0 Consiliere 5

Se caută: un copil ca mine
Perspectiva developmentală
Un factor major care afectează dezvoltarea personală în această perioadă de vârstă
şcolară este influenţa colegilor. In timp ce copiii caută să dobândească noi deprinderi, ei sunt
supuşi nu doar propriei auto-evaluări, ci şi feedback-ului primit din partea colegilor. O dată ce ei
devin conştienţi de domeniile specifice în care sunt competenţi, ei pot, de asemenea, să
experienţieze lipsa încrederii în sine, care îi poate afecta în diferite modalităţi.
Obiectiv
1 Să îşi identifice propriile însuşiri pozitive
Materiale
2 Un plic cu Propoziţii - Se caută: un copil ca mine (Fişa de lucru 1) pentru fiecare copil. O
alternativă ar fi să faceţi o copie a Fişei de lucru l, cerând copiilor să îşi selecteze
caracteristicile din această listă.
3 Obiecte de construit pentru fiecare copil precum: creioane grafice, creioane colorate,
lipici, foarfece, hârtie de construit, reviste, aţă, şi aşa mai departe.
4 Un umeraş şi obiecte adiţionale de construit pentru Activitatea de Follow-up
Procedură
1. Întrebaţi-i pe copii dacă au văzut vreodată un afiş cu o persoană care este căutată. De obicei,
persoana căutată este un criminal sau o persoană dispărută. Explicaţi-le că ei vor face
propriile postere cu ei fiind persoana căutată, accentuându-şi calităţile pozitive. Discutaţi faptul
că, de multe ori, ne gândim la lucruri pe care nu le putem face sau care nu ne plac la noi
înşine, şi când ne gândim într-un astfel de mod, este posibil să nu încercăm lucruri noi şi nici
să ne simţim foarte fericiţi. Puneţi accent pe faptul că nimeni nu este perfect: Toată lumea are
atât calităţi cât şi defecte, dar scopul acestei activităţi este de a se concentra asupra lucrurilor
pozitive.
2. Distribuiţi plicurile cu Propoziţii - Se caută: Un copil ca mine (Fişa de lucru 1) şi obiectele de
construit. Precizaţi-le faptul că ei vor citi bileţelele de hârtie din plic şi vor alege l O pe care să
le folosească pentru a-şi crea posterul. Ei pot folosi obiectele de construit în orice fel vor ei,
dar rezultatul final trebuie să fie un poster care să ilustreze într-un fel conţinutul propoziţiei pe
care au ales-o.
3. Acordaţi-le copiilor timp pentru a-şi prezenta posterele în grupuri mici, după care discutaţi pe
baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
ÎNTREBĂRI DE CONŢINUT
1. Ce v-a plăcut sau nu v-a plăcut în legătură cu acesată activitate?
2. Cum vi s-a părut că a trebuit să identificaţi lucruri pozitive la voi înşişi pentru a vă prezenta
altora?
ÎNTREBĂRI DE PERSONALIZARE
1. Vă gândiţi mai mult la ceea ce nu vă place la voi înşivă decât la ceea ce vă place? Dacă da,
de ce credeţi că faceţi acest lucru? Este acesta un lucru pe care aţi vrea să îl schimbaţi?
2. Dacă alţii din clasa voastră sunt mai buni la anumite lucruri decât voi, ce spune acest lucru
despre voi? Vă răpeşte acest lucru calităţile pe care voi le aveţi în alte domenii?
3. Aţi învăţat ceva despre voi înşivă din această activitate? Dacă da, ce anume?
Activitatea de Follow-up
Invitaţi copiii să utilizeze umeraşul şi materialele adiţionale de construit pentru a crea un
mobil cu lucrurile pe care ei le apreciază la ei înşişi.
Se caută: un copil ca mine

PROPOZIŢII
Instrucţiuni pentru lider: Decupaţi separat itemii şi puneţi-i într-unplic; daţi câte un set la fiecare
copil.
Ceva la care sunt foarte bun este ... Ceva la care îmi pot folosi creierul este
Un lucru pe care am învăţat de curând sa îl Un lucru care îmi place la simţul meu de umor
fac este ... este...
Ceva care îmi place foarte mult la mine Ceva care îmi place din modul în care arăt
este... este...
Ceva care pot face din punct de vedere Trei cuvinte care m-ar descrie cel mai bine ar
fizic (cum ar fi a fugi repede, a sări) este… fi...
Un lucru pozitiv despre modul în care mă Un lucru pe care alţii îl apreciază la mine
înţeleg cu ceilalţi de vârsta mea este... este…
Un lucru pozitiv despre modul în care mă Un lucru pe care îl fac şi care dovedeşte că
înţeleg cu adulţii (părinţi, profesori) este… sunt sensibil şi bun cu oamenii sau animelele
este ...
Ceva care cred că mă face unic sau diferit Un lucru care îmi place la modul în care arat
de ceilalţi este ... este ...
Ceva la care m-am perfecţionat este... O realizare de care sunt mandru este..
Greşeala mea
Pe parcusrul acestei perioade de dezvoltare, învăţarea şi cunoaşterea reprezintă sarcini
importante. Copiii trebuie să înţeleagă că ei nu vor face totul perfect şi că o parte a învăţării este
aceea de a face greşeli. Deoarece ei au tendinţa de a fi destul de critici cu ei înşişi la această
vârstă, este important să îi învăţăm să vadă că ei nu sunt neadecvaţi sau proşti atunci când nu
fac totul corect.
Obiectiv
1 Să facă diferenţa între a face greşeli şi a avea un eşec total
Materiale
2 Tablă de scris
3 Hârtie şi creion grafic pentru fiecare copil
4 Un balon, o minge, şi un ac de gămălie
Procedură
1. Introduceţi această lecţie, cerând copiilor să îşi scoată o foaie de hârtie şi să numeroteze pe
ea de la l la 5. Ei vor răspunde cu adevărat sau fals la următoarele propoziţii:
1 Întrebarea 1: Dacă o persoană face o greşeală, înseamnă că este o persoană proastă.
2 Întrebarea 2: Există în lume oameni care nu greşesc niciodată.
3 Întrebarea 3: A face o greşeală este ceva foarte rău.
4 Întrebarea 4: Adulţii nu fac greşeli.
5 Întrebarea 5: Dacă faci o dată o greşeală, o să continui să tot faci greşeli.
2. În continuare, notaţi pe tablă data şi ora greşită. Apoi, numiţi mai mulţi copii şi cereţi-le să vă
prezinte răspunsurile lor date propoziţiilor. Numiţi-i, în mod intenţionat, cu nume greşite. Apoi,
notaţi pe tablă subiectul lecţiei şi scrieţi greşit un cuvânt.
3. Cereţi-le copiilor să vă ajute să definiţi cuvântul greşeala, întrebaţi-i ce spune despre o
persoană faptul că ea a făcut o greşeală. Dacă ei nu v-au atras atenţia cu privire la greşelile
pe care le-aţi făcut, atrageţi-le atenţia şi discutaţi despre ele făcând trimitere la întrebările:
Sunteţi proşti din cauza faptului că aţi făcut greşeli? A fost foarte rău faptul că aţi făcut aceste
greşeli? înseamnă acest lucru că veţi continua să tot faceţi greşeli? Este normal să faceţi
greşeli?
4. Pasul următor, luaţi balonul şi spargeţi-1. Cereţi unui copil să ţină în mână balonul şi să se
prefacă că el sau ea este acel balon. Puneţi-1 pe copil să vorbească despre o perioadă în
care el sau ea a făcut o greşeală. Imediat cum greşeala a fost descrisă, spargeţi balonul. Apoi,
cereţi copilului să ţină în mâini mingea şi să vorbească despre aceeaşi greşeală. De îndată ce
greşeala a fost descrisă, înfigeţi acul în minge. Explicaţi copiilor că, uneori, când oamenii fac
greşeli ei consideră că sunt nişte rataţi - că dacă greşesc ei sunt nişte „nimicuri". Asemeni
balonului care a fost distrus cu o singură greşeală. Puneţi acest lucru în comparaţie cu
mingea: s-a făcut o greşeală, dar mingea nu a dispărut. Au existat câteva găuri mici în ea, dar
acest lucru nu a însemnat că întreaga minge a fost distrusă. Explicaţi că aşa stau lucrurile
când oamenii fac greşeli: ei nu sunt nişte rataţi, şi că ei nu vor fi distruşi dacă fac o greşeală.
5. Cereţi-le copiilor să îşi întoarcă foile şi să scrie despre o situaţie când au făcut o greşeală şi
ce anume au învăţat din ea.
6. Continuaţi activitatea pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Ce spune despre voi faptul că faceţi greşeli?
2. Consideraţi că majoritatea oamenilor fac greşeli din când în când?
3. Există vreo diferenţă între a face o greşeală şi a nu încerca să faci ceva? Cum aţi explica
această diferenţă? Ce credeţi că este mai rău - a face o greşeală sau a nu încerca deloc?
1. Cum vă simţiţi atunci când faceţi greşeli?
2. Vă auto-culpabilizaţi pentru greşelile voastre? Dacă da, credeţi că vă ajută să faceţi acest
lucru? Ce anume vă puteţi spune astfel încât să nu vă culpabilizaţi data viitoare când faceţi o
greşeală?
3. Ce aţi învăţat din această activitate despre a face greşeli?
Puneţi-i pe copii să le ia un interviu părinţilor lor sau fraţilor mai mari despre o greşeală
pe care aceştia au facut-o şi ce anume au învăţat din ea?
Eu, nu eu
Pe parcursul acestei perioade deveiopmentale copiii îşi dezvoltă treptat o înţelegere de
sine stabilă şi comprehensivă. A înţelege ce anume este „eu" şi „nu eu" reprezintă o parte
importantă al acestui proces.
Obiectiv
1 Să identifice caracteristici specifice care sunt similare sau nu sunt similare cu ale lor
Materiale
2 Trei plicuri goale şi un creion pentru fiecare copil
3 Pentru fiecare copil, un plic cu Afirmaţiile - Eu, nu eu (Fişa de lucru 2)
Procedură
1. Daţi fiecărui copil trei plicuri goale şi un creion. Prima dată, cereţi-le copiilor să ia unul dintre
cele trei plicuri goale şi să scrie pe el eu, pe altul nu eu, şi pe cel de-al treilea într-unfel eu,
înir-unfel nu eu. Apoi, împărţiţi plicurile care conţin Afirmaţiile - Eu, nu eu (Fişa de lucru 2).
Explicaţi copiilor că ei trebuie să citească fiecare afirmaţie din aceste plicuri. Dacă sunt de
acord cu o afirmaţie, ei trebuie să pună bileţelul în plicul pe care scrie eu. Dacă nu sunt de
acord, ei trebuie să îl pună în plicul pe care scrie nu eu. Dacă afirmaţia li se potriveşte puţin,
dar nu prea mult, ei trebuie să pună bileţelul în plicul pe care scrie într-un fel eu, într-unfel nu
eu.
2. După ce copii şi-au sortat bileţelele, cereţi-le să îşi împărtăşească rezultatele cu un partener.
3. Continuaţi activitatea discutând pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1 . A fost dificil pentru voi să decideţi ce să puneţi în plicuri? Au fost unele afirmaţii mai dificile
decât altele?
2. Aţi rămaşi surprinşi de unele răspunsuri pe care le-aţi dat?
1 . Ce aţi învăţat despre voi înşivă ca şi rezultat al acestei lecţii?
2. Credeţi că modul în care aţi răspuns la unele dintre aceste propoziţii se va schimba odată ce
veţi creşte? (Invitaţi-i să dea exemple referitor la ce anume s-ar putea schimba şi de ce.)
Puneţi copiii să lucreze în grupe şi să creeze scenete bazându-se pe caracteristicile eu,
nu eu, şi într-unfel eu, într-unfel nu eu.
Eu, nu eu
AFIRMAŢII
Instrucţiuni pentru lider: Decupaţi separat propoziţiile şi puneţi-le într-un plic; daţi fiecărui copil
câte un set.
Prefer să mă uit la televizor decât să mă joc Sunt mai mult timid decât dezgheţat în situaţiile
afară. noi.
Aş prefera să îmi petrec timpul cu prietenii Aş prefera să fiu mai înalt decât mai scund
decât să mă duc undeva cu unul dintre părinţi. decât prietenii mei.
Aş prefera să merg la şcoală decât să stau Aş prefera să merg la biserică decât să stau
acasă. acasă.
Sunt mai bun la matematică decât la citire sau Mai degrabă trişez pentru a câştiga un joc
la limbi. decât să fiu cinstit şi să pierd.
Îmi plac mai mult câinii decât pisicile. Îmi place mai mult pizza decât hamburgerii.
Îmi place mai mult să trăiesc la oraş decât la Aş spune o minciună în loc să spun adevărul.
ţară.
Aş prefera să fiu singur la părinţi decât să am Aş prefera să am mai degrabă o cameră curată
fraţi şi surori. decât una dezordonată.
Aş prefera să mă joc cu un singur prieten decât Cred că este mai bine să nu consumi droguri
cu mai mulţi. decât să consumi.
Aş prefera să înot decât să mă joc baschet. Cred că este mai bine să nu fumezi decât să
fumezi.
Mă pricep mai bine să cânt decât să fac vreun Sunt mai apropiat de mama mea decât de tatăl
sport. meu.
Care sunt eu?
Datorită faptului că ritmul de dezvoltare este atât de variat până la vârsta de 10 sau 11
ani, nu este ieşit din comun să vezi nişte copii de clasa a V-a foarte sofisticaţi, în timp ce alţii se
bucură de activităţile caracteristice copiilor mai mici. Diferenţele de maturare pot provoca
confuzie şi zăpăceală, în timp ce copiii depun eforturi pentru a-şi da seama cine sunt.
Obiectiv
1 Să identifice emoţii asociate cu ritmuri diferite de dezvoltare
Materiale
2 Un creion şi o copie a Studiului de caz - Care sunt eu? (Fişa de lucru 3) pentru fiecare
copil
3 Mai multe cărţi de ficţiune şi de non-ficţiune care să descrie procesul de maturare (pentru
Activitatea de Follow-up)
Procedură
1. Introduceţi această lecţie discutând faptul că oamenii cresc în ritmuri diferite şi, ca şi rezultat,
nu este neobişnuit ca unor copii de vârsta lor să le placă să se joace jocurile pe care le-au
jucat când erau mai mici, în timp ce alţii sunt mai interesaţi în a face lucruri pe care le fac copiii
mai mari. Accentuaţi faptul că toată lumea are dreptul de a fi aşa cum este. Oamenii nu
trebuie să se schimbe doar pentru că alţii de vârsta lor consideră că aşa ar trebui.
2. Distribuiţi Studiile de caz - Care sunt eu? (Fişa de lucru 3), câte unul la fiecare copil. Cereţi-le
copiilor să le citească şi să răspundă la întrebările de la sfârşit. Asiguraţi-i pe copii că ei nu vor
trebui să împărtăşească răspunsurile lor cu restul clasei decât dacă ei vor.
3. Pentru a continua activitatea, puneţi întrebările de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Ce aţi învăţat din ceea ce aţi citit în studiile de caz?
2. Există ceva în aceste istorioare cu care sunteţi de acord, în mod special? Cu care nu sunteţi
de acord? (Invitaţi-i să de exemple.)
1. Ce consideraţi că este distractiv în a fi mai matur?
2. Ce anume, din copilul care eraţi odată, vă lipseşte?
3. Ce aţi învăţat din această lecţie care se aplică în cazul vostru şi în viaţa voastră?
Invitaţi-i pe copii să citească cărţi de ficţiune şi de non-ficţiune care descriu ritmuri diferite în
procesul de creştere. Exemplele includ Whafs Happening to Me? The Answer to Some ofthe
World^s Most Embarrassing Questions, de P. Mayle (Lyle Stuart, 1975), şi Ifs O.K. to Be You: A
Frank and Funny Guide to Growing Up (Tricycle Press, 1988).
Care sunt eu?
STUDII DE CAZ
Nume:___________________________________________Data:________________________
Cazul Annei
Anna are aproape 11 ani. Ei încă îi mai place să se joace cu păpuşi şi deseori alege să
îşi petreacă timpul cu surioara ei mai mică şi cu prietena acesteia, împreună lor le place să îşi
spioneze vecinii, să se joace de-a şcoala, şi să se dea cu bicicletele. Totuşi, în ultima perioadă
Anna s-a simţit puţin ciudat din cauza faptului că se juca cu surioara ei şi cu prietena acesteia.
Nu îi place să fie văzută în cartier cu ele două deoarece se teme că unii copii din clasa ei se vor
întreba de ce se joacă cu copii mai mici. Ea nu le-ar spune niciodată colegilor ei de clasă că încă
îi place să se joace cu păpuşile; îi este frică că ar striga-o bebeluş. Totul pare foarte încurcat.
Săptămâna trecută Anna a fost invitată să doarmă acasă la o prietenă. La început a fost
distractiv pentru că au mers să se dea cu rolele şi au mâncat pizza. Dar după aceea, mai multe
fete au început să vorbească despre cum este să săruţi un băiat, şi apoi au început să îi sune pe
băieţi la telefon. Anna s-a simţit ciudat - era ca şi cum aceste fete erau mult mai mature decât
ea. Ea nu îşi putea imagina sărutând un băiat - şi chiar dacă avea câţiva prieteni care erau
băieţi, ea nu se gândea la ei în acelaşi mod în care unele din fetele de aici o făceau. Se întreba
dacă era ceva în neregulă cu ea.
Întrebări
1. Cu cine semănaţi mai mult? Cu Anna sau cu prietenele ei?
2. Vă place să mai faceţi încă anumite lucruri pe care le făceaţi când eraţi mai mici?
3. Cunoaşteţi alţi copii de vârsta voastră care au aceleaşi pasiuni ca şi voi?
4. Doar pentru că unor copii de vârsta voastră le place să facă lucruri mai mature, sau doar
pentru că unor copii de vârsta voastră nu le place, înseamnă acest lucru că sunteţi ciudaţi, sau
înseamnă, pur şi simplu, că creşteţi într-un ritm diferit decât alţii de vârsta voastră?
Cazul lui Terrell

