1 Notiunile comunicare si cultura comunicarii pedagogice

a.COMUNICAREA-reprezint un proces de transmitere de informaii (fapte, idei,

impresii)
necesita cel puin doi poli (individ-individ, individ-grup etc.)
Etimologic - limba latin: "communis" = a fi n relaie cu, a pune de acord
Sociologic - proces de emitere a unui mesaj si de transmitere a acestuia ntr-o maniera
codificat cu ajutorul unui canal ctre un destinatar n vederea receptrii
Psihologic - relaie ntre indivizi ce implic transmitere intenionata sau nu, cu influene
asupra receptorului i cu efect retroactiv.
Comunicarea are rolul de a pune n relaie sistemele (omul) cu mediul n care evolueaz.
Funciile manageriale de planificare, organizare, conducere, personal, control i decizie
depind de comunicarea eficient
n domeniul sanitar aspectul interpersonal dar i cel organizaional al comunicrii sunt la
fel de importante (comunicarea ntre profesioniti, comunicarea cu pacienii)
Natura activitii din organizaiile sanitare implic accentuarea laturii emoionale a
comunicrii, dar i decizii prompte bazate pe informaii corecte
Funcii majore ale comunicrii
de informare
de motivare, att a persoanelor aparinnd organizaiei dar i a reprezentanilor
diferitelor grupuri
de control, prin rapoarte de activitate, bugete, etc;
emoional: de exprimare a sentimentelor i poziiei fa de o anumit problem, dar i
liantul" care-i leag pe membrii organizaiei;
de obinere de informaii: factor important pentru procesul decizional, dar i pentru orice
activitate structurat care mbuntete capacitatea organizaiei de a achiziiona,
mprti i utiliza cunotine care i cresc ansele de supravieuire i de succes (
knowledge management).
Semnalele i mesajele emise :
Nu au ntotdeauna sens pentru toi cei care le recepteaz.
Nu pot fi prelucrate toate mesajele care sunt numeroase, de natur att de diferit, uneori
contradictorii, datorit:
- Atenie limitat
- Memorie limitat
- Percepie limitat
- Interes ...
b.Cultura comunicarii pedagogice.
Aptitudinea de a comunica i capacitatea de a beneficia de efectele acestui proces sunt
competene extrem de importante ntr-o lume a comunicrii.Este necesar o sensibilizare i o
educare a cadrelor didactice pentru a fi capabile s realizeze o comunicare eficient Rolul
cadrului didactic este de a informa elevii, de a pune probleme, de a-i ncuraja i de a-i motiva
s participe la dialog. Utilizarea adecvat a ntrebrilor menite s stimuleze activitatea
intelectual a elevilor, ncurajarea ntrebrilor din partea acestora, spiritul de cooperare sunt

