Pe aripi de vânt în zbor

Vine-n țară mărțișor

Un copil : Dragi parinți si spectatori,
Nu suntem prea mari actori,
Însă noi ne-am pregătit, 
La serbare v-am poftit,
Să auziți cum noi cântăm,
Recităm si-apoi dansăm.

Un copil : Noi multe am învăţat

Şi cu drag v-am aşteptat
Cântece şi poezii
Am repetat zi de zi.
Vrem acum să ne-ascultaţi
Şi să ne aplaudaţi.

Se include fonograma cu țipete de cucoare.

Pe acest fon în avanscenă apare o fetiță și spune:

Un elev : În fund pe cer albastru,

În zarea depărtată,

La răsărit sub soare ,

Un negru punct se –arată.

E cocostârcul tainic, în lume călător

Al primăverii dulce , iubit prevestitor

Ah, iată primăvara cu sânu-i de verdeață

În lume-i veselie, amor, sperare, viață.

(După aceste cuvinte pe poartă apar copiii și uitându-se la cocostârcul de pe casă spun:)

Copiii: Cocostârc,stârc,

De unde vii la noi în târg?

Cocostârcul: Eu sosesc din depărtare

De peste văi, munți și hotare!

 Copiii: Cocostârc,stârc,

De ce –ai venit la noi în târg?

Cocostârcul: Am venit la voi pe casă cu o veste preafrumoasă!

Copiii: Cocostârc ,stârc,

Care-i vestea pentru târg?

Cocostârcul: Este vestea luminoasă

Despre zâna cea aleasă!

Copiii: Cocostârc ,stârc,

Primăvara aduci în târg?

Cocostârcul: Da, copiilor cuminți,

Primăvara întâlniți!

În acest moment se include fonograma cu vântul și copiii rămân nedumeriți pentru o clipă, apoi
unul din ei spune:

Un copil: Dar, aceasta ce să fie? Nu cred să fie multașteptata primăvară.

Cocostârcul : S-au întâlnit vânturile, copii, și vorbesc între ele.

Un copil: Dar ce spun ,Stârcule?

Cocostârcul : Vorbesc că primăvara cea frumoasă e în drum spre noi, dar cineva pune la cale
reținerea ei.

Un copil : Cine ar putea s-o abată din cale pe preafrumoasa Primăvara?

Cocostârcul : Copii, pare-mi-se c-am auzit cine poate fi . E baba Odochia . Iarăși ca în fiecare
an vrea să repete aceeași istorie cu cele 12 cojoace ale ei .
Un copil: Hai să ne ascundem!

Copiii se ascund cu toții după casă , iar pe fonul muzicii apare baba Odochia, care dansează
fluturând cojoacele în vânt . Văzând cocostârcul pe casă și copacii gata să dea în floare spune:

Baba Odochia : Aha! Copăceilor și voi păsărelilor, așteptați primăvara, dar de mine ați uitat?

Ei Gerilă și Vântilă,

De nimic nu vă fie milă-

Troieniți și înghețați,

Nimic viu să nu lăsați.

În timpul acesta copiii ies de după casă ținând câte un băț în mână cu care bat în pământ și
spun cuvintele:

Copiii: Fugi tu frig și ieși căldură,

Ieși căldură din pământ,

Intră tu, frig, în pământ !

Baba Odochia : Ce-mi aud urechile? Ce-mi văd ochii? Am nimerit peste copii,cărora li
se supun toate în natură. Copii, dați-mi orice poruncă și vă voi îndeplini-o.

Copiii: Dezbracă cât mai repede cojoacele ca să vină multașteptata primăvară.

