Temperamentul flegmatic se caracterizeaza prin stabilitate si echilibru. Persoanele care
se înscriu în aceasta categorie, sunt firi puternice, au multa încredere în sine, încât
manifesta multa toleranta fata de ceea ce se întâmpla înjur, dând impresia ca nimic
nu îi deranjeaza. Au multa rabdare, manifesta siguranta în tot ceea ce fac si dau
dovada de o mare capacitate de munca.Asemeni melancolicilor, flegmaticii sunt
foarte constiinciosi si seriosi, petrecând mult timp în singuratate. Ei sunt buni
ascultatori, discreti, inofensivi, având mari calitati de mediatori în rezolvarea
conflictelor.Faptul ca nu au aspiratii foarte înalte, îi face sa se multumeasca cu putin
si sa nu fie orgoliosi. Din cauza ritmului lent de lucru si apatiei pe care o degaja,
flegmaticii pot fi considerati lenesi si dezinteresati. Pe ei pare ca nu îi entuziasmeaza
nimic si te lasa sa întelegi ca de fapt "nimic nu e nou sub soare".Flegmaticilor nu le
place sa-si asume responsabilitatea, nu le place sa fie în centrul atentiei deoarece nu
au nevoie de aprecierea celor din jur. De obicei ei sunt împotriva schimbarilor,
manifestând încapatânare, rigiditate si înclinatie spre rutina. Pentru flegmatici sunt
recomandate profesii precum: economist, medic terapeut, colaborator
stiintific, mecanic
d. Sangvinicul (stabil si extravertit)
Verbul care îl defineste: A VORBI
Sangvinicii sunt persoane foarte sociabile, populare, care îsi fac simtita prezenta de
îndata ce intra într-o colectivitate. De altfel, ei adora sa fie admirati, simtindu-se
minunat în mijlocul multimii, atunci când au toate privirile atintite asupra lor.Le
place tot ceea ce este nou, inedit, de aceea aparitia situatiilor nemaiîntâlnite pâna
atunci îi stimuleaza, îi face sa se simta provocati.
Spre deosebire de flegmatici, ei au un ritm alert manifestat atât activitatile pe care le
initiaza, cât si în vorbire si gândire. Le place sa exagereze atunci când povestesc,
aducând în acest fel un plus de culoare si vitalitate conversatiei.Pe de alta parte,
sangvinicii sunt persoane pe care nu întodeauna te poti baza .Promit cu usurinta si se
angajeaza de multe ori în diferite activitati, dar rareori se tin de promisiune. De multe
ori ei doar vorbesc, nu fac. Usurinta cu care abordeaza viata, îi face sa fie considerati
Faptul ca trec cu usurinta peste problemele care apar, le diminueaza foarte mult
spiritul autocritic, ei considerându-se aproape fara defecte. . Reprezentantilor acestui
tip de temperament le place sa-si insuseasca specialitati si profesii noi; sunt lideri de
la natura. Profesiile ideale pentru ei sunt cele de psiholog, profesor, educator,
organizator, chelner
CARACTERUL

Definiţie: un subsistem relaţional-valoric şi de autoreglaj al

personalităţii care se exprimă printr-un ansamblu de atitudini-
valori
- etimologic, termenul provine din greaca veche şi înseamnă tipar,
pecete şi cu referire la om, sisteme de trăsături, stil de viaţă;
- caracterul reprezintă o structură complexă de atitudini, motive şi
caracteristici ce pun în lumină conţinutul reacţiilor persoanei.
Atitudinile sunt dispoziţii subiective ale persoanei de a reacţiona
pozitiv sau negativ faţă de anumite situaţii, persoane sau afirmaţii;
se disting trei grupe fundamentale de atitudini:
- atitudinea faţă de sine: modestie, orgoliu, demnitate,
sentimente de
inferioritate, culpabilitate;
- atitudinea faţă de ceilalţi, faţă de societate: altruism,
umanism,patriotism, atitudini politice;
- atitudinea faţă de muncă: hărnicie, conştiinciozitate, perseverenţă
Aptitudinile reprezintă însuşiri ale persoanei care, în ansamblul lor, explică diferenţele constatate între oameni în privinţa posibilităţii de a-şi însuşi anumite
cunoştinţe,priceperi şi deprinderi,