Terrell şi Tyrone locuiau în acelaşi cartier. Ei erau cei mai buni prieteni încă de la
grădiniţă. Totuşi, acum, că ei aveau aproape 11 ani, nu mai petreceau atât de mult timp
împreună. Un prim lucru ce s-a întâmplat, într-o zi când ei mergeau spre casă de la şcoală, a
fost că Tyrone i-a oferit lui Terrell o ţigară. Terrell a rămas şocat... el nu era la curent cu Tyrone
făcând vreodată aşa ceva. La început a refuzat, dar Tyrone a spus, "Ce eşti tu, un copil?" Aşa
că Terrell a luat una.
Următoarea dată când Terrell l-a întrebat pe Tyrone dacă vrea să se dea cu bicicletele
sau să se joace un joc cu mingea, Tyrone a râs de el şi a spus că lucrurile acelea sunt pentru
copii mici; mai degrabă s-ar plimba prin mall, pe la magazine. Terrell s-a simţit foarte prost. Ei
fuseseră prieteni mult timp, dar era ca şi cum ei nu mai aveau nimic în comun. Tyrone se
comporta într-un mod mult mai matur decât simţea Terrell că poate.
Întrebări
1. Cu cine semănaţi mai mult? Cu Tyrone sau cu Terrell?
2. Vă place să mai faceţi încă anumite lucruri pe care le făceaţi când eraţi mai mici?
3. Cunoaşteţi alţi copii de vârsta voastră care au aceleaşi pasiuni ca şi voi?
4. Doar pentru că unor copii de vârsta voastră le place să facă lucruri mai mature, sau doar
pentru că unor copii de vârsta voastră nu le place, înseamnă acest lucru că sunteţi ciudaţi, sau
înseamnă, pur şi simplu, că creşteţi într-un ritm diferit decât alţii de vârsta voastră?
Rămas singur şi pe dinafară
Odată cu intrarea copiilor în ultima parte a copilăriei mijlocii, acceptarea din partea
colegilor devine din ce în ce mai importantă pentru ei. în relaţie cu acest lucru apare frica de a fi
exclus sau de a nu fi ales (sau ales ultimul) într-o echipă. De multe ori copiii sunt ezitanţi sau nu
sunt capabili să exprime verbal ceea ce simt şi, prin urmare, ei presupun că sunt singurii care se
simt lăsaţi pe dinafară şi sunt singuri. Este important să îi ajutăm pe copii să înveţe că ei nu sunt
singurii care se simt în acest fel şi să le oferim câteva instrumente pentru a-şi controla aceste
emoţii.
Obiective
1 Să înveţe că şi alţii experienţiază respingerea şi sentimentul de singurătate
2 Să înveţe modalităţi eficiente de a face faţă respingerii şi sentimentului de singurătate
Materiale
3 copie a Fişei de lucru - Rămas singur şi pe dinafară (Fişa de lucru 4), şi un creion pentru
fiecare copil
Procedură
1. Distribuiţi Fişele - Rămas singur şi pe dinafară (Fişa de lucru 4), câte una pentru fiecare copil.
Explicaţi copiilor că ei vor participa la o Vânătoare Rămas singur şi pe dinafară, unde
obiectivul este de a vedea dacă ei pot găsi şi alte persoane care au experienţiat aceleaşi
situaţii din cele listate pe fişa de lucru.
2. Odată ce copiii au fişele lor completate (sau după o perioadă de timp în care majoritatea
dintre ei au reuşit să adune semnăturile), continuaţi activitatea, pe baza întrebărilor de
Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
INTREBĂRI DE CONŢINUT
1. A fost dificil să găsiţi oameni care să vă semneze fişele?
2. Aţi fost surprinşi că atât de mulţi oameni s-au simţit lăsaţi afară şi singuri?
INTREBĂRI DE PERSONALIZARE
1. V-aţi simţit vreodată lăsaţi pe dinafară şi singuri? Dacă da, cum a fost acest lucru pentru voi?
2. Aţi inclus vreodată pe cineva în activităţile voastre atunci când acea persoană a rămas pe
dinafară? V-a inclus vreodată pe voi cineva?
3. Ce anume faceţi pentru a vă ajuta să vă controlaţi emoţiile atunci când vă simţiţi singuri pentru
că aţi fost lăsaţi pe dinafară?
4. Dacă sunteţi lăsaţi pe dinafară, înseamnă acest lucru că nimeni nu vă place? Ce înseamnă
acest lucru?
Cereţi-le copiilor să reflecteze asupra ideii de a invita pe cineva care pare a fi singur sau care a
fost lăsat pe dinafară, într-o activitate de-a lor.
Rămas singur şi p e dinafară
FIŞA DE LUCRU
Nume:__________________________________________
Data:__________________________
Instrucţiuni: Scrieţi-vă numele şi data în locul destinat acestora. Apoi, plimbaţi-vă prin clasă şi
întrebaţi-vă colegii dacă au experienţiat vreodată vreuna din situaţiile listate. Dacă da, rugaţi-i să
îşi semneze numele pe una din liniile prevăzute. Nici o persoană nu poate să semneze pe foaia
voastră mai mult de două spaţii. După ce toate spaţiile voastre au fost semnate, aşezaţi-vă la
locul vostru.
Nume
1. A fost ales ultimul într-o echipă de sport.

_______________________________
2. Nu a fost invitat la ziua de naştere al unui prieten.
________________________________
3. Nu a fost invitat să doarmă acasă la un

prieten.
_______________________________
4. Nu a fost ales, în pauză, să facă parte din vreo echipă a colegilor.

_________________________________
5. A fost lăsat pe dinafară dintr-o activitate de grup de la clasă.

_________________________________
6. Nu a reuşit să meargă la o ieşire de familie atunci când un frate sau o soră a

putut să mergă
_________________________________
7. Nu a fost invitat să stea lângă prietenul cel mai bun, în pauză.