Copiii fac un cerc în jurul babei și numără până la 12. Iar Odochia la fiecare număr aruncă
în sus câte un cojoc. După ce termină cojoacele , copiii se dau în părți, formând un semicerc, în
centru rămânând doar cinci fetițe ,care păstrează cercul formând astfel o floricică. Fetițele au în
spate câte o petală. În centru rămâne fetița care a fost baba Odochia , numai că fără cojoace ,
ci într-o rochiță violet. Inițial fetițele stau în pirostrii aplecate înainte , în așa fel ca floarea să
fie închisă și petalele s-o acopere pe fetița din mijloc. Pe fonul muzicii lui Ceaicovski ,,Lacul
lebedelor” floarea încet se deschide , iar fetițele petale dansează în jurul fetiței din mijloc , apoi
se desfac și formează un semicerc , în centru rămânând doar Brândușica , care spune :

Brândușica : Bun găsit , oameni! Eu sunt mica floricică Brândușica. Ce bine că m-ați
salvat de vânturile babei , și am răsărit înainte de sosirea mămicăi – primăvara. Acum o vom
întâlni împreună!

Ghiocel : (de după zăpadă) Ajutor! Ajutooor!!!

Brândușica : Cine să fie? Cine se aude ? Cine ești?

Ghiocel: Eu sunt Ghiocel! Zăpada mă apasă și nu pot să ies la suprafață.

Brândușica : Cu ce putem să te ajutăm noi, Ghiocele?

 Ghiocel: Luați-mi zăpada de deasupra , căci din cauza ei nu pot să văd lumina
zilei.

Brândușica : Copii, hai să chemăm vântul în ajutor, să sufle zăpada de pe Ghiocel!

Copiii: Vântule, măria ta,

Vino cu puterea ta,

Să alungi ninsorile-

Să răsară florile.

/ Apare vântuleț și înconjoară de vreo două ori movilița de zăpadă, dar ea rămâne nemișcată.
Vântuleț se oprește și le spune copiilor:

Vântuleț: Sunt vlăguit de acum, copii, și nu mai sunt în stare să suflu zăpada de pe Ghiocel,
fără ajutorul soarelui.

Un copil: Înainte de apus

Iernii soarele i-a spus:

,, Gata , babo! Hai ,te cară!

Fac de mâine primăvară!

Brândușica : Copii, hai să chemăm în ajutor soarele:

Un copil: Soare ,soare luminate,

Tu le încălzești pe toate,

Trimite razele scântei

Să răsară ghiocei!

În timp ce copiii spun aceste cuvinte , de după nori se ridică o rază slabă de soare, și se aude
vocea lui:

Soarele : Sunt bucuros să vă văd ,copii, și aș vrea să te ajut foarte mult,

Ghiocele, dar căldura razelor mele este încă slabă și nu pot să ajung

până la zăpada ce te apasă, până când nu va veni multașteptata

primăvară – mama tuturor florilor și a întregii naturi.

Un copil: Au ieșit brândușele ,

Clopoțeii primăverii
 Ia-ți ,iarnă, ninsorile

Și ne lasă florile!

Brândușica : Hai să cântăm un cântec primăverii, poate că ne va auzi și va veni cât

mai curând.

Cântecul ,, Vine ,vine primăvara ,,

Un copil : Ieși, soare, frățioare,

Desfă-ți razele sprințare

Luminează văile

Să meargă pâraiele.

Să –nverzească cărărușa ,

Să-nflorească cărărușa,

Să-nflorească și brândușa!

Un copil: După-atâta frig și ceață

Iar se-arată soarele .

De-acum nu ne mai îngheață

Nasul și picioarele.

Cu narciși ,cu crini, cu lotuși

Timpul cald se-apropie.

Primăvara asta ,totuși,

Nu-i decât o copie.

Soarele: Toporași și păpădii ,

Ghiocei mici și zglobii

Toate- aceste bucurii

Sunt date pentru copii

De la zâna ce-o să-apară-

Preafrumoasa primăvară.
Un copil: Primăvara e regină

În rochiță de brânduși

Suflă –n muguri și-i alină

Pe toți iezii trepăduși.

