GHICITORI A ieşit un ghem de scai

Ca sa caute furnici.
După miere, după
mure.
Ce sa fie oare, ghici? Vara-l vezi după vânat,
(Ariciul) Iarna stă-n bordei
DESPRE ANIMALE culcat.
SĂLBATICE Noi cu acul tragem aţa, Când dezgheţurile vin,
El cu ace-şi apără S-a trezit şi…
Ce este ţepos şi mic, viaţa! (Moş Martin)
Şi mănâncă şerpi? (Ariciul)
(Ariciul) Umblă moşul prin
Trece paşa pe uliţe pădure
Animal cu capu-n jos Cu trei mii de suliţe. După zmeură şi mure!
Şi este foarte ţepos, (Ariciul) (Ursul)
De vrei să-l ridici de
jos. Cine trece-ncet pe uliţi Ştiţi voi cine umblă
(Ariciul) Înarmat cu mii de după mure
suliţi? Şi trăieşte în pădure ?
Pleacă moşu-ncet la vie (Ariciul) (Ursul)
Cu scai mulţi pe
pălărie! Are capul plin de ace.
(Ariciul) De-l atingi, el ghem se
face! În bârlog petrece iarna,
Ghicitoarea ştiu că-ţi (Ariciul) La prisacă merge vara.
place. Mor, mor, mor...
Ce-i ca un burduf de Dar pricepi, (Ursul)
ace, N-are păr, ci numai
Ca un pepene cu ţepi? ţepi! Vara umblă după
Ia gândeşte-te. Pricepi? (Ariciul) miere,
Iarna doarme să prindă
Şi răspunde-n doi, trei Se tot plimbă fără putere.
timpi, grabă (Ursul)
Cine are mii de Şi prin iarbă are treabă.
ghimpi? Dacă simte un duşman, Cu cojoacă şi desculţ
Cui îi ustură şoriciul? Se preschimbă-n Umblă mormăind prin
N-ai ghicit ca e…? buzdugan. munţi!
(Ariciul) De-ai avea două Lenevos cum e, nu
(T. Arghezi) cojoace, şagă,
Tot nu poţi scăpa de Doarme dup-o vară-
Are zeci de ace groase ace. ntreagă
Dar nu ţese nici nu (Ariciul) Şi visează el, vezi bine,
coase. (Ariciul) Numai miere de albine.
Pe luncă şi prin zăvoaie (Ursul)
Mititelul plin de ace, Scoate moşul
Vine pe cărare-ncoace. muşuroaie! Mormăind de zor prin
Şi la mine dacă-l chem, (Cârtiţa) iarbă,
Iute el se face ghem. La albina vine-n grabă
(Ariciul) În cojoc întors pe dos Miere să îi dea şi lui
Mormăind morocănos, Să mănânce cu ai săi
Din gradina lui Mihai, Umblă pustnic prin pui.
De sub tufe de urzici pădure (Ursul)