__________________________________
8. A fost ales ultimul la un concurs de scriere.

__________________________________
9. Nu a fost ales să fie ajutorul clasei.

___________________________________
10. A rămas pe dinafară la un joc cu mingea.

___________________________________
Ei nu te pot face să simţi
Chiar dacă la această vârstă copii încep să realizeze faptul că ei nu sunt cauza directă a
disconfortului emoţional al unei alte persoane, este încă foarte firesc pentru ei să gândească că
ceva sau cineva „i-a făcut" să se simtă într-un anumit fel. Odată ce trebuie să se perfecţioneze
în sarcinile şcolare, să facă faţă relaţiilor colegiale, şi competitivităţii din sporturile de echipă de
la cluburi, sau din alte activităţi, copiii încep să experienţieze tot mai multe emoţii negative. Prin
urmare, este important să îi ajutăm să înţeleagă că ei au totuşi un control emoţional.
Obiective
4 Să înveţe că nimeni nu te „face" să te simţi în felul în care te simţi
5 Să înţeleagă legătura dintre gânduri şi emoţii
Materiale
6 O copie după Scenariile - Ei nu te pot face să simţi (Fişa de lucru 5) şi un creion la
fiecare copil
7 O copie a fişei de lucru - Ei nu te pot face să simţi (Fişa de lucru 6) pentru fiecare
parteneriat
Procedură
1. Introduceţi lecţia întrebând copiii dacă ei cred că oamenii au întotdeauna aceleaşi sentimente,
cu privire la aceleaşi situaţii. Dacă ei sunt de acord că oamenii nu au întotdeauna aceleaşi
sentimente, întrebaţi-i care cred ei că este cauza acestei diferenţe, prezentând ideea că modul
în care gândim despre lucruri influenţează emoţiile noastre. De exemplu, dacă trăiţi într-un
climat în care nu ninge aproape niciodată, aţi fi entuziasmaţi dacă aţi auzi că se pregăteşte să
vină o ninsoare deoarece nu reuşiţi prea des să vă daţi cu sania sau cu schiurile. Pe de altă
parte, dacă trăiţi într-un climat unde ninge mult, v-aţi sătura de zăpadă şi v-aţi plictisi de dat cu
sania şi cu schiurile, aşa că aţi fi dezamăgiţi să auziţi că urmează să vină o ninsoare.
2. Daţi fiecărui copil câte o copie cu Scenariile - Ei nu te pot face să simţi (Fişa de lucru 5).
Cereţi copiilor să citească scenariile şi să îşi noteze atât gândurile cât şi emoţiile pe linia
liberă. După ce termină, puneţi-i să discute despre gândurile şi emoţiile lor cu un partener.
3. După ce au terminat de împărtăşit aceste lucruri cu partenerii lor, discutaţi pe baza întrebărilor
de Conţinut împreună cu clasa.
4. După terminarea discuţiilor pe baza întrebărilor de Conţinut, distribuiţi o copie a Fişei de lucru
- Ei nu te pot face să simţi (Fişa de lucru 6) fiecărui parteneriat. Cereţi-le partenerilor să
răspundă la întrebările de la sfârşitul Părţii l. Revizuiţi răspunsurile date întrebărilor de către
parteneri şi sumarizaţi conceptul principal precum urmează:
în viaţa reală, modul în care vă gândiţi la o situaţie afectează modul în care vă simţiţi în legătură
cu ea. Dacă vă spuneţi că situaţia este groaznică şi teribilă şi că nu o puteţi suporta, vă veţi
simţi, probabil, foarte nervoşi, supăraţi, sau frustraţi. Pe de altă parte, dacă vă spuneţi că
situaţia nu vă place, dar că nu este sfârşitul lumii şi că nu trebuie să îi acordaţi atenţie sau să
vă supăraţi din cauza ei, vă veţi simţi dezamăgiţi sau puţin supăraţi, dar nu vă veţi simţi super
supăraţi sau nervoşi.
5. Cereţi-le partenerilor să completeze Partea 2: Fiecare se gândeşte la o situaţie în care el sau
ea a experienţiat stări de nervozitate sau supărare. După ce ei descriu pe scurt aceste situaţii,
ei vor lucra împreună pentru a vedea dacă îşi pot schimba emoţiile gândind în mod diferit,
folosind exemplele din Partea l din Fişa de lucru pentru a-i ajuta să facă acest lucru.
6. Acordaţi timp astfel încât partenerii să îşi împărtăşească ideile şi comentaţi pe baza
procesului, după care discutaţi pe baza întrebărilor de Personalizare.
Discuţii
1. Aţi căzut de acord asupra emoţiilor pentru fiecare scenariu împreună cu partenerii voştri?
Dacă nu aţi căzut de acord, de ce credeţi că nu aţi reuşit?
2. Cum vi s-ar părea dacă cineva v-ar spune că prima situaţie îi face întotdeauna pe copii să se
simtă furioşi? Credeţi că este adevărat?
3. Credeţi că oamenii sau situaţiile va fac să vă simţiţi în modul în care vă simţiţi, sau aveţi
posibilitatea de a alege?
4. Care este legătura dintre gândurile voastre şi emoţiile voastre?
1. Aţi spus vreodată ceva de genul: „Ea m-a înfuriat atât de tare" sau „Acel lucru chiar m-a
durut"?
2. Chiar credeţi că altcineva poate să vă înfurie sau să vă rănească, sau faceţi voi să vă simţiţi
astfel? Dacă credeţi că vă faceţi voi pe voi să vă simţiţi astfel, cum se întâmplă acest lucru?
3. Ce anume puteţi reţine din această lecţie care să vă ajute în viitor când veţi întâmpina
probleme cu emoţiile voastre?
Invitaţi copiii să îşi asculte limbajul pe care îl folosesc. De fiecare dată când îşi dau seama că zic
lucruri de genul „Ea m-a tăcut să mă simt..." sau „Ei m-au enervat atât de tare," cereţi-le să îşi
schimbe limbajul în „M-am simţit nervos în legătură cu ..." într-un mod politicos, ei pot să dispute
şi limbajul celorlalţi în acest sens, astfel încât toată lumea să devină mai conştientă de faptul că
nu ceilalţi sunt cei care ne fac să ne simţim într-un anumit fel.
SCENARII
Nume:__________________________________________________
Data:__________________
Instrucţiuni: Citeşte fiecare din următoarele scenarii, încearcă, în primul rând, să identifici ce
crezi tu despre această situaţie. De exemplu, dacă crezi că copiii mai mari nu ar trebui să îţi
spună ce să faci, s-ar putea să fi supărat sau nervos în legătură cu primul scenariu, dar dacă ai
alte preocupări şi nu te interesează în mod special dacă te joci sau nu, te-ai putea simţi aşa şi
aşa — nu ar fi mare lucru. După ce ţi-ai identificat gândurile, notează, în spaţiul liber, modul în
care te-ai simţi.
1. Te joci cu mingea în cartierul tău. Unul dintre copiii mai mari vine spre tine şi îţi spune că nu
ai voie să te joci.
Te gândeşti:__________________________________________________________
Te simţi:_____________________________________________________________
2. Te afli la magazin cu mama ta. Tu vrei să îţi cumpere nişte dulciuri, iar ea spune că de-
abia îi ajung banii pentru lapte şi cereale.
Te gândeşti:__________________________________________________________
Te simţi:_____________________________________________________________
3. Clasa ta va juca într-un spectacol organizat de şcoală. Diriginta voastră vă spune să vă

îmbrăcaţi cu cele mai bune haine şi încălţăminte pe care le aveţi. Nu ai nici o haină
frumoasă şi ai doar o pereche de încălţăminte.
Te gândeşti:__________________________________________________________
Te simţi:_____________________________________________________________
4. Tatăl tău a încălcat legea şi trebuie să meargă la închisoare. Copiii de la şcoală află şi
încep să te tachineze cu acest lucru.
Te gândeşti:__________________________________________________________
Te simţi:_____________________________________________________________
5. Eşti în pauza mare. Vrei să te joci baschet, dar sunt deja prea mulţi copii care joacă.
Te gândeşti:__________________________________________________________
Te simţi:_____________________________________________________________
6. Două dintre prietenele tale stau împreună de unele singure în sala de mese. Ele se uită la
tine şi încep să chicotească şi să şuşotească.
Te gândeşti:__________________________________________________________
Te simţi:_____________________________________________________________
7. Aseară, te-ai tuns. îţi place foarte mult. Astăzi copiii te tachinează şi îţi spun cât de rău îţi stă.
Te gândeşti:__________________________________________________________
Te simţi:_____________________________________________________________
8. Cineva de la tine din clasă te cheamă să vă daţi împreună, sâmbătă, cu rolele, dar mama ta
vitregă nu îţi dă voie.
Te gândeşti:___________________________________________________________
Te simţi:______________________________________________________________
9. Câţiva copii din cartierul tău merg la picnic. Ei nu te invită şi pe tine.
Te gândeşti:____________________________________________________________
Te simţi:_______________________________________________________________
10. Fratele tău mai mic intră în camera ta cât timp eşti tu plecat şi îţi ia unul din jocurile de
calculator pentru a se juca el.
Te gândeşti:_____________________________________________________________
Te simţi:________________________________________________________________

FIŞA DE LUCRU
PARTEA l
Instrucţiuni: Citiţi şi discutaţi următoarele două situaţii, după care răspundeţi la întrebări
împreună cu partenerul vostru.
Sheniqua şi Shantel
Sheniqua şi Shantel stau la coadă pentru a-şi cumpăra de mâncare. Cele două fete din
faţa lor se tot întorc spre ele, după care încep să chicotească şi să şuşotească.
Să presupunem că tu eşti Sheniqua. Tu:
1 Le vezi pe cele două fete uitându-se la voi.
2 Le auzi cum chicotesc şi şuşotesc.
3 Te gândeşti: „Ele chicotesc şi şuşotesc despre noi, şi acest lucru este groaznic. Ele nu ar
trebui să râdă de noi."
4 Te simţi... furioasă.
Acum să presupunem că eşti Shantel. Tu:
1 Le vezi pe cele două fete uitându-se la voi.
2 Le auzi cum chicotesc şi şuşotesc.
3 Te gândeşti: „Ele chicotesc şi şuşotesc despre noi. Nu îmi place, dar nu trebuie să acord
atenţie acestui lucru."
4 Te simţi... puţin iritată.
Tyler şi Thomas
Tyler şi Thomas se joacă Nintendo. Fratele lor mai mare intră în cameră şi începe să ţipe
la ei, cerându-le să meargă să se spele pe mâini pentru masa de seară.
Să presupunem că tu eşti Tyler. Tu:
1 Îl vezi pe fratele tău intrând în cameră.
2 Îl auzi cum ţipă la tine.
3 Te gândeşti: „Nu are nici un drept să ţipe la noi. Este întotdeauna atât de rău. Nu suport
modul în care se comportă."
4 Te simţi... furios.
Acum să presupunem că eşti Thomas. Tu:
1 Îl vezi pe fratele tău intrând în cameră.
2 Îl auzi cum ţipă la tine.
3 Te gândeşti: „Nu îmi place când face aşa. Ţipă prea mult. Nu înţeleg de ce nu ne poate
ruga, pur şi simplu, în loc să ţipe să mergem să ne spălăm."
4 Te simţi... iritat.
PARTEA 2
Instrucţiuni: Gândiţi-vă la o situaţie (fiecare partener la câte una) în care aţi experienţiat emoţii
de furie sau de supărare. Scrieţi aceste situaţii dedesubt. Apoi, lucraţi împreună pentru a vedea
dacă vă puteţi schimba emoţiile gândind diferit. Folosiţi exemplele de la Partea l pentru a vă
ajuta.
Partener 1
Situaţia mea:__________________________________________________________________
Partener 2
Situaţia mea :_________________________________________________________________
De ce mă simt aşa?
În ciuda faptului că perioada copilăriei mijlocii a fost descrisă ca fiind una dintre cele mai
uşoare perioade de dezvoltare, mulţi copii trăiesc în situaţii familiale disfuncţionale. Aceşti copii
trebuie să se lupte nu numai cu experienţele şi stresorii normali din această perioadă. Mulţi copii
se luptă să facă faţă emoţiilor supărătoare care apar în conjuncţie cu aceste situaţii. Este
important să îi ajutăm să înveţe să identifice emoţiile, să le exprime, şi să facă faţă acestora într-
un mod eficient.
Obiective
1 Să identifice emoţiile supărătoare des experienţiate
2 Să înveţe modalităţi eficiente de a face faţă emoţiilor supărătoare
Materiale
3 Tablă de joc - De ce mă simt aşa? (Fişa de lucru 7) şi o Fişă cu situaţii - De ce mă simt
aşa? (Fişa de lucru 8) la fiecare patru copii
4 piesă de joc şi un bănuţ la fiecare doi copii
Procedură
1. Împărţiţi copiii în echipe de câte patru şi distribuiţi Tabla de joc - De ce mă simt aşa? (Fişa de
lucru 7) şi Fişa cu situaţii (Fişa de lucru 8). în interiorul fiecărei grupe de patru copii, daţi
fiecărei perechi de parteneri câte o piesă de joc şi un bănuţ.
2. Explicaţi procedura jocului: Ca şi echipă, copiii citesc prima situaţie, vorbesc despre modul în
care ei s-ar simţi, şi apoi selectează una dintre modalităţi pentru a face faţă situaţiei (sau vin
cu o idee proprie). Apoi, un membru din fiecare cuplu de câte doi aruncă cu banul pentru a
stabili câte spaţii pot partenerii lor să mute (cap = 2 spaţii, coadă = 1 spaţiu).
3. Puneţi-i pe copii să continue să se joace până când toate situaţiile au fost citite sau un set de
parteneri ajunge la capătul tablei de joc.
4. Pentru a continua activitatea, discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
îNTREBĂRI DE CONŢINUT
1. Ce emoţii aţi identificat cel mai des?
2. Au existat situaţii în care aţi fi putut avea mai mult de o singură emoţie? (Invitaţi-i să dea
exemple.)
3. A fost dificil să vă gândiţi la modul cum aţi face faţă acestor emoţii? Au fost unele situaţii mai
dificile decât altele? (Să dea exemple.)
1. Aţi avut voi sau cineva pe care cunoaşteţi unele dintre experienţele acestea? (Invitaţi-i să
povestească.)
2. Aţi experienţiat vreodată emoţii similare cu cele identificate în aceste situaţii?
3. Cum faceţi faţă voi, sau cineva cunoscut, situaţiilor de familie în care vă simţiţi nervoşi,
îngrijoraţi, sau ruşinaţi?
4. Credeţi că dacă v-aţi schimba gândurile, acest lucru v-ar ajuta şi în modul în care vă simţiţi?
De exemplu, dacă tatăl vostru trebuia să vă ia în week-end la el şi nu a mai venit, aţi putea să
vă simţiţi foarte trişti dacă vă gândiţi că tatăl vostru s-ar putea să nu vă iubească pentru că nu
a venit după voi. Dacă vă schimbaţi gândul cu „Doar pentru că nu a apărut nu înseamnă că nu
mă iubeşte," s-ar putea să nu mai fiţi la fel de trişti. (Invitaţi copiii să ofere exemple despre
modul în care ei ar putea folosi acest proces.)
Citiţi-le copiilor o poveste în care se ilustrează modalităţi pozitive de coping cu situaţiile
familiale nefavorabile.
TABLA DE JOC
Instrucţiuni: Ca şi grup, uitaţi-vă peste prima situaţie din Fişa cu situaţii — De ce mă simt aşa?
Discutaţi despre modul în care voi v-aţi simţi în această situaţie şi cum i-aţi face faţă, fie
selectând una dintre opţiunile oferite, fie venind cu propriile voastre soluţii. Un membru din
fiecare cuplu trebuie să arunce cu banul pentru a vedea câte spaţii poate muta partenerul (cap =
2 spaţii, coadă = l spaţiu). Continuaţi să jucaţi până când toate situaţiile au fost citite sau unul
dintre cupluri ajunge la capătul tablei de joc.
Start
FIŞA CU SITUAŢII - PAGINA 1
1. Părinţii tăi ţipă şi se ceartă din nou. Tu te simţi _________ şi tu

