Liceul Teoretic Costești

Aprobat Controlat
_______________ ________________

Activitate extracurriculară

Rusu Ludmila, învățătoare

Grad didactic II(Doi)
Bivol Elena, bibliotecară
Grad didactic (Doi)

2014
 SCENARIUL ACTIVITĂŢII
EXTRACURRICULARE

Subcompetenţe:
1. Cultivarea dragostei faţă de carte.
2. Motivarea necesităţii de a cunoaşte lumea prin intermediul lecturii.

Obiective operaţionale:
1. să argumenteze valoarea cărţii, considerată un izvor de înţelepciune;
2. să motiveze necesitatea lecturii pentru dezvoltarea personalităţii prin valori;
3. să manifeste atitudine conştiincioasă faţă de valoarea cărţilor.

Strategii didactice:
a) Metode şi procedee: argumentarea, explicaţia, mesajul oral, metoda descoperirii,
dramatizarea.
b) Mijloace didactice:proverbe despre carte, maxime, banda audio, expoziţie de cărţi.

Desfăşurarea activităţii:

Cuvînt se oferă directorului adjunct pentru educație Meriacre Agafia

I. Activizarea potenţialului intelectual al elevilor:

Toţi copiii clasei au cărţi în mâini. Ei stau pe scaune şi citesc cărţile, le răsfoiesc. În
centrul sălii pe un covoraş se joacă un copil - Cristian. În sală apare bunelul copilului cu
un pachet (în care se află cărţi). Copilul sare în sus de bucurie cînd îl vede pe bunel.

Cristian: - Ce se află în pachet, bunele?

Bunelul: - Un dar pentru tine, nepoate!
Bunelul îi dă cutia şi pleacă neobservat. Cristian bucuros desface pachetul. Văzând
cărţi nu e chiar încântat. Scoate cărţile pe rând şi le pune pe covor. Scutură cutia zicând:
- Nu înţeleg, unde e darul, că nu-l găsesc.
Din cutie cade un bileţel. Copilul citeşte cu voce bileţelul: “Cercetează, nepoate, cărţile!
Vei găsi o comoară.”
Copilul iar se bucură:
- Cred că bunelul mi-a pus ceva bani într-o carte.
Începe a răsfoi fiecare carte. Negăsind nimic dă nervos cărţile la o parte. Se
supără. Copiii se ridică de pe scaune şi ridică cărţile aruncate. I le pune lângă copil şi îi
cântă cântecul:
Cîntecul ,,Cartea-i surioara mea”.
 II. Desfăşurarea activităţii:

Pe parcursul spectacolului, elevii clasei vor încerca să-l convingă pe copilul supărat
că cărţile au o mare importanţă şi sunt o adevărată comoară. Ei îi vor recita poezii şi
după fiecare poezie îi vor oferi copilului cartea despre care se vorbeşte în poezie.

Elevul 1. Hai să călătorim ca-n cărţi,

Uite-aşa, de bună voie,
Spre-o insulă nescrisă-n hărţi
Visând un Robinson Crusoe
Să facem casă dintr-un pom
Din frunze-pâlnii şi pahare
- Păi, nu-i coliba lui Moş Tom?
- Nu! Ea era ceva mai mare.

(Copilul care a recitat îi dă colegului supărat cartea „Robinson Crusoe” de Daniel Defoe)

Elevul 2. Legenda s-a ales din fum

Precum mătasea din gogoaşă
Pinochio ne-asteaptă-n drum
La braţ cu meşterul Cireaşă
(Îi propune lui Cristian spre lectură cartea „Pinochio” de Carlo Calodi)

Elevul 3. Câte cărţi!

Vai câte cărţi
Ochişorii fug prin părţi
Dar s-opresc pe-o carte dragă
Cu poveştile lui Creangă.