Aptitudinile pot fi clasificate după mai multe criterii:

1. după natura proceselor psihice implicate: senzoriale (de acuitate
auditivă), psihomotorii (dexteritate manuală, coordonare oculo-motorie),
intelectuale (inteligenţă, aptitudini matematice), fizice (forţa fizică,
memorie kinestezică);
2. după gradul de specializare: generale (inteligenţa, spiritul de
observaţie) şi speciale (profesionale).
O altă clasificare distinge între:
• aptitudini simple:
– se sprijină pe un tip omogen de operare sau funcţionare: acuitatea vizuală, tactilă,
olfactivă, simţul ritmului, volumul memoriei etc.
• aptitudini complexe – situate la un nivel mai înalt, clasificate la rândul lor
în : aptitudini speciale (mijlocesc obţinerea unor performanţe supramedii
pentru un domeniu restrâns de activităţi ; exemplu, aptitudini sportive,
literare, artistice, ştiinţifice)
• aptitudini generale -aptitudinea şcolară, inteligenţa, spiritul de observaţie
Dinamica personalitãţii
În ciuda faptului cã personalitatea se defineşte prin existenţa unei organizãri stabile, prin
consistenţã şi nivel ridicat de integrare, ea nu-şi pierde atributul dinamicului.Ea ne oferã
permanent, alãturi de un tablou al stãrilor şi un tablou al transformãrilor, al proceselor care se
desfãşoarã în forme şi ritmuri diferite. Acestea sunt condiţionate, pe de o parte de interrelaţiile
şi variaţiile componentelor interne, iar pe de alta, de variabiliatea relaţiilor omului cu ambianţa
şi cu grupul şi societatea. Corespunzãtor putem vorbi de douã planuri ale dinamicii
personalitãţii: unul individual şi altul social.
Dinamica în plan individual
Prin poziţia sa de structurã integrativã supraordonatã, personalitatea reflectã toate modificãrile
energetico-funcţionale semnificative care au loc în cadrul organismului. Ca urmare a faptului
cã tendinţa spre realizare liberã a motivelor primare integrate la nivel inconştient intrã în
contradicţie cu structurile de control ale conştiinţei, se produc o serie de fenomene dinamice
specifice precum: amânarea, refularea, reprimarea, comutarea, sublimarea.
Dinamica personalitãţii în plan social
Grupul, societatea, reprezintã mediul specific de existenţã a personalitãţii, cadrul natural de
manifestare şi realizare a ei.Nu se poate vorbi de om ca personalitate, decât în mãsura în care îl
considerãm ca membru al unei grupãri sociale, ca subiect al influenţelor sociale şi de subiect al
activitãţilor sociale.Omul se defineşte pe sine ca personalitate în relaţiile cu ceilalţi semeni, cu
societatea în ansamblul ei. Existenţa omului în lume nu este numai cea a sa individualã ci şi a
familiei sale, a clasei sale, a naţiunii sale. El trãieşte şi acţioneazã având conştiinţa apartenenţei
la un grup. De la dinamica personalitãţii în plan individual trebuie sã se treacã şi la dinamica
ei  în plan social. Se observã în urma mãsurãtorilor diferenţe între datele mãsurãtorilor asupra
proceselor psihice şi actelor comportamentale la indivizi luaţi izolat şi datele mãsurãtorilor
aceloraşi variabile în cadrul social.
Concluzie
Dupa cum spunea si celebrul Mihai Ralea :
’’Omul trebuie sa-si dezvolte personalitatea la
maximum,printr-o cura de imbogatire,de
cultivare,de dezvoltare a tuturor valorilor sufletesti.’’
Orice profesor, indiferent de disciplina predată ar
trebui să fie,înainte de toate, matur afectiv, deci
coerent cu sine, o persoană dezirabilă social şi
capabilă de interacţiune educativă cu copiii şi cu
tinerii. Profesorii au nevoie uneori de intelepciune
pentru a constientiza importanţa şi influenţa foarte
mare pe care o au asupra tinerilor. Aceasta poate fi şi
o motivaţie puternică pentru a se perfecţiona, pentru
a evolua ei înşişi, pentru a se simţi importanţi prin
ceea ce sunt şi nu doar prin activitatea de predare.