1
 Umblă noaptea prin Dar nu prin poiată,
Lenevos cum e, nu poiată Că Grivei, de vine,
saga  Şi la noi şi la vecini, Va fi vai de tine!
Doarme dupa o iarna- Ca să „cumpere” găini. (Vulpea)
ntreaga  De plătit, nu le plăteşte
Si viseaza, el, vezi Şi pe loc le jumuleşte, Cumătra cea roşcată
bine,  Hoaţa aste, cum se Şi din fire e şireată,
Numai... miere de numeşte? Se furişează-n grădini,
albine. (Vulpea) Dând iama pe la găini.
(Ursul) (Vulpea)
În scurteică îmbrăcată,
Dă târcoale la poiată. Îl zăreşti cam de
Iarna-şi vâră nasu-n Şi tot umblă prin departe,
blană pădure, Că-i sticlesc ochii în
Şi din unghii îşi sug Ca ceva-ceva să fure. noapte,
hrană, (Vulpea) Lângă stână stă la
Iar vara, sus pe munţi, pândă
Zmeură culeg desculţi. Ce să fure dacă n-are? Ca să-i pice-o oaie
(Urşii) Pare moartă-n drumul blândă. (Lupul)
mare.
Blana Despre cine vorba este? Pădurar cu şubă sură,
roşcată,frumoasă, O cunoaşteţi din Ce păzeşte, asta fură.
Coada-i lungă şi poveste. Lacom, hrăpăreţ, avan
stufoasă, (Vulpea) S-ar tocmi la oi cioban.
Vine noaptea prin (Lupul)
gradină, Cine-i doamna
Fură-o raţă şi-o găină. roşcovană, Pădurile ocoleşte,
(Vulpea) Ce-şi tot plimbă După miel se
mândra blană prăpădeşte
Cumetriţa cea şireată De ici, acolo prin Şi tot strigă: hau, hau,
Vine-adesea prin vecini vecini, hau!...
Şi-amatoare se arată Rost să facă de găini? Multă pradă vreau să
De a “cumpăra” găini. (Vulpea) iau.
(Vulpea) (Lupul)
Cu coada stufoasă,
Roşcovana cea isteaţă Cu bot ascuţit, Sare iute pe crenguţe
Umblă pe la cotineaţă. La coteţul nostru Cu alune în lăbuţe.
(Vulpea) Des a nimerit. Şi roşcată e blăniţa.
(Vulpea) Cin-să fie?
Are-o coadă înfoiată, (Veveriţa)
Hoaţă este şi şireată Găini, pui şi raţe,
Dar e vai de coada ei Ia tot ce găseşte, O sportivă cu renume
Când dă peste ea Hoaţa asta spuneţi: Umblă-n pomi după
Grivei. (Vulpea) Ştiţi cum se numeşte? alune. (Veveriţa)
(Vulpea)
Coada ei e stufoasă, Tuş ghiduş, coadă
De găini ea nu se lasă. roşcată
(Vulpea) Plimbă-te codată Peste cetini aruncată.
Cu blana roşcată (Veveriţa)
Roşioară şi codată Prin pădurea toată,

2
Ronţăie nuci şi alune (Veveriţa) Tot cu ochii mari,
Sare graţioasă, deschişi.
Coada-i e stufoasă – Este tare mititică, Mustăciosul acesta,
De-o ghiceşti, îndată O zăreşti prin rămurică, oare, e fricos?
spune! Sau mi se pare?
(Veveriţa) Însa coada ei stufoasă (Iepurele)
O face aşa frumoasă.
Roşioară flacără Cu alune se hrăneşte, Urechi lungi şi coadă
Pe copaci se caţără. Spuneţi voi cum se scurtă,
(Veveriţa) numeşte? Parcă-aleargă tot pe
(Veveriţa) burtă.
Toată lumea-aşa îi Are coada măturoi, Are-o hrană preferată:
spune: Ochii mici, foarte vioi, Morcovi, varză şi
„Mâncătoarea de La urechi cu cănăfei salată. (Iepurele)
alune”. Şi la bot mustăţi vreo
Ronţăind cu dinţişorii, trei. Lungi urechi, mustăţi
Macină ca roata morii. (Veveriţa) la bot,
(Veveriţa) O codiţă cât un ciot,
Fuge, chiar la deal mai Ţopăie la vale,
Casă, ca o gospodină, bine Pe patru picioare
Are o cămară plină, Şi se teme de oricine. Câte două egale.
Crengile-o-ndrăgesc şi- Este mic şi drăgălaş Cine-i oare? (Iepurele)
o saltă Şi se cheamă…
De pe una pe cealaltă. (Iepuraş) Urechi lungi, mustăţi,
(Veveriţa) codiţă
Cum mănâncă un Şi-o fărâmă de codiţă.
Flăcăruie, flacără morcov mare (Iepurele)
Iute se mai caţără! Frica-l pune pe picioare
Uite-o, nu e! Două lungi şi două
Uite-o, nu e! scurte Fricos ca dânsul nu-i,
Mică e, dar coada-i Cin’ să fie el poznaşul, Se teme şi de umbra
mare, Dacă nu e... lui. (Iepurele)
Pe copaci în fugă suie (Iepuraşul)
Şi din creangă-n Codiţa mi-e mititică
creangă sare. La deal repede şi fără Şi tremur mereu de
Roade nuci, îi plac ocol, frică.
alune… Iar la vale rostogol. Urechile-lungi de tot
Cum o cheamă? Haide, (Iepurele) Şi mustăţi am pe la bot.
spune! Eu cu morcovi mă
De-i vezi flacăra- Urechiat cu haine sure hrănesc,
codiţă, Stă pe câmp şi în Spuneţi voi, cum mă
Strigi îndată… pădure! numesc?
(Veveriţă) (Iepurele de câmp) (Iepurele)

