UNIVERSITATEA VALAHIA TÂRGOVIŞTE

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI

PORTOFOLIU
PSIHOPEDAGOGIA
COMUNICĂRII

GHENCEA MARIA – ANUL III, PIPP

1
 Aplicații Unitatea de învățare nr 1
Concepte cheie:
comunicare = acţiunea uneia sau mai multor persoane de transmitere şi
receptare a unor mesaje
comunicare didactică = reprezintă un demers pedagogic complex care
presupune o interacţiune între două entităţi (indivizi ori grupuri) care
provoacă reacţia formativă a obiectului sau subiectului educaţiei evaluabilă în
termeni de feedback extern şi intern
modele circulare ale comunicării = se aplica la comunicarea de masa sau
mediatizata care implica, in realitate, o negociere sau o tranzactie continua
intre emitator si receptor.
axiomele comunicării = principii ale comunicării umane
competenţe de comunicare = intenţia emiţătorului şi conţinutul mesajului
construit, dar și armonizarea acestor elemente împreună cu măiestria de a
transmite mesajul didactic

Aplicații unitatea 1
Propuneți alte definiții ale comunicarii
Comunicarea este una dintre activitatile umane fundamentale si reprezinta un
instrument esential in practica profesiomstilor de relatii publice.
Comunicarea poate fi privita in acelasi timp ca un proces care implica mai multe
elemente aflate in interactiune: emitatori, receptori, codificare, decodificare,
competenta, performanta, mesaje, canale de comunicare, zgomot, feedback,
context, experienta, efecte si etica.
Comunicarea este schimbul de intelesuri intre indivizi printr-un sistem comun de
simboluri. 

2
Realizați un eseu pe tema: Totul este așadar comunicare.

Noi oamenii suntem conceputi ca fiinte sociabile, interactionam unii cu

altii si zi de zi dam de situatii in care avem nevoie de sprijinul altor persoane
pentru a trece peste. Comunicarea este un mod fundamental de interactiune psiho-
sociala a persoanelor, realizata fie prin limbaj sau prin alte coduri, cu ajutorul
carora se pot transmite informatii. Iar noi oamenii avem nevoi esentiale, nevoia de
a spune, de a fi inteles, de a fi recunoscut/valorizat, de a influenta si de intimitate.
Comunicarea este un proces continuu și omniprezent în viața noastră. În
fiecare zi, interacționăm cu oameni din jurul nostru, folosind cuvinte, gesturi și
expresii faciale pentru a transmite informații și pentru a ne înțelege reciproc. Totul
este așadar comunicare, iar abilitatea de a comunica eficient este esențială în orice
domeniu al vieții.
În mediul educațional, comunicarea joacă un rol vital în procesul de
învățare și dezvoltare a elevilor. Cadrele didactice trebuie să aibă abilități de
comunicare puternice pentru a putea transmite informații în mod clar și eficient
elevilor. Elevii, la rândul lor, trebuie să aibă abilități de ascultare activă și de
comunicare adecvată pentru a se putea implica în procesul de învățare și pentru a-și
exprima ideile în mod coerent.
Pe lângă impactul său în mediul educațional, comunicarea este, de
asemenea, importantă în mediul de afaceri. O comunicare eficientă între angajați și
manageri poate îmbunătăți eficiența, productivitatea și încrederea în organizație.
Comunicarea bună cu clienții poate crește loialitatea și satisfacția acestora, în timp
ce o comunicare proastă poate duce la pierderea de afaceri.
Mai mult decât atât, comunicarea este importantă și în viața personală.
Relațiile interpersonale sănătoase sunt construite pe o comunicare deschisă și

3
sinceră. Abilitatea de a exprima propriile sentimente și de a asculta cu atenție pe
ceilalți poate ajuta la crearea unor relații durabile și armonioase.
In alta ordine de idei, comunicarea ne aduce mai aproape unul de celalat,
ne scoate din izolare, ne ajuta sa schimbam pareri, notiuni, ne face sa cladim intre
noi relatii solide si durabile.
Consider ca indiferent de modul in care se realizeaza, comunicarea face
parte din viata noastra. Prin comunicare reusim sa mergem mai departe sa, ii
imbarbatam pe cei care au nevoie si in acelasi timp fiind o imbogatire culturala si
morala. Fiecare fiinta are felul sau de a comunica, de a avertiza pe altii, existand si
la cele mai mici vietati, deci intr-un fel, impartasirea de informatii fiind universal
valabila si indispensabila.
Având atâtea mijloace de comunicare, avem impresia că astăzi comunicăm
mai mult ca oricând. Există rețelele de socializare unde socializarea pe chat-uri  ar
putea fi o soluție. Programele de chat, permit comunicarea (live) directă, în timp
real, între doi sau mai mulți utilizatori.
Comunicarea online este vitală mai ales într-o colaborare! Pentru a putea colabora
cu succes, comunicarea este răspunsul. Când doi colaboratori ajung la o înțelegere,
se presupune că și-au comunicat punctele de vedere. Și, că au ajuns la un numitor
comun. O comunicare eficientă transmite un mesaj bine conturat în cuvinte bine
alese. Însoțite de un ansamblu de comportamente ne-verbale sincronizate cu
mesajul verbal.

Oricât de mult ar avansa tehnologia, aceasta trebuie folosită astfel încât să

ajute în a comunica și nu să o înlocuiască. Prin comunicare online, oamenii au
parte tocmai de experiențe cu alți oameni din societate. Iar această legătură mediată
de tehnologie le face multora viața mai plăcută. Noile posibilități sunt ideale,

4
inclusiv pentru cei mai timizi! Există anumite persoane care au uneori probleme în
a comunica în mod direct.

În concluzie, totul este așadar comunicare și abilitatea de a comunica

eficient este esențială pentru succesul în orice domeniu al vieții. Fie că este vorba
de mediul educațional, de afaceri sau de viața personală, o comunicare bună poate
duce la îmbunătățiri semnificative în performanță, productivitate, satisfacție și
relații interpersonale.

Dezvoltați modelul circular al comunicării

Particularizând schema generală a modelului circular al comunicării didactice,
rezultă următoarele:
- Emițătorul este profesorul
- Receptorii sunt copiii/elevi/studenți
- Mesajele didactice conțin cunoștințele predate în timpul orelor de curs.
Cunoștințele transmise de profesori respectă programele școlare și planul
cadru.
- Mesajele didactice se transmit folosind un limbaj specializat, didactic
- Canalele de transmitere a mesajelor didactice sunt diverse: directe (față în
față) și mediate
- Feedback-ul primit de la receptori indică dacă și cât din mesajul transmis a
fost înțeles

O comunicare finalizată prin înțelegerea mesajelor este considerată o

comunicare eficientă.

Factori care condiționează eficiența feedback-ului

5
Atunci cand oferim un feedback, acesta trebuie gandit ca un raspuns care sa
comunice eficient si foarte exact ce ne deranjeaza, in ce mod ne afecteaza sau
care anume sunt asteptarile noastre de la o persoana.

Feedbackul nu trebuie formulat astfel incat sa lezeze o persoana. Cel care

primeste feedback trebuie sa inteleaga clar care anume sunt nemultumirile legate
de el. De asemenea, persoana care primeste feedback trebuie sa inteleaga faptul
ca cel care deranjeaza este comportamentul afisat, si nu persoana lui.