Elevul 4. Vezi tu cărarea ca-n poveşti

Ea duce-n cântec de talangă
Din Târgu Neamţ spre Humuleşti
Spre casă mica-a lui Ion Creangă
Se-aude pupăza din tei
Şi râde-n scaldă Smărăndiţa
Iar soacra cea cu trei nurori
Ne dă o lecţie de viaţă.

(Cristian primeşte în dar cartea „Amintiri din copilărie” de I. Creangă

El zice:
- Să încerc să citesc, poate scrie în cărţi despre locul unde-i ascunsă comoara de care
mi-a vorbit bunelul. Aşa...

După citirea cîtorva propoziții copilul spune:

 - Frumoasă poveste! Dar despre comoară? Nimic!

Elevul 5. Cartea parcă e un fluture

Cu aripile deschise
Când se-nalţă-n zbor, te poartă
Prin poveşti şi lumi de vise.
O corabie îmi pare
Pânzele-s desfăşurate
Navighezi pe mări, oceane
Sau prin astre-ndepărtate.

Elevul 6. Ce prieten bun e cartea!

Te învaţă doar de bine,
Ştie tot ce-o-ntrebi şi-ţi spune
Nu se supără pe tine.
Toate stau ascunse-n slove
Adevăruri şi poveşti
Sar să poţi citi în ele
Trebuie să le iubeşti!

Elevul 7. Cine ştie carte bine

Are parte de pământ
Îl cunoaşte orişicine
Al său bun şi drept cuvânt.
Alta-i partea neştiinţei
Ea-i izvor de nebunii
Ea-i întunecimea minţii
Să scăpăm de ea, copii!

Un elev se apropie de Cristian răsfoind o carte cu poveşti.

Elevul 8. Cartea mea-i cu multe file

Şi cu multe poezii
De cum o citeşte, copile,
Dă-o şi la alţi copii

( Îi dă cartea despre Păcală copilului de pe covor). Copilul ia cartea, citeşte ceva în

gând şi râde cu poftă, ceea ce demonstrează că-i place ceea ce citeşte. Apare un copil şi-l
întreabă:
Elevul 9. Ce citeşti?
Cristian: - Ia despre unul Păcală!

Elevul 10. Am şi eu un unchi Păcală

Moş Păcală-portocală
Unchiul are o soţie
 Şi o cheamă... Păcălia
Şi mai are 3 fetiţe
Si le zice...Păcăliţe
Are înca doi băieţi
Si le zice...Pacăleţi
Are nişte mahăleni
Si ii cheamă...Pacăleni
Iar căţelului ghiduş
El ii zice...Pacăluş
Toţi trăiesc, precum gândeşti,
In sătucul...Pacăleşti
Si eu tot de-acolo vin
Căci v-am păcălit puţin.

Apare Păcală
Păcală: – Bună ziua!
(Observă copilul de pe covoraş şi-i zice:)
Vai ce jucării multe ai! Hai să ne jucam!

Cristian: – Nu pot. Trebuie să citesc. Măi, Păcală, da tu citeşti de obicei?

Păcală: – Cine eu..? Da... citesc: SMS - uri, reclame, iar câte odată citesc şi bileţelele pe
care mi le trimite Tândală.

Apare Tândală
Tândală: – A, aici erai?

Păcală: – Eram, dar nu mai sunt (şi porneşte)

Tândală: – Un-te duci cu pasul mare,

Fecioraş de-a lui Păcală?

Păcală: – Un-se duce fiecare

Pai, la şcoală!

Tândală: – Bre, n-o face pe-nţeleptul

Şcoala doar e-n altă parte

Păcală: – Da eu ştiu un drum de-a dreptul

Ce-nconjoară şapte sate

Tândală: – Cei de şcoala au ghiozdane

Dar tu... pleci cu mâna goală?
Păcală: – Am şi-geanta năzdravană,
Dar s-a dus de ieri la şcoală.
Tândală: – Ore multe-s înainte
Foamea încă nu te curmă?