În copac se caţără Lungi urechi, picioare Urechi lungi, mustăţi la

Şi pare că scapără lungi, bot
Ca o flacără, Doar cu puşca îl ajungi. Coadă nu mai am de
Uite-o, nu ; Doarme-n lan ori sub loc.
Roade-alune. tufiş, Sunt fricos nevoie
Cum îi spune? mare,

3
Am doar morcovi de Doar primăvara-n Cine-ntruna numai
mâncare. crânguri sare?
(Iepurele) I se-aude numele şi Ea trăieşte şi în lac
cântul. Şi tot strigă: oac, oac,
Urechi lungi, picioare Cântă des, însă puţin, oac!
lungi, Puii-i ies în cuib străin. (Broasca)
Nici cu puşca nu-l (Cucul)
ajungi. Oac, oac, oac,
E fricos nevoie mare Toată ziua zboară-n Se-aude pe lac.
Şi de-o frunză el zare De te-apropii –
tresare. Şi din pliscu-i ciripeşte, Cântăreţii iute tac!
(Iepurele) Iar când plouă se (Broscuţele)
opreşte,
Sub streşini se Umblă fără picioare!
zgribuleşte. (Vrabia) Nu zboară, doar cu
aripioare!
Motan cu blana tărcată Lacomă, gălăgioasă Ochii privesc,
Şi cu coada mult Ţopăie pe lângă casă! Nici nu clipesc!
scurtată, (Vrabia) (Peştele)
La urechi are-agăţaţi
Doi cercei catifelaţi! Cip, cirip, cip, cirip, Zână albă ca o vrajă
(Râsul) Se aude-n pădurice. Lin pe apă ea pluteşte,
Cine cântul dulce-şi Între trestii stă de strajă
Mândru şi încoronat, zice? Şi în apă ea priveşte
Prin poieni este- Cine, ca n-o văd la Cine e? Cine-o
mpărat! chip? (Vrabia) ghiceşte? (Lebăda)
(Cerbul)
O săgeată de cărbune
În aer ramurile-şi are Duce veste Zboară iute peste lume!
Acest trofeu de Ca-n poveste (Rândunica)
vânătoare. Şi oricui el ştie-a
(cerbul) spune, Sol de primăvară!
Că e semnul păcii-n La trup, curată;
Cine umblă mult prin lume. În zbor, săgeată;
lume (Porumbelul) Coada crestată…
Şi tot se strigă pe Toamna pleacă iar,
nume? Pe picioare lungi, Departe de ţară.
(Cucul) înaltă, (Rândunica)
Paznică e peste baltă.
Singuratic şi hai-hui, (Barza) De cu primăvară,
Îşi cântă numele lui. Ca săgeata zboară,
(Cucul) Să-mi ghiciţi o Doamna noastră nouă
ghicitoare: Cu coada în două.
Tot îşi strigă numele Înaltă, cu lungi (Rândunica)
Sus, în pădurice; picioare,
Puii însă creşte… Pene negre pe-aripi are, Negre şi-albe-s penele,
Mica pitulice! Peste broaşte e mai Coada parc-ar fi un V.
(Cucul) mare! (Barza) Pleacă de la noi din
ţară,
Cine crezi că este oare? Primăvara vine iară.