Mai exact, feedbackul trebuie sa fie o reactie la un comportament, la ce a

experimentat o persoana cand a intrat in contact cu un anume fenomen.

Feedbackul nu trebuie sa fie un sfat, o sondare psihologica, o critica sau o lauda.

Trebuie sa luăm în considerare două elemente atunci când vrem sa dăm un

feedback contructiv:

 Continutul feedbackului – un feeedback constructiv este foarte specific

si axat pe problema in sine si cum poate fi aceasta rezolvata, si nicidecum
pe calitatile sau defectele subiectului. Un feedback constructiv se va
concentra pe ceea ce poate fi observat obiectiv, nu pe speculatii. Un
feedback de efect va contine sfaturi despre cum poate fi imbunatatita
calitatetea muncii;
 Cum transmitem feedbackul – pentru ca un feedback sa fie constructiv,
acesta nu trebuie sa provoace rezistenta din partea subiectului si nici sa
raneasca sentimentele celui care primeste feedback. Incearca sa nu ii
provoci persoanei din fata ta o stare de repulsie, nu ii atrage atentia si
asupra celor mai mici detalii pe care le face gresit si nici nu il lasa cum
impresia ca esueaza.

Promptitudinea cu care oferim un feedback este si ea esentiala. Este gresit sa

astepti pana la o revizuire anuala sau chiar semi-anuala de performanta pentru a
oferi o un feedback. Feedbackul trebuie sa fie foarte specific. 

Strategii de formare- dezvoltare a competențelor de comunicare la elevi

Activitățile de bază de formare a competenței de comunicare în clasele primare

sunt:

• activităţi de identificare: a se prezenta, a prezenta pe cineva, a ilustra etc.

6
• descriere: inventariere, clasificare, reformulare, rezumare, comparare, definiri
de culori.etc.

• activităţi care presupun folosirea imaginaţiei: situare în timp, spaţiu, dialogare,

observare, invenţie etc.

• povestirea: a exprima idei, a convinge, a polemiza, a chestiona, a confrunta, a

judeca, a critica etc.

• activitatea de lectură pe bază de imagini are următoarele sarcini: dezvoltarea

capacităţilor intelectuale; dezvoltarea proceselor psihice; exersarea şi
îmbunătăţirea deprinderilor de exprimare corectă şi fluentă; dezvoltarea unor
trăiri afective, morale şi estetice.

• activități de intepretare a textului literar și nonliterar.

Identificați situații care pot fi asociate fiecărui tip de axiome

Axioma 1: „Comunicarea este inevitabilă”

Exemplu: Variaţiile de ton, de ritm, accentuarea unor cuvinte, expresia feţei,

gesturile etc. sunt componente ale comportamentului de comunicare, având
anumită semnificaţie. Ele accentuează şi precizează mesajul comunicat sau,
dimpotrivă, pot avea un efect perturbator (atunci când semnele verbale şi ce
neverbale vehiculează mesaje contradictorii).

Axioma 2: „Comunicarea se desfăşoară la două niveluri: informaţional şi

relaţional” .

Exemplu : Relaţia poate fi exprimată verbal (ca atunci când spunem „Acesta este
un ordin"), dar mai ales nonverbal si paraverbal (prin mimică, gestică, postură,
vestimentaţie, ton, accent, ritm). Când o relaţie este deteriorată, participanţii
urmăresc cu mare atenţie simptomele relaţiei şi îşi vânează reciproc indiciile
nonverbale, care ar justifica, în opinia lor, afectarea relaţiei: soţia îşi acuză soţul
că i-a vorbit pe un ton arţăgos, că i-a răspuns plictisit etc.

Axioma 3: „Comunicarea e un proces continuu, care nu poate fi tratat în termeni

de cauză-efect sau stimul-răspuns”.

Exemplu :Sensul axiomei e lămurit prin câteva exemple. Un soţ se închide în

sine pe motiv că îl cicăleşte soţia; aceasta afirmă că procedează astfel pentru a-l

7
scoate din pasivitate. Un patron îşi supraveghează excesiv salariaţii, motivând că
altfel greşesc; aceştia afirmă că greşesc pe motiv că sunt prea strict
supravegheaţi. Aici comunicarea pare segmentată în acte punctuale, interpretate
drept cauze şi efecte. Dar ceea ce apare pentru unii drept cauze constituie pentru
alţii efect şi invers

Axioma 4: „Comunicarea îmbracă forme digitale şi analogice”.

Exemplu :Urcarea pe munte poate fi descrisă printr-o imagine fotografică

(digital), printr-un desen (analogic), printr-o descriere verbală (analogic), sau
pantomimă (analogic). Dar poate fi si mai completă dacă fotografia este însoţită
de descriere verbală. Pantomima substituie descrierea verbală iar desenul, schita,
substituie fotografia.

Axioma 5: „Comunicarea este ireversibilă”

Odată emis, mesajul produce întotdeauna efecte: direct sau indirect, mai rapid
sau mai târziu, pe termen scurt sau de durată. Deşi în unele situaţii încercăm să
ne retragem cuvintele, să prezentăm scuze, efectele nu pot fi anihilate niciodată
complet. De aceea este necesar un autocontrol cât mai strict asupra propriului
comportament comunicaţional. Acest principiu are implicaţii importante în actul
comunicării. În relaţiile interpersonale, trebuie să avem grijă să nu spunem
niciodată lucruri pe care riscăm să le regretăm mai târziu. Şi asta mai ales în
situaţiile de conflict, când spunem lucruri pe care apoi am vrea să le retractăm.

Axioma 6: „Comunicarea presupune raporturi de forţă şi ea implică tranzacţii

simetrice sau complementare”

Exemplu : Sunt simetrice actele comunicative de acelaşi tip: când la iritare se

răspunde cu iritare, la zeflemea cu zeflemea etc. Când, de exemplu, iritării i se
răspunde cu răbdare şi calm, asistăm la complementaritatea raporturilor de
comunicare.

Axioma 7: „Comunicarea presupune procese de ajustare şi acordare”

Exemplu :Copilului mic i se vorbeşte nu numai utilizând cuvinte pe care el le

cunoaşte ci şi cu o intonaţie aparte, asemănătoare celei pe care el o foloseşte.

Modalități de realizare a funcțiilor comunicării

Funcţia fatică poate fi definită doar în contextul funcţiilor limbii.

