activității extradidactice prezentate în cadrul concursului

„Diriginte, drag părinte”, etapa a III-a,

prezentată de elevii clasei a III-a “C”, diriginte Eșanu Nadejda

“Natura și educația sunt asemănătoare, căci educaţia

transformă pe om şi, prin această transformare, creează
natura.” DEMOCRIT

Educaţia pentru mediu are scopul de a îmbunătăţi calitatea

vieţii prin cunoştinţele, dar mai ales prin motivaţiile pe care le oferă
pentru a acorda mediului atenţia şi îngrijirea necesară.
OBIECTIVELE ACTIVITĂȚII:
 Să conştientizeze importanţa unui aer curat pentru o viaţă
sănătoasă;
 Să consţientizeze realitatea înconjurătoare ca pe un mediu
necesar vieţii;
 Să identifice impactul activităţii omului asupra mediului înconjurător,
analizînd situaţii concrete din natură;
 Să-şi exprime atitudinea pozitivă faţă de natură prin activităţi artistice;

Natura este cea mai minunată casă pentru noi toți și cei din jur.Cît de bine te simți
cînd te duci la plimbare într-o pădure, să mirosim pîlcurile de flori, să admirăm un curcubeu,
să ascultăm cum cîntă păsările.Natura este foarte generoasă cu noi, oferindu-ne sprijin și
călăuză pentru a avea grijă de sănătatea noastră. Datorită unor fapte negîndite ale omului,
natura este astăzi în pericol.Deaceea omul trebuie să manifeste dragoste față de natură, să dea
dovadă de un comportament plin de respect față de mediul ambiant, deoarece natura este
casa comună a tuturor!

Deși suntem mici, ne doare că Padurea cu toate valorile ei va dispărea în scurt timp, așa
cum observam că se întîmplă în atîtea locuri din țară.Iubim foșnetul frunzelor, iubim ciripitul
păsărelelor,iubim liniștea și clipele de relaxare pe care ni le ofera PĂDUREA .Vrem o
pădure curată, care să fie o încîntare pentru ochii noștri, nu un “depozit” de gunoaie și copaci
tăiați.

De aceea ,așa mici cum sîntem, optăm și noi pentru o pădure ca-n povești, pentru un izvor
de sănătate și odihnă, de unde nu vrem să lipseasă animalele și păsările fericite.

Acum noi, elevii clasei a III-a “C”, vom prezenta o scenetă ecologica “JUDECATA
ANIMALELOR” pe am realizat-o cu drag pentru pădurea strămoșească și codrii seculari
din țara noastră.

POVESTITORUL 1

Liniştea pădurii nu era niciodată tulburată de ceva deosebit. Păsările cîntau vesele,
animalele porneau şi ziua şi noaptea la vînătoare, copacii înmugureau şi înfrunzeau apoi din
belşug.

POVESTITORUL 2

Chiar şi vîntul îşi schimba arareori drumurile zbenguindu-se încîlcit printre arbori.
Chiar şi cărările umbrite erau obişnuite cu paşii mărunţi ai copiilor culegători de ciuperci sau
ai vînătorilor iscusiţi.

POVESTITORUL 1

Dar într-o zi liniştea s-a destrămat.

VULPEA - Cioc! Cioc! Cioc! Furnicuţă, eşti acasă?

FURNICA - Da, poftim, chiar stau la masă. Toată ziua am umblat după grăunţe şi
numai ce le-am aşezat frumos pentru timpul friguros. Fie iarna cît de grea eu am zilnic ce
mînca.

VULPEA - Ghici? De ce-am venit la tine?

FURNICA - Nu sunt tare la ghicit, spune-mi hai, de ce-ai venit?

VULPEA - În pădure-i zarvă mare!

URSUL: - Toţi, cu mic cu mare, s-au strîns în poiană la judecată. Hai să mergem şi noi să
vedem ce s-a-ntîmplat.
IEPURELE - A venit şi Măria-sa împăratul!

POVESTITORUL 2

De departe se auzea strigătul disperat al unui ţăran care, mai mult împins decît tras de
către un grup de animale, era dus înaintea împăratului.

ŢĂRANUL - Măria-ta, nu mă trimite la moarte!

ÎMPĂRATUL - Da care-i pricina, măi omule, de te-au adus legat aici? Ai furat? Ai
omorît cumva?

ANIMALELE - Da! Da, Măria-ta! La moarte cu el!

ÎMPĂRATUL - Cum aşa?! Auzi, măi? Ia să auzim de la tine ce-ai făcut, apoi stăm să
judecăm.

ŢĂRANUL - Să vezi, Împărate slăvit, azi dis-de-dimineaţă am pornit prin pădure, aşa doar
să strîng cîteva vreascuri, nişte beţigaşe, ca cele adunate de păsări pentru cuib, să le duc
acasă la ai mei. Am zece copilaşi, Măria-ta, zece guri de hrănit şi lemne… nici cît un pai!

ÎMPĂRATUL - Şi? Şi? Zi-i mai departe, că doar nu te-au adus aici aceşti nemulţumiţi
numai pentru atît.

ŢĂRANUL - Şi cum strîngeam eu aşa, o creangă uscată, un vreasc rupt de vînt, ajung
într-o poiană luminoasă şi văd un copac mare, mare, dar tare bolnav.

ÎMPĂRATUL - Cum de ai ştiut tu, un om nătîng şi vai de capul tău că era bolnav?

ŢĂRANUL - Păi cum să nu ştiu, dacă avea o gaură mare cît capul meu, adică o
scorbură adîncă pînă în măduva capului… Şi m-am gîndit eu, m-am tot gîndit să nu-l las să
se chinuie şi să sufere, ci mai bine-i curm zilele.

ÎMPĂRATUL -Şi? Ce-ai făcut? Ai chemat doctorul?

ŢĂRANUL - Nu, Măria-ta! Nu…L-am tăiat şi gata!

ANIMALELE - La moarte cu el! La moarte!

ÎMPĂRATUL - Da ce ţipaţi aşa? Ia spune tu, vulpeo!

VULPEA - Păi, Mărite împărat, jos între rădăcinile cele groase ce ieşeau deasupra
pămîntului, cît mîna de groase, aveam o vizuină călduroasă şi drăguţă cu doi vulpişori în ea.
Dar omul acesta mi-a distrus casa şi-am rămas cu puii pe drum…

VEVERIŢA - Iar eu, Măria-ta, aveam adunate sute de alune în scorbura cea mare
şi locuiam acolo de-o viaţă cu familia mea, iar acum s-a ales praful din toate.

CIOCÎRLIA - Şi eu aveam cuibul bine prins de crengi şi ferit de vînturi şi ploi, iar
astăzi cuibul e stricat şi bieţii mei puişori sunt căzuţi în iarbă.
ALBINA - Măria ta! Măria ta! Aveam un roi prins de trunchiul cel gros, iar
mierea noastră dulce şi bună ne hrănea şi pe noi, şi pe Moş Martin. Vai şi-amar de noi acum
că ne-am împrăştiat în lume.

ÎMPĂRATUL - Ei, mai omule, vezi ce-ai făcut? Ai omorît copacul și ai lăsat pe drumuri
atîtea vietăţi. Dacă ar face toţi aşa, ce s-ar alege cu aceste biete fiinţe, care nu-şi pot apăra
viaţa decît ascunzîndu-se în pădure?

ŢĂRANUL - Iartă-mă, Măria ta! Iertaţi-mă toţi! Nu voi mai tăia niciun copac cît voi mai
trăi!

ANIMALELE - Nu-l ierta, Mărite împărat! Cine greşeşte o dată şi nu-i pedepsit, mai
încearcă încă o dată!

ÎMPĂRATUL - Şi ce să facem cu el? Cum să-l pedepsim?

LUPUL - Păi...să facă fiecăruia cîte o casă! Că nu mai avem unde locui, și nu avem
unde să ne ascundem de vînt și ploi.

ÎMPĂRATUL - Cum??? Ştiţi că e sărac şi nu poate.

ANIMALELE - Ba poate! Ba poate!

IEPURELE - Pentru fiecare animal să sădească un copac, în care să-şi facă

culcuşuri pentru copiii lor.

ANIMALELE - Da! Da! Să ne facă o casă.

- Un copac! O casă! Un copac! O casă!

ÎMPĂRATUL - Te prinzi, măi omule? Ce zici?

ŢĂRANUL - Ce să mai zic? Aşa o să fac, iar în urma mea va rămîne o frumoasă pădure!

Azi, am înțeles că pădurea are un rol foarte important în păstrarea echilibrului în

natură.Arborii pădurilor îmbogățesc aerul cu oxigen, adăpostesc și oferă hrană multor
viețuitoare, oferă omului lemnul; rădăcinile copacilor fixează solul, împiedicînd alunecarea
de teren.Tăierea pădurilor duce la modificarea climei și face natura mai săracă, iar foarte
multe viețuitoare rămîn fără adăpost.

♫ CÎNTECUL „MAMA - NATURĂ”

 Poezia „SOS – NATURA!”

Natura noastră-i minunată -

 Armonioasă, caldă, variată.

Iar pentru om - nepreţuită,

Ea îi dă hrană, apă, viaţă.

Peste tot în astă lume Unii oameni mai greşesc-

Vei vedea munţi şi cîmpii, Distrug, strică, poluează.

Dealuri, lunci, mări şi oceane, La averi doar se gîndesc

Animale mii şi mii. Şi natura o-ntinează.

Pomi şi plante fel de fel E timpul să acţionăm

Terra o-nfrumuseţează. Ca Pămîntul să-l salvăm,

Vrem să rămână la fel S-avem viaţă sănătoasă

Celor care ne urmează. Pe-a noastră planetă-albastră.

 TOȚI:

Iubiţi natura preacurată

Cît încă nu e prea tîrziu,

Copii şi vîrstnici laolaltă

Să mai păstrăm PĂMÎNTUL viu!