cteva elemente menite s sprijine acest dialog. n acest sens vor fi abordate teme viznd
modalitile de definire a comunicrii, teorii i modele ale comunicrii didactice, structura
discursului didactic, reelele de comunicare, feedbackul i rolul su n comunicarea didactic,
stilul didactic, blocajele n comunicare, ipostazele comunicrii, metode i tehnici de
comunicare, tipuri de ntrebri i criterii de formulare a acestora, eficientizarea comunicrii
didactice pe baza analizei tranzacionale etc. Considerm c prin parcurgerea temelor
anterior menionate, se va dezvolta semnificativ aptitudinile comunicaionale, fapt n msur
s conduc att la creterea randamentului procesului instructiv-educativ ct i la optimizarea
relaiei profesor-elev..
Prin coninuturile tratate i prin modul de abordare al acestora, pedagogia comunicrii
urmrete dezvoltarea urmtoarelor categorii de competene: operarea corect cu conceptele
specifice domeniului teoriei comunicrii, stpnirea conceptelor i teoriilor privind discursul
didactic (comunicarea didactic), familiarizarea cu principalele teorii i modele ale
comunicrii precum i cu implicaiile de ordin aplicativ ale acestora, abilitatea de proiectare,
conducere i realizare a procesului instructuiv-educativ ca act de comunicare, formarea i
dezvoltarea competenei comunicaionale, dezvoltarea capacitii de a formula argumente i
contraargumente, precum i de a le structura ntr-un sistem discursiv coerent, manifestarea
comportamentului empatic, planificarea de activiti didactice care utilizeaz n mod eficient
principiile comunicrii (eficiena reelelor de comunicare, eficiena feedback-ului),
dezvoltarea aptitudinilor necesare unei comunicri didactice eficiente, nelegerea conexiunii
dintre stitlul didactic, exercitarea autoritii i comunicarea didactic, dezvoltarea abilitilor
necesare depirii posibilelor blocaje comunicaionale ce pot surveni n relaia profesor-elev,
nelegerea rolului jucat de comunicare n construirea stilului didactic propriu, identificarea
relaiilor de autoritate stabilite ntre profesor i elev ca premise i rezultate ale comunicrii
eficiente etc. Aceste elemente sunt n msur s aduc un aport substanial la creterea
eficienei procesului de predare-nvare.
- Etimologic conceptul comunicare provine din att din latinescul comunis, nsemnnd
stpnit n comun, a face ca un lucru s fie comun, ct i, aa cum preciza Noica, din
latinescul comunico, nsemnnd a uni, a mprti, de unde i cuvntul bisericesc
cuminecare/mprtire.
- Comunicare modalitate fundamental de interaciune psihosocial a persoanelor,
interaciune ce presupune realizarea unor schimburi informaionale prin intermediul unor
simboluri i semnificaii social generalizate n vederea conservrii stabilitii sau, dup caz, a
obinerii unor modificri la nivelul unui individ sau a unui grup.
- comunicarea reprezint o interaciune social prin sistemul de simboluri i mesaje
Gerbner
- comunicarea se petrece n clipa n care persoanele atribuie semnificaie unui mesaj
Mortensen (esse es percepi existena comunicrii este legat de existena unui receptor al
mesajului capabil s-i atribuie un neles)
- comunicarea este dobndirea, transmiterea i ataarea unui neles informaiei Roberts
(comunicare nseamn i achiziionare de informaie)
- comunicarea este un proces de vehiculare a informaiei n vederea reducerii incertitudinii
Berger
- Comunicare modalitate fundamental de interaciune psihosocial a persoanelor,
interaciune ce presupune realizarea unor schimburi informaionale prin intermediul unor

simboluri i semnificaii social generalizate n vederea conservrii stabilitii sau, dup caz, a
obinerii unor modificri la nivelul unui individ sau a unui grup.
Exemple reprezentative pentru practica didactic:
- Comunicarea este inevitabil (orice comportament are o anumit valoare comunicativ);
- Comunicarea este o trebuin imperios necesar (Absena ndelungat a comunicrii i
condiiile de izolare pun n pericol integritatea psihic a individului)
- Comunicarea este simbolic (Comunicarea implic un sistem de semne, sunete i simboluri,
stabilite n mod convenional i utilizate conform unor reguli de comunicare)
- Comunicarea este contextual
- Comunicarea se realizeaz ntotdeauna ntr-un context spaio-temporal, organizaional i
socio-afectiv particular, context care, n funcie de catracteristicile sale, influeneaz
semnificativ coninutul, forma i eficiena comunicrii
- contextul comunicrii este multidimensional: contextul fizic: luminozitate, temperatur,
acustic, contextul socio-psihologic: roluri, norme, obiceiuri sociale, contextul temporal: 811, 15-18;