8
Considerăm că în situaţia de context formal (relaţia de rol profesor-elev, elev-
profesor, marcată prin distanţă socială), elemente care declanşează comunicarea
sunt elemente de atenţionare vizuală şi auditivă:

 Interjecţii: uite, iată, ssst! („Interjecţia uite însumează funcţional, două

dintre aspectele comunicării: a) apare ca element care atrage atenţia
interlocutorului asupra comunicării b) contribuie la prelungirea
comunicării);

 Substantive şi adjective substantivizate la vocativ (doamnă, domnişoară,

domnule)

 Verbe - considerate obligatorii pentru susţinerea orelor conform proiectului

de lecţie: a înţelege, a şti, a pricepe, a recunoaşte şi verbe sinonime
interjecţiilor: a privi, a vedea, a auzi, a asculta. Aceste forme verbale sunt
folosite la persoana a II-a singular şi plural: priveşte/priviţi; auzi /auziţi, fii
atent/fiţi atenţi;
 Construcţii imperative (Atenţie! Fiţi atenţi! Fii atent!), interogative (Ce se
întâmplă?), constatative-enunţiative( Asta e!).
Elementele care provoacă întreruperea fatică sunt emise cel mai adesea de către
profesor prin folosirea unor cuvinte şi expresii de tipul: mulţumesc, în fine, în
concluzie, dacă mai ai ceva de spus/completat, aşa, bine, suficient, mergi la loc,
ai nota X, vom mai discuta pe această temă, am înţeles.
Funcţia conativă este orientată spre receptor, prin urmare vom spune că
reprezentări ale acestei funcţii le constituie apelativele (enumerate anterior la
funcţia fatică). Vom trage concluzia că funcţia fatică – funcţia conativă
formează un „cuplu” indestructibil în cadrul comunicării didactice. De altfel,
acest aspect, al relaţionării celor două funcţii este semnalat în literatura de
specialitate. G. Ghiga vorbeşte doar de cupluri de funcţii: funcţia fatică –
funcţia emotivă, funcţia fatică – funcţia conativă, funcţia fatică – funcţia
metalinguală. St. Dumistrăcel consideră funcţia denotativă comună tuturor
speciilor de discurs public şi privat - incluzând aici limbajul instrucţiei şcolare,
subliniind că acestuia i se adaugă funcţiile apelativă fatică + conativă.
Observăm, de asemenea, relaţia pe verticală a emiţătorului şi a destinatarului,
relaţie specifică raporturilor inegale stabilite între parteneri (elev - profesor)12.
Funcţia expresivă se manifestă la nivelul comunicării didactice prin intonaţie
– coborârea şi ridicarea vocii- şi tăcere .

9
 Funcţia metalingvistică este utilizată pentru verificarea înţelegerii codului şi
explicarea acestuia prin întrebări (înţelegi?) şi enunţuri complementare
(propoziţie simplă, adică formată din subiect şi predicat). Întrebările
metalingvistice au funcţia de a semnala dificultăţi de comunicare cauzate de
neînţelegerea codului folosit de emiţătorul mesajului anterior. (…) Întrebările
fatice şi metalingvistice sunt dezambiguizate la nivel lexical; organizarea
lexicală este idiomatică în diferite grade: - întrebări fatice: Auzi?; Alo?; (folosit
şi în alte împrejurări decât la telefon); Ştii?; Întelegi? E clar?; Bine?; Ce zici (tu
acolo) ?; Cum ai zis?; Poftim? (general), Poftiţi? (politicos); Ce?; Cum?; Ce
face?…;Hm?; Cum să-ţi spun eu ţie să înţelegi…?; Ce anume?; Ce spuneai?;
Cum ai zis? - Întrebări metalingvistice: Ce înseamnă…?; Aaa, cum se zice…?;
Spune… ăăă…!; Ce anume?; Ce spuneai tu?; Cum ai zis?; Cum, cum?”
Considerăm că toate funcţiile invocate, indiferent de clasificare, se pot
actualiza în vorbirea didactică, profesorul având posibilitatea ca, în raport cu
obiectivele propuse, să se centreze pe o funcţie sau alta, primordială însă
rămânând finalitatea comunicativ-instructivă.

Aplicații Unitatea de învățare nr 2

Concepte cheie
comunicare didactică = este forma particulară a comunicării educaţionale sau
pedagogice, considerată la rândul său o formă specializată a comunicării
interumane, un proces dinamic, complex şi interactiv.
comunicare educaţională = este cea care mijloceste și realizeaza fenomenul
educational inasamblul sau, indiferent de continuturile, nivelurile, formele sau
partenerii implicati.
comunicare verbală = Comunicarea verbala reprezinta transferul de informatii
prin intermediul limbajului oral, intre un emitator si un receptor.
comunicare nonverbală = Comunicarea nonverbală este procesul de transmitere și
primire de mesaje, fără a folosi cuvinte spuse sau scrise.
comunicare paraverbală = reprezinta ceea ce transpare dincolo de cuvinte, este un
limbaj ascuns in interiorul limbajului, modul concret in care se realizează vorbirea
noastră. Exista numeroși stimuli incorporați mesajului verbal care, dincolo de conținutul
verbal asociat, dincolo de sensul cuvintelor, provoacă diverse reacții afective:
10
volumul (intensitatea), ritmul si fluența, inălțimea (tonalitatea) vocii si modul de
articulare a cuvintelor, intonatia, accentul.
comunicare interpersonală =Este un proces prin care doi sau mai mulți oameni
fac schimb de informații, semnificații, emoții sau idei. Acest schimb se poate face
atât verbal, cât și non-verbal și, în general, se consideră că trebuie efectuat
personal.
comunicare intrapersonală =Este un tip sau formă de comunicare în care
expeditorul și receptorul sunt aceeași persoană. Cu alte cuvinte, este o comunicare
care are loc cu sine. În plus, are particularitatea că poate apărea în formă verbală
sau orală, în amintiri, acte de imaginație sau vizualizări și chiar în amintiri din
trecut.

Comentați din perspectiva educațională următoarea idee: ”Cine spune, ce,

cui, cum şi cu ce efect”? (Laswell).
Această idee a lui Harold Lasswell este extrem de relevantă în contextul
educațional deoarece subliniază patru elemente importante ale comunicării: cine
este sursa informației, ce anume este transmis, cui se adresează și care este
impactul informației transmise.
Primul element, "cine", se referă la sursa informației și este important în educație
deoarece elevii trebuie să înțeleagă cine le transmite informațiile și dacă aceștia au
autoritate în domeniul respectiv. În plus, este important să se țină cont de
subiectivitatea surselor de informație și să se învețe cum să se identifice sursele
credibile.
Al doilea element, "ce", se referă la conținutul informației transmise și este esențial
în educație, deoarece trebuie să se asigure că informațiile transmise sunt corecte și
relevante pentru elevi. De asemenea, este important să se transmită informațiile
într-un mod clar și ușor de înțeles.
Al treilea element, "cui", se referă la audiența informației și este important în
educație, deoarece trebuie să se ia în considerare nevoile și nivelul de cunoștințe
ale elevilor și să se adapteze informațiile în consecință. În plus, trebuie să se
transmită informațiile într-un mod care să atragă interesul elevilor și să îi motiveze
să învețe.

11
Al patrulea element, "cum și cu ce efect", se referă la modul în care informațiile
sunt transmise și impactul lor asupra audienței. În educație, este important să se
folosească metode și tehnici de predare care să fie eficiente și să îi ajute pe elevi să
înțeleagă și să asimileze informațiile. De asemenea, este important să se evalueze
impactul informațiilor transmise asupra elevilor și să se adapteze metodele și
conținutul în funcție de aceasta.
În concluzie, ideea lui Lasswell este foarte relevantă în educație și ar trebui să fie
luată în considerare de către toți cei implicați în procesul de învățare și predare.

