MODALITĂŢI EFICIENTE DE COMUNICARE ALE CADRELOR

DIDACTICE CU PĂRINȚII
PAVLENKO LILIA, dr., conf.univ.
CIUGUREANU DIANA, masteranda, anul II, MEP

Rezumat
Subiectul examinat în articolul de față se referă la analiza rezultatelor unui chestionar
aplicat educatorilor în scopul determinării nivelului de comunicare, problemelor
întâlnite în relația cu părinții, și respectiv, descrierea unor modalități de eficientizare a
comunicării cadrelor didactice cu părinții.
Cuvintele cheie: comunicare, modalități de comunicare, eficientizare, cadru didactic,
părinte.

Deseori cadrele didactice ce activează în grădinițe reflectând asupra activității

sale profesionale menționează că nu e atât de complicat de lucrat cu copiii, cât de
comunicat cu părinții. Practic, fiecare cadru didactic ar putea aduce multe exemple de
comunicare nereușită cu părinții: cineva dintre părinți evită ședințele, cineva
învinuiesc educatorii în problemele apărute etc. Pentru un educator este important să
cunoască structura, stilurile de comunicare, căile de soluționare a conflictelor apărute,
modalitățile de eficientizare a comunicării. Anume în practica pedagogică
comunicarea este una dintre componentele principale, inclusiv, aceasta prezintă și un
indicator al măiestriei profesionale.
Cercetările arată că cei mai mulţi educatori nu sunt prea optimişti atunci când
sunt rugaţi să aprecieze acurateţea şi eficienţa comunicării cu părinții [1]. Barierele în
calea unei comunicări eficiente cu părinţii sunt mult mai mari decât şi le închipuie
majoritatea cadrelor didactice şi, în special, cele tinere.
În opinia autoarei In. Dumbrava, principalele cauze ale unei comunicări
ineficiente cu părinţii vizează problemele de ascultare, lipsa conexiunii inverse
(feedback-ului), falsa conexiune inversă, rezistenţa la critică, percepţia selectivă şi
subiectivitatea, obţinerea informaţiei prin manipulare discretă, ascultarea afectivă,
inadvertenţe de limbaj, bariere cultural etc. [4]. Pe lângă acestea, psihologii I.
Cremene și R. Stoica susțin că lipsa timpului pentru a comunica duce la deficitul de
informație pe care părintele îl primește referitor la felul cum s-a simțit copilul pe
parcursul zilei, evenimentele cu impact emotional prin care el a trecut, relațiile pe
care le are copilul cu cei din grupă, care activități sunt mai atractive pentru el,
inclusiv, evenimentele ieșite din comun, în special, cele cu conotație pozitivă [3, 4].
Aceeași autori propun un șir de sugestii pentru soluționarea problemelor
enumerate:
a. Problemele de ascultare – recomandabil este ca nu numai cadrul didactic să
transmită mesaje, ci și să primească. Ascultarea activă reprezintă o soluţie deosebită
pentru educator.
b. Lipsa conexiunii inverse - educatorul în relaţia cu părinţii se axează pe premisele
comunicării corecte, adică nu numai părinții au datoria de a înţelege şi de a asculta
mesajele din partea educatorului. Adesea mulţi părinţi nu adresează întrebări, chiar
dacă nu au înţeles prea multe din mesajul cadrului didactic. Un cadru didactic
 eficient lasă nu numai spaţiu întrebărilor în comunicarea cu părinţii, ci îi şi provoacă
să facă ei acest lucru.
E recomandabil ca cadrele didactice să sugereze părinților activități de fixare și
utilizare în mediul real a informațiilor pe care copilul le acumulează în mediul
formal;
c. Falsa conexiune inversă prevede faptul că foarte mulţi părinţi, dintr-o multitudine
de puncte de vedere, lasă, prin tăcere ori prin alte semnale de tip nonverbal,
impresia că au înţeles şi că sunt şi de acord cu tot ceea ce a transmis cadrul didactic.
Cadrul didactic cunoscând faptul că părintele are de cele mai multe ori interesul de
a nu-l contrazice e bine să se asigure prin mijloace verbale, dar mai ales nonverbale,
