Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Comunicarea este specifică ființei umane și implică schimb de idei, opinii, informații. Apariția
neînțelegerilor, a situațiilor contradictorii și conflictelor se regăsesc în barierele și blocajele care
se impun în anumite situații, fie că acestea sunt determinate de actorii comunicării, de
caracteristicile mesajului sau de context.
Diferențierea dintre barieră și blocaj o face Edouard Limbos, prin barieră comunicativă se
înțelege un obstacol care ne limitează capacitatea optimă de exprimare, de receptare a mesajului,
fiind determinat de factori externi, iar blocaj în comunicare este un obstacol esențialmente cu un
caracter personal.
Trebuie să se țină cont de condițiile care le determină și căile de remediere. Dintre aspectele care
duc la acestea se pot menționa: erori perceptual-conceptuale, erori ce apar în momentul
transpunerii conceptului în simboluri, erori privind distorsionarea simbolului selectat, erori ce
apar în momentul decodificării.
Printre tipurile de obstacole care îngreunează comunicarea se pot aminti: factorii fiziologici/
psihologici- care includ starea de sănătate sau emoțională a subiecților, oboseala, foamea, etc;
distorsiuni semantice legate de codarea/ decodarea mesajului; distorsiuni perceptuale, ce implică
diferențe de atitudini, valori, convingeri, experiență; distorsiuni sociale, raportate la situațiile de
comunicare a unui mesaj prin mai mulți transmițători, cu riscul ca acesta să suporte modificări;
tendința de a evalua, judeca, dezaproba informația transmisă sau emițătorul; stimuli vizuali-
olfactivi ce pot distrage atenția; caracteristici ale mediului fizic, ca spațiu al comunicării raportate
la iluminat, temperatură, zgomot, etc.; circumstanțe inadecvate pentru comunicare, structuri
organizaționale închistate, care creează canale de comunicare formale și distorsionate. Pentru
evitarea unor astfel de erori, trebuie să se țină cont de anumite cerințe: activarea canalului sau
modului de comunicare considerat cel mai adecvat conținutului mesajului sau tipului de
interacțiune dorit; transmiterea unui mesaj corect de la bun început; mesajul să aibă un conținut
consistent; mesajul comunicat să fie inteligibil, clar, concis, adaptat la registrul comun al
partenerilor; comunicarea verbală să fie expresivă; interpretarea corectă a feedback-ului.
Componenta afectivă în comunicare se referă la atitudinea emițătorului față de receptor ca
persoană și invers.
Apariția blocajelor în comunicare poate fi determinată de factori precum:
Aspectele care implică componenta afectivă pot determina blocaje de ordin emoțional ( teama de
a nu comite greșeli, de a nu fi în minoritate, neîncrederea față de profesori, colegi sau în propriile
forțe etc. ), blocaje de ordin cultural sau de context socio-cultural, blocaje determinate de
atitudini individualiste, blocaje determinate de relațiile individ-grup.
Acțiunea educațională este un proces comunicativ pluridimensional care prin finalitățile sale
instructive și educativ-formative generează la nivelul elevului comportamente cognitive,
emoționale și atitudinale în acord cu specificul intervenției didactice. (M. Ionescu, I Radu, 1995)
În comunicarea didactică, Richard Schmuck (1992) consideră că există patru nivele importante de
comunicare în clasă, fiecare cu propriile caracteristici și cu propriile posibilități de perturbare a
comunicării: mesajul adus în atenție de comunicarea verbală și non-verbală; intențiile manifeste
și intențiile ascunse ale partenerilor comunicaționali; latura acțional-emoțională a activităților de
comunicare; funcțiile de susținere a sarcinilor de grup.
Una dintre condițiile favorizante ale barierelor și blocajelor în comunicarea didactică o reprezintă
absența feedback-ului. Comunicarea didactică presupune o interacțiune axată pe feedback-ul
asupra informațiilor vehiculate. Actul comunicațional didactic este un act interactiv, relațional.
Comunicarea trebuie să funcționeze ca un sistem circular și să se autoregleze.
Comunicarea didactică beneficiază din plin de avantajele pe care le oferă particularitățile grupului
școlar. O comunicare eficientă presupune să transmiți corect mesaje și o ascultare eficientă,
capacitate de a observa, de analiză, control al mesajului și al feedback-ului, abilități de exprimare.
Pentru fundamentarea unei bune comunicări didactice se pot evidenția trei strategii de relaționare
de tip comunicativ (după Cornelia Stan):
tranzacționarea – ce presupune implicarea partenerilor în acțiunea de menținere a efectelor
pozitive ale interacțiunii și eliminarea celor cu efect negativ;
medierea – implică profesorul;
negocierea și reconstruirea continuă.
Bibliografie:
Abric J.-C, (2002), Psihologia comunicării, Editura Polirom, Iași;
Bocoș, M, (2007), Didactica disciplinelor pedagogice-un cadru constructivist, Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.
Miron Ionescu-coordonator, (2007), Abordări conceptuale și praxiologice în științele educației,
colecția UNIVERSITAS, seria Pedagogie, EIKON, Cluj-Napoca.