Păcală: – Mi-am luat si trei plăcinte,

Însă ele vin din urmă

Tândală: – Ai agendă, nu mi-i spune?

Păcală: – Am chiar două agenţele:

Una pentru note bune,
Alta pentru note rele. ( arată cele două agende)

Cîntecul „Din neamul lui Păcală”

Elevul 11. Am o carte fermecată

Ea m-ajută să ştiu tot
Şi îi tare înţeleaptă
Îmi explică, ce nu pot.
Eu culeg din ea ce-i bun
În memorie să pun
Şi culeg ce-i mai de preţ
Să devin un om isteţ.

Elevul 12. Cuvintele vin de departe

Din moşi strămoşi
Sărut această carte
Cu oameni frumoşi.
Cuvintele vin să ne doară
Şi să ne bucure
Sărut această carte
De pâine şi de strugure.

Elevul 13. Carte bună şi sfătoasă,

Pentru mine eşti o casă
Plină de copii cuminţi
Cu strămoşi, bunei, părinţi.
Carte dragă, cărticică,
Te iubesc atât de mult
Tu îmi spui poveşti frumoase
Eu cu dragoste le-ascult
(Copilului i se oferă o carte cu tematică istorică)
Din cărţi învăţăm despre vitejia strămoşilor noştri.

Cîntecul ,,Cartea”
Elevul 14. Carte – freamăt de frunze de vară
Cântec alintător de vioară
Aripă albastră, boare de cetină
Carte, slovă şi gând de prietenă

Ce lucru enorm e scrierea şi tipărirea unei cărţi! Câţi oameni îngrijesc de ea. Câţi
copaci nu mai
freamătă frunzele-n vânt şi câte păsări ar trebui să-şi mute cuiburile de dragul cărţii pe
care o ai
o masă. De aceea se cuvine să citim cu cea mai mare atenţie, cărţile şi să le păstrăm ca
ochii din cap.

Elevul 15. Da! Cartea a fost copac prima oară

În zori tăietorii copacul doboară.
Fabrica uită preschimbă tulpina
În foile astea subţiri ca lumina
Nu dorm scriitorii noaptea întreagă
Pe tipografi sudoarea aleargă
Oh, cartea are miez ca de fragă
Ca ochii din cap o păzesc si mi-i dragă.

Elevul 16. Cartea e oglinda vieţii

Cartea-i călătoare stea
Pân-la albul bătrâneţii
Să prietenim cu ea.
Orice carte-n felul ei
Te vrăjeşte vrei nu vrei
Cartea-i plină de comori.
Dacă unii băieţei
Nu citesc de mititei
Cresc ca pomii fără flori.

Elevul 17. Cu un sfat, cu o povaţă

Cartea-i veşnic lângă noi
Învăţăm a fi în viaţă
De la cei mai buni eroi
Uite-aşa de când e lumea
Cartea-noi vă spunem drept
Face omu-ntotdeauna
Mai bogat şi mai deştept.

Copilul, deja convins de elevii din clasă că cărţile sunt importante, strânge cu grijă
cărţile neglijate pe tot parcursul activităţii şi zice:
Carte frumoasă, cinste cui te-a scris
Încet gândită, gingaş cumpănită
Eşti ca o floare anume înflorită
 Mâinilor mele, care te-au deschis.

Apoi copilul aleargă la bunelul care se află în sală şi-i spune:

- Îţi mulţumesc, bunele, pentru COMOARĂ!

(Se adresează şi colegilor din clasă)

- Şi vouă vă mulţumesc, copii, că m-aţi ajutat să descopăr farmecul cărţii. Numai ajutat de
voi am putut găsi comoara.

(Se aude o bătaie în uşă)

Copiii: Da! Da!

(Intră Baba Cloanţa)

Baba Cloanţa: Nici un fel de da!

Prezentatorul 1: De unde te-ai luat?Îmi pare că nu te-am invitat.