2.Problema comunicarii in literatura de specialitate

Comunicarea este considerata a fi cea mai problematica chestiune intr-o relatie. Daca
ambii parteneri inteleg acest lucru si se straduie sa faca lucrurile sa mearga, cum de se
intampla sa existe in continuare neintelegeri? Motivul ar putea fi un numar de factori
care contribuie la bruiajele de comunicare, dar nu sunt constientizati.
Iata cateva dintre cele mai frecvente blocaje de comunicare care pot afecta o relatie:
Limba
Daca tu si iubitul tau vorbiti limbi diferite si folositi ca modalitate de exprimare pe una
dintre ele sau o a treia pe care nu o stapaniti niciunul la fel de bine ca pe limba
materna problema este destul de evidenta. O multime de greseli semantice, mai mult
sau mai putin constiente va vor bruia dialogurile.
Solutia? Sta numai in rabdare si dictionare. :)
Cultura
Globalizarea, Internetul si mijloacele de comunicare hiperdezvoltate ne dau iluzia ca
putem depasi barierele culturale, locale, educationale. Cu toate acestea, diferentele
sunt mai importante ca oricand!
Doar pentru ca ai fost crescuta cu o anumita conceptie despre un lucru nu inseamna ca
si iubitul tau e de aceeasi parere. Nu asuma din start ca parerea lui este aceeasi cu a ta
sau ca esti singura care poseda adevarul.
Daca e important sa stabiliti care e varianta "corecta", un dialog deschis si tolerant va
fi calea catre intelegere.
Pretentii exagerate
Straduindu-te sa faci o impresie buna si sa castigi atentia persoanei iubite, e posibil sa
creezi o multime de asteptari false, si sa pretinzi in anumite situatii ca esti o cu totul
alta persoana.
A ascunde obiceiurile "proaste" si a incerca sa iti faci o imagine prezentabila sunt
lucruri bune atata timp cat pentru toate aceste promisiuni exista o acoperire "reala".

Daca efortul de a te mentine la inaltimea imaginii pe care singura ti-ai creat-o devin
prea mari, apare frustrarea si de aici si neintelegerile.
Comunicarea este considerata a fi cea mai problematica chestiune intr-o relatie. Daca
ambii parteneri inteleg acest lucru si se straduie sa faca lucrurile sa mearga, cum de se
intampla sa existe in continuare neintelegeri? Motivul ar putea fi un numar de factori
care contribuie la bruiajele de comunicare, dar nu sunt constientizati.
Asteptari prea mari
Ce asteptati unul de la celalalt? Daca tu vrei sa iti intemeiezi o familie cat mai repede,
iar el e la varsta "experimentelor" sentimentale, e clar ca aceasta diferenta de orientare
se va oglindi in toate dialogurile voastre.
E bine sa lamuriti care sunt rolurile in care va simtiti cel mai bine in momentul de fata
(prieteni, amanti, poate chiar parinti) si pe care vi le-ati dori in viitor.
Sperieturi din trecut
Poate experientele din trecut nu au fost cele mai fericite si tinzi sa il inscrii si pe
actualul tau iubit intr-un model cu care te-ai mai intalnit.
E cazul sa treci peste aceasta tendinta si sa iti amintesti tot timpul ca ai in fata ta o
persoana noua si o cu totul alta situatie.
Sentimentul de superioritate/inferioritate
L-ai pus pe iubitul tau pe un piedestal? Sau poate te crezi tu insati prea buna pentru el
si tinzi sa ai o atitudine critica fata de tot ce face?
Atunci fiecare conversatie pe care o purtati se poate traduce prin "a pune paie pe foc".
Gandeste-te bine de ce ai continua o astfel de legatura si daca te hotarasti sa mergi mai
departe, incearca sa reglezi altfel lentilele prin care il percepi.

3.Calitatile personale pentru o comunicare efecienta,

Una dintre caracteristicile principale ale procesului de comunicare este eficienta
coordonarii ei. Informatia disponibila trebuie sa fie: completa exacta oportuna s4g23gc
Succesul raspunsului la fiecare mesaj depinde de precizia mesajului original, de
interpretarea si intelegerea sa de catre receptor si de catre conexiunea inversa. Nu exista
pericolul unei simplificari excesive cand spunem ca emitatorii buni au bune capacitati
comunicative; cei slabi sunt exact contrariul. De exemplu: daca un individ doreste sincer
sa-si clarifice gandurile, nu exista un mijloc mai bun decat cel de a le asterne pe hartie!
Exista anumite moduri de a rezolva problemele de comunicare - care sunt demne de luat
in consideratie:
incearca mentinerea de relatii bune (o relatie proasta emitator - receptor afecteaza
procesul de comunicare) nu neglija importanta comunicatiei cu alti receptori (altfel,
aceasta poate afecta procesul de comunicare) nu obtura canalul de comunicare (valoarea
comunicarii va fi redusa la intarzierea in primirea mesajelor) transmite mai multa
informatie decat mai putina (lipsa informatiei creeaza insecuritate receptorului si ii da
impresia ca nu ai incredere in el) acorda atentie formei in care mesajul va fi trimis (este
posibil ca un mesaj care nu este transpus intr-o forma acceptabila sa nu poata depasi
barierele din canalul de comunicare)
Capacitatea de a:

