Intrarea cu dansul „Pescăruşii”

Dragi invitaţi
Azi grupa pregătitoare
Vă prezintă
Ultima serbare...

Cîntec-dans „Bravul căpitan”

Căpitanul:
─ Debarcarea!!!!!!
─ Am ajuns în portul Copilăriei!!!
Păpi:
─ Eu vin dintr-o poveste
De peste mări şi ţări
Şi vă aduc o veste
Din mare depărtări!!!
─ Eu sunt Păpi-Ciorap-Lung, fiica căpitanului şi vreau să vă spun că portul
„Copilăriei” este portul meu!

─ Cine rîde mai cu poftă şi mai mult, acela are dreptul să intre în port.
─ Ei, ce ziceţi? Două, trei!!!

Căpitanul:
─ Da Păpi, văd că ţi-ai găsit mulţi prieteni!
Păpi:
─ Sunteţi buni de a intra în portul meu!
Toţi:
─ ”Copilărie!!!”
Cîntecul „Copilărie”
1.
Copil de vrei să rămîi
Trebuie să visezi întîi
Că trăieşti doar în poveşti
Şi-orce lucru-nfăptuieşti!
Ref
Sînt copil şi bine-mi pare
Ne jucăm, e sărbătoare
Este vîrsta cînd visezi, te distrezi.
Hai în fabrica de vise
Porţile ne sunt deschise
N-avem legi, nici reguli scrise,
Aici toate sunt permise.

1
2.
Tom şi Jerry cei vestiţi
Meau, Meau, Meau, Meau!
Sunt mereu nedespărţiţi
Vai, Vai, Vai, Vai!
Pe Batman îl imităm
Şi-n orice ne transformăm!
Ref
3.
Ţara asta-i fermecată
Focus-pocus, Focus-pocus!
Că poţi să cîştigi pe dată
Focus-pocus, Focus-pocus!
O surpriză minunată
Dintr-un ou de ciocolată!
Ref
Fin.

─ Copilărie, luncă de verdeaţă

Cu doi cercei de vişini şi cireşi
Cu glasul mamei blînd de dimineaţă
Cu strigăt de copii „La joacă ieşi!!!”

Cu serile de vară înstelate

Şi cu poveşti c-o babă şi-un moşneag
Cu visul de copil în lumea mare
Cu zbor şi zbenguieli pe plaiul drag!!!

Dar viaţa trece, nu vrea să se-oprească

Cu multe griji mai trişti ne lasă ea
Ah, nu pleca, te rog, copilărie
Să cînt, să rîd şi să mă joc aş vrea!

Tu soare blînd, cu raze aurii,

Te rog nu mă lăsa!!!
Te rog nu mă uita!!!
Ah, nu pleca, aşteaptă, mai rămîi!!!
Toţi:
─ ”Copilăria mea!!!”

Lumea de aici e lume-aleasă

Cu-n Făt-Frumos şi o Crăiasă
Cu balauri răi şi voinicei
Viaţa i-o poveste, dacă vrei!

2
Iubiţi poveştile copii!
Ele ne-aduc doar bucurii
Din ele multe învăţăm
Ce-i rău putem să-ndepărtăm!

Căpitanul:
─ O copilărie interesantă a avut şi povestitorul din Humuleşti!
Păpi:
─ Cică Nică îl chema...

A fost odată, de demult

Creangă, cel din Humuleşti
El a iubit copiii mult
Şi el a fost copil demult.

Şi a făcut năzdrăvănii
La fel ca noi, ca mulţi copii
Cînd a crescut, s-a pus pe scris
Că multe mai avea de zis.

De Nică – un copil vioi

Ce-a prins în tei un pupăzoi
Şi-apoi cireşe a furat
Şi a fugit şi la scăldat,
Dar, mama lui l-a pedepsit
Şi gol pe stradă a fugit
Ruşine mare a păţit
Copilul cel neliniştit!!!

Păpi:
─ O promisiune, fiţi atenţi!

„Lasă mamă că voi creşte!”

Eu, deşi sunt încă mic,
Vreau să m-ascultaţi un pic,
Am şi eu, ca toată lumea
O mămica şi e bună !
Sărăcuţa zi de zi
Are-n grijă doi copii,
Spală, calcă şi găteşte
De familie-ngrijeşte
Şi aleargă într-un suflet
La grădiniţă mă aduce
Pe cel mic îl poartă-n braţe
C-altfel plînge n-ai ce-i face!
3
Lasă mamă, că vor creşte
Fiii tăi ce te iubesc
Îţi promitem că-ntr-o zi
Cu noi doi te vei mîndri!