4
 picioare. Iar când iese la
Zboară iute, este mică (Ţestoasa) plimbare,
Şi se cheamă… Îşi ia casa în spinare.
(Rândunică) Voinicel cu cornişoare Cine-i?
Umblă cu casa-n (Melcul)
Coada ca o furculiţă, spinare. (Melcul)
Roşioară sub bărbiţă.
Toamna plec de-aici Cine umblă pe cărare Duce singur casa-n
din ţară, C-o cetate în spinare? spate.
Primăvara mă-ntorc Are coarne, dar nu- Vezi cât e de mic, şi
iară. (Rândunica) mpunge, poate!
Da, dar vezi, şi casa-i
Lângă voi stau fără Orice gâză-l poate- mică
frică ajunge, Ei, da’ totuşi o ridică
Şi mă cheamă... Că el mere-agale, Mai ales că el nu are
(Rândunică) agale, Mâini, o coadă sau
Şi la deal, dar şi la picioare.
Pasăre galbenă-n cioc, vale. Merge-ncet, nu se
Fluieră un cânt cu foc! (Melcul) grăbeşte
(Mierla) Că e greu şi oboseşte
Cu căsuţa în spinare Seara nu-şi aprinde
Ce moţată, dragii mei, Să alerge, nu e-n stare, becul
A prins Creangă într-un Dar pe unde trece lasă Ci se culcă-n casă...
tei? Fire lucii de mătase. (Melcul)
(Pupăza) (Melcul)
Cine umblă-n ziua
E doctor vestit în Stă întotdeauna-n casă, mare
crâng, Iar de ploaie nici că-i Cu căsuţa în spinare?
Dă cu ciocul târnăcop pasă (Melcul)
Poc, poc, poc din loc în Şi, deşi n-are picioare,
loc. Merge-agale pe cărare. Vaca neagră, coarne
(Ciocănitoarea) (Melcul) late,
Îndreptate mult spre
Către soare se avântă Casa mare-şi duce-n spate,
Dimineaţa-n zori şi spate, Vara umblă să se
cântă. Pe tălpici adevărate, scalde
(ciocârlia) Iar pe unde trece lasă În mlaştini cu ape
Fir de-argint şi de calde!(Bivolita)
Şoricel cu aripioare mătase. (Melcul)
Poartă numele de
floare! (Liliacul) Are coarne, dar nu- Cenuşiu şi tare mic,
mpunge, El se teme de pisic.
Şi pe leneşi îi ajunge! Stă pitit, deoarece
Poartă-n spate o cetate (Melcul) Se numeşte…
Şi din ea doar capu-l (Şoarece)
scoate! Merge, merge, greu
(Ţestoasa) ajunge! Mic, cu inima haină,
Are coarne, dar nu- Roade sacul de făină!
Farfurie umblătoare mpunge, (Şoricelul)
Cu cap, coada şi