digera
distila comunica mai departe informatia este fundamentala. Liderii sunt in mod
frecvent cei care stapanesc arta comunicarii. Ei stiu cum sa-si prezinte ideile. Iar oamenii
de succes, aceia care sunt cautati continuu pentru pozitiile- cheie, combina eficient
capacitatile lor de a comunica - cu o solida baza de cunostinte. Aceasta deoarece
cunostintele sunt calitatea predominanta in transmiterea ideilor.
Pentru exploatarea la maximum a beneficiilor oferite de o comunicare eficienta,
existenta unor bune abilitati practice (si nu teoretice) este vitala. Orice mesaj intentionat sau nu - determina o schimbare in atitudinea, opinia sau modul de actiune al
receptorului.
Cateva calitati ale unui bun ascultator sunt:
in general ia decizii mai bune - deoarece primeste informatii mai bune
invata mai mult intr-o anumita perioada - economisind astfel timp
incurajeaza si pe altii sa fie atenti la cele spuse de el - deoarece cel putin da impresia
unui om atent si manierat necesita hotarare - pentru ca o ascultare buna este un act
constient disciplina si exercitiu - fiindca trebuie sa fie pregatit pentru comunicare atat
fizic, cat si mental
Iata acum si cateva sugestii practice pentru o ascultare eficienta:
intelege ca ascultarea este o munca dificila (arata emitatorului interesul tau, afla-ti
inclinatiile / preferintele si fa ajustarile necesare pentru ele - nu le lasa sa interfereze cu
mesajul) nu te lasa distras (adapteaza-te rapid oricarei situatii neobisnuite, pentru ca
ascultatorii slabi tolereaza cu greu conditiile dificile si cateodata se auto-distrag)
pastreaza-ti mintea deschisa (un bun ascultator nu se simte amenintat sau insultat, nici nu
are nevoie sa opuna rezistenta mesajelor care-i contrazic parerile ori valorile personale;
incearca sa identifici si sa rationalizezi cuvintele sau frazele suparatoare care-ti starnesc
emotii) gaseste o zona de interes (ascultatorii buni sunt interesati si atenti; ei gasesc cai
de a face mesajul relevant pentru ei; nu exista subiecte neinteresante, ci exista doar
oameni neinteresanti) confirma emitatorului interesul tau (arata-i intelegerea punctului
de vedere, suspendandu-ti temporar emotiile; lasa-te fara interferente infiltrat de
informatia mesajului) abtine-te (fii rabdator, nu intrerupe mesajul, nu te lasa
supraincarcat ori suprastimulat emotional, asigurandu-te ca evaluezi numai atunci cand
intelegerea este deplina - deoarece de multe ori castigurile premature sunt motive de
pierdere) recepteaza critic (judecand continutul - nu ambalajul; daca receptorul nu
intelege, nu este corect sa blameze emitatorul atunci cand nu poate decodifica mesajul;
asuma-ti propria raspundere si cauta / cere explicatii) exploateaza-ti viteza gandului (nu
asculta cuvintele, ci asculta ce-ti spune vocea, ce-ti spun miscarile, ce-ti spune pozitia
corpului vorbitorului, ce-ti spune imaginea, etc.)

4.Conditiile necesare unei comunicari reusite

1. emitentul s-i clarifice ideile nainte de a le comunica;
2. pentru planificarea comunicrii este necesar consultarea celor din jur;
3. iniiatorii comunicrii s examineze adevratul scop al comunicrii i s nu
se piard n detalii.