Baba Cloanţa: He-he! Nu m-aţi invitat! Eu nici nu aştept invitată.Eu aici trăiesc.Dar
voi ce căutaţi aici?

Prezentatorul: Babă Cloanţa! Aceşti copii vor să devină şi ei cititori ai bibliotecii .

Baba Cloanţa: Da? Dacă –i aşa hai să le adresez şi eu o întrebare.Aţi putea numi eroul
despre care este vorba? Era slută, lenoasă,ţîfnoasă, rea la inimă,se alinta ca cioara în laţ?

Copiii: Fata babei din povestea „ Fata babeei şi fata moşneagului” de Ion Creangă .

Baba Cloanţa: Dar cine era frumoasă,harnică şi bună la inimă ca pîinea?

Copiii:Fata moşneagului.

Baba Cloanţa: Da ! Ştiţi!Şi încă o întrebare:Din ce poveste sînt cuvintele: „ Fii sănătos,
nănăşele!”

Copiii: „ Capra cu trei iezi „ de Ion Creangă

Baba Cloanţa:Dar în ce poveste lupul a înghiţit-o şi pe bunica şi pe nepoţică?

Copiii: Scufiţa Roşie.

(Apare Scufiţa Roşie.)
Scufiţa Roşie :Bună ziua ,copii!Treceam prin poieniţă spre pădure şi am auzit voci
cunoscute. Mergeam la bunica în ospeţie .Vă rog să mă ajutaţi să cileg un buchet de flori
pentru ea.
(Aruncă pe jos petale din flori pe care e scrisă denumirea poveştii „ Scufiţa Roşie”.
Copiii o ajută să strîngă flori. )
 Scufiţa Roşie: Mulţumesc, copii!M-aţi ajutat să culeg un buchet de flori, dar m-aţi şi
recunoscut din ce poveste am venit.Mi-e interesant cu voi. Vreau să rămîn şi eu la serbarea
voastră. S-ar putea?

Copiii: Da!

Scufiţa Roşie: Dar vreau să vă întreb:În cuşma cui a încăput clasa întîi cu tot cu
învăţătoare?

Copiii: În cuşma lui Guguţă.

(Apare Guguţă)

Guguţă: Bună ziua copii! Sînt foarte bucuros că mi-am auzit numele. Anul acesta am să vă
duc acasă sub cuşmă cu tot cu învăţătoare. Dar să vă pun şi eu la încercare. În ce poveste
ursul a rămas fără coadă?

Copiii: Ursul păcălit de vulpe.

Guguţă: Dar cum se numeşte povestea în care un cocoş a înghiţit o cireadă de boi ,vaci,
viţei, încît şi-a făcut o burtă mare,mare cît un munte?

Copiii. „Punguţa cu doi bani”

(Intră cocoşul)
Cocoşul: Cu-cu-ri.gu! Copii frumoşi!
Daţi-ne punguţa cu doi bani!

Prezentatorul :Şi ce vrei să faci, cocoşule cu punguţa?

Cocoşul: Să cumpăr cîteva cărţi în bibliotecă pentru aceşti copii deştepţi care cunosc
totul.Dar vreau, totuşi să-i pun la o încercare. Nici picioare ea nu are ,
Dar te poartă numa-n zare
Ba chiar poate mai departe
Printre filele de ... /carte/.
- Cum se numeşte povestea în care unul dintre eroi şi-a vîndut boii pe o pungă goală?

Copiii: Dănilă Prepeleac.

Cocoşul: Nu-i aşa ,copii, că e un lucru frumos cînd totul se termină cu bine?

Copiii: Da!
(Apare Cenuşăreasa)
Cenuşăreasa:Nu s-a terminat încă cu bine! Grăbindu-mă la serbare mi-am pierdut un
pantofior. Copii, ajutaţi-mă să-l găsesc!