Un copil e-o bucurie,

O comoară, o avere
Nu cunosc în astă lume
O mai dulce mîngîiere.
Un copil este prezentul
Unui neam in devenire
Nu cunosc pe-ntreg pamîntul
O mai mare bogăţie!
Un copil e-un loc sub soare
Încă din străbuni menit
Nu există preţ mai mare
Ce avem de răsplătit!

Păpi:
─ Dacă aţi ajuns în portul meu
Haideţi să ne jucăm!

Joc distractiv „Spargerea balonului”

Căpitanul:
─ Un cuvînt în amentirea copilăriei părinţilor vă va spune Paula.

O lume fără griji v-a fost copilăria

O fericire mare de dînsa v-a legat
Voi aţi lăsat acolo toată veselia
Poveştile bunicii acolo aţi lăsat!
O visaţi adesea ca pe o Cosînzeană
Şi ca pe o făclie ce pururi lumina
O chemaţi să vină, dar prea departe este,
Şi rămasă-n neguri de voi se-ndepărta...
O lume fără griji v-a fost copilăria
O sărbătoare mare cum nu ve-ţi mai găsi,
De-aceea pîn la urmă, de ea copilăria
Cu bucurie-n suflet voi vă ve-ţi aminti...

Cîntecul „Copilărie”
1.
Cine-a auzit vreaodată, auzit
De o lume fericita pe pămînt
E lumea copilăriei a mea şi a ta,
E o lume din poveste da-da-da!!!
4
Ref
Pici-pici-pici, copilaşii mici
Pici-pici-pici, lîngă noi aici
Pici-pici-pic, nişte gîgîlici
De la grădiniţa celor mai voinici!
2.
Cei mai buni copii din lume sînt aici
Cele mai frumoase nume tot aici
Ilincuţe, Sabrinuţe, vai, vai, vai
Andrieşi apoi Dănuţe cîte vreai.
Ref
3.
Fie toamnă, primăvară, ne grăbim
La căsuţa din poveste să venim,
Bunele educatoare ne zîmbesc
Lîngă ele muguraşii înfloresc!
Ref
Fin.

Căpitanul:
─ Ajungem în portul cel mai îndrăgit
Toţi:
─ Voinicel!!!
Căpitanul:
─ Debarcarea!!!!!!!!
Vai ce mulţi oaspeţi ne aşteaptă
Sărbătoarea s-o începem
Căci fiecare sărbătoare
Are-n viaţă asemănare
Poveştile cît sunt de multe
Spre-nvăţătură sunt făcute
Eroii noştri au dorit
Să-şi joace rolul potrivit!
Păpi:
─ Deci vom face o călătorie în împărăţia „Voinicel”
În frumoasa-mpărăţie
Bucuriile te-adună
Ca să vezi, azi te îmbie
Cu glas dulce-o Zînă bună!
Zîna bună:
─ Pentru aşa copii frumoşi, sunt gata să fac o magie...
Calcă-i pragul, îndrăzneşte!
Hai copile, ce mai stai
Voinicel azi te pofteşte
Să auzi un dulce grai!
5
Ia priveşte trec în grabă
Toţi roiesc ca un ştiubei
Vor s-adune cunoştinţe
Despre tot şi despre toate
De la bunele domniţe
Ce au mintea luminată!

Copil
Zi de zi la gradinita
Voinicel se cheama ea
Vin mereu cu bucurie:
Este gradinita mea.
Rad, ma joc si invat multe,
Totul este minunat.
Jucariile m-asteapta
Asezate sus, pe raft.

Doamnele educatoare
Cu blandete ma privesc
Sfatul lor il am in minte:
De greseli sa ma feresc.
Cand afara ne jucam
Ma-ntalnesc cu alti copii,
Zburdam veseli,chicotim
Deloc nu ne plictisim.

Copil
Căci orice băiat sau fată
Creşte mare nu de-odată
Mama, tata şi bunicii
Grijă au să crească picii
Ca lăstarii cei de vie:
Nalţi, frumoşi, cuminţi să fie!
Zîna bună:
În frumoasa împărăţie
O ştiţi bine „Voinicel”
Aş dori mereu să fie
Zîmbet şi prietenie!!!

Copil
Prietenia este-o floare rară
Să fii prieten e un mare dar
Aşa descoperi pentru prima oară
Că mîna ce-o întinzi nu e-n zadar.
Şi să ajuţi să-nfrunte supărarea,
Cu-o vorbă bună să-i alini durerea,
Dar şi atunci cînd are bucurii
Prieten devotat mereu să fii!