1 Stai în camera ta şi încerci să te concentrezi la altceva.
2 Intervii între ei şi îi implori să nu se mai certe.
3 îţi spui că este problema lor.
4 (Soluţia ta.) ______________________
2. Familia ta nu are mulţi bani, şi tu ai distribuit ziare ca să îţi poţi cumpăra propria ta bicicletă, în
sfârşit, ai proprii tăi bani pentru a-ţi cumpăra bicicleta pe care ţi-o doreşti. Bunica ta te va lua
de la şcoală ca să mergeţi la magazin, aşa că îţi iei banii cu tine la şcoală. Când te uiţi în
bancă la sfârşitul orelor, banii au dispărut. Te simţi __________ şi tu ...
1 O rogi pe diriginta ta să întrebe în clasă cine ţi-a luat banii.
2 Te prefaci că nu e mare lucru ce s-a întâmplat.
3 O abordezi pe persoana care consideri că i-a luat.
4 (Soluţia ta.) _________________________________________
3. În drumul tău spre casă de la şcoală ai de trecut pe lângă barul din apropiere. Vezi maşina
tatălui tău şi ştii precis că el se află înăuntru şi bea. Te simţi _______ şi tu ...
1 Intri pe uşă şi îl rogi să meargă cu tine acasă.
2 Pleci mai departe spre casă şi te preocupi de ceva ca să nu te mai gândeşti la lucrul
acesta.
3 Iţi spui că nu poţi să îl schimbi.
4 (Soluţia ta.) _________________________________________
4. Ţi-ai făcut o nouă prietenă la şcoală şi o inviţi să doarmă la tine. Când vine la tine fratele tău
nu vă lasă în pace. Părinţii tăi ţipă în continuu la tine să te joci cu el şi îţi spun că dacă nu te
joci, prietena ta trebuie să plece. Te simţi __________ şi tu ...
1 Îţi ceri scuze de la prietena ta că se întâmplă acest lucru.
2 Te prefaci că nu te deranjează nimic.
3 Vorbeşti cu prietena ta despre problema din familia ta.
4 (Soluţia ta.) _________________________________________
5. Părinţii tăi sunt divorţaţi. Nu îţi vezi mama foarte des, dar ea a promis să te ia de ziua ta să
mergeţi să mâncaţi în oraş. în ziua în care trebuie să vină, tu stai la fereastră şi o aştepţi, dar
ea nu apare. O suni, dar nu răspunde nimeni. Te simţi ____________ şi tu ...
1 Mergi în camera ta şi plângi.
2 Suni un prieten şi mergi afară să te joci astfel încât să te gândeşti la altceva.
3 Te gândeşti că mama ta te iubeşte chiar dacă nu se comportă ca şi cum te-ar iubi.
4 (Soluţia ta.) ___________________________________________
6. Tatăl tău tocmai a rămas fără serviciu, şi nu aveţi suficienţi bani pentru a cumpăra haine noi.
Mama ta a luat nişte haine de la un magazin de mâna a doua, şi câţiva copii de la şcoală te-au
necăjit legându-se de modul în care araţi. Te simţi ________ şi tu ...
1 Încerci să îi ignori.
2 Te legi de modul în care arată ei.
3 Îţi spui că araţi bine indiferent de ce ar spune ei.
4 (Soluţia ta.) ___________________________________________
FIŞA CU SITUAŢII - PAGINA 2
7. Mama ta s-a căsătorit, recent, şi v-aţi mutat în casa tatălui vitreg împreună cu cei doi fii ai lui.
L-ai prins pe unul dintre fii fumând în spatele casei, şi te-a ameninţat că te va bate dacă îi spui
tatălui său. Te simţi _________ şi tu ...
1 Îi spui mamei tale şi îi ceri să te ajute.
2 Te prefaci că nu ai văzut nimic.
3 Îi spui tatălui tău vitreg.
4 (Soluţia ta.) _________________________________________
8. Nu de mult a început şcoala şi diriginta îi întreabă pe elevi să povestească despre locurile în

care au fost în vacanţa de vară. Părinţii tăi nu şi-au permis să mergeţi într-o vacanţă aşa că
unicul loc în care ai fost a fost în parc. Te simţi _______ şi tu ...
1 Inventezi o poveste despre locul unde ai fost.
2 Spui adevărul.
3 Spui, pur şi simplu, că nu prea vrei să povesteşti despre asta.
4 (Soluţia ta.) ________________________________________
9. Ai uitat să îţi faci patul şi să îţi faci curat în cameră. Mama ta vitregă începe să ţipe la tine,
spunându-ţi că nu faci niciodată nimic cum trebuie şi că ea şi tatăl tău ar fi mai fericiţi dacă ai
merge să locuieşti cu mama ta. Te simţi _________ şi tu ...
1 Te înfurii pe ea şi îi spui că nu are dreptate.
2 Îi spui tatălui tău ceea ce ţi-a spus ea.
3 Faci, pur şi simplu, ceea ce îţi cere să faci.
4 (Soluţia ta.) _________________________________________
10. Fratele tău mai mare a fost prins furând o maşină şi conducând după ce băuse. El trebuie să
petreacă ceva timp la închisoare. Te simţi _________ şi tu ...
1 Mergi să îl vizitezi ori de câte ori poţi.
2 Te comporţi ca şi cum el nu ar face parte din familie.
3 Îţi spui că el este în continuare fratele tău şi că ţii încă la el chiar dacă comportamentul lui
a fost greşit..
4 (Soluţia ta.) _________________________________________
11. Mama ta are un nou prieten. El vine întotdeauna în camera ta şi vrea să te sărute de noapte
bună. Nu îl cunoşti prea bine, şi nu vine niciodată împreună cu mama ta. Te simţi _____ __ şi
tu...
1 Îi spui mamei tale ce se întâmplă.
2 Îi spui lui să te lase în pace.
3 Îl laşi, pur şi simplu, să te sărute.
4 (Soluţia ta.) ___________
12. Mama ta vine târziu de la serviciu, şi crezi că a băut. Te grăbeşti şi începi să pregăteşti cina
şi să ai grijă de sora ta pentru că nu vrei ca tatăl tău să se înfurie când ajunge acasă. Te simţi
_____________ şi tu...
1 O implori pe mama ta să înceteze să mai bea înainte ca tatăl tău să ajungă acasă.
2 Pregăteşti, pur şi simplu cina, şi te prefaci că totul este în regulă.
3 Admiţi că nu poţi să o opreşti pe mama ta să nu mai bea.
4 (Soluţia ta.) _______________________________________
Ridiculizat şi respins
La această vârstă copiii se implică din ce în ce mai mult în relaţiile cu colegii, dar odată
cu această implicare apare şi frica de a fi respins şi ridiculizat. Este important să îi ajutăm pe
copii să observe că mulţi alţi copii au aceleaşi temeri şi să observe modalităţi de a face faţă
acestor emoţii.
Obiectiv
1 Să înveţe modalităţi eficiente de a face faţă ridiculizării şi respingerii
Materiale
2 copie după Povestea - Ridiculizat şi respins (Fişa de lucru 9) pentru fiecare copil
3 Un creion şi o foaie de hârtie la fiecare copil (pentru Activitatea de Follow-up)
Procedură
1. Cereţi-le copiilor să ridice mâna dacă una dintre următoarele situaţii li s-au întâmplat lor:
1 Cineva a râs de modul în care arătaţi.
2 Cineva a râs de modul în care umblaţi, fugiţi, aruncaţi, sau prindeţi.
3 Cineva v-a spus că el sau ea nu vrea să vă fie niciodată prieten/ă.
4 Cineva v-a spus că el sau ea nu vă place.
5 Cineva v-a spus că sunteţi urâţi sau că mirosiţi urât.
2. Discutaţi cu copiii despre faptul că mulţi dintre ei au experienţiat ce înseamnă a fi respins sau
ridiculizat de către alţii. Cereţi-le copiilor să identifice cuvinte care descriu modul în care se
simt când acest lucru are loc.
3. Citiţi Povestea - Ridiculizat şi respins (Fişa de lucru 9), sau puneţi-i pe copii să citească
povestea pentru ei.
4. După ce povestea a fost citită, discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Cine s-a simţit ridiculizat şi respins în această poveste?
2. Ce a ajutat-o pe Măria atunci când a fost tratată în acest mod?
3. De ce credeţi că Carolina i-a spus acele lucruri Martei?
4. Ce părere aveţi despre modul în care Măria s-a comportat cu Marta? Dar despre modul în
care Carolina s-a comportat cu Marta?
1. S-a comportat vreodată cineva cu voi în modul în care Carolina s-a comportat cu Măria şi cu
Marta? Dacă da, cum v-aţi simţit?
2. V-aţi comportat vreodată cu cineva în felul în care Carolina s-a comportat cu Marta? Dacă da,
de ce credeţi că aţi făcut acest lucru, şi cum v-aţi simţit când aţi făcut acest lucru?
3. Dacă aţi fi ridiculizaţi sau respinşi, cum v-aţi controla emoţiile?
4. Credeţi că vreuna dintre ideile pe care Măria i le-a spus Martei ar funcţiona în cazul vostru?
Ce altceva aţi putea face pentru a vă controla emoţiile dacă aţi fi ridiculizaţi sau respinşi?
Cereţi-le copiilor să scrie un articol cu sfaturi pentru un aşa-zis ziar local, în care să
expună idei despre modul în care cineva poate să facă faţă situaţiilor dacă este ridiculizat şi
respins.
Ridiculizat şi respins
POVESTE
Maria, o fetiţă de clasa a V-a, îşi lua prânzul cu Marta, o fetiţă de clasa a IV-a. Ele
aproape că terminaseră când Carolina a ajuns la masa lor. „Maria de ce mănânci împreună cu
fraiera asta?" a întrebat ea, uitându-se la Marta. „Nu ştii că minte şi trişează? De ce vrei să stai
lângă ea când poţi avea prieteni mai buni? Pe lângă asta, este doar în clasa a IV-a. De ce îţi
petreci timpul cu copii mici?"
Maria era şocată că Carolina poate să spună aşa ceva. Ea i-a aruncat o privire Martei şi
a observat că are lacrimi în ochi. Maria nu ştia ce să facă sau ce să spună. Nu o ştia pe Marta
de mult timp, dar ea era partenera ei la cercurile de citire, care se ţineau chiar înainte de masa
de prânz, aşa că ele se obişnuiseră să meargă împreună în sala de mese după oră. Maria nu o
văzuse niciodată pe Marta trişând, şi nu avea nici un motiv pentru care să creadă că ea minte.
Nu ştia de ce Carolina ar spune acele lucruri despre ea.
Cu toate acestea, Maria ştia cum este să fi în situaţia în care era acum Marta. Anul trecut
i se întâmplase şi ei ceva similar. Maria nu greşise cu nimic, din câte îşi amintea ea, dar dintr-o
dată unul dintre colegii ei de clasă a început să o strige cu diferite nume şi i-a spus că nu are
voie să meargă, după ore, la întâlnirile din căsuţa din copac din cartier. Când Maria i-a spus
mamei ei acest lucru, mama ei i-a spus că lucrurile acestea se întâmplă câteodată în clasele a
IV-a, a V-a şi a Vl-a pentru că nimeni nu se gândeşte la modul în care cealaltă persoană s-ar
putea simţi înainte de a spune diferite lucruri. Ea i-a explicat lui Maria că, uneori, la această
vârstă copiii devin geloşi unii pe alţii, ceea ce înseamnă că probabil le este frică că cineva este
mai popular decât ei sau are haine mai frumoase sau este mai deştept sau mai mult plăcut de
învăţătoare. Aşa că pentru a se simţi mai bine, ei încearcă să rănească pe altcineva prin a-i
respinge sau prin a-i ridiculiza. Mama Măriei i-a spus că doar pentru că cineva îţi face acest
lucru nu înseamnă că şi tu trebuie să îi faci la fel şi că trebuie să te opreşti şi să te întrebi dacă
ceea ce spun oamenii despre tine este adevărat. Dacă nu este, atunci trebuie să ţii minte „beţele
şi pietrele îţi pot rupe oasele, dar cuvintele nu te pot răni niciodată - decât dacă le laşi tu să facă
acest lucru."
Maria a înţeles ceea ce i-a spus mama ei, dar se simţea în continuare tristă. Ea nu
înţelegea de ce i-ar face cineva aşa ceva, pentru că ea nu încercase să se dea mare sau să
iasă în evidenţă. Ea nu spusese lucruri urâte despre oameni, aşa că nu înţelegea de ce i-ar face
ei acest lucru. Maria era atât de tristă şi confuză în legătură cu acest lucru încât a mers să
vorbească cu consilierul şcolar. Consiliera a ascultat ceea ce i s-a întâmplat şi i-a cerut lui Maria
să îşi întindă o mână pe masă. Consiliera i-a cerut lui Maria să ridice, pe rând, câte un deget şi
să identifice ceva ce îi place (sau ceea ce altora le place la ea). După ce a menţionat cinci
lucruri, consiliera a pus-o să îşi strângă pumnul şi să îl ţină în faţa ei. Ea i-a explicat lui Maria că
acestea sunt calităţile ei pozitive şi că nimeni nu i le poate lua. Indiferent cât de mulţi copii ar fi
ridiculizat-o sau respins-o, acest lucru nu i-ar lua calităţile ei pozitive. Ea i-a sugerat Măriei că
data viitoare când i s-ar mai fi întâmplat acest lucru, ea să îşi amintească lista şi să îşi ridice
pumnul pentru a-şi aminti că are calităţi pozitive, chiar dacă unii oameni nu cred lucrul acesta.
Consiliera i-a mai explicat şi faptul că, de multe ori, copiii de vârsta ei sunt foarte nemiloşi, şi cu
toate că s-ar putea să nu îi putem controla, am înrăutăţi doar situaţia dacă le-am face şi lor
acelaşi lucru. Ea i-a spus Măriei că probabil, în timp, situaţia se va rezolva de la sine dar dacă
avea să continue, atunci va trebui să se facă ceva mai mult decât atât. Consiliera a întrebat-o pe
Maria ce anume crede că ar putea face între timp pentru a nu se mai simţi atât de tristă. Maria i-
a spus că se va gândi la toţi oamenii care i-au spus că o plac şi i-au spus lucruri frumoase în loc
să se gândească la cei care sunt răi cu ea.
Aşa că, în timp ce Maria stătea cu noua ei prietenă, şi-a amintit cum a fost pentru ea
anul trecut. I-a spus lui Marta ceea ce consiliera i-a spus ei, gândindu-se că acest lucru ar ajuta-
o pe Marta. I-a mai spus lui Marta că cu cât se va gândi mai mult la acest lucru cu atât mai
nefericită va fi, aşa că i-a sugerat să meargă în pauză şi să găsească ceva ce să facă împreună.
Dacă celelalte fete nu doreau să se joace cu ele, păcat. Ele îşi vor găsi ceva de tăcut şi nu vor
sta şi vor fi nefericite din această cauză.
Este nevoie de cooperare
Odată ce copii devin mai prietenoşi, ei pot să facă diferite activităţi la cluburi, pot să
participe la sporturi de echipă, sau să meargă în tabere. Ca şi rezultat, nevoia lor de a-şi
dezvolta comportamente de cooperare creşte. Oferirea unor instrucţiuni specifice referitoare la
rolurile pe care copiii le au atunci când aparţin unui grup le poate facilita dezvoltarea socială.
Obiective
1 Să identifice comportamente de cooperare
2 Să practice comportamente de cooperare
Materiale
1 Trei mingi de Ping-Pong şi o găleată mică sau un recipient din plastic pentru fiecare
echipă formată din 5-6 copii
2 lingură pentru fiecare membru al echipei
3 bandă adezivă lungă întinsă dintr-un capăt al clasei până la celălalt capăt
Procedură
1. Stabiliţi echipe formate din câte 5-6 membrii şi distribuiţi câte trei mingi de Ping-Pong şi o
găleată mică sau un recipient din plastic la fiecare echipă. Daţi fiecărui membru al echipei câte
o lingură.
2. Instruiţi fiecare echipă că sarcina lor este de a muta cele trei mingi de Ping-Pong (câte o
minge pe rând) pe care le are fiecare echipă în găleata ce se află în capătul clasei. Pentru a
face acest lucru, fiecare jucător trebuie să îşi pună o mână la spate şi să paseze mingea pe
lingura următorului membru al echipei. Dacă mingea este scăpată, membrii echipei trebuie să
discute ce să facă şi să lucreze împreună pentru a pune mingea înapoi pe lingură. Pentru a
pune mingea pe lingură, ei trebuie să îşi folosească lingurile şi doar câte o mână a fiecărui
copil. Membrii echipei vor continua să dea mai departe mingea până ajunge la ultimul membru
al echipei, care se lasă pe genunchi, apoi aruncă mingea de pe lingură în găleată.
Discuţii
1. Cum aţi cooperat împreună cu membrii echipei voastre în scopul de a muta mingile de Ping-
Pong în găleţi?
2. Au existat exemple de comportament necooperativ? Dacă da, cum credeţi că a afectat acest
lucru întregul proces?
3. Care sunt alte exemple de comportamente cooperative pe care nu le-aţi folosit în această
activitate, dar care v-ar fi de folos în viitoarele activităţi?
1. Credeţi că sunteţi, în general, persoane care cooperează bine?
2. Ce comportamente de cooperare folosiţi cel mai des?
3. Aţi fost în situaţii în care alţi copii nu au fost cooperativi? Dacă da, cum v-aţi simţit? Vă place
să lucraţi sau să vă jucaţi cu oameni care nu cooperează?
4. Ce anume v-ar plăcea să continuaţi să faceţi (sau să schimbaţi) referitor la comportamentul
vostru cooperativ?
Îndemnaţi-i pe copii să inventeze jocuri în care ar avea nevoie să coopereze pentru a
putea îndeplini o sarcină. Acordaţi-le timp pentru a-şi prezenta jocurile în faţa clasei şi pentru a-i
implica pe alţii în procesul de cooperare.
Certuri cu prieteni
În ultima parte a copilăriei mijlocii, copiii au un repertoriu mai larg de abilităţi sociale, în
ciuda acestui fapt, copiii continuă să îi excludă pe alţii şi pot fi nemiloşi în tachinarea altora.
Conflictele apar rapid deoarece există mai multă presiune din partea colegilor de a se angaja în
activităţi necorespunzătoare, şi nevoia copiilor de a se remarca poate duce, adesea, la o
competiţie nesănătoasă. Certurile cu prietenii sunt obişnuite şi reprezintă o sursă majoră de
frustrare.
Obiectiv
1 Să înveţe abilităţi eficiente de management al conflictului
Materiale
2 Tablă de scris
3 copie a Roţii rezolvării de probleme - Certuri cu prieteni (Fişa de lucru 10) şi un creion
pentru fiecare copil
4 Un set de Cartonaşe cu conflicte - Certuri cu prieteni (Fişa de lucru 11) pentru fiecare
grup format din trei copii
Procedură
1. Introduceţi lecţia cerându-le copiilor să se gândească la ultima discuţie aprinsă, conflict, sau
ceartă pe care au avut-o cu un prieten. Fără a da numele altora, invitaţi-i să poarte o discuţie
despre tipurile de conflicte şi modul în care copiii le rezolvă.
2. împărţiţi copiii în grupe de câte trei. Distribuiţi fiecărui copil Roata rezolvării de probleme -
Certuri cu prieteni (Fişa de lucru 10) şi fiecărui grup un set de Cartonaşe cu conflicte - Certuri
cu prieteni (Fişa de lucru 11). Instruiţi-i pe copii să extragă pe rând câte un cartonaş cu
conflicte şi să îl citească cu voce tare. Ca şi grup, ei trebuie să genereze idei despre
modalităţile de a face faţă unui conflict. Copilul care a extras cartonaşul completează „spiţele,"
de pe propria sa fişă cu Roata conflictelor, cu alternativele discutate. Apoi, puneţi-i pe copii să
identifice aspectele pozitive şi negative a fiecărei alternative. Copilul care a extras cartonaşul
pune un asterix (*) în dreptul alternativei pe care el sau ea o consideră a fi cea mai bună
pentru a face faţă conflictului.
3. Continuaţi procedura, urmând ca un alt copil să extragă un cartonaş cu conflict, apoi discutaţi
opţiunile cu clasa, completaţi spiţele roţii, şi alegeţi cea mai bună alternativă după ce aţi luat în
considerare aspectele pozitive şi negative ale fiecăreia.
Discuţii
1. Au existat conflicte pentru care v-a fost mai greu să identificaţi alternative decât pentru altele?
(Invitaţi-i să povestească despre situaţii specifice.)
2. Ca şi grup, aţi putut să identificaţi ceea ce voi aţi considerat a fi alternative bune? (Cereţi
exemple şi notaţi-le pe tablă. Pe parcurs ce sunt menţionate alternativele, cereţi-le copiilor să
le evalueze ca fiind modalităţi bune, acceptabile, sau proaste de a rezolva un conflict.)
3. Ce credeţi că îi împiedică pe unii copii în a selecta modalităţi mai bune de a-şi rezolva
conflictele pe care le au?
1. Atunci când aveţi conflicte cu prietenii, folosiţi unele din alternativele pe care le-aţi identificat?
(Invitaţi copiii să ofere exemple.)
2. Atunci când vă certaţi cu prietenii, din ce cauză vă certaţi, de obicei? Cum vă simţiţi atunci
când vă certaţi?
3. Care sunt unele lucruri pe care vi le puteţi spune vouă sau pe care le puteţi face pentru a
evita certurile cu prietenii?
Invitaţi-i pe copii să selecteze trei dintre strategiile identificate în această lecţie pentru a le
încerca atunci când au conflicte cu prietenii. Sugeraţi-le să scrie un raport scurt în care să
descrie succesul sau eşecul acestor strategii.
Certuri cu prieteni
ROATA REZOLVĂRII DE PROBLEME
Instrucţiuni: Extrageţi, pe rând, câte un Cartonaş cu conflicte - Certuri cu prietenii, citiţi-l cu voce
tare, şi generaţi idei împreună cu ceilalţi membrii ai grupului despre modalităţi de a controla
conflictul. Persoana care extrage cartonaşul completează „spiţele", din propria fişă cu Roata
conflictului, cu ideile pe care membrii grupului le identifică, discută aspectele pozitive şi negative
ale fiecărei idei, după car e pune un asterix (*) lângă fiecare idee pe care el sau ea o consideră
cea mai potrivită.
Certuri cu prieteni
CARTONAŞE CU CONFLICTE
Instrucţiuni pentru lider: Decupaţi separat; daţi câte un set de cartonaşe fiecărui grup format din
trei copii.
Un bun prieten de-al tău te ignoră în Unul din colegii cu care rezolvi o problemă
pauza de masă. de matematică te face prost.
Cineva îl place pe băiatul de care ţie îţi Prietena ta îţi spune că nu vrea să se
place. (Pentru băieţi: Cineva o place pe joace cu tine după ore.
fata de care ţie îţi place.)
Un coleg de clasă spune lucruri urâte Două prietene dau o petrecere, şi ele invită
despre mama ta. pe toată lumea din clasă cu excepţia ta.
Doi dintre prietenii tăi şuşotesc şi se uită Te cerţi cu prietenul tău cu privire la
la tine. regulile unui joc.
Copilul care stă în spatele tău loveşte Prietenul tău şi cu tine nu puteţi cădea de
întruna, cu piciorul, în scaunul tău. acord asupra locului unde să vă daţi cu
bicicletele.
Copiii cu care te joci cu mingea te face (Inventaţi voi un conflict.)