(Apare prinţul cu pantofiorul în mînă şi îl încearcă Cenuşăresei pe picior)

Cenuşăreasa: Îţi mulţumesc, prinţule, că m-ai ajutat. Vreau să văd dacă copiii au înţeles şi
ei cine sînt şi din ce poveste am venit.

Copiii: Cenuşăreasa

Cenuşăreasa:Văd că ştiţi totul despre mine . Sînt bucuroasă. Voi o să deveniţi numaidecît
bravi cititori ai bibliotecii.Cuaceastă ocazie aş vrea să cîntăm un cîntec.

(Cîntecul „ Vreau o carte ”)

Baba Cloanţa:Măi că bine mai cîntaţi! Dar tot vreau să vă pun la o încercare.

Prezentatorul: Babă Cloanţa,îţi ajunge să pui copiii la încercări!Ei au răspuns la toate

întrebările şi încercările tale. Hai mai bine să vedem ce mai vor ei singuri să ne spună.Dar
tu pleacă și-ți lasă straiele acestea și vino cu noi la serbare!

Elevul 1: Cartea nu e ce se vede:

Un pachet de coli frumoase
Între două scoarţe groase.
Cartea este ce n-ai crede
Mii de gînduri îţi urzeşte
Cu idei te-mpodoobeşte.

Cartea e o viaţă nouă!

Cînd citeşti, întinereşti.
Aripi lungi de vis îţi creşte
Şi-aşa mult te –mboogăţesc
Printre veşti,printre poveşti
Sub a literelor rouă.

Cartea nu e ce se vede
Pînă nu citeşti, n-ai crede:
Cartea e ce nu se vede!

Elevul 3: Cartea ca pe-o dimineaţă

Nepătată s-o păstrezi
Şi să-ţi lumineze-n viaţă
Ca un soare în amiezi!

Elevul 4 : Cartea ne-mbogăţeşte orizontul,ne îndeamnă la fapte bune şi ne fereşte de

greşeli. Ea este un adevărat dar al lui Dumnezeu
Elevul 5: Orice carte ne învaţă să cinstim şi să păstrăm lucrurile bune. Dar cum păstrrăm şi
cinstim noi cartea? Cei care rup cărţile, cred eu , sînt nişte persoane fără suflet.

Elevul 6: Cartea bună e ca o conversaţie cu un om deştept.

Elevul 7:Omul cu carte vede departe.

Elevul 8:Cartea este o comoară ce trebuie transmisă din generaţie în generaţie.

Elevul 9: Omul fără carte e ca un copil fără mamă.

Elevul 10:Unul din cele mai sfinte obiecte e cartea.Ea e icoana sufletului.

Elevul 11: Omul fără carte e ca un codru fără păsări.

Elevul 12:Cartea e povăţuitorul nostru ea ne luminează minţile ca un soare.

Elevul 13:Cine ştie carte are patru ochi.

Elevul 14:Cîmpul alb ,

Oile negre
Cine le paşte
Le cunoaşte
Cine- le vede
Nu le crede
Ghici, ce este?

Elevul 15: Nu-i copac,dar are frunze

Nu-i cămaşă ,da-i cusută
Nu-i om dar povesteşte .

Elevul 16: Rădăcină,pătrăcină

Rar voinic ,care-o dezbină.
Elevul 17: O carte aleasă
E ca o casă
Cu multe neamuri
Păsări pe ramuri.
Elevul 18: Vorba ta e fermecată
Tu ne-nveţi ,ne sfătuieşti
Pentru toţi băiat ori fată
Cel mai bun prieten eşti.

Cenuşăreasa:Eu cred că aceşti copii merită să fie cititori ai bibliotecii.

Scufişa Roşie: Copii ai claselor a II-a ,noi vă declarăm cititori ai bibliotecii .Vă dăruim
câte un medalion ,,Cititori ai bibliotecii 2014-2015”
Guguţă:Noi vă felicităm cu această importantă zi şi vă dorim să citiţi cât mai multe cărţi.