Exemplificați urmatoarea idee: ,,este imposibil ca un bun pedagog să nu se

regăsească în elevii săi, respectiv să nu-şi regăsească elevii în sine. ”

Această idee sugerează că relația dintre profesor și elev este o relație reciprocă, în
care ambii părți se influențează și se modelează reciproc. Un bun pedagog are
capacitatea de a se conecta cu elevii săi, de a-i înțelege și de a-i inspira să învețe și
să își dezvolte potențialul.
Pentru a exemplifica această idee, putem lua în considerare următorul scenariu: un
profesor de literatură care este pasionat de subiectul pe care îl predă și care își
încurajează elevii să citească și să analizeze literatură clasică. Acest profesor poate
inspira elevii să își dezvolte interesul pentru lectură și să își dezvolte abilitățile de
analiză și interpretare. În același timp, elevii pot reacționa pozitiv la pasiunea și
entuziasmul profesorului, devenind mai motivați să învețe și să participe activ la
discuțiile în clasă.
De asemenea, un bun pedagog este capabil să își adapteze stilul de predare la
nevoile și nivelul de înțelegere al elevilor săi. În acest fel, elevii își pot dezvolta
încrederea în sine și pot învăța să își exprime ideile și să ia decizii autonome.
Prin urmare, un bun pedagog nu este doar un transmițător de cunoștințe, ci și un
mentor și un model de comportament, care poate avea un impact semnificativ
asupra vieții elevilor săi. În același timp, elevii își pot descoperi și dezvolta
potențialul lor sub îndrumarea unui pedagog dedicat și pasionat, creând o relație de
încredere și respect reciproc.

12
Analizaţi propriul comportament de comunicare didactică (valente, limite);
identificaţi posibilităţi de optimizare a acesteia.

Valențele comunicării didactice includ capacitatea de a transmite informații într-un

mod clar și coerent, de a fi empatic și de a adapta stilul de predare la nevoile și
nivelul de înțelegere al elevilor. În plus, comunicarea didactică poate fi utilizată
pentru a motiva și inspira elevii să învețe și să își dezvolte potențialul.
În ceea ce privește limitele comunicării didactice, acestea pot include dificultăți în
transmiterea informațiilor complexe, dificultăți în menținerea atenției elevilor sau
utilizarea unui stil de predare rigid sau depășit.
Pentru a optimiza comunicarea didactică, profesorii pot lua în considerare
următoarele sugestii:
 Identificarea și adaptarea stilului de predare la nevoile și nivelul de
înțelegere al elevilor.
 Utilizarea tehnologiei și a resurselor multimedia pentru a facilita
transmiterea informațiilor și pentru a menține atenția elevilor.
 Crearea unui mediu de învățare pozitiv și de susținere, care să încurajeze
participarea activă a elevilor și să motiveze învățarea.
 Făcând o autoevaluare constantă și printr-un feedback regulat din partea
elevilor, astfel încât să se poată identifica și îmbunătăți punctele slabe ale
comunicării didactice.
În final, comunicarea didactică reprezintă un aspect crucial al procesului de
învățare și dezvoltare, iar optimizarea acesteia poate contribui la îmbunătățirea
experienței de învățare a elevilor și la dezvoltarea lor personală și profesională.

Exemplificați următoarea idee: Ideea de „complicitate” între cadru didactic şi

elev/elevi este relevată de J. Cardinet (1989) când spune că o „o mare parte a
învăţării şcolare pare să aibă la baza aceasta complicitate între profesor şi elev
care le permite să înţeleagă prin jumătăţi de cuvinte”.
Această idee poate fi exemplificată prin relația dintre un profesor și un elev care au
o bună relație de încredere și colaborare. În această relație, profesorul poate

13
transmite informații sau indicații scurte sau neclare, iar elevul va înțelege în
totalitate sau va putea deduce ceea ce trebuie să facă, deoarece el cunoaște deja
stilul și preferințele profesorului. Acest lucru poate fi posibil datorită unei
complicități existente între profesor și elev.
De exemplu, un profesor de limba engleză poate spune scurt și la obiect "Let's talk
about the bard today", iar elevii săi vor înțelege că vor discuta despre William
Shakespeare în acea zi. Deoarece profesorul a mai folosit această expresie anterior
în clasă, elevii știu ce să aștepte și cum să se pregătească pentru activitatea din ziua
respectivă.
În această situație, complicitatea între profesor și elevi a creat o atmosferă de
încredere și colaborare, care le permite acestora să comunice eficient și să înțeleagă
informațiile și indicațiile transmise chiar și prin jumătăți de cuvinte. Această
complicitate poate facilita procesul de învățare și poate ajuta elevii să se simtă mai
confortabil și încrezători în capacitatea lor de a înțelege și de a aplica ceea ce au
învățat.

Identificaţi în situaţii concrete de evaluare aspecte de comunicare nonverbală

şi paraverbală ale elevilor; explicaţi aceste comportamente şi propuneţi
modalităţi eficiente de evitare a efectelor stresante ale situaţiilor de evaluare.

Există o serie de aspecte de comunicare nonverbală și paraverbală ale elevilor care

pot fi identificate în situații concrete de evaluare. Acestea includ:
1. Limbajul corpului - Elevii pot exprima nervozitatea sau anxietatea prin
mișcări ale corpului precum tremurul, bătăile rapide ale inimii sau
transpirația excesivă.
2. Expresia facială - Elevii pot prezenta expresii faciale care sugerează
anxietate, precum fruntea încruntată, buzele strânse sau privirea în jos.
3. Tonul vocii - Elevii pot folosi un ton al vocii tremurat sau înalt, ceea ce
sugerează stresul și anxietatea.
4. Viteza vorbirii - Elevii pot vorbi rapid sau încet, ceea ce poate fi un semn de
stres sau anxietate.
Pentru a evita efectele stresante ale situațiilor de evaluare, pot fi luate în
considerare următoarele modalități eficiente:
1. Antrenamentul înainte de evaluare - Profesorii pot ajuta elevii să se simtă
mai pregătiți pentru evaluare prin antrenament și practică înainte de
evaluare. Acest lucru poate ajuta la reducerea stresului și anxietății.
14
 2. Relaxarea - Elevii pot fi încurajați să se relaxeze prin tehnici de respirație și
meditație. Aceste tehnici pot ajuta la reducerea tensiunii și a anxietății.
3. Încurajarea elevilor să discute - Profesorii pot încuraja elevii să discute
sentimentele lor despre evaluare. Acest lucru poate ajuta la reducerea
stresului și anxietății și poate încuraja comunicarea deschisă.
4. Feedback constant - Profesorii pot oferi feedback constant și încurajare
pozitivă pentru a-i ajuta pe elevi să se simtă încrezători și pregătiți pentru
evaluare.
5. Promovarea unui mediu relaxat - Profesorii pot crea un mediu relaxat și
plăcut în timpul evaluării prin reducerea luminozității, asigurarea unui spațiu
confortabil și liniștit și promovarea unei atitudini pozitive. Acest lucru poate
ajuta la reducerea stresului și anxietății și poate îmbunătăți performanța
elevilor în timpul evaluării.

Comentați :,,nu tot ce intenţionăm reuşim să spunem, nu tot ce spunem se

aude, nu tot ce se aude se şi înţelege, se înţelege şi ce nu spunem, iar ceea ce
se înţelege nu depinde numai de noi ce devine.” (Şoitu, 2001).