trişor.
A nu acorda atenţie tachinărilor
Pe parcursul acestei perioade de dezvoltare, când relaţiile de prietenie sunt atât de
importante, nu este neobişnuit ca copiii să se simtă devastaţi atunci când sunt excluşi, tachinaţi,
sau când sunt evaluaţi negativ. Şi datorită faptului că ei încă mai au o gândire concretă, ei nu
observă prompt că există modalităţi alternative de a gândi, simţi, şi de a se comporta în aceste
situaţii. A dobândi o perspectivă mai largă este un aspect important în dezvoltarea socială a
copiilor.
Obiective
1 Să identifice comportamente personale care pot duce la excludere, tachinare, sau
evaluări negative
2 Să identifice o varietate de modalităţi de a gândi, simţi, şi comporta atunci când sunt
excluşi, tachinaţi, sau evaluaţi negativ
3 Să recunoască că modul în care cineva îşi controlează gândirea afectează modul în care
acea persoană simte şi se comportă în situaţiile de conflict
Materiale
4 copie a Fişei - A nu acorda atenţie tachinărilor (Fişa de lucru 12) pentru fiecare
parteneriat
5 Hârtie şi un creion pentru fiecare copil
Procedură
1. Introduceţi această lecţie cerând copiilor să îşi scoată o foaie de hârtie şi un creion şi să
identifice următoarele:
2 O situaţie în care au fost excluşi, tachinaţi, sau evaluaţi negativ de către colegi
3 Modul în care s-au simţiţi în legătură cu această situaţie
4 Modul în care au făcut faţă situaţiei
5 Dacă s-au comportat într-un mod care ar fi putut să îi influenţeze pe ceilalţi să
reacţioneze în acel mod faţă de ei (i-a strigat ei în diferite feluri, mai întâi, i-a tachinat, şi
aşa mai departe)
2. Discutaţi pe baza mai multor exemple pe care copiii le-au identificat, incluzând emoţii şi ce au
făcut copiii în acele situaţii. Vorbiţi, apoi despre comportamentele care ar putea să influenţeze
reacţiile celorlalţi. De exemplu, dacă ei strigă pe cineva cu diferite nume, nu ar trebui să fie
foarte surprinşi dacă cineva le face şi lor acelaşi lucru, încurajaţi o discuţie cu privire la ceea
ce copiii pot şi ceea ce nu pot controla în relaţiile cu ceilalţi: Ei îşi pot controla propriul
comportament (astfel că ei nu trebuie să iniţieze nimic sau nici măcar să răspundă la ceea ce
alţii fac sau spun), dar ei nu pot controla ceea ce alţii aleg să facă.
3. Cereţi-le copiilor să îşi găsească un partener şi daţi fiecărui parteneriat o Fişă - A nu acorda
atenţie tachinărilor (Fişa de lucru 12). Cereţi partenerilor să citească aceste situaţii şi să
identifice răspunsuri
4. Discutaţi răspunsurile date la fişa de lucru identificând înainte orice comportament
„declanşator" care ar fi putut cauza reacţia. Apoi, discutaţi dacă copiii au controlul propriilor lor
comportamente şi dacă trebuie să răspundă la comportamentele declanşatoare ale altora.
Utilizaţi următoarea explicaţie ca şi o modalitate de a ilustra modul în care copiii îşi pot
controla propriul comportament, chiar dacă ei nu pot controla ceea ce alţii spun sau fac:
Ori de câte ori cineva face ceva care vă enervează sau vă irită şi supără, puteţi face
alegeri. Puteţi reacţiona, comportament care de obicei declanşează o altă reacţie de la
acea persoană, sau puteţi să îi faceţi faţă pe cont propriu. De exemplu, să presupunem
că cineva vine la voi şi vă pune o poreclă. V-aţi putea spune în gând: „Sunt eu ceea ce ei
spun că sunt? Şi chiar dacă sunt înseamnă acest lucru că nu sunt bun de nimic? La ce
mă ajută dacă mă supăr? La ce mă ajută să îl/o lovesc? Care sunt celelate opţiuni pe
care le am?" Gândind lucrurile în acest mod veţi vedea că nu trebuie să fiţi supăraţi. Asta
nu înseamnă că trebuie să vă placă atunci când oamenii vă tachinează, vă evaluează
negativ, sau vă exclud. Dar, nu trebuie să reacţionaţi în moduri care ar putea înrăutăţi
situaţia.
5. Cereţi-le partenerilor, să facă din nou trimitere la Fişa - A nu acorda atenţie tachinărilor.
Puneţi-i să aleagă două exemple şi să identifice ce şi-ar fi putut spune copii pentru a nu fi atât
de supăraţi de ceva ce altcineva a spus sau a făcut. Acordaţi-le partenerilor timp pentru a
prezenta în faţa întregii clase.
Discuţii
1. Credeţi că puteţi controla, de obicei, modul în care ceilalţi se comportă cu voi? Există situaţii
în care comportamentul vostru îi poate influenţa pe alţii să se comporte în felul în care ei se
comportă? Dacă da, aveţi control asupra a ceea ce faceţi?
2. Trebuie să credeţi ceea ce alţii pot spune despre voi atunci când vă tachinează sau vă
evaluează negativ?
1. Vă supăraţi sau enervaţi dacă cineva vă evaluează negativ, vă tachinează, sau vă exclude?
2. Cum credeţi că v-ar ajuta auto-dialogul pentru a face faţă unor situaţii de acest gen?
3. Există ceva la comportamentul vostru care trebuie schimbat astfel încât să existe posibilităţi
mai mici pentru a declanşa o reacţie din partea altora? Dacă da, care este acest
comportament, şi cum îl veţi schimba?
Împărţiţi elevii în grupuri mici şi puneţi-i să inventeze scenete pentru a ilustra problemele
tratate în această lecţie.
A nu acorda atenţie tachinărilor
FIŞA DE LUCRU
Instrucţiuni: Citiţi fiecare situaţie. Discutaţi-le împreună cu partenerul vostru, după care
completaţi spaţiile libere.
SITUAŢIA 1
Tanya stă de una singură pe terenul de joacă. Două fete trec pe lângă ea şi îi spun, într-
un mod obraznic, că ele nu o vor în apropierea lor pentru că este săracă şi pentru că tatăl ei
bea.
Întrebări
1. A făcut Tanya ceva care le-ar fi putut influenţa pe cele două fete să se comporte
astfel?_________ Dacă da, ce a făcut ea? _________________________________________
2. Poate Tanya să controleze ceea ce îi spun aceste fete?_________________________Dacă
da, cum?__________________________________________________________________
3. Poate Tanya să îşi controleze modul în care reacţionează faţă de aceste fete?________Dacă
da, cum?__________________________________
SITUAŢIA 2
Kareem şi-a terminat lucrarea la matematică, iar profesoara i-a spus că a rezolvat bine
problemele. Colega lui de bancă încă mai scria la lucrarea ei. Kareem s-a întors în banca lui şi i-
a spus, „Ha, ha, am terminat înaintea ta, şi le-am făcut şi bine." Colega lui de bancă i-a spus,
„Mare lucru. Data trecută ai luat o notă mică, aşa că nu eşti atât de deştept precum crezi."
Întrebări
1. A făcut Kareem ceva care ar fi putut să o influenţeze pe colega lui să reacţioneze
astfel?_________ Dacă da, ce anume a făcut el?
___________________________________________________________
2. Poate colega lui Kareem să controleze ceea ce Kareem îi
spune?___________________________ Dacă da,
cum?__________________________________________________________________
3. Poate Kareem să controleze ceea ce el face?
________________________________________ Dacă da,
cum?__________________________________________________________________
SITUAŢIA 3
Philip se uita la televizor, iar fratele său mai mare a venit şi a început să se lege de el.
Philip şi-a pierdut răbdarea şi i-a tras un pumn fratelui său.
Întrebări
1. A făcut fratele lui Philip ceva care l-ar fi putut influenţa pe Philip să se comporte
astfel?______________
Dacă da, ce anume a făcut?_____________________________________________________
2. Poate Philip să controleze ceea ce face fratele
său?_____________________________________ Dacă da, cum?______________________
3. Poate Philip să controleze ceea ce el face?__________________________________Dacă
da, cum?__________________________________________________________________
SITUAŢIA 4
Shiron aştepta la rând să bea apă de la ţâşnitoare, când Mart a venit şi l-a împins din
calea lui, spunând că oamenii proşti trebuie să stea la capătul rândului.
Întrebări
1. A făcut Shiron ceva care l-ar fi putut influenţa pe Mart să se comporte
astfel?________________
Dacă da, ce anume a
făcut?______________________________________________________________
2. Poate Shiron să controleze ceea ce face
Mart?________________________________________ Dacă da,
cum?__________________________________________________________________
3. Poate Shiron să controleze ceea ce face
el?__________________________________________ Dacă da,
cum?__________________________________________________________________
Din punctul lor de vedere
Deşi, la această vârstă copiii sunt mai puţin egocentrici decât înainte şi au, în mare parte,
capacitatea să vadă lumea dintr-o altă perspectivă, adesea, ei nu reuşesc să aplice aceste
deprinderi în mod consistent. Ca şi rezultat, neânţelegerile cu părinţii, profesorii şi cu colegii nu
sunt ieşite din comun. Consolidarea deprinderilor pentru perspectivele viitoare poate spori
relaţiile interpersonale.
Obiectiv
1 Să îşi dezvolte abilităţi de a vedea lucrurile dintr-o altă perspectivă
Materiale
2 O copie a Fişei - Din punctul lor de vedere (Fişa de lucru 13) şi un creion pentru fiecare
copil
3 O pereche de ochelari de vedere vechi, împreună cu două perechi de forme care pot fi
aplicate peste lentile, construite din hârtie, o pereche de culoare galbenă şi o pereche de
culoare albastră
Procedură
1. Introduceţi lecţia solicitând doi voluntari. Instruiţi-i, în particular, pe aceşti voluntari că
dumneavoastră veţi citi un scurt scenariu. După ce terminaţi de citit îi veţi da unuia dintre ei
perechea de ochelari (cu lentile galbene). Acel voluntar va vorbi, cu el însuşi, cu voce tare - ca
şi cum totul în legătură cu situaţia este minunat - lucrurile vor fi bine, nimic nu va reprezenta o
problemă, şi aşa mai departe. Daţi un exemplu: Dacă în scenariu se spune că mâine va fi un
test greu la şcoală, copilul cu lentile galbene va spune, „Sunt sigur că mă voi descurca. Este
probabil un test uşor. Chiar dacă nu mă descurc bine, nu îmi voi face griji din această cauză,
iar lucrurile vor fi, pur şi simplu, minunate." Apoi, explicaţi faptul că după ce primul voluntar şi-
a exprimat părerea, veţi citi acelaşi scenariu încă o dată. De data aceasta îi veţi da ochelarii
(cu lentile albastre) celui deal doilea voluntar. Monologul acestui voluntar va fi mohorât, trist,
teribil, nefavorabil, şi aşa mai departe: „Voi cădea testul pentru că sunt atât de prost. Nimic din
ceea ce fac nu iese vreodată bine. Totul este, pur şi simplu, groaznic."
2. Explicaţi-le celorlalţi copii că dumneavoastră veţi citi o situaţie la care cei doi voluntari vor
reacţiona într-un fel. Copiii trebuie să asculte cu atenţie pentru a vedea modul în care
perspectiva se schimbă, în funcţie de culoarea lentilelor ochelarilor pe care voluntarii îi poartă.
3. Citiţi următorul scenariu voluntarului 1, care va purta ochelarii cu lentilele galbene:
Mama mea pleacă din oraş, şi pe mine mă duce să stau cu mătuşa mea. Mătuşa mea nu
are copii de vârsta mea, şi trăieşte la ţară. Voi sta acolo timp de trei zile cu verişorii mei
care sunt bebeluşi.
După ce Voluntarul 1 răspunde cu monologul său, aplicaţi lentilele albastre pe ochelari şi
înmânaţi-i Voluntarului 2, care va răspunde dintr-o perspectivă opusă.
4. După această demonstraţie, discutaţi diferenţa dintre cele două puncte de vedere şi
introduceţi ideea de adoptare a unei perspective, sau de a vedea ceva din punctul de vedere
al altcuiva, în exemplu, doi oameni au „văzut" aceeaşi situaţie în moduri foarte diferite,
întrebaţi-i pe copii dacă ei cred că acest lucru se întâmplă vreodată în rândul oamenilor şi
cereţi să vi se dea câteva exemple. De exemplu, voi consideraţi că aveţi voie să staţi treji
până seara târziu deoarece mâine este sâmbătă, dar părinţii voştri sunt de părere că ar trebui
să mergeţi la culcare la ora voastră obişnuită pentru a nu fi morocănoşi a doua zi.
5. Distribuiţi fiecărui copil o copie a Fişei - Din punctul lor de vedere (Fişa de lucru 13). Cereţi
fiecărui copil să îşi găsească un partener şi să lucreze împreună pentru a identifica cele două
perspective diferite.
6. După ce partenerii au terminat de făcut acest lucru, acordaţi câteva minute pentru a-şi
împărtăşi răspunsurile cu restul clasei, după care discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi
de Personalizare.
Discuţii
1. Ce înseamnă a privi dintr-o altă perspectiva sau a lua în considerare un alt punct de vedere?
2. De ce credeţi că uneori oamenii au perspective sau puncte de vedere diferite cu privire la
aceeaşi situaţie? (Accentuaţi ideea că modul în care oamenii gândesc despre o situaţie
determină perspectiva pe care ei o adoptă.)
3. Aţi întâmpinat dificultăţi în a identifica puncte de vedere diferite în timp ce voi împreună cu
partenerii voştri aţi completat fişa de lucru?
4. Cum consideraţi că s-ar îmbunătăţi relaţia voastră cu ceilalţi dacă aţi fi mult mai capabili de a
vedea perspectivele lor?
1. Aţi avut vreodată probleme în a vă înţelege cu cineva din cauza faptului că amândoi aţi avut
perspective foarte diferite cu privire la aceeaşi situaţie? Dacă da, cum aţi rezolvat problema?
2. Cum credeţi că veţi aplica ceea ce voi aţi învăţat în această lecţie în interacţiunile cu prietenii
voştri? Cu părinţii? Cu profesorii?
Cereţi-le copiilor să îşi selecteze emisiunea de televiziune preferată pe care să o
vizioneze, încurajaţi-i să încerce să vadă dacă pot identifica diferite perspective ale personajelor
implicate.
Din punctul lor de vedere
FIŞA DE LUCRU
Instrucţiuni: Citiţi fiecare situaţie de mai jos împreună cu partenerul vostru, după care decideţi de
care punct de vedere vă ocupaţi fiecare dintre voi. Fiecare partener scrie ceea ce el sau ea
crede că este punctul de vedere al acelei persoane. După ce aţi terminat amândoi de scris,
discutaţi punctele voastre de vedere.
1. Sara are dificultăţi la matematică. Tatăl ei vrea să o ducă la meditaţii, dar lui Sara nu îi
surâde această idee.
Punctul de vedere al lui
Sara:__________________________________________________________
____________________________________________________________________________
_______
Punctul de vedere al tatălui ei:
:________________________________________________________
____________________________________________________________________________
_______
2. Allison şi cu Emily se ceartă pentru că Allison nu a stat lângă Emily la întrunirea de la şcoală.
Punctul de vedere al lui Allison:
:_______________________________________________________
____________________________________________________________________________
_______
Punctul de vedere al lui Emily:
:_________________________________________________________
____________________________________________________________________________
_______
3. Părinţii lui Damian i-a dat voie fratelui său, care este cu un an mai mare, să facă mai multe
lucruri decât are el voie.
Punctul de vedere al lui Damian:
:_______________________________________________________
____________________________________________________________________________
_______
Punctul de vedere al părinţilor lui:
:______________________________________________________
____________________________________________________________________________
_______
4. Nick şi cu partenerul său din tabără nu se înţeleg în privinţa faptului care dintre ei ar trebui
să doarmă în cortul cel mai mare.
Punctul de vedere al lui Nick:
:_______________________________________________________
____________________________________________________________________________
_______
Punctul de vedere al partenerului lui:
:___________________________________________________
____________________________________________________________________________
_______
5. Amber are test la ştiinţe mâine. Ea vrea să meargă să se dea cu rolele în seara aceasta, dar
părinţii ei sunt de părere că ea ar trebui să stea acasă şi să înveţe.
Punctul de vedere al lui Amber:
:_______________________________________________________
____________________________________________________________________________
_______
Punctul de vedere al părinţilor ei:
:______________________________________________________
____________________________________________________________________________
_______
6. Tatăl lui Gabriel nu vrea ca el să meargă cu bicicleta până la terenul de hochei de-a lungul
unei străzi aglomerate. Gabriel nu înţelege de ce nu poate face acest lucru.
Punctul de vedere al lui Gabriel:
:_______________________________________________________
____________________________________________________________________________
_______
Punctul de vedere al tatălui lui:
:_______________________________________________________
____________________________________________________________________________
_______
Este vorba de alegere
Odată ce ajung la sfârşitul copilăriei mijlocii, copiii au ocazii tot mai frecvente de a face
alegeri. A înţelege cum să identifice şi să aprecieze importanţa opţiunilor este o abilitate
cognitivă care îi va pregăti să facă faţă problemelor şi mai complexe.
Obiective
1 Să înveţe să identifice opţiunile
2 Să înveţe să aprecieze nivelul de importanţă al opţiunilor
Materiale
3 O foaie mare de hârtie albă şi un creion pentru fiecare copil
4 O cutie de lipici, o pereche de foarfece, şi mai multe reviste vechi pentru fiecare pereche
de copii
5 Hârtie şi creioane colorate pentru fiecare copil (pentru Activitatea de Follow-up)
Procedură
1. Introduceţi această lecţie, cerându-le elevilor să definească cuvântul opţiune. Indicaţi faptul că
le veţi cere să se gândească la anumite aspecte ale opţiunilor. Dacă ei sunt puternic de acord
cu ceea ce dumneavoastră afirmaţi, ei trebuie să ridice, sus de tot, o mână. Dacă ei sunt
parţial de acord cu ceea ce afirmaţi, trebuie să ridice mâna la jumătate, iar dacă ei nu sunt de
acord cu ceea ce afirmaţi, ei trebuie să lase mâna jos.
2 Toată lumea are opţiuni.
3 Noi luăm multe decizii zi de zi.
4 Cu cât eşti mai mare, cu atât mai multe opţiuni ai.
5 A face alegeri poate fi dificil.
Unele alegeri sunt mai importante ca altele.
2. Pasul următor, cereţi fiecărui elev să îşi găsească câte un partener. Distribuiţi o foaie de
hârtie mare şi un creion la fiecare copil. Daţi câte o cutie de lipici, o pereche de foarfece, şi
mai multe reviste vechi la fiecare pereche de copii.
3. Cereţi partenerilor să frunzărească prin revistele lor şi să decupeze patru imagini care par mai
atractive sau care îi interesează pe ei. Cereţi fiecărui copil să lipească două dintre aceste
imagini pe foaia de hârtie. Apoi, ca şi parteneri, puneţi-i să discute referitor la ce opţiuni sunt
asociate cu fiecare imagine şi notaţi cel puţin trei opţiuni făcute pe fiecare imagine. (De
exemplu, ei ar putea să decupeze poza cuiva care bea lapte. Exemple de opţiuni pot fi: dacă
să bei sau nu lapte, cât de des să îl bei, de la ce companie să bei lapte, şi dacă ar trebui să fie
degresat, cu 2 % grăsime, sau lapte integral.)
4. După ce au terminat de scris opţiunile lor, cereţi fiecărui cuplu să se alăture unui alt cuplu
pentru a discuta despre imaginile lor şi despre opţiunile prezentate.
5. După ce au povestit despre opţiunile lor, rugaţi copiii să rămână în grupurile lor de câte patru
şi să se uite peste toate opţiunile lor. Acum, ei ar trebui să încerce să îşi aranjeze, într-o
ordine, opţiunile reprezentate în imagini de la cele mai importante la cele mai puţin importante.
Pentru a face acest lucru, ei vor trebui să discute astfel de factori precum cum îi afectează
decizia luată de ei în prezent şi în viitor, valoarea corespunzătoare pe care ei o acordă acelei
decizii, şi dacă decizia va avea, în general, un impact major sau minor asupra vieţii lor.
Acordaţi 10-15 minute pentru această gradare.
Discuţii
1. A fost dificil să vă gândiţi la deciziile asociate cu fiecare imagine? Au fost unele poze mai
dificile decât altele? Dacă da, ce credeţi că le-a făcut să fie mai dificile?
2. Vă gândiţi, de obicei, la toate alegerile pe care le faceţi ca fiind asociate cu ceva anume?
Dacă nu, vedeţi vreun avantaj în a face acest lucru? (Invitaţi-i să împărtăşească.)
3. Ce anume aţi experienţiat în timp ce aţi încercat să stabiliţi o ordine pentru opţiunile voastre?
Ce factori aţi luat în considerare în timp ce aţi realizat această ordine? (Acordaţi copiilor timp
pentru a oferi exemple despre modul în care ei şi-au aranjat opţiunile şi despre modul în care
ei au făcut aceste decizii.)
1. Atunci când faceţi o alegere, vă gândiţi cu atenţie la toţi factorii implicaţi, sau faceţi propria
alegere rapid fără a lua în considerare toate aspectele? Care dintre metode credeţi că este
cea mai bună?
2. După părerea voastră, există unele lucruri asupra cărora vă puteţi decide repede şi altele care
necesită mai multă prudenţă? (Invitaţi-i să ofere exemple.)
3. Credeţi că, data viitoare când veţi avea de făcut o alegere, veţi face ceva diferit bazându-vă
pe ceea ce aţi învăţat în această lecţie? Dacă da, ce?
Cereţi-le copiilor să scrie cuvântul OPŢIUNE în partea stângă din josul paginii. Lângă
fiecare literă puneţi-i să deseneze o imagine sau să scrie un cuvânt asociat cu luarea de decizie
şi care începe cu acea literă.
Are vreun sens?
În ciuda capacităţii lor de a folosi abilităţi de gândire complexe, copiii care se află în
perioada copilăriei mijlocii pot să interpreteze încă situaţiile destul de literalmente, contribuind
astfel la tendinţa de a gândi iraţional. Gândirea iraţională afectează, în mod negativ, copiii în
toate aspectele dezvoltării lor. A-i ajuta să înveţe să gândească raţional contribuie în mod
semnificativ la dezvoltarea lor cognitivă.
Obiective
1 Să facă distincţia între credinţele raţionale şi iraţionale
2 Să înveţe cum să aplice credinţele raţionale la situaţiile personale
Materiale
1 Un poster cu Senine de avertizare - Are vreun sens? (Fişa de lucru 14)
2 Un plic cu Cartonaşe de joc - Are vreun sens? (Fişa de lucru 15) pentru fiecare grup de
câte patru copii
Procedură
1. Introduceţi lecţia afişând Posterul cu semne de avertizare - Are vreun sens? (Fişa de lucru
14). Utilizaţi următoarele exemple ca şi modalitate de a ilustra fiecare semn:
1 Cineva refuză să stea alături de voi în pauza mare. Voi vă gândiţi: „Nimeni nu vrea să
stea niciodată lângă mine în pauza de masă." (Supra-generalizare)
2 Fratele vostru mai mare nu vă împrumută noul său CD. Vă gândiţi: „Este un frate atât de
rău. El ar trebui să fie mai drăguţ cu mine." (Cerinţe absolutiste)
3 Profesoara voastră pare să vă urmărească cu privirea în timp ce daţi un test. Vă gândiţi:
„Ea crede că copiez la testul acesta" (Citirea gândurilor)
4 Cineva vă fură, din bancă, banii de mâncare. Vă gândiţi: „Cine ar fi putut să-mi facă un
lucru ca acesta? Cineva trebuie să mă urască mult pentru a putea fi atât de rău."
(Personalizare)
5 Părinţii voştri vă spun că familia voastră se mută într-un alt oraş. Vă gândiţi: „Dacă
trebuie să mă mut într-un alt oraş, nu voi putea suporta acest lucru. Va fi prea greu să
îmi părăsesc toţi prietenii. Voi fi atât de nefericit/ă tot timpul şi nu voi avea chef de nimic."
(Exagerare/ toleranţă scăzută la frustrare)
2. Definiţi şi discutaţi termenii de raţional şi iraţional. Explicaţi faptul că credinţele raţionale au,
de obicei, sens şi se „potrivesc" cu realitatea. Ele nu rezultă în emoţii supărătoare. Pe de altă
parte, credinţele iraţionale implică suprageneralizarea (a gândi că ceva este întodeauna fie
într-un fel, fie într-altul), cerinţele absolutiste (a cere ceva referitor la o situaţie sau la modul în
care alţii se comportă). Credinţele iraţionale implică, de asemenea, personalizarea (a gândi că
tu eşti cauza anumitor lucruri sau că tot ceea ce se întâmplă este din cauza ta), exagerarea (a
face lucrurile mai mari decât sunt), şi toleranţa scăzută la frustrare (a gândi că nu poţi suporta
un lucru pentru că este prea greu sau prea supărător). Cereţi-le copiilor să identifice ce anume
face ca fiecare din exemplele de mai sus să fie iraţionale şi rugaţi-i să se gândească la mai
multe răspunsuri raţionale, cum ar fi „Doar pentru că cineva nu stă lângă mine astăzi, nu
înseamnă că nimeni nu va sta niciodată."
3. Cereţi-le copiilor să formeze grupe de câte patru şi oferiţi fiecărui grup un set de Cartonaşe de
joc - Are vreun sens? (Fişa de lucru 15). Explicaţi-le următoarele reguli pentru a juca jocul:
Cel care face cărţile împarte câte opt cărţi fiecăruia dintre cei patru jucători. Jucătorii
extrag, pe rând, câte o carte de la jucătorul care se află în dreapta lor. Scopul jocului este
acela de a împerechea cărţile „iraţionale" cu perechile lor raţionale. Când un jucător
consideră că are o pereche, acel jucător pune jos perechea şi explică de ce cartea
iraţională este iraţională şi de ce cartea raţională are sens. Acel jucător trebuie să descrie,
de asemenea, o situaţie de viaţă reală în care credinţa raţională ar putea fi folosită. (De
exemplu, dacă cartea raţională este „Nu pot face totul perfect," răspunsul ar putea fi că
jucătorul îşi poate aminti de acest lucru, data viitoare, înainte de a se supăra pentru că a
făcut o greşeală.) Jocul continuă până când doi din cei patru jucători au terminat de
împerecheat toate cărţile pe care le-au avut (cu alte cuvinte, au pus jos toate cărţile).
4. Acordaţi timp grupelor pentru a juca jocul, după care discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut
şi de Personalizare.
Discuţii
1. Care este diferenţa dintre gândirea raţională şi cea iraţională?
2. Care tip de gândire este mai potrivită: cea raţională sau cea iraţională? Susţineţi-vă
răspunsurile.
3. Credeţi că există consecinţe negative pentru gândirea iraţională? (Invitaţi-i să ofere exemple.)
4. Credeţi că există consecinţe negative pentru gândirea raţională?
5. Ce tip de emoţii sunt asociate cu gândirea iraţională? Dar cu gândirea raţională?
1. Voi gândiţi mai mult raţional sau iraţional?
2. Aţi experienţiat vreo consecinţă negativă din cauza gândirii iraţionale? (Invitaţi-i să ofere
exemple.)
3. Cum puteţi să nu mai aveţi o gândire iraţională?
Cereţi-le copiilor să scrie o „poveste iraţională" despre un copil care are întotdeauna
gânduri iraţionale şi despre modul în care acest lucru îi afectează viaţa. Puneţi-i să scrie două
finaluri pentru această poveste: una iraţională şi una raţională.
Are vreun sens?
POSTER CU SEMNE DE AVERTIZARE
Are vreun sens?
CARTONAŞE DE JOC
Instrucţiuni pentru lider: Decupaţi cărţile separat şi puneţi fiecare set într-unplic; daţi fiecărui grup
format din patru copii câte un set.
Acest lucru mi se întâmplă întotdeauna mie. Doar pentru că acest lucru se întâmplă
câteodată nu înseamnă că se întâmplă
întotdeauna.
Totul este întotdeauna nedrept. Uneori, lucrurile nu sunt corecte; asta este
viaţa.
Nimeni nu mă place Doar pentru că unii oameni nu mă plac, acest