Bibliotecara: Dragi copii!

Vă felicit şi eu şi sînt foarte bucuroasă că eroii cărţilor noastre v-au primit în rîndurile
cititorilor.Voi meritaţi să cunoaşteţi multe lucruri frumoase.Dar aş vrea să ştiu : oare iubiţi
voi cărţile şi cunoaşteţi regulile lecturii şi cum se păstrează cartea?

Copiii: Da!

Elevul 1: Cartea este un bun al tuturor.Ea trebuie să servească mulţi ani!

Elevul 2:Cartea trebuie să fie curată. Înveleşte-o!

Elevul 3:Ia cartea cu mîinile curate !Nu citi în timpul mesei!

Elevul 4: Nu îndoi paginile ,foloseşte semnul de carte !

Elevul 5:Pune cărţile la un loc uscat şi curat!

Elevul 6: Nu pune în carte pixuri,creioane,caiete!

Elevul 7:Dacă dai de-o carte ruptă repar-o !

Elevul 8:Nu lăsa cartea la soare ,căci se deformează paginile .

Elevul 9:Nu face însemnări în carte ,nu colora desenele.

Elevul 10 :Nu da prietenilor tăi cartea împrumutată de la bibliotecă.

Elevul 11:Paginile trebuie întoarse fără grabă ,apucînd pagina de colţul de sus.

Elevul 12: Restituie cartea la bibliotecă la timpul stabilit.

Bibliotecara: Cunoscînd şi regulile de păstrare a cărţilor ,eu cred că voi copii ,veţi fi
adevăraţi cititori ai bibliotecii şi veţi îngriji cartea .Ea va fi pentru voi ca un ghid al
sufletului.Cartea va fi o floare .În fiecare zi veţi rupe cîte o petală din această splendidă
floare a vieţii,aşezată într-o valiză ,valiză a vieţii şi fiecare petală va fi mai parfumată decît
cea care a fost ruptă înaintea ei.Orice bătaie a inimii e un cuvînt ,un vis,dar între aceste
bătăi îţi dai seama ce a fost ce este şi ce va fi –Cartea.

Urmează cîteva sfaturi pentru părinţi .

Cîntecul ,,Imnul Cărţii”

 Învăţătorul:
Dragi elevi, CARTEA este o comoară, un izvor de înţelepciune, un prieten bun şi
devotat al nostru, de aceea trebuie iubită şi respectată.Cartea este hrana și bucuria
sufletului. Așa cum nu putem respira fără aer, fără cărți nu ne-am putea dezvolta spiritual.
Respirați aerul din poeziile citite,suferiți sau bucurați-vă alături de personajele
preferate! Încercați să auziți „șoapta” vîntului din poezii, murmurul apelor, zborul
insectelor!
Cartea înseamnă să nu fii singur,
Cartea înseamnă să nu fii înfrînt.
Cartea te ajută să treci peste durere,
Cartea te apropie de oameni care nu te trădează.
Fiecare carte pare că închide în ea un suflet.Și cum o atingi cu ochii și cu mintea sufletul
ei se deschide ca un prieten bun. Ion Creangă spunea că cartea îți aduce mîngîiere , din ea
culegi multă înțelepciune.
Carte vrei, înțelepciune vrei?
Cu pasiune cauți rostul vieții?
Deschide cartea ca setos să bei
Din ape vii ,curate și mărețe.
Iubește-o sfînt,cum mama ti-o iubești
Cu-ntregul suflet, cu-ntreaga minte.
Ea te ajută –n lume să pășești
Ea mii de zări deschide prin cuvinte.
Iubiți cartea, îngrijiți-o și citiți cît mai mult! Cartea este prieten credincios.

Cuvînt se oferă unui părinte.

(La sfârşitul activităţii părinţii prezenţi vor dărui elevilor un set de cărți pentru
biblioteca clasei .)

Cuvînt se oferă directorului liceului NATALIA PETREA