6
Azi e zi de sărbătoare
Porumbei cu albul spumei,
Pace scriu, rodind sub zare,
Pentru toţi copiii lumii.
Florile-n grădini şi glastre
Şi-au deschis bobocii-n soare,
Îmbrăcînd grădiniţa noastră
În straie noi de sărbătoare.

Prietenia-i ca o floare
Şi poate rezista în timp,
De are apă şi mult soare
Trăieşte-n orice anotimp.
Prietenia-i o poveste
Miracol fără de sfârşit,
Ea este-o dulce ciocolată
Fără de ea-i greu de trăit!

Dansul „Ciocolata”

Vai ce mică mai eram Şi mămica, draga mea,

V-amintiţi cum mai plîngeam? Cu rochiţe mă-mbrăca
Pe tata eu îl supăram, Mama sta îngrijorată:
Eu aicea nu vroiam. M-oi obişnui vre-o dată?
Peste ani m-am liniştit
Şi nu i-am mai necăjit
La serviciu pot să plece
Ziua repede va trece!

1. Sunt şi eu un băieţel 2. Stăm aici toţi împreună

Cu năsucul mititel Ne jucăm o săptămînă
Îmi place la grădiniţă Venim luni şi plecăm vineri
Sunt băieţi şi sunt fetiţe! Sunt 5 zile, poţi să numeri.

3. N-avem timp să ne gîndim

Că acs-am vrea să fim
Şi în grupă învăţăm
Ne jucăm, mai desenăm.
Uneori mai şi cîntăm.
Uite mamă cîte ştiu,
În curînd mare-am să fiu!!!

1. A venit şi rîndul meu Nici nu am timp să vă spun!

Să vă povestesc, nu-i greu, Am venit de 4 ani buni,
Cîte-mi vin în minte-acum Într-o caldă zi de luni
7
Şi într-una suspinam Prieteni mulţi eu mi-am făcut!
Şi de mama m-agăţam. Unii sunt la şcoală-acum
2. Îmi trebuiau copii? Deloc! Şi eu mă pregătesc de drum
Aveam copii destui la bloc! Am şi-un prieten, stau cu el,
Curînd şi-aceştea mi-au plăcut, Şi nu mă plictisesc defel.
3. La joacă nimeni nu ne-ntrece
În parc, fie că-i cald sau rece
La leagăne şi nisipar,
Nu pierdem timpul în zadar.

* Mă uit la anii ce-au trecut **Şi mi-a plăcut să-nvăţ de toate

Mă mir ce mare am crescut
Demult eram o copiliţă,
Veneam în zori la grădiniţă.
Dar m-am simţit atît de bine –
N-am dat pe mama de ruşine!
Am mai greşit, tot ce se poate!
Am plîns un pic, că eram mică
Şi de mîncare mi-era frică,
Să nu mă otrăvesc cu ceapă,
Cu morcovi, cu ardei, cu apă!

***Dar pe măsură ce-am crescut,

Am învăţat şi eu s-ascult
Şi cunoştinţe-am adunat
Şi despre toate-am învăţat.
Iar eu, la şcoală, voi putea
Să fiu chiar prima, asta-aş vrea!
Rămas bun, doamnă, tu rămîi,
Eu plec la toamnă-n clasa-ntîi
De grădiniţă n-oi uita –
E – aici un strop din viaţa mea!

Asta-i gradinita mea:

O casuta ca-n povesti
Astăzi noi plecăm din ea
Şi te rog sa nu regreti!
Minunată grădiniţă
Acum te privim de la portiţă
Şi-ţi strigăm cu toţi în glas:
„Grădiniţă, bun rămas!”

Cintecul „Gradinita Voinicel”

Onorat public
În ziua aceasta
V-am invitat aici
De la mare pîn –la mic
Cu noi să vă distrați un pic
Cine păcălește e tare avan
8
Mai bine zis noul moldovan
Iar cinei om bun și nu glumește
Vai de capul lui e viu dar nu trăiește
Și din acest motiv noi nu –ndrăznim
Să vă păcălim
Ci pur și simplu
Vă invităm să ne veselim cu noiii nostri oaspeti !

Profesoara:
Treizeci şi doi de pici zglobii
Priviţi la ei, dragi oaspeţi,
De la grădiniţa de copii
Îşi iau ADIO astăzi!