Această afirmație exprimă complexitatea procesului de comunicare și modul în

care mesajul este recepționat și interpretat de către destinatar. De multe ori, există
un decalaj între intențiile noastre și ceea ce reușim să spunem, deoarece procesul
de comunicare poate fi afectat de diverse factori, precum emoțiile, contextul social
sau situația comunicării. Acest lucru poate duce la situații în care ceea ce spunem
nu ajunge să fie auzit sau înțeles așa cum am dorit.
În plus, chiar și atunci când mesajul este auzit și înțeles, există posibilitatea ca
acesta să fie interpretat în moduri diferite de către diferite persoane, din cauza
diferențelor culturale, a experiențelor anterioare sau a cunoștințelor și abilităților
individuale. Astfel, există riscul ca mesajul nostru să fie distorsionat sau interpretat
într-un mod diferit față de intenția noastră inițială.
În concluzie, această afirmație subliniază importanța conștientizării faptului că
procesul de comunicare este unul complex și că nu putem controla întotdeauna
modul în care mesajul nostru este perceput și interpretat de către destinatar. În
schimb, putem încerca să ne asigurăm că mesajul nostru este cât mai clar și concis
posibil, să adaptăm stilul și tonul comunicării la contextul și audiența specifică și
să fim deschiși la feedback și la posibilitatea de a clarifica orice neînțelegeri sau
ambiguități.
15
Analizaţi comparativ comunicarea verbală, orală şi scrisă, evidenţiind valenţe
şi limite.
Comunicarea verbală este procesul prin care o persoană transmite un mesaj altor
persoane prin intermediul cuvintelor sau sunetelor. Comunicarea verbală poate fi
de două tipuri: orală sau scrisă.
Comunicarea orală are ca avantaj principal faptul că permite transmiterea de
informații în timp real și permite interacțiunea directă între vorbitor și ascultător.
De asemenea, comunicarea orală poate fi folosită pentru a transmite informații
complexe într-un mod mai ușor de înțeles. Totuși, comunicarea orală poate fi
afectată de factori precum tonul vocii, gesturile sau expresiile faciale, care pot
influența modul în care mesajul este perceput de către ascultători. De asemenea,
mesajul poate fi distorsionat prin intermediul filtrului perceptual al ascultătorului
sau prin interferențe externe, cum ar fi zgomotul.
Comunicarea scrisă are avantajul principal că permite transmiterea informațiilor
într-un mod precis și durabil, precum și posibilitatea de a fi revizuită și editată
înainte de a fi transmisă. De asemenea, comunicarea scrisă poate fi utilizată pentru
transmiterea de informații complexe, structurate și detaliate. Totuși, comunicarea
scrisă nu permite interacțiunea în timp real și poate fi limitată în ceea ce privește
exprimarea emoțiilor sau a tonului mesajului. De asemenea, mesajul poate fi
interpretat greșit de către destinatar sau poate fi afectat de erori de gramatică sau
ortografie.
În concluzie, atât comunicarea orală, cât și cea scrisă prezintă avantaje și limite, iar
alegerea modului de comunicare depinde de context și de natura mesajului pe care
dorim să îl transmitem. În general, comunicarea orală este mai potrivită pentru
interacțiunile sociale și pentru transmiterea de informații care necesită clarificări
sau interpretări imediate, în timp ce comunicarea scrisă este mai potrivită pentru
transmiterea de informații formale, structurate și care necesită precizie și claritate.

Identificaţi strategii didactice de optimizare a comunicării didactice cu

diferite categorii de elevi (cu lacune mari în cunoștințe, cu limbaj slab
dezvoltat, timizi etc.).

16
Optimizarea comunicării didactice este esențială pentru a asigura o înțelegere
adecvată a materiei predate și pentru a spori motivația elevilor în procesul de
învățare. În continuare, sunt prezentate câteva strategii didactice care pot fi
utilizate pentru optimizarea comunicării didactice cu diferite categorii de elevi:
1. Pentru elevii cu lacune mari în cunoștințe, este important să se folosească o
abordare simplă și clară a materiei. Profesorii pot începe prin a identifica
cunoștințele de bază pe care elevii le au și să construiască pe acestea,
adăugând treptat noi informații și concepte. De asemenea, se pot folosi
exemple concrete și ilustrații pentru a ajuta la clarificarea materiei și pentru
a încuraja participarea activă a elevilor în procesul de învățare.
2. Pentru elevii cu limbaj slab dezvoltat, este important să se folosească un
limbaj simplu și accesibil, fără a fi condescendent. Profesorii pot utiliza
imagini și ilustrații pentru a ajuta la clarificarea materiei și pentru a facilita
procesul de înțelegere. De asemenea, se pot folosi activități interactive, cum
ar fi jocuri și experimente, pentru a spori interesul și motivarea elevilor.
3. Pentru elevii timizi sau introvertiți, este important să se creeze un mediu
sigur și confortabil în sala de clasă. Profesorii pot utiliza tehnici de întărire
pozitivă și pot oferi feedback constructiv pentru a spori încrederea și
participarea elevilor. De asemenea, se pot folosi activități interactive care
implică colaborarea și comunicarea între elevi pentru a ajuta la dezvoltarea
abilităților sociale și de comunicare.
4. Pentru elevii cu nevoi speciale, cum ar fi elevii cu dizabilități sau cu
probleme de învățare, este important să se utilizeze o abordare
individualizată și adaptată la nevoile lor specifice. Profesorii pot colabora cu
părinții și specialiștii pentru a identifica cele mai bune strategii de
comunicare și de învățare pentru acești elevi. De asemenea, se pot utiliza
resurse speciale, cum ar fi tehnologia asistivă, pentru a spori accesibilitatea
și înțelegerea materiei.
În general, comunicarea eficientă cu elevii implică adaptarea la nevoile și stilurile
de învățare individuale ale fiecărui elev, precum și utilizarea unor tehnici didactice
variate și adaptate la specificul clasei și al materiei predate.

17
Aduceţi argumente pro sau contra următoarelor afirmaţii:
- conflictele se rezolvă de la sine, cu trecerea timpului;
- conflictul este întotdeauna negativ şi distructiv;
- a avea un conflict este un semn al lipsei de autocontrol;
- într-un conflict întotdeauna cineva pierde.
Structuraţi, într-un scurt ghid de bune practici, sugestii de care trebuie să
ţină cont cadrele didactice în abordarea conflictelor ce au loc în mediul şcolar.

Argumente pro și contra afirmațiilor:

 Conflictele se rezolvă de la sine, cu trecerea timpului
Contra: De obicei, conflictul nu se rezolvă de la sine. De fapt, dacă nu se
acționează, acesta poate să se agraveze și să devină mai dificil de rezolvat. În
plus, trecerea timpului poate accentua tensiunea dintre părți.
 Conflictul este întotdeauna negativ și distructiv
Contra: Unele conflicte pot fi pozitive și constructive, generând idei noi și
soluții inovatoare. Cu toate acestea, conflictele pot deveni negative și
distructive atunci când părțile implicate nu sunt deschise să asculte și să
găsească soluții comune.
 A avea un conflict este un semn al lipsei de autocontrol
Contra: Conflictul poate să apară și atunci când persoana respectivă are un
nivel ridicat de autocontrol. A avea un conflict poate fi un semn al
diferențelor de opinii și valorile diferite ale persoanelor implicate.
 Într-un conflict întotdeauna cineva pierde
Contra: Un conflict poate fi rezolvat într-un mod câștigător pentru ambele
părți implicate, printr-un compromis sau prin găsirea unei soluții care să
satisfacă nevoile și interesele ambelor părți.
Sugestii de bune practici pentru abordarea conflictelor în mediul școlar:
1. Încurajați elevii să-și exprime opiniile și gândurile, încurajând deschiderea și
transparența în comunicare.
18
 2. Ascultați atent părțile implicate, încercând să înțelegeți punctele lor de
vedere și interesele.
3. Încurajați elevii să găsească soluții comune pentru a rezolva conflictul, și să
ia în considerare nevoile și interesele tuturor celor implicați.
4. Alegeți un mediu potrivit pentru discuțiile de rezolvare a conflictelor,
asigurându-vă că elevii se simt în siguranță și confortabil.
5. Ajutați elevii să învețe strategii de gestionare a emoțiilor și de control al
furiei, pentru a evita escaladarea conflictului.
6. Încurajați respectul reciproc și toleranța, și încurajați elevii să recunoască și
să valorifice diversitatea.
7. Încurajați învățarea prin experiență și găsirea de soluții inovatoare la
probleme, pentru a dezvolta abilități de rezolvare a conflictelor.