4. emitorul s ia n considerare ansamblul elementelor fizice i psihice ale

contextului;
5. expeditorul s fie atent la nuane i la nelesul de baz al mesajului;
6. emitentul s-i dezvolte capacitatea de empatie (s priveasc din punctul
de vedere al celorlali);
7. emitentul s urmreasc primirea feedbackului;
8. emitentul i receptorul s comunice n perspectiv cel puin la fel de bine;
9. cei ce comunic trebuie s fie siguri pe suportul comunicrii;
10. emitentul i receptorul trebuie s ncerce nu numai s neleag, dar s se
i fac nelei.
Desigur, respectarea i aplicarea principiilor i a regulilor comunicrii eficiente
in de personalitatea managerilor, de specificul momentului, dar i de tipul de
strategie de comunicare adoptat.

5.Comunicarea si tactul pedagogic

Comunicarea este un proces fundamental si indispensabil constituirii unui grupsocial. Cunoasterea
semenilor nostri reprezinta o nevoie care se fundamenteaza pe practica relatiilor . Cu atit mai mult pentru
pedagogi,comunicarea pentru acestiaeste o temelie fara de care nu poate avea loc cu siguranta
procesul insrtuctiv-educativ .Tehnologia comunicarii pedagogice valorifica recomandarile existente in
teoriainformatiei care solicita cadrului didactic: sa fie pregatit sa asculte; sa fie interesatsa asculte; sa arate
interesul pentru activitatea verbala a scolarilor, studentilor; saramana deschis - "sa nu faca aprecieri pripite";
sa urmareasca ideile principale; saasculte cu atentie; sa asculte critic; sa noteze problemele critice constatate
in; sa nuintrerupa prescolarul, elevul, studentul care vorbesete .Maiestria comunicarii pedagogice reflecta
in cadrul procesului de invatamantcapacitatea cadrului didactic de valorificare deplina a
interactiunii"emitator"-"receptor". Maiestria comunicarii pedagogice - care asigura depasirea
obstacolelor interne (emotivitate, perceptie gresita, abordari globaliste, stereotipuri, lipsacunostintelor de
baza) -"consta in adaptarea permanenta a cadrului didactic la osituatie sau la un context care trebuie
cunoscut si controlat pentru ca procesul deinvatamant "sa capete sansa de a fi eficient" .Iata de ce
comunicarea pedagogica este un mijloc efectiv de pregatire pregatitre profesionala, si competent
,creativitatea sunt indispensabile in educatia elevilor. Aceasata comunicare poate firegasita
prin volubilitatea pedagogului.
Comunicarea pedagogica reprezinta un principiu axiomatic al activitatii deeducatie care presupune un
mesaj educational, elaborat de subiect (profesor),capabil sa provoace reactia formativa a obiectului
educatiei (prescolarului,elevului, studentului etc), evaluabila in termeni de conexiune inversa externa
siinterna Calitatea comunicarii pedagogice depinde de strategia folosita, care poate fi proiectata prin
interactiunea urmatorilor cinci Comunicarea pedagogica solicitacadrului didactic si perfectionarea formei
de exprimare scrisa, necesara mai ales inelaborarea proiectelor de activitate, a materialelor propuse
elevilor si studentilor pentru stimularea invatarii (. in special, elaborarea cursurilor, modulelor de
curs,notelor de curs etc. adresate studentilor).Sfintii parinti au demonstrate ca omulaflinduse
in comunicarea cu Dumnezeu,are o comportare deosebit deresponsabila,de intelegenta,de influenta
ca forta a credintei,culturii sicomportamentului uman.Multi cercetatori (V.A. KanKalik,A.A.Leontiev,A.Bodalev s.a.) au demonstrate importanta comunicarii ca instrument professional al

pedagogilor.A.Leontiev,bunaoara,a explicat intr-o forma destul deaccesibila importanta notiunii

