Judecata vulpii

de Petre Ispirescu

ntr-o zi, un om a scpat de la moarte un arpe peste care se rostogolise o stnc.

Dup ce s-a vzut liber, arpele zise:
-Acum pregtete-te ca s te mnnc! Sunt lihnit de foame.
-Asta i-e dreptatea, arpe? Hai s mergem la judecat!
arpele l mai slbi puin pe om din strnsoare, iar acesta porni grbit la judecat.
n calea lor apru o vulpe.
-Vulpeo, iat ce bine i-am fcut eu acestui arpe, i iat ce ru vrea s-mi fac el mie. Judec tu!
-Ca s judec trebuie s merg la faa locului i s vd ntocmai.
Ajuni la faa locului, omul ncepu din nou s povesteasc.
Dup ce se gndi puin, vulpea zise:
-Omule, eu una nu cred c a ncput arpele n vguna aceea.
-Ba am ncput, zice arpele i se descovrig de pe om, vrndu-se ct mai bine n vgun ca s ncap.
Omul, care pricepuse viclenia vulpii, ddu piatra la loc i acoperi vguna cu arpele. Acesta strig
dinuntru:
-Acum vezi, vulpeo?
-Vd!
-Judec!
-Judec dup dreptate: S rmi mai departe n vgun, aa cum ai fost cnd omul a vrut s-i fac bine,
iar tu l-ai rspltit cu ru.