Identificați în suportul de curs importanta și cerințele comunicarii în

grupurile educaționale (clasa de elevi, grupa de preșcolari).

Comunicarea în grupurile educaționale, cum ar fi clasa de elevi sau grupa de

preșcolari, este de o importanță crucială pentru succesul academic și social al
elevilor și preșcolarilor. Comunicarea eficientă este esențială pentru a crea un
mediu de învățare pozitiv și pentru a promova relații sănătoase între membrii
grupului.
Cerințele comunicării în grupurile educaționale sunt:
1. Claritate: Comunicarea trebuie să fie clară și precisă, astfel încât fiecare
membru al grupului să înțeleagă mesajul.
2. Respect: Este important ca fiecare membru al grupului să fie respectat și să
fie ascultat cu atenție.
3. Empatie: Este important să se înțeleagă punctele de vedere ale celorlalți și să
se acorde empatie în situații dificile.

19
 4. Participare egală: Fiecare membru al grupului trebuie să aibă oportunitatea
de a-și exprima ideile și opiniile, iar toate ideile trebuie să fie luate în
considerare.
5. Deschidere și onestitate: Este important să se încurajeze deschiderea și
onestitatea în comunicare, astfel încât membrii grupului să poată exprima
liber problemele și preocupările lor.
6. Feedback pozitiv: Este important ca membrii grupului să ofere feedback
pozitiv și să încurajeze performanțele bune și comportamentele pozitive.
7. Încredere: Membrii grupului trebuie să se poată baza unii pe ceilalți și să
aibă încredere că toți sunt implicați în îndeplinirea obiectivelor comune.
Pentru a îmbunătăți comunicarea în grupurile educaționale, cadrele didactice pot
adopta următoarele sugestii:
1. Asigurați-vă că fiecare membru al grupului are oportunitatea de a se exprima
în mod egal.
2. Folosiți feedback-ul pozitiv și oferiți încurajări frecvente.
3. Încurajați deschiderea și onestitatea în comunicare.
4. Asigurați-vă că membrii grupului se simt respectați și ascultați.
5. Folosiți activități care să promoveze cooperarea și interacțiunea între
membrii grupului.
6. Înțelegeți și gestionați conflictele care apar în mod pozitiv și constructiv.
7. Asigurați-vă că toți membrii grupului își îndeplinesc responsabilitățile și că
sunt implicați în îndeplinirea obiectivelor comune.

Proiectaţi scenariul unei convorbiri cu elevii prin care să exersaţi şi să

dezvoltaţi autoreflecţia şi autocunoaşterea
Tema discuției: Autoreflecția și autocunoașterea - cum ne putem cunoaște mai bine
pe noi înșine.
Pasul 1: Deschiderea

20
Salută elevii și mulțumește-le că au venit la această discuție. Începe prin a întreba
elevii cât de bine se cunosc pe ei înșiși și cum cred că îi pot ajuta să se cunoască
mai bine.
Pasul 2: Explicație
Explică ce înseamnă autoreflecția și autocunoașterea și de ce sunt importante.
Subliniază că aceste abilități pot ajuta oamenii să-și dezvolte încrederea în sine, să-
și cunoască mai bine punctele forte și slabe și să ia decizii mai bune pentru viitor.
Pasul 3: Exemplificare
Oferă exemple concrete de situații în care autoreflecția și autocunoașterea ar putea
fi utile, cum ar fi:
 După ce ai avut o conversație dificilă cu cineva, poți să te gândești la ce ai
spus și cum ai spus-o, pentru a învăța cum să comunici mai eficient în viitor.
 După ce ai avut un examen, poți să te gândești la ce subiecte ai învățat bine
și care au nevoie de mai multă atenție, pentru a te pregăti mai bine pentru
următorul examen.
Pasul 4: Exercițiu
Propune un exercițiu practic prin care elevii să-și exerseze autoreflecția și
autocunoașterea. Îi poți împărți în grupuri și să le ceri să se întrebe reciproc ce
calități le apreciază cel mai mult la ei înșiși și care ar fi punctele lor slabe. După ce
fiecare elev își spune răspunsul, ceilalți din grupă pot să ofere feedback și să ofere
sugestii pentru îmbunătățire.
Pasul 5: Încheiere
Încheie discuția prin a-i încuraja pe elevi să continue să-și exerseze abilitățile de
autoreflecție și autocunoaștere și să găsească alte moduri de a se cunoaște mai bine
pe ei înșiși. Încheie prin a le mulțumi elevilor pentru participare și pentru efortul
depus în cadrul exercițiului practic.

Aplicații Unitatea de învățare nr.3

Concepte cheie

21
managementul comunicării = se referă la procesul de planificare, organizare,
implementare și monitorizare a comunicării într-o organizație sau instituție. Acesta
implică luarea deciziilor strategice referitoare la mesajele transmise, canalele de
comunicare utilizate și publicurile țintă. Managementul comunicării este crucial
pentru succesul organizației, deoarece ajută la stabilirea unei imagini coerente și
consistente, îmbunătățirea relațiilor cu publicul, menținerea unei comunicări
eficiente între departamentele organizației și creșterea angajamentului angajaților.
Într-o instituție de învățământ, managementul comunicării implică, de exemplu,
stabilirea unei comunicări clare cu elevii și părinții, promovarea imaginii instituției
în comunitate și gestionarea reputației.
competența de comunicare = se referă la abilitatea de a comunica eficient și
eficace cu diverse persoane și grupuri, folosind diferite canale de comunicare și
adaptându-se la diferite situații și contexte. Aceasta presupune nu doar capacitatea
de a transmite mesaje clare și concise, ci și de a asculta activ și de a înțelege
punctele de vedere ale celorlalți, de a gestiona conflictele și de a construi relații
pozitive și productive.
competența lingvistică = se referă la abilitatea de a utiliza o limbă în mod eficient
și eficace, atât în vorbire cât și în scriere.
blocaje ale comunicării = reprezintă obstacolele sau dificultățile care apar în
procesul de transmitere a mesajelor între două sau mai multe persoane și care pot
afecta negativ înțelegerea și receptarea mesajului.

Identificaţi principalele bariere în comunicare ce ţin de elev şi de cadrele

didactice.