,,comunicarea profesionala a pedagogului,rolul eiin in formarea climatului psihologic favorabil.Daca
comunicarea simla este un process de transmitere a unor informatii prin utilizarea unor mijloace
semne,simboluri,apoi comunicarea pedagogica esteun process professional complicat.Comunicarea
pedagogica este comunicarea profesionala a pedagogului in procesul instructiv educative,care are anumite
functiididactice si este orientate spre a crea climatul favorabil psihopedagogic potrivit,necesar procesului de
instruire si educatie prin crearea anumitor relatiidintre pedagog-elev.Comunicarea pedagogica are functie
spiritual si intelectuala.
Astfel putem trage oconcluzie comunicarea simpla se deosebeste foarte mult de
comunicarea profeionalaM u l i c e r c e t t o r i a u n c e r c a t s a p r o f u n d e z e i
s d e z v o l t e n o i u n e a tactpedagogic
. A. I. Kairov consider c aceast noiune conine totalitatea caracteristicilor miestriei
pedagogice i atitudinea corect fa de elev. T.N. Bondarevskaia determin ctactul
pedagogic
reprezint contactul ntre profesor i universul luntric al copilului, al
adolescentului; apropierea sincer de acesta, apropierea bazat pe nelegere reciproc;tactul
pedagogic este arta de a ptrunde i deslui contiina individual, de a
prevedeareacia posibil a celui pe care l educm, respectnd n acelai timp
simul msurii. ncartea sa despre tact i miestrie pedagogic, I. E. Sinia
consider ctactul pedagogic
este o calitate profesional a nvtorului, cu ajutorul cruia acesta, n fiecare
cazconcret, aplic asupra elevului cel mai efectiv mijloc de influen educativ.Lund n
consideraie aspectele psihologice, J. Stefanovici atribuie noiunii
tact pedagogic criterii ce explic vocaia i participarea profesorului la
rezolvarea situaiilor sociopsihologice:a ) n i v e l u l c o m p o r t a m e n t a l a l
profesorului
f a d e f i e c a r e e l e v ; b)gradul motivaiei pozitive a rezultatelor la nvtur i a comp
ortamentuluielevului;c ) n i v e l u l d e d e z v o l t a r e a p e r s o n a l i t i i
elevului;d)gradul de respectare a particularitilor
e l e v u l u i i d e a s i g u r a r e a u n u i c l i m a t psihic optim n activitatea
instructiv-educativ;e ) r e z u l t a t e l e o b i n u t e n a c t i v i t a t e a i n s t r u c t i v educativ;f ) c a r a c t e r i s t i c a t a c t u l u i i a l e l i p s e i d e t a c t
p e d a g o g i c . Cercetrile fenomenului psihologic
tact sau lips de tact pedagogic efectuate dectre J. Stefanovici, au oferit
posibilitatea unei clasificri a acestor n grupe i categorii, care se
includ:a ) c a l i t i l e d i d a c t i c e ( pr o f e s i o n a l e ) ; b)calitile personale;c ) a t i t u d i n e a
pr o f e s o r u l u i f a d e e l e v i ; d)atitudinea profesorului fa de prinii elevilor

6. Structura comunicarii pedagogice

Elementele structurale ale comunicarii didactice
I. Cel putin doi parteneri , ntre care se stabileste o

relatie.
Mentiune: n nvatamntul modern, profesorul nu mai
este considerat emitator de drept si de fapt.
II. Mesajul informatie structurata dupa anumite
reguli.
III. Canalul de comunicare mijloc prin care trece
mesajul.
IV. Factori perturbatori care apar de regula la emitator.
Sunt bariere de comunicare de diverse naturi.
V. Contextul comunicarii mediul n care se
comunica
VI. Feed-back-ul componenta foarte importanta
pentru ca determina masura n care mesajul a fost
nteles, crezut si acceptat.
Elementele componenete ale procesului de
comunicaresunt:emitatorul,receptorul,mesajul,semnale,semen,simboluri,canalul,raspunsul,efectele.
Elementele component ale structurii comunicarii profesionale,pedagogice capata o importanta profesionala
care reiese nu numai din necesitatile personalitatiici si din scopurile pedagogice:
etapa pronosticarii;
etapa a doua de organizare a comunicarii;
etapa a treia de dirijarea comunicarii;
etapa de analiza a sistemului de comunicare;Aceasta a fost un model al comunicarii pedagogice ce a fost
recomandatainvatatorilor de catre A.Kan-Kalik.In mersul comunicarii maiestru foloseste diferite
tehnici de pastrare atentiei,dedirijare a gindirii asupra subiectului lectiei.Multi psihologi si
pedagogi,cercetatoriau accentuat in lucrarile lor ca comunicarea pedagogica este cu adevarat un
procescreative care incepe de la procesul de autoreglare a propriilor sentimente,emotii,stari
sufletesti,depasirea diferitor bariere psihologice siterminind cu crearea emotiilor positive si inca
ceva foarte important-a gindi,a punesarcina (problema) comunicativa.Iata o sarcina pedagogica
comunicativa propusade A.Makarenko:a spune sintagma ,,vino incoace in 16-