lucru nu înseamnă că nimeni nu mă place.
Acesta este cel mai rău lucru care s-ar putea Chiar dacă acesta este un lucru rău, nu este cel
întâmpla. mai rău lucru care mi s-ar putea întâmpla
vreodată.
Nu reuşesc să fac niciodată nimic din ceea ce Uneori, nu reuşesc să fac lucrurile pe care mi le
vreau să fac. doresc să le fac.
Toată lumea mă tachinează tot timpul. Unii copii mă tachinează uneori.
Sunt întotdeauna o persoană care pierde. Câteoată, nu fac lucrurile bine, dar acest lucru
nu înseamnă că sunt o persoană ratată.
O să mor dacă nu pot să mă duc la petrecere. Mi-aş dori să pot merge la petrecere, dar nu voi
muri dacă nu pot merge.
Iar s-a uitat la mine. Ştiu sigur că mă urăşte. Doar pentru că ea s-a uitat la mine nu
înseamnă că mă urăşte.
Prietenii mei ar trebui să se joace întotdeauna Ar fi plăcut ca prietenii mei să mă lase
ceea ce vreau eu să mă joc. întotdeauna să mă joc ceea ce vreau eu, dar nu
există nici o lege care spune că ei trebuie să
facă acest lucru.
Părinţii mei nu mă lasă niciodată să fac nimic Din când în când, părinţii mei mă lasă să fac
distractiv. lucruri distractive.
Nu o să pot suporta dacă trebuie să lucrez în Nu îmi plac copiii din acel grup, dar pot suporta
grup cu proştii ăia. să lucrez cu ei.
Nu pot suporta mâncărurile de la şcoală. O să Nu îmi plac Nu îmi plac mâncărurile de la
mor dacă trebuie să mai mănânc vreuna. şcoală, dar nu voi muri dacă le mănânc.
Matematica este prea grea. Nu suport să fac Matematica este grea pentru mine, aşa că va
aceste probleme. trebui să lucrez mai mult pentru a rezolva
problemele.
Părinţii mei ar trebui să mă lase să fac Aş vrea ca părinţii mei să mă lase întotdeauna
întotdeauna ceea ce vreau eu. să fac ceea ce vreau eu, dar probabil că nici un
părinte nu este aşa.
Dacă nu voi fi ales în acea echipă, nu îl voi ierta Voi fi dezamăgit dacă nu voi fi ales în acea
niciodată pe căpitanul de echipă. echipă, dar cred că va trebui să suport acest
lucru.
Reacţie în lanţ
Cu toate că până la această vârstă copiii au aptitudini cognitive mult mai bine dezvoltate,
ei se află, de asemenea, la o vârstă la care vor avea de luat decizii din ce în ce mai dificile.
Datorită faptului că ei au încă tendinţa de a gândi în prezent şi nu se proiectează în viitor, ei au
nevoie să exerseze pentru a învăţa să ia în considerarare consecinţele deciziilor pe care le fac.
Obiective
1 Să înveţe faptul că luarea de decizii are consecinţe
2 Să identifice consecinţele pozitive şi negative ale deciziilor făcute
Materiale
1 Trei lanţuri făcute din hârtie (cel puţin şase verigi pe un lanţ)
2 Trei mari foi de hârtie, trei perechi de foarfece, trei creioane, şi lipici pentru fiecare grup
format din trei copii
Procedură
1. Ridicaţi un lanţ făcut din hârtie şi indicaţi modul în care piesele sunt legate între ele. Discutaţi
conceptul de reacţie în lanţ, în care un lucru declanşează realizarea unui alt lucru. Indicaţi
faptul că astfel stau lucrurile cu deciziile şi consecinţele. Pentru a ilustra relaţia, folosiţi
exemplele următoare, ţinând un lanţ în mână şi lăsând să cadă câte o verigă în timp ce citiţi
fiecare decizie şi consecinţă.
1 Situaţia 1: Nu v-aţi făcut temele, aşa că în drum spre şcoală aţi întrebat o colegă dacă vă
lasă să copiaţi temele de la ea. Ea v-a lăsat să faceţi acest lucru. Câteva zile mai târziu
profesoara v-a dat un test neaşteptat. Din moment ce nu aţi citit materialul deoarece aţi
copiat tema de la colega voastră, nu aţi avut nici o idee ce să răspundeţi la întrebările de
la test. Ca şi rezultat, aţi picat la test. Datorită faptului că v-aţi picat testul, părinţii voştri v-
au pus să învăţaţi în fiecare seară, după şcoală, câte o oră.
2 Situaţia 2: V-aţi amintit cât de singuri v-aţi simţit când aţi ajuns la această şcoală, aşa că
atunci când un copil nou a venit la voi în clasă, l-aţi chemat să stea cu voi în pauza mare
şi să se joace cu voi în celelalte pauze. La sfârşitul acelei săptămâni l-aţi invitat să vină
cu voi şi cu încă doi prieteni la o plimbare prin pădure. Toţi v-aţi simţit minunat împreună.
Aţi continuat să îl includeţi la şcoală şi l-aţi încurajat să se alăture trupei voastre de
cercetaşi. După câteva săptămâni de la venirea lui în oraş, v-a chemat să mergeţi
împreună cu el, cu mama lui şi cu tatăl lui vitreg la un parc imens de distracţii, care se
afla la câteva ore distanţă. Aţi stat la un motel cu piscină şi aţi mers şi la câteva muzee
frumoase. Nu v-a venit să credeţi că v-a chemat într-o astfel de excursie plăcută, dar el
v-a spus că v-a invitat pentru că v-aţi comportat atât de frumos cu el.
3 Situaţia 3: Aţi decis să îi lăsaţi pe prietenii voştri să se joace cu aparatul stereo al fratelui
vostru mai mare, în timp ce nimeni nu era acasă. Unul dintre prieteni a avut impresia că
ştie multe despre aparatele stereo şi a spus că firele de la boxe nu sunt legate cum
trebuie, în timp ce voi aţi mers să răspundeţi la telefon, el a schimbat firele. Mai târziu,
când aţi deschis volumul, boxele au explodat. Aţi decis să nu îi spuneţi nimic fratelui
vostru şi aţi sperat ca el să nu afle că voi şi prietenii voştri aţi fost în camera lui. Cu toate
acestea, imediat ce fratele vostru a dat drumul la stereo, v-a acuzat imediat şi v-a spus
că trebuie să plătiţi pentru alte boxe noi. Părinţii voştri au fost de acord, chiar dacă le-aţi
spus că prietenul vostru a fost responsabil pentru ceea ce s-a întâmplat. Părinţii voştri v-
au pus să lucraţi în fiecare sâmbătă până când aţi avut destui bani pentru a înlocui
boxele.
2. Discutaţi despre aceste exemple, accentuând faptul că deciziile pot avea atât consecinţe
pozitive cât şi negative, aşa cum s-a demonstrat. Cereţi-le copiilor să ofere exemple atât de
consecinţe pozitive cât şi negative a unei decizii pe care au facut-o de curând.
3. împărţiţi copiii în grupe de câte trei. Daţi fiecărui grup trei bucăţi mari de hârtie, trei perechi de
foarfece, trei creioane, şi lipici. Instruiţi grupele să taie cel puţin 12 fâşii de hârtie pentru a crea
un lanţ din hârtie. După ce au tăiat fâşiile, puneţi-i să se gândească la cel puţin trei decizii pe
care le-au făcut (fiecare copil câte una) şi să le scrie pe fâşii diferite de hârtie, punând un
asterix (*) într-un colţ al hârtiei. Fiecare copil ia apoi decizia lui şi identifică toate consecinţele,
atât pozitive cât şi negative, şi le scrie pe alte fâşii separate, încurajaţi-i pe copii să discute
despre deciziile lor cu alţii din grupul lor, care pot să identifice alte consecinţe care ar fi putut
avea loc.
4. După ce au realizat acest lucru, grupele trebuie să înceapă cu prima decizie şi cu

