CIRESUL de Calin GRUIA h1o4414hl16oyo Inca de asta toamna, Madalinei i s-a parut ca ciresul de langa fintina ar vrea sa stea

de vorba cu ea. Era imbracat in strai de aur rosu si din cand in cand se uita spre padure cu parere de rau. De buna seama ca voia s-o intrebe ceva. Madalina insa nu cunostea bine graiul copacilor. Se temea sa nu se incurce Ciresul era mare, inalt si serios. Intr-o noapte copacul si-a lepadat toate frunzele si a adormit. Daca si pornii viseaza cand dorm, de buna seama ca ciresul de langa fintina a visat, toata iarna, ploi calde si privighetori. Acum citeva zile ciresui s-a trezit din somn si s-a impodobit cu flori albe. - Ai venit? l-a intrebat Jvladalina. Mi se pare ca ai fost plecat undeva... Si ce flori ai adus! Am sa rup si eu o ramura s-o duc in camera mea. .Ciresul isi feri creanga si deschise in tulpina-lui o usa. - Poftim, sopti el. Madalina se uita in toate partile si incredintindu-se ca nro vede nimeni intra in tulpina ciresului. De-acolo cobori niste trepte lustruite, pana dadu de o alta usa. O atinse cu un deget numai si pe data se pomeni intr-un palat stralucitor unde toate lucrurile erau facute din cirese. Trei-zine mici, cu basmalute rosii, cu margele si cercei din cirese de chihlimbar ii iesira in intimpinare. - Bine ai venit la noi, Madalina, ii spusera ele intr-un glas. Iti place palatul nostru? .. " __Da! raspunse fata. Nu mi-am inchipuit niciodata ca pot fi lucruri atit de frumoase pe lume. Cele trei zine mici, cu basmalute rosii, o purtara pe Madalina prin mai multe incaperi si-i aratara fel de fel de ciudatenii: izvoare colorate, mult mai mici ca mustatile furnicilor, pietre scumpe, cit nisipul de mari, care se jucau in lumina unor opaite albastre, carabusi de aur inchisi in degetare de clestar, iar ihtr-un anume loc, printr-o gaura a

peretelui se auzea cintec de privighetori si biziit de albine. Din cand in cand Madalina spunea: - Vai, e atit de frumos! Atit. Alte cuvinte nu gasea. intr-o incapere se aflau patru scaune facute din cirese. Zinele o poftira sa se aseze, fara nici o teama.- in timp ce noi o sa lucram, tu poate ne spui o poveste de la lumina soarelui! zise una din zine. Si cele trei zine prinsera a insira pe fire subtiri niste picaturi ce semanau cu diamantele. Faceau un fel de siraguri, ca de margele, care apoi urcau singure sus-sus si se ascundeau undeva in peretii palatului. Deodata uneia dintre zine i se rupse siragul si boabele i se imprastiara la picioare. Suparata, incepu sa le stringa. - Vrei sa-ti ajut? intreba Madalina. - Nu, n-ai sa poti. Uite-asa ne chinuim noi de citeva zile. cand credem ca am gasit siragul, se intimpla ce-ai vazut si tu acum. - Si-al meu s-a desirat! striga alta zina. Madalina, vazind ca zinele sunt necajite, nu le mai intreba nimic. . Tirziu, cand siragurile fusesera facute iar la loc, una din zine spuse: - Ciresul nostru ar putea sa creasca mult mai inalt, sa fie cel mai falnic, cel mai frumos cires... De vint nu se teme, de ploaie nu se teme, de frig nu se teme... - Ce ne facem, surorilor? striga cea mai mica dintre Szine. Iar mi s-a risipit siragul. Iar a rupt careva... : Si zina se opri din vorba. - Ce a rupt? intreba Madalina. - Poate ca-i mai bine sa nu stii. - Va rog sa-mi spuneti. Poate va ajut. - Siragurile noastre se imprastie atunci cand cineva rupe din cires o creanga inflorita... - O creanga inflorita? intreba Madalina si dupa aceste vorbe palatul din cires prinse a se invirti, a se intuneca si pe data fata se pomeni afara, langa tulpina ciresului. Albinele zumzaiau vesele prin flori si o mireasma imbatatoare plutea in jurul fintinii, ca o ploaie nevazuta.