Sceneta „Păcală”

Păcală: Copil 2:
─ Ehehei, dragi copii, eu sunt Păcală ─ La masă nu trebuie să vorbeşti cu
cel vestit! gura plină!
De mine toţi aţi auzit Copil 3:
Isprăvile ce le-am făcut ─ Cînd tuşeşti şi strănuţi, trebuie să
Aproape toţi le-aţi cunoscut! pui batista la gură!
─ Dar acum vă rog luaţi-mă şi pe Păcală:
mine la şcoală! Vreau la scoala!!! ─ Şi să-i spui să fie sănătos!
Copil: Copil 4:
─ Dar să ştii Păcală, dacă vreai la ─ Spune „TE ROG” cînd vreai ceva,
şcoală, trebuie să ştii regulile de mulţumeşte frumos pentru aceasta!
politeţe. Căpitanul:
Păcală: ─ A respecta regulile de politeţe
─ Politeţe, politeţe şi aici politică? înseamnă a fi politicos!
Copil: Păcală:
─ Nu politică, ci politeţe! ─ Şi mai înseamnă să ai cei 7 ani de
Păcală: acasă!
─ Păi cei aceasta? Se mănîncă? Păpi:
Copil: ─ Bravo, Păcală, ai priceput în sfîrşit
─ Nu, e ceva care se învaţă! Primele ce înseamnă POLITEŢE!
reguli de politeţe le învăţăm de la Păcală:
părinţi şi bunici, de la educatori şi ─ Mulţumesc copii, numaidecît o să-l
învăţători! învăţ şi pe prietenul meu Tîndală!
Păcală:
─ Şi care sunt ele? Voi le ştiţi?
Copil 1:
─ Da, desigur! Trebuie să te saluţi,
cînd te întîlneşti cu cineva cunoscut
sau intri în ospeţie „BUNĂ ZIUA!”
9
Tîndală: Copil 7:
─ Ei, Păcală, noroc! Aici e şcoala? ─ Din trotuar pînă-n trotuar,
Păcală: Albe şi strălucitoare
─ Nu, Tîndală, aici e grădiniţa Linii trase cu mult var
„VOINICEL” Stau întinse la picioare.
Tîndală: Pietoniii calm păşesc
─ Păi te-ai pornit la şcoală, cum ai Doar aşa, pot circula,
nimerit la grădiniţă? Iar maşinile se-opresc,
Păcală: Regulile vor păstra!
─ Eu nu ştiam că-i grădiniţă, dar am Păcală:
auzit glasuri de copii şi am înţeles că ─ Vezi, cîte lucruri ai învăţat la
şi ei pleacă degrabă la şcoală. grădiniţă, dar tu şcoală, şcoală...
Tîndală: Aici copiii se pregătesc de şcoală!
─ Ce ziceţi, ne luaţi şi pe noi la Tîndală:
şcoală, că aici la voi în oraş poţi să te ─ Şi eu m-am pregătit de şcoală!
rătăceşti şi maşinile parcă-s furnici. Aceasta mama mi-a pregătit-o, tare-i
Copil 5: gustoasă!
─ Ei şi ce, Tîndală? Doar noi în oraş Păcală:
avem semafoare şi zebre, care ne ajută ─ Tîndală, la şcoală ne trebuiesc
să trecem strada. caiete, stilouri, creioane, cărţi, dar nu
Tîndală: plăcinte...!
─ Interesant cum zebrele vă ajută să Pentru a te duce la şcoală, trebuie să
treceţi strada, chiar ele sunt mai cunoşti literele, tu ştii ALFABETUL?
deştepte ca mine? Şi eu nu ştiu ce este Tîndală:
SEMAFOR? ─ D-apoi cum!
Copil 6: Păcală:
─ Acesta este un obiect, care e instalat ─ Atunci ce litera urmeaza dupa A?
în anumite locuri! Tîndală:
Trei culori el are ─ Cine nu mai ştie, toate celelalte!!!
Roşu ştiţi ce-i oare? Profesoara:
Roşu spune „STAI !” ─ Copii, Păcală şi Tîndală nu au fost
Galbenul înseamnă la grădiniţa şi nu ştiu alfabetul. Eu
Mai aşteaptă-un pic propun să-i învăţăm!
Verdele te-ndeamnă
Treci flăcău voinic!
Voi să-i fiţi prieteni,
Că e semafor
Ascultaţi-i sfatul
E foarte uşor!
Copil 7:
─ Ce e zebra?
Vreai să ştii?
Tîndală:
─ Da, desigur, e un animal!

10