că părintele este în posesia informaţiilor corecte;
d. Rezistenţa la critică poate constitui unul dintre obstacolele cele mai frecvente,
dar şi mai dificile de depăşit. Controlul mândriei personale şi apelul la efectul de
prestigiu, solicitate de anumite situaţii manageriale foarte dificile, când acţiunile
noastre se dovedesc a fi criticate de unul sau mai mulţi părinţi, trebuie să reprezinte
elemente normale, pentru ca o relaţie fructuoasă să se instaleze între părinţi şi cadrul
didactic. Continuitatea şi dezvoltarea acestor relaţii se pot întemeia pe comunicat cu
bun simţ, evitarea etichetărilor, acuzațiilor, abordării unei atitudini defensive;
e. Percepţia selectivă şi subiectivitatea se referă la volumul mare de informaţii
transmise de părinţi și tendinţa cadrului didactic de a le vedea numai pe cele care
doreşte el să le vadă. Misiunea educatorului este de a combate și anumite mituri în
relația cu părinții. Spre exemplu, idea precum părintele este solicitat doar în cazurile
unor probleme de comportament ale copiilor sau contribuții și atunci este nevoie de
comunicat regular despre dezvoltarea și realizările individuale ale copilului;
f. Obţinerea informaţiei prin manipulare discretă prezintă necesitatea ca, uneori,
cadrele didactice, mai ales dacă au o discuţie cu unii părinţi inhibaţi, să prezinte un
anumit caz sau o anumită problemă comună întregului colectiv de părinţi;
g. Ascultarea afectivă este o altă barieră în calea actului de comunicare şi se
exprimă prin gradul de impresionabilitate al unui mesaj transmis de un părinte;
formulat de o manieră puternic afectivă, poate determina o recepţie viciată a ideilor
esenţiale, în favoarea părintelui şi în defavoarea cadrului didactic;
h. Alegerea momentului şi a locului pentru a-i invita pe părinţi să se exprime.
Spaţiul, contextul, participanţii sunt cele variabile care în situaţii de comunicare pot
fi supuși uneori efectului obnubilării, adică diminuării percepției adecvate.
i. Inadvertenţele de limbaj pot constitui bariere grave în calea comunicării dintre
cadre didactice şi părinţi. Un limbaj căutat, cu elemente psihopedagogice şi de ordin
tehnic, ori plin de neologisme şi de preţiozitate la nivel pe stil, poate constitui un
factor de blocaj al comunicării părinţi-cadre didactice. Un limbaj simplu, direct, în
termeni normali, adaptat interlocutorului constituie soluţia acestei situaţii de blocaj;
j. Barierele culturale - constituie, de asemenea, factori frecvenţi ai neînţelegerilor
părinţi - cadre didactice, educatorul trebuie să facă tot posibilul ca dezechilibrul de
cultură să se transforme, printr-o chibzuită cumpătare, într-un raport echitabil.
Ținem să menționăm că, aceste idei, în special, pentru cadrele didactice tinere
prezintă o bună bază în comunicarea cu părinții.
 Un studiu realizat în scopul determinării problemelor de comunicare a cadrelor
didactice cu părinții și a nivelului de comunicare în baza chestionării a arătat că cea
mai mare parte dintre cadrele didactice dețin un nivel înalt în comunicarea cu părinții.
Rezultatele obținute pot fi observate în următoarea figură:

66.6
70
60
50
40 20.8
30 12.5
20
10
0
Категория
nivel înalt 1 mediu
nivel nivel scăzut

Fig.1. Nivelul de comunicare a cadrului didactic cu părinții (%)

În studiu au participat 24 de educatori și s-a constatat că cea mai mare parte
dintre respondenți (66,6%) atestă nivelul mediu în comunicarea cu părinții, 20,8%
dintre educatori au dovedit nivel înalt și doar 12,5% dintre educatori au constatat
nivel scăzut.
Totodată, examinarea răspunsurilor a scos în evidență momentele mai dificile în
procesul de comunicare cu părinții, fapt observat în figura 2.