5
Roade peste tot ce- Purtand coarnele Umbla mosul prin
apucă regesti. padure
Şi-şi târăşte coada Sa culeaga fragi si
lungă. ( CERBUL ) mure
Roade toată ziulica Ca un fulger prin copac Pe valcea si pe carare
Până îl prinde pisica. Printre crengi s-a Se vaita mereu ca …
(Şoricelul) strecurat, moare
Cautand mereu alune, ( ursul )
Nu e mire, nici Fiindca-i plac,
mireasă, Ca-s tare bune.
Are trenă mătăsoasă ( Curelusa verde
Cu bănuţi frumoşi, VEVERITA ) Prin iarba se pierde.
verzui, Ramator cu coltii mari ( soparla )
Hai ghiciţi numele lui! Dupa fructe de stejari
(Păunul) Padurea din deal o Nu e pasare dar zboara,
scurma, Si poarta nume de
Parc-ar fi trecut o floare.
Umbla dansa prin turma. ( liliacul )
gradini
Cautand mereu gaini. (MISTRETUL ) Cine indrageste focul
( Umbla singur prin Si-si spala mereu
VULPEA ) padure, cojocul ?
Prin padure,prin Cautand miere si mure. Toarce-ntr-una cu mult
zavoaie, ( spor
Dansul oile jupoaie. URSUL ) Fara furca si fuior.
( Urecheatul campului, ( pisica )
Lupul) Tinta vanatorului,
Altul ca el nimeni nu- Are-o coada infoiata,
Si codat, i : Hoata este si sireata
Si coltat, Fuge si de umbra lui. Dar e vai de coada ei
Si istet, Cand da peste ea Grivei.
Si-ndraznet.(Lupul) (IEPURELE ) ( vulpea )
Ghem de ace umblator
Noaptea ochii ii Prin padure si ogor. ANIMALE DIN
stecleste, ( JUNGLĂ, DE LA
Si cand urla te- ARICIUL ) POL
ngrozeste.(Lupul) Rozator mititel –
Toti se sperie de el. Nu e peşte, nici vapor
Zburatoare ( Uriaşul mărilor!
Cu patru picioare. SOARECELE ) (Balena)
(Liliacul)
Prin paduri,la munte Nu-i pisică, nici motan
Ce este: sus, E vărgat şi roşcovan!
De trait traieste, Printre crengi el sta (Tigrul)
Dar fara ochi se ascuns.
hraneste?(Cartita) Stii cumva numele lui ? Uriaş cu nasul mare
(E opusul plansului !) Poartă oameni în
Mandru de coroana lui, spinare!
Imparat al codrului, (RASUL ) (Elefantul)
De departe il zaresti

6
Are trompă,- i uriaş, O sopirla de cinci coti,  Corabie plutitoare
Merge leneş pe făgaş Hai, ghiceste-o daca Pe nisipuri, călătoare!
Şi îi place după ploaie poti
Să se scalde în noroaie. (crocodilul)
Cel din Asia e mai mic (cămila)
Şi mai jucăuş un pic, Parca-i un curcan
Cel din Africa-i mai golas 
mare Si fricos si urias!  Elefant scurt-n picioare
Şi de nimeni teamă n- (strutul) Intră-n apă la răcoare!
are.
(Elefantul)
Cureluşă rece,unsă, (hipopotamul)
Animal cu chip de om
Ţopăie din pom în Sub pământ şade
pom! (Maimuţa) ascunsă, Nu-i pisică, nici motan
Iar atunci când iese E vărgat şi roşcovan!
Animal cu trup tărcat afară
Şi cu gât nemăsurat! De-o priveşti te (tigrul)
(Girafa) înfioară!

Cărţile cu poze, toate,

Se întrec să ne-o arate. (şarpele) Sprinten si vargat,
Haina ei de stropi e Pare un calut ciudat.
plină Ciocoi ţeapăn şi (Zebra)
Şi-are-un gât cât o hapsân,
prăjină. El se vrea-n turmă
(Girafa) stăpân! Are gâtul foarte-nalt
Şi picioarele cam lungi
Toată ziua poţi vedea (lupul) Dacă vrei să-i dai o
Un căluţ în pijama. Sprintenă şi delicată floare
(Zebra) Se adapă-nfiorată! E cam greu la ea s-
(căprioara) ajungi.
Alb, greoi, cu părul fin, (girafa)
Seamănă cu Moş Nu-i tractor, dar e în
Martin! stare
(Ursul polar) Poieni, lunci, păduri să
are!
Sunt „cumetre” cu (porcul
grămada, mistreţ)
Însă albe ca zăpada!
(Vulpile polare)
Nu e cal, dar are coamă
Cine poate să-l ajungă Şi-i puternic fără
Pe acest alergător, seamă.
Îl ghiceşti uşor, când
Care-şi poartă puii-n vrei,
pungă? Că e scris pe banii mei!
Îl ghiciţi foarte uşor!
(Cangurul) (leul)

7
8