20nuante:tare,incet,linistit,calm,suparat,exigent,cumpatat,cu dragoste si cu bunavointa ,deci arta

comunicarii pedagogice este recunoscuta ca formadeosebita a creativitatii pedagogului.
7.
8.

9. Comunicarea nemijlocita
n cazul comunicarii directe, ntre parteneri se stabileste un anume tip de
relatii, pe care sociologia le numeste relatii primare. Iata cum descrie Bernard
Voyenne procesul comunicarii directe "O persoana - emitator - intra n contact
direct cu o alta persoana - receptor - sau, eventual, cu un numar dintre acestia din
urma, prin intermediul unui sistem de transmitere fizic, al unuia simbolic (limbajul) cu
conditia ca aceastacheie sa fie cunoscuta de ambele parti care comunica" (La
presse dans la socit contemporaine, n Collection U., Librairie Ar 20120k1021u
mand Colin, Paris, 1962, p.11).
Comunicarea are loc imediat, dar si reciproc. Se realizeaza astfel conexiunea
inversa (asa numitulfeed-back), prin care raporturile dintre emitator si receptor se
modifica, primul devenind receptor, iar receptorul emitator. Are loc, deci, un schimb
permanent de idei, un dialog sau o conversatie, fara nici un intermediar.
Este comunicarea interpersonala.
Comunicarea directa este o forma completa de comunicare. Toate celelalte
tipuri de comunicare nu reprezinta dect substitute ale acesteia. Ea este nsa
limitata n spatiu si timp, fiind conditionata de obligativitatea existentei unui sistem
fizic de legatura ntre parteneri, fara a putea asigura continuitatea relatiilor dintre ei.
Ea este o comunicare directa, orala, interpersonala si trebuie spus ca, de-a lungul
mileniilor si chiar astazi, forma principala de comunicare ntre oameni este
comunicarea directa.
Ca un remediu al discontinuitatii, o serie de societati primare sau mai putin
avansate din punct de vedere tehnic au gasit solutia unor procedee empirice, prin
care se ncearca prelungirea comunicarii directe prin retransmiterea mesajelor de-a
lungul unui sir de indivizi. Desigur, acest gen de comunicare poate saraci sau
deforma mesajul, lipsindu-l de orice semnificatie sau, uneori, modificndu-i
continutul prin adaos sau, dimpotriva, omisiune, adaptndu-l si traducndu-l, n mod
voit sau nu, n raport direct cu interesele lor personale, cu dorintele sau necesitatile
lor. E vorba de transmiterea n lant a unui mesaj, sistem imediat reversibil, care duce
la aparitia zvonului, adica a deformarii mesajului, a dezinformarii, ceea ce pentru
epoca moderna, prin mijloacele comunicarii colective specifice "erei electronice",
a devenit o modalitate esentiala a luptei politice, a bataliei pentru putere, prin
abaterea voita a atentiei opiniei publice de la marile si gravele probleme ale