12.5;
12.5; 5% 5%
16.7; 7% 1
83.3; 33% 2
16.7; 7% 3
4
33.3; 13% 5
6
7
79.8; 31%

Fig.2. Răspunsurile respondenților referitor la problemele de comunicare a

cadrului didactic cu părinții (%)
Datele prezentate în figura 2 se vor înțelege în felul următor:
1. 83,34% dintre respondenți nu ajută părinții să-și însușească abilitățile de a-și
analiza propriile dificultăți în comunicarea cu copilul și cauzele dificultăților în
dezvoltarea acestuia;
2. 79,8% dintre respondenți nu sunt compatibili cu iluziile și greșelile pedagogice
ale părinților;
 3. 33,3% dintre respondenți nu fac cunoştinţă părinţilor în mod regulat cu
organizarea, conținutul educației și educația copiilor, nu îi implică în schimbul
de opinii cu privire la succesele și dificultățile din dezvoltarea copilului;
4. 16,7% dintre respondenți în comunicarea cu părinții nu găsesc o abordare
individuală a acestora, nu stabilesc parteneriate cu ei.
5. Același procent din respondenți (16,7) nu știu cum să comunice cu publicul, nu
au capacitatea de a implica părinții într-o discuție activă asupra problemei.
6. 12,5% dintre respondenți nu sunt capabili să privească situația de interacțiune
cu părinții prin ochii lor, nu le înțeleg sentimentele și comportamentul,
7. La fel, 12,5% dintre ei nu arătă suficientă flexibilitate în conflict și în situații
dificile de comunicare cu părinții;
Rezultatele obținute scot în evidență problemele ce indică la lipsa unei implicări
profesionale din partea cadrului didactic în ajutorarea părinților, în manifestarea
insuficientă a sensibilității față de problemele părinților în educația copiilor.
În organizarea comunicării educatorului cu părintele, autorii sugerează axarea pe
următoarele principii:
 Stilul prietenos de comunicare care în esență stă la baza relației
educator-părinte.
 Abordarea individuală ce este relevantă nu doar în cazul lucrului cu
copiii, ci și cu părinții. Educatorul are să sesizeze dispoziția părintelui, situația când
discută cu acesta.
 Cooperarea aduce mult mai multe efecte pozitive decât supervizarea.
Crearea unei atmosfere de susținere, bunăvoință în situațiile de probleme pedagogice
ale familiei, demonstrarea interesului cadrului didactic de a ajuta în lămurirea
problemelor de familie sunt cele mai indicate în comunicarea cu părinții.
 Dinamismul. Este necesar ca educatorul să reacționeze cât mai repede la
schimbările sociale, la necesitățile și doleanțele educaționale ale părinților [6].
Modalitățile de comunicare educator-părinte propuse în continuare prezintă
câteva practici care s-au dovedit a fi eficiente în contextul descris:
Şedinţele cu părinţii în cadrul cărora cel mai eficient sunt exersate diverse
tehnici de comunicare, varia forme de relaționare cu părinții, discutate situații de
problemă, simulate jocuri de rol etc. unde părinții pot discuta cele mai ardente
probleme referitor la dezvoltarea copiilor și sunt provocați în a adresa și răspunde la
întrebări.
 Caietul de corespondență constă în transmiterea informației săptămânale
părinților despre progresele copiilor, dificultăţile întâmpinate, momentele când sunt
bineveniți să participe la activităţile zilnice din grupă etc. Caietul de corespondenţă
reprezintă o modalitate permanentă de comunicare cu părinţii şi demonstrează
intenția cadrului didactic de a colabora cu părintele în cunoașterea problemelor de
dezvoltare ale copilului.
 Consultaţii periodice individuale cu părinţii - ele presupun abordarea