consecinţele (în ordine) şi să lege fâşiile una de alta pentru a forma un lanţ din hârtie. Ei
trebuie să facă acelaşi lucru şi pentru celelalte decizii şi consecinţe astfel încât ei să aibă un
lanţ lung de decizii (asterixul marchează fiecare nouă decizie).
5. Acordaţi timp pentru ca grupele să împărtăşească exemplele deciziilor şi consecinţelor lor,
după care discutaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de Personalizare.
Discuţii
1. Cum sunt relaţionate deciziile şi consecinţele?
2. Este posibil să preziceţi consecinţele? Dacă da, cum faceţi acest lucru?
3. Când vă gândiţi la consecinţe, vă gândiţi, de obicei, la cele negative sau la cele pozitive?
Credeţi că este important să le luaţi în considerare pe amândouă?
4. Credeţi că majoritatea copiilor de vârsta voastră se gândesc la consecinţele deciziilor lor?
Dacă nu, credeţi că acest lucru este bine sau rău?
1. Voi vă gândiţi, de obicei, la consecinţe înainte de a lua o decizie? Dacă da, cum credeţi că
afectează acest lucru deciziile pe care le luaţi? Dacă nu, cum credeţi că afectează acest lucru
deciziile pe care le luaţi?
2. Ce anume aţi învăţat din această lecţie care ar putea să afecteze deciziile voastre viitoare?
Cereţi-le copiilor să îşi întrebe părinţii sau fraţii mai mari următoarele:
1 Credeţi că este important să luaţi în considerare consecinţele înainte de a lua o decizie?
Dacă da, de ce este important? Dacă nu, de ce nu este important?
2 Vă puteţi gândi la o decizie pe care aţi luat-o la care nu aţi anticipat consecinţele? Ce s-a
întâmplat?
3 Credeţi că viaţa voastră este mai bună dacă vă gândiţi la consecinţe? Daţi un exemplu.
Sugeraţi-le să îşi noteze interviurile pe care le iau şi să împărtăşească rezultatele cu restul
clasei. O activitate opţională ar fi ca copiii să caute exemple de consecinţe/ reacţii în lanţ la
emisiunile de la televizor şi să discute exemplele cu restul clasei.
Decizii nesigure
La sfârşitul copilăriei mijlocii, copiii încep să se confrunte cu decizii care implică judecăţi
morale şi care au consecinţe mult mai serioase. Constrângerea din partea colegilor, faptul că ei
sunt mai puternici la această vârstă, toate acestea pot afecta deciziile pe care copiii pe fac. A
învăţa mai multe despre problemele cu care copiii pot să se confrunte poate facilita mai bine
procesul de luare a deciziilor.
Obiectiv
1 Să înveţe mai multe despre lucrurile dificile care pot afecta deciziile viitoare
Materiale
2 Tablă de scris
3 Hârtie şi creioane pentru fiecare grup format din cinci copii
4 Materiale de referinţă despre alcool, droguri, ţigări, şi furt
Instrucţiuni pentru lider: Materialele de referinţă sunt disponibile în ziare, reviste şi la agenţiile
locale pentru abuz de substanţe.
Procedură
1. Împărţiţi copiii în grupe de câte cinci. Cereţi fiecărui grup să genereze idei şi să noteze în
ordine primele cinci lucruri pe care ei le consideră necesare pentru a lua decizii odată ce intră
în clasele generale. Acordaţi câteva minute pentru discuţii, după care puneţi fiecare grup să îşi
expună ideile. Notaţi ideile pe tablă.
2. în grup mare, încercaţi să ajungeţi la un consens în legătură cu acele lucruri care ar putea
avea consecinţele cele mai negative, atât pe termen lung cât şi pe termen scurt. Atribuiţi
fiecărui grup câte unul din aceste lucruri şi puneţi-i să genereze posibile efecte negative care
ar putea rezulta din luarea unor decizii slabe în fiecare din aceste domenii.
3. În pasul următor, destinaţi fiecărui grup unul din următoarele lucruri pentru a-1 cerceta mai în
detaliu: alcool, droguri, ţigări, şi furt. Explicaţi-le că fiecare grup va trebui să ţină o prezentare
de 15 minute pe baza subiectului lor, folosind următorul ghid:
1 Toţi membrii grupului trebuie să participe activ la lecţie.
2 Informaţiile prezentate trebuie să includă dovezi care depăşesc cunoştinţele comune.
3 Fiecare lecţie trebuie să cuprindă cel puţin un grafic de un anumit fel (tabel, diagramă,
afiş, sau poster).
4 Fiecare prezentare trebuie să includă o scurtă activitate creativă relaţionată cu subiectul
pentru a sumariza şi susţine informaţia prezentată (de exemplu, un concurs despre
lucruri minore „cine ştie câştigă", puzzle cu cuvinte încrucişate, un concurs cu cine are
cele mai multe etichete/acţibilduri cu mesaje.
4. Acordaţi mai multe zile pentru ca grupele să îşi pregătească prezentările înainte de a le
susţine în faţa clasei. După prezentări, continuaţi pe baza întrebărilor de Conţinut şi de
Personalizare.
Discuţii
1. Ce aţi învăţat din prezentările făcute? (încurajaţi-i să se refere la fapte specifice în legătură cu
fiecare subiect.)
2. Aţi constatat vreo consecinţă negativă care să fie asociată cu vreuna dintre aceste chestiuni?
3. De ce credeţi că copiii aleg să facă lucruri care pot fi potenţial periculoase pentru ei?
1. Credeţi că prin faptul că ştiţi mai multe despre aceste chestiuni va influenţa capacitatea
voastră de a lua, în viitor, decizii bune cu privire la ele?
2. Cunoaşteţi pe cineva care a luat decizii proaste în legătură cu vreuna dintre aceste chestiuni?
Dacă da, care au fost consecinţele?
3. Ce credeţi că trebuie să ţineţi minte pentru a lua decizii bune în legătură cu acestea sau cu
alte decizii dificile pe care trebuie să le faceţi?
Invitaţi la clasă copii mai mari pentru a vorbi despre alegerile dificile pe care ei au trebuit
să le facă şi să ofere sfaturi bazându-se pe experienţa lor.