contemporaneitatii la zone periferice sau cu caracter senzational, realizndu-se

ceea ce se cheama "manipularea".
Comunicarea directa nseamna comunicarea prin gest, privire (comunicarea
umana non-verbala) si, mai ales, cuvnt (comunicare verbala).
La rndul sau, profesorul si teoreticianul canadian Marshall McLuhan defineste
prima faza din istoria civilizatiilor umane ca faza civilizatiei arhaice, fara scriere, faza
culturii orale. Ea se caracterizeaza printr-o dominanta a expresiei orale si a
perceptiei auditive. McLuhan porneste de la ideea ca omul foloseste n mod spontan
cele cinci simturi ale sale, auzul fiind, dintre toate, acela care corespunde n modul
cel mai natural comunicarii cu semenii sai prin limbajul vorbit. Astfel, el se integreaza
direct si spontan n cadrul sau natural si n grupul sau social, n tribul sau. Aceasta
prima faza a comunicarii sociale este denumita si faza culturii tribale. Ea reprezinta
copilaria istoriei umane, zorii comunicarii sociale, si constituie o sursa esentiala
pentru studierea gndirii si limbajului omului primitiv.
n aceasta faza, gndirea nfloreste liber si ramne apropiata de concret, iar
cuvintele
capata
o
forta
magica
prin
care
universul
este sacralizat.
Pentru africanul rural, urechea este principalul organ de receptie, nu ochiul,
socotit de multi africani mai curnd o unealta a vointei dect un organ de receptie.
Este vorba despre "mentalitatea primitiva", analizata de Lucien Lvi - Brhl n La
mentalit primitive, Paris, 1925, sau despre "gndirea salbatica", descrisa de Claude
Lvi - Strauss n Gndirea salbatica, 1970.
Desigur, limbajul oamenilor primitivi era unul rudimentar, corespunzator nivelului
uneltelor pe care ei le produceau "La aceste stadii, unde studiul comparativ al
uneltelor si craniilor pare sa demonstreze ca industria se dezvolta ntr-un ritm
corespunzator evolutiei biologice, nivelul limbajului nu putea fi dect foarte scazut,
dar depasea, cu siguranta, nivelul semnalelor vocale." (Idem)
Comunicarea directa este o forma completa de comunicare. Ea se realizeaza,
dupa cum am spus, prin intermediul privirii, al gestului si, mai ales, al cuvntului.
Comunicarea directa presupune nsa o apropiere fizica ntre emitator si receptor,
deci o limita spatiala, ca si una temporala.
Rolul pe care l are comunicarea directa n viata cotidiana este imens. Acest tip de
comunicare se realizeaza si printr-o transmitere n lant a unui mesaj, de la un
emitator la un numar (teoretic infinit) de receptori, care pot, la rndul lor, sa
retransmita imediat mesajul, viciindu-l nsa voit sau nevoit, deformndu-l, prin adaos
sau, dimpotriva, omisiune a unor elemente ale informatiei, conform intereselor,
conceptiilor si optiunilor personale sau de grup ale diverselor categorii sociale..

10

11.Stilul comunicarii pedagogice.

Comunicarea didactica este acel tip de comunicare ce se realizeaza in cadrul procesului de
invatamant, respectandu-se legitatile presupuse de un act sistematic de invatare.
Caracterul didactic al comunicarii nu este dat de cadrul institu-tionalizat (pentru ca
exista comunicare didactica si in afara procesului didactic, in educatia informala si
nonformala), nici de continut (exista comunicare didactica si in transmiterea si asimilarea
cunostintelor, cat si in formarea priceperilor, exersarea atitudinilor, rezolvarea de probleme,
evaluare etc.), nici de prezenta celor doi actori educationali, elev si profesor (exista
comunicare didactica in relatiile elev-elev, manual-elev, parinte-copil, formator-participanti
etc.).
Drept caracteristici ale comunicarii didactice, putem aminti: caracterul explicativ,
structurarea conform logicii pedagogice, rolul activ al profesorului si elevului, combinarea
celor doua forme verbale, oralul si scrisul (particularitati de ritm, de forma, de continut),
precum si a comunicarii orizontale cu cea verticala. Comunicarea didactica este subordonata
obiectivelor didactice urmarite.
Vorbim de un stil de comunicare eficient atunci cand acesta este caracterizat prin:
claritate, precizie (evitarea ambiguitatilor), corecti-tudine, adresare directa