subiectelor ce tine strict de un anumit copil si o anumită problemă, educatorul explică
aparitia acesteia și vine de comun acord cu anumite soluții.
  Întâlniri cu alți specialiști din domeniu: managerii instituției, medici, psihologi
invitați etc. solicitați de părinți. Ele presupun împărtășirea de informații despre copil,
cunoașterea cu modul de realizare a programului educaţional din creşă/grădiniţă și
specificul dezvoltării copilului pentru fiecare vârstă şi, în mod special, al copilului
lor. Astfel părinţii vor înţelege mai bine cum pot să-l ajute pe copil în dezvoltarea sa
şi vor înţelege că implicarea lor este fundamentală pentru bunăstarea copilului.
Convorbirile prin telefon, email - modalitate de a transmite rapid și succinct
informațiile importante. Contactul permanent cu părinţii stimulează implicarea
acestora şi dorinţa lor de colaborare. Ora optimală pentru convorbirile
telefonice/email este între 19:00/21:00. Aceste convorbiri trebuie sa fie dozate pentru
nu a răpi timpul liber rezervat familiei.
 Comunicarea prin rețelele de socializare: grupuri pe viber sau whattsap - prin
aceste grupuri sunt transmise informațiile referitor la activitățile copilului pe
parcursul zilei, diferite evenimente din cadrul grădiniței etc.
Comunicarea dintre educator și părinte este un proces pe cât de necesar, pe atât
și de anevoios. În colaborarea cu părinţii cadrul didactic trebuie să comunice deschis,
transparent, asertiv, empatic, pozitiv. Pentru aceasta e bine de încercat de cunoscut
cât mai bine părinţii, interesele lor, munca lor, familia lor; de oferit bunăvoință și
senzația că sunt bineveniţi; de acceptat sugestiile lor, astfel se vor implica mult mai
mult și cu dăruire în sprijinirea copilului şi a grădiniţei; de a fi deschis pentru dialog;
de a evidenţia părţile pozitive ale copilului; de a manifesta interes, curiozitate în
discuţie, asculta empatic; de a invita, implica părinţii la activităţi unde pot ajuta cu
anumite informaţii, aplicaţii practice, experienţe de viaţă sau profesionale; de a nu
eticheta copiii în faţa grupului de părinţi şi nu emite judecăţi de valoare care să-i
stânjenească pe unii părinţi [5].
În concluzie, eficientizarea comunicării cadrului didactic cu părinții depinde nu
doar de atitudinea părintelui față de grădiniță, în parte, față de educator, ci și
viceversa, de interesul cadrului didactic pentru problemele educaționale cu care se
confruntă părintele, suportul profesional acordat în creșterea și educărea copilului,
varietatea modalităților de comunicare.

Bibliografia:
1. Bolboceanu, A.; Cucer, A. și alț. Rolul părinților și al cadrelor didactice în învățarea pe tot
parcursul vieții. Ghid teortico-metodologic, ISE, Chișinău 2019.
2. Bortes, A. Cinci tehnici de comunicare eficientă cu părinții. www.kidizi.ro
3. Cremene U.; Stoica R. Sfatul psihologului: cum trebuie să fie comunicarea dintre un
părinte și educator. 2016.
https://www.qbebe.ro/psihologie/educatie_si_disciplina/sfatul_psihologului_cum_trebuie_
sa_fie_comunicarea_dintre_parinti_si_educator
4. Ghidul Cadrelor Didactice pentru Educația Timpurie și Preșcolară. MECC, UNICEF,
2008.
5. Dumbrava, I. Comunicarea cu părinții. www.slideshaer.net
6. 1001 de idei pentru educația timpurie de calitate: Ghid pentru educatori. Vrînceanu M.
(coord.șt.). Chișinău: Centru educațional Pro Didactica, 2010.
7. Кильдюшова Е.В. Эффективные приемы общения с родителями.
https://go.mail.ru/redir