0 Consiliere 5

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

0 Consiliere 5

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Se caută: un copil ca mine

Se caută: un copil ca mine

3. Cunoaşteţi alţi copii de vârsta voastră care au aceleaşi pasiuni ca şi voi?

Cazul lui Terrell

1. A fost ales ultimul într-o echipă de sport.

3. Nu a fost invitat să doarmă acasă la un

4. Nu a fost ales, în pauză, să facă parte din vreo echipă a colegilor.

5. A fost lăsat pe dinafară dintr-o activitate de grup de la clasă.

6. Nu a reuşit să meargă la o ieşire de familie atunci când un frate sau o soră a

7. Nu a fost invitat să stea lângă prietenul cel mai bun, în pauză.

8. A fost ales ultimul la un concurs de scriere.

9. Nu a fost ales să fie ajutorul clasei.

10. A rămas pe dinafară la un joc cu mingea.

3. Clasa ta va juca într-un spectacol organizat de şcoală. Diriginta voastră vă spune să vă

Ei nu te pot face să simţi

1. Părinţii tăi ţipă şi se ceartă din nou. Tu te simţi _________ şi tu

8. Nu de mult a început şcoala şi diriginta îi întreabă pe elevi să povestească despre locurile în

Copiii cu care te joci cu mingea te face (Inventaţi voi un conflict.)

Nimeni nu mă place Doar pentru că unii oameni nu mă plac, acest

Toată lumea mă tachinează tot timpul. Unii copii mă tachinează uneori.

4. După ce au realizat acest lucru, grupele trebuie să înceapă cu prima decizie şi cu

S-ar putea să vă placă și