Principalele bariere în comunicare care pot apărea în mediul educațional și care pot
fi cauzate de elevi sau de cadrele didactice includ:
Bariere în comunicarea elevilor:
1. Limbajul slab dezvoltat sau neadecvat contextului educațional;
2. Dificultăți de exprimare și de înțelegere a mesajelor;
3. Probleme de atenție sau de concentrare;
4. Emoții și stări de spirit negative, precum anxietatea sau stresul, care pot
interfera cu procesul de comunicare;
5. Diferențele culturale, de vârstă sau de experiență care pot duce la
neînțelegere și la interpretări greșite ale mesajelor.
Bariere în comunicarea cadrele didactice:
1. Utilizarea unui limbaj tehnic sau academic prea complex pentru nivelul de
înțelegere al elevilor;
2. Lipsa de claritate și de precizie în transmiterea mesajelor;
3. Neadaptarea stilului de comunicare la nevoile și preferințele elevilor;

22
 4. Lipsa de empatie și de ascultare activă a elevilor;
5. Folosirea judecăților de valoare sau a criticii negative, care pot afecta
încrederea și motivația elevilor.
Pentru a depăși aceste bariere și a îmbunătăți comunicarea în mediul educațional,
cadrele didactice pot folosi tehnici și strategii specifice, cum ar fi simplificarea
limbajului și adaptarea stilului de comunicare la nevoile și preferințele elevilor,
utilizarea de exemple concrete și relevante pentru contextul educațional,
încurajarea elevilor să își exprime ideile și gândurile, precum și evitarea judecăților
de valoare și a criticii negative.

Propuneţi soluţii de prevenire a intervenţiei factorilor perturbatori ai

comunicării în situaţii concrete de predare, învăţare, evaluare.

Pentru a preveni intervenția factorilor perturbatori ai comunicării în situații

concrete de predare, învățare și evaluare, pot fi luate în considerare următoarele
soluții:
1. Clarificarea obiectivelor și așteptărilor: Este important ca elevii să știe exact
ce se așteaptă de la ei în ceea ce privește comportamentul și performanțele
academice. De asemenea, este important ca profesorii să aibă așteptări
realiste și să comunice clar obiectivele lecției, astfel încât elevii să poată
înțelege și să se concentreze mai bine.
2. Folosirea unei comunicări deschise și oneste: Profesorii și elevii ar trebui să
încurajeze o comunicare deschisă și onestă în toate situațiile. Aceasta
implică ascultarea cu atenție a părerilor și opiniilor celorlalți, exprimarea
propriilor sentimente și opinii într-un mod clar și respectuos și evitarea
judecăților și criticii inutile.
3. Utilizarea tehnologiei educaționale: Utilizarea tehnologiei educaționale
poate îmbunătăți comunicarea între elevi și profesori și poate ajuta la
eliminarea barierele legate de timp și spațiu. De exemplu, utilizarea
platformelor de învățare online, aplicații pentru mesagerie, videoconferințe
etc.
4. Încurajarea colaborării și lucrului în echipă: Lucrul în echipă poate ajuta la
îmbunătățirea comunicării între elevi și profesori, deoarece implică discuții
deschise, respect reciproc și găsirea unor soluții împreună. Prin urmare,
profesorii ar trebui să încurajeze și să promoveze activități de colaborare în
clasă.
5. Oferirea de feedback constructiv: Profesorii ar trebui să ofere feedback
constructiv și în timp util, astfel încât elevii să poată înțelege și îmbunătăți
performanțele lor. Feedback-ul ar trebui să fie clar, specific și oferit într-un
mod respectuos și pozitiv. De asemenea, ar trebui să fie oportunități pentru
23
 elevi să ofere feedback profesorilor lor, pentru a îmbunătăți și mai mult
comunicarea.

Descrieţi caracteristici ale comunicării elevilor dumneavoastră, diferenţiate în

funcţie de mediul de provenienţă, experienţele cognitive şi de comunicare
anterioare, diferitele dimensiuni ale comportamentului de comunicare.
În general, comunicarea elevilor poate fi influențată de o serie de factori, inclusiv:
 Mediu de proveniență: Elevii pot proveni din medii culturale, lingvistice și
socioeconomice diferite, ceea ce poate afecta modul lor de comunicare,
vocabularul și expresivitatea. Este important să se ia în considerare aceste
diferențe și să se ofere sprijin adecvat pentru a le depăși.
 Experiențe cognitive și de comunicare anterioare: Elevii au experiențe
diferite cu comunicarea și învățarea, în funcție de nivelul lor de educație
anterior, de cultura de acasă și de alte factori. Aceste experiențe pot influența
modul în care înțeleg noile informații și modul în care interacționează cu
colegii și profesorii.
 Diferite dimensiuni ale comportamentului de comunicare: Comportamentul
de comunicare poate include diferite aspecte, cum ar fi exprimarea verbală,
limbajul nonverbal, abilitățile de ascultare și răspuns. Unele dintre aceste
dimensiuni pot fi mai dezvoltate la unii elevi decât la alții.
Pentru a înțelege mai bine caracteristicile de comunicare ale elevilor, putem utiliza
diverse tehnici de evaluare, cum ar fi observația directă, evaluările și întrebările
deschise. Pe baza acestor informații, putem dezvolta strategii de comunicare mai
eficiente și personalizate pentru fiecare elev în parte, care să le permită să se
exprime mai bine și să învețe mai bine în cadrul clasei.

Adaptaţi intervenţiile de recuperare şi dezvoltare a competenţelor de

comunicare la particularităţile fiecărui elev/categorii de elevi.(studii de caz)
Studiu de caz 1: Elev cu dificultăți în exprimarea orală Elevul X, în clasa a VII-a,
prezintă dificultăți în exprimarea orală, manifestând o timiditate excesivă și o
reticență în a se exprima în fața colegilor și a profesorilor. Această problemă îi
afectează nu doar performanțele școlare, ci și relațiile sociale și emoționale.

24
Intervenții de recuperare și dezvoltare a competențelor de comunicare:
1. Crearea unui mediu sigur și confortabil - Profesorul va crea un mediu sigur
și confortabil pentru elev, astfel încât acesta să se simtă încrezător și să se
deschidă mai ușor în fața colegilor și a profesorilor. Profesorul va fi empatic,
îi va acorda atenție, va asculta cu atenție ceea ce spune și îi va oferi feedback
pozitiv, încurajându-l să vorbească mai mult.
2. Activități de comunicare - Profesorul va organiza activități care să
încurajeze comunicarea între elevi, cum ar fi jocurile de rol, dezbaterile și
discuțiile în grup. Acest lucru îl va ajuta pe elevul X să-și dezvolte abilitățile
de comunicare și să se simtă mai confortabil în fața colegilor săi.
3. Tehnici de respirație și de relaxare - Profesorul va încuraja elevul X să învețe
tehnici de respirație și de relaxare care îl vor ajuta să-și controleze anxietatea
și să se simtă mai încrezător în sine. Aceste tehnici pot include exerciții de
respirație și meditație, care îl pot ajuta să se concentreze și să își calmeze
mintea.
4. Exerciții de lectură și de înregistrare vocală - Profesorul poate organiza
exerciții de lectură și de înregistrare vocală, prin care să îi ofere elevului X
oportunitatea să își exerseze pronunția și să își dezvolte abilitățile de
comunicare orală. Aceste exerciții pot fi folosite pentru a identifica și a
corecta eventualele greșeli și pentru a-i oferi feedback în timp real.
Studiu de caz 2: Elev cu lacune mari în cunoștințe și învățare lentă Elevul Y, în
clasa a V-a, prezintă lacune mari în cunoștințe și învățare lentă. Deși are o
motivație ridicată pentru a învăța și a se dezvolta, acesta prezintă dificultăți în a
înțelege și a procesa informațiile prezentate.
Intervenții de recuperare și dezvoltare a competențelor de comunicare:
1. Identificarea stilului de învățare - Profesorul va lucra împreună cu elevul Y
pentru a identifica stilul
Fântâna – Vasile Alecsandri

Pe cărarea înflorită, care duce la fântână,

În ştergar şi în catrintă, merge-o sprintenă română;
Ea la brâu-i poartă furcă şi la sân un pruncuşor,
Cu gurita lui lipită de al laptelui izvor.

25
Nevăstuica trece iute, torcând lâna din fuioare
Şi sucind fusul vârtelnic ce-o atinge la picioare.
Păsărelele-mprejuru-i zbor voioase şi cântând,
Ea zâmbeşte şi tot merge, pruncuşoru-i sărutând.

Iată,-ajunge la fântână, ş-acolo se întâlneşte

C-un drumeţ din lumea-ntreagă, care lung la ea priveşte,
Apoi cumpăna o pleacă, apoi scoate la lumină
Şi vecinei sale-ntinde o cofiţă, albă, plină.

Româncuţa multumeşte, suflă-ncet peste cofiţă

Şi cu apa ne-ncepută udă rumena-i guriţă;
Iar drumeţul după dânsa bea, fugarul îşi adapă
Şi se jură că pe lume nu-i aşa de dulce apă.

Sufletul satului – Lucian Blaga

Copilo, pune-ţi mânile pe genunchii mei.

Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
şi dacă ţi-ai sângerat picioarele
te aşezi pe un podmol de lut.

Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din streşini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte.

26
Ce bine că eşti -Nichita Stănescu

E o întâmplare a fiinţei mele

şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte

lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi

tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!

Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.

Rugă – Ana Blandiana

Ajută-mă să plâng şi să mă rog,

Să îmi privesc destinul inorog
Cu steaua-n frunte răsucită corn

27
Spre care-n vis mulţimile se-ntorn;

Ajută-mă să plâng şi să îndur

Dispreţul laudei ce creşte-n jur
În ochii lacomi, fără de noroc;
Ajută-mă să plâng şi să mă rog,

Ajută-mă să blestem şi să plâng

Lumea supusă ochiului meu stâng,
Ajută-mă să plâng şi să accept
Lumea ascunsă ochiului meu drept;

Ajută-mă să plâng şi să suport

Catapeteasma ochiului tău mort
Şi nemaidesluşitul paradis
Strivit în ochiul tău închis.

Când amintirile...- Mihai Eminescu

Când amintirile-n trecut

Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung şi cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.

Deasupra casei tale ies

Şi azi aceleaşi stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduioşării mele.

Şi peste arbori răsfiraţi

Răsare blânda lună,
Ce ne găsea îmbrăţişaţi
Şoptindu-ne-mpreună.

A noastre inimi îşi jurau

Credinţă pe toţi vecii,

28
Când pe cărări se scuturau
De floare liliecii.

Putut-au oare-atâta dor

În noapte să se stângă,
Când valurile de izvor
N-au încetat să plângă,

Când luna trece prin stejari

Urmând mereu în cale-şi,
Când ochii tăi, tot încă mari,
Se uită dulci şi galeşi?

Poezii din literatura universală

Jorge Luis Borges – Despartire

Între iubita mea şi mine se vor ridica

trei sute de nopţi ca trei sute de ziduri,

29
iar marea va fi o taină între noi.
Nu vor mai fi decât amintiri.
O, înserări cu care m-a învrednicit durerea,
nopţi pline de speranţa de a te privi,
câmpii pe care-mi deschid drum, cer înstelat
pe care-l prind cu privirea şi îl pierd…
Definitivă ca marmura,
absenţa ta va întrista alte înserări.

Johann Wolfgang Goethe – Despartire

Ochii ei şoptesc iubirea,

Buzele-mi nu spun nimic.
Grea, ce grea e despărţirea
Chiar pentr-un bărbat voinic.
Triste sunt şi parcă plâng
Şi se cheamă-n limbă mută:
Mâinile ce ni se-ating,
Buzele ce se sărută.
Cum pe vremuri, jucăuşo,
Îţi sorbeam al gurii mied,
Şoapte – floare de brânduşă
Ce-a ieşit de sub omăt.
N-o să-ţi fac coroană iară,
Roze-n mână n-o să-ţi pun.
O, Francisca,-n primăvară
Ne-a ucis un ger nebun.

Robert Burns – Si daca…

Şi dacă vînturi s-ar trezi

În lunci mereu,
În lunci mereu,
O, cum atunci te-aş încălzi
30
La pieptul meu,
La pieptul meu!
Şi dacă vremuri de urgii
S-ar înteţi,
S-ar înteţi,
Alăturea de-ar fi să-mi fii,
Nu le-aş simţi!
Nu le-aş simţi!
De m-ar zvîrli ursita rea
într-un abis,
într-un abis,
Cu tine hăul mi-ar părea
Un paradis,
Un paradis!
Pămîntul de mi-ar fi întreg
Adus în dar,
Adus în dar,
Din toate-aş şti să te aleg
Pe tine doar,
Pe tine doar!

Robert Burns – Raspunsul ei

O, nu-mi vorbi de ploi şi vant,

Nici spune-mi crudă prea că sunt,
Să-mi stai cu fruntea la pămînt.
Tot nu-ţi deschid, iubite!
În miezul nopţii fara glas,
În negru ceas, în tainic ceas,
Oricat ai bate, nu te las
Şi nu-ţi deschid, iubite!
Căci nu mi-i că îmi umbli pribeag,
Cat mi-i de fata ce în prag
Îşi lasă noaptea dorul drag
Şi-amăgitor, iubite!

31
În miezul nopţii fara glas,
În negru ceas, în tainic ceas,
Oricat ai bate, nu te las
Şi nu-ţi deschid, iubite!
Plăpandă floarea din răzor
S-a frant, strivită sub picior,
Să fie fetele la dor
Cu gandul treaz, iubite!
În miezul nopţii fara glas,
În negru ceas, în tainic ceas,
Oricat ai bate, nu te las
Şi nu-ţi deschid, iubite!
Şi păsări mici cu grai ales
Se prind în laţ prin codrul des.
Şi soarta fetei e ades
Asemeni lor, iubite!
În miezul nopţii fara glas,
În negru ceas, în tainic ceas,
Oricat ai bate, nu te las
Şi nu-ţi deschid, iubite!

Charles Baudelaire – Departe mult de-aici

Ştiu, tainic, un iatac în care,

Gătită şi fermecătoare,
E-o fată-n veşnică-aşteptare.
Pe sîn îşi face vânt cu-o mână,
În pat culcată pe o rână,
Ascultă plânsul de fîntână:
E casa Doroteii, unde
S-o legene pe răsfăţată,
Din depărtări uşor pătrunde
Suspin de briză şi de unde.
De sus în jos, cu grijă mare,
Uleiuri ung fragilul trup,

32
Răşini frumos mirositoare. –
Leşină într-un colţ o floare.

33