Paznic bun și câine rău, Stă pe labe gânditor -Vrăbiile se adună Mai priveşte câte-un nor Sa prânzească împreună. Vine Petru şi-i aruncă Un os mic,apoi o nucă Zgribulite-n pod și-n pom, Doar atâta merit eu? Au văzut, ducând, pe om, C-am lătrat şi mi-a fost greu… Troaca mare cu păsat Şi vroiam un os mai mare Și Dulău a și lătrat. Să-l pot duce în spinare Să-mi ajungă pentr-un an Uriașul negru știe Iar cu nuca ce să fac? Că a pus tovărășie Să joc baschet c-un pisoi Și cu vrăbioii hoți Şi să fac tumba apoi… Mămăliga pentru toți,
Și gingaș cum nu se poate,
Le-a lăsat-o jumătate.
Un căţel dalmaţian de Constanţa Buzea
– Spune, te rugăm frumos,
Tu eşti trist sau somnoros? – Nu vă mai miraţi de mine Că sunt câine cu buline. Mă gândesc de-acum un an, De ce sunt dalmaţian?