După aceste cuvinte se include fonograma și pe fonul muzicii lui Vivaldi ,, Primăvara ,,

apare zâna Primăverii și spune:

Primăvara : Bine v-am găsit , copii,

Am venit pe-al vostru plai

C-o întreagă oaste-

Toporași și păpădii

Bucurii pentru copii!

(Ea merge pe lângă fiecare copil și le prinde la piept câte un mărțișor , apoi se duce lângă
zăpada și se rotește în jurul ei.Zăpada se topește (cade) și răsare iarba (partea cealaltă a
cartonului) iar din spate răsare Ghiocel, care spune:)

Ghiocel: Sunt micuț și mititel

Și mă cheamă Ghiocel.

Eu gonesc iarna geroasă,

Și v-aduc zile frumoase.

Mulțumesc ,vântule, mulțumesc, mărite soare, mulțumesc multașteptată primăvară și

vouă ,copii, că m-ați ajutat să înfrunt zăpada și gerul.

Primăvara: Bine ai venit ,Ghiocele, și bine v-am găsit, copii. Vreau să vă spun că

Ghiocel nu este numai cel ce aduce zile frumoase , dar și cel ce

aduce zile frumoase , dar și cel ce a adus o frumoasă tradiție.

Ce fel de tradiție- veți afla ascultând legenda pe care am să v-o spun

imediat:

(Copiii se așează în jurul Primăverii. Se include fonograma și primăvara povestește legenda:)

Era pe la sfârșitul lui Făurar. Iarna nu vroia să plece, dar într-o zi s-a ridicat soarele mare
încălzind cu razele sale pământul . Și iată că la marginea pădurii ,de sub crengile unor tufe de
spini,s-a arătat o floare dalbă.

Iarna s-a înfuriat de îndrăzneala plăpândei plante, a trimis ger și viscol ca să înghețe
Ghiocelul , căci el era vestitorul primăverii. Bietul Ghiocel a înghețat, iar zăpada l-a acoperit cu
totul.

Zâna cea bună aflând despre nenorocirea lui Ghiocel i-a venit în ajutor. S-a dus la
moviliță și a început să dea zăpada la o parte,tot căutând Ghiocelul. Căutând , zâna și-a înțepat
într-un spin un deget , din care a început să curgă sânge, dar ea căuta în continuare Ghiocelul.

În sfârșit l-a găsit , micuț și înghețat. Sângele fierbinte al zânei l-a încălzit și l-a readus la viață.
Această faptă bună a zânei a dat naștere frumoasei tradiții de a purta din prima zi a lunii martie
mărțișori la piept , care simbolizează binele, viața și reînvierea naturii.

Un copil: Noi știm un cântec despre mărțișor.

Primăvara : Să-l auzim

Copiii: Pe aripi de vânt în zbor,

Vine-n țară mărțișor
Și cum suflă cum pășește
Tot omătul ni-l topește.
Vine,vine mărțișor
Bucuria tuturor!

Un copil : Iar eu știu o poezie despre mărțișor.

Cine mi l-a prins în piept
Taman la inimă în drept
Motocei mărunței.
Alb ca ghiocelul unul
Altul roșu cum căpșuna
Bate vânt de primăvară
Motoceii se –nfioară
Cling,cling mărunței
Sună parcă-s clopoței.

Un copil: Și eu știu o poezie :

Mărțișor pornind pe-afară
Bucuros că-i primăvară
Dănțuind prin văi pe coaste
A lăsat o –ntreagă oaste
Toporași și păpădii-
Bucurii pentru copiii.

Primăvara : Frumoase poezii, ei bine, atunci am să vă spun și eu una:

 Drăgulița primăvară
A sosit voioasă-n țară
Mi-a adus un mândru soare
Și-un sân plin de lăcrămioare

Un copil: Ghiocelul

Din clăbucii de zăpadă,

Un ghiocel bucuros
Scoţând capul spre lumină,
Se laudă copilăros:
- Uite aşa, cât sunt de mic,
Într-un picior mă ridic,
Mă lupt cu zăpada rece,
Nici o floare nu mă întrece,
Sunt un mărţişor râvnit, 
Primăverii, 
Poarta florilor deschid.

Nici n-ai crede c-o plantă atât de delicată

știe vitejește
pentru primăvară să se bată.
După zile de ger și promoroacă,
Iarna-și leapădă cojoacele și pleacă.
Eu și raza de soare
Dăm atunci serbare,
primăvara a învins
pe-ntregul cuprins.

Un copil: Brânduşa:

În grădină locuiesc,
Parfum dulce răspândesc,
Violetă-i rochia mea
Cu-n clopot ar semăna.
Pe câmpii apar deodată
Şi sunt foarte căutată.

Un copil: Cling ! s-aude din zăpadă.

Toți copiii vin să vadă
Cum firav un ghiocel
Sună lin din clopoțel,
Anunțând că-n toată țara
Se așterne primăvara!
Un copil

Un copil: -Cântă cucu-n dumbrăvioară

Pe copacul înflorit
Salutare , primăvară!
Timp frumos, bine-ai venit!

Un copil: Primavara bate la fereastră

Cu buchete mici de ghiocei,
Și zambila înflorită-n glastră
Te-ndeamnă s-o iei...

Un copil : Bună dimineaţa, Primăvară,

Bine-ai venit din nou la noi

Tu ne aduci lumină-n ţară
Un cer senin şi calde ploi.

Un copil :
Mărțișor
Șiruri negre de cocoare,
Ploi calduțe și usoare,
Fir de ghiocel plăpând,
Cântec îngânat în gând,
Sărbătoare...

Zumzet viu prin zarzări. Oare

Cântă florile la soare?
Că pe crengi de floare pline
Nu știi: flori sunt, ori albine?
Pentru cine?...

Pentru tine, primăvară,

Care-aduci belșug în țară,
Care vii,
Peste câmpii,
Cu banuți de păpădii
Și cu cântec de copii!

Un copil : Ghioceii  
 
 Ghioceii tremurau,
De viață ei se bucurau,
Învaluiți de soare si lumină,
Primavara îi învie,
Să ne-aducă bucurie.
Ei cu gingasia lor,
Ne aduc un mărțișor.

Un copil: Azi e sărbătoare

Vino, vino, soare!
Luminează-ntregul sat
Că e ziua de-ntâi Mart!
Un copil:

Luna Martie

Martie e, așadar
Prima lună-n calendar
Care-anunță toată tara
C-a sosit iar primăvara!
Și din prima zi, se știe,
E-un motiv de bucurie:
Mărtișoarele apar
- Mici minuni aduse-n dar.
Prinse-n șnurul împletit
Sunt gata de oferit.
Bucurie și noroc
Aduc tuturor, pe loc.

Un copil :

Martie
Martie, martie, mărțișor,
Ai dat drumul la izvor
Risipind și nori si ceață
Tu trezești din nou la viață
Iarba, gâze, flori, albine,
Eu de aceea țin la tine.

Un copil: Martie, măi Mărtişor,

Cu treziri de sub ninsoare
Şi cu iz mirositor
De-al primăverii floare.

Un copil: Primăvara harnică,

 Primăvara darnică
Ne împarte tuturor
Câte-un dar şi-un mărtişor.

Un copil: Simbol al primăverii,

Aducător de soare
Ne prindem alb cu roşu
La piepturi mărţişoare.

Un copil : Roşu-i din obrajii

Mamelor iubite.
Albul e din părul
Tâmplelor albite.

Un copil : Se unesc cu firul

Răsucit în două
Şi se-aprinde-o floare
Dăruită vouă.

Un copil: Mărtisorul
 
Chiar de-i mic, neînsemnat,
Și de șnur stă agățat,
El vestește-n toată tara
Că sosește primăvara!

Un copil: Hai ,copii, să facem marțișoare,

Dintr-un fulg și-o rază de soare,
Din lumini de gânduri curate,
Și caldura inimii ce bate.

Un copil : Împletiți cu toții mărțișoare,

Însoțite de-o gingașă floare,
Ele sunt solia primăverii,
Și ne-aduc speranța reînvierii.

Un copil: Atât de mic și de fragil

Dar cuprinzând o nesfârșire
O mare-ntreagă de iubire
De idealuri si lumină
Un mic simbol cu rezonanță
Un martisor tradițional
Eu îți ofer, mămică-n dar
Un copil : Mărțișorul este bucuria tuturor, și a celor mici și a celor mari. Căci odată cu
sosirea lui se trezesc la viață florile, pomii, ciripitul de păsărele și cea mai dulce, cea mai
frumoasă sărbătoare din lume –ziua mamelor

Un copil:
Ce de lume adunată!
Plină este sala toată.
Multe mame au venit
Şi frumos azi s-au gătit
Eu le zic de ziua lor:
„La mulţi ani, mămicilor!”

Un copil : Mama este cel mai frumos cuvânt de pe pământ, pe care-l rosrește omul în orice
limbă.

Un copil : Într-o floare,într-o floare

Lin o stea a coborât
Nu fi viață trecătoare
Cu mămica mea atât.

Un copil : Sună soneria la intrare

Prevestind o zi cu bucurii.
Și în prag , cu chipul mamei numai soare
Iat-o pe mămica-ntre copii.
Ne-a cuprins la pieptu-i în cunună
Și-i sorbim privirile din nou
Că de ziua ei,mămică bună
Ne-a adus și ea câte-un cadou.

Un copil: De-aș avea măcar un fluier

Ia-și cânta măicuți blând,

Când o văd pe cărăruie

Frământată de vreun gând.

Un copil : Îți mulțumesc că m-ai crescut

Și m-ai pornit de –acasă

Cu tot ce ai avut mai bun

În suflet și pe masă.

Un copil : Ea are întotdeauna grijă de noi,

 Ne împletește ciorapi calzi și moi

Tot ea ne fierbe compotul gustos

Basme ne deapănă cu Făt –Frumos.

Ziua întreagă lucrează din plin

Te odihnește, bunică, puțin.

Un copil:
Ți-am luat un mărțișor,
Ca sa-l porti la tine tot mereu,
Și să stii ca-n el e dorul meu,
Și mereu îți va purta noroc.
Un copil :
Mărțișor

Din albul fulgilor de nea,

Și din a soarelui sclipire,
Îți daruiesc un mărțișor,
Aducător de fericire!

E mic si neînsemnat,
Dar plin de bucurie!
E gândul meu cel mai curat,
Care se-ndreaptă către tine!

Un copil :
Mărtișorul  

Mărțișorul prins in piept,

Și daruit de când e firea,
Să-ți ocrotească gândul drept
Și rostul casei si iubirea.

Un copil : Vă ofer la toți azi mărțișoare,

Să vă aducă în suflete doar soare,
Să vă aducă un strop de fericire,
Și în inimi numai iubire.

Un copil: Alb cu roșu fac o floare

Cea mai rară dintre flori
Azi îi prind la piept mămicii
Mândră floare- un mărțișor
Fii ,mămică, sănătoasă
Că frumoasă ești mereu.
Lângă inima ta bună
 Poartă mărțișorul meu.
Primăvara : Stimați oaspeți, doamne, domnișoare, dragile mele colege! Vă felicit călduros cu
sărbătorile primăverii. Vă doresc să fiți sănătoase, gingașe, frumoase. Să iubiți, să fiți iubite,
multe bucurii de la copii. Să vă dea Domnul o viață ușoară și multă liniște sufletească!

Un copil : S-a sfârșit serbarea noastră.

Suntem foarte mulțumiți
Că-n această zi frumoasă
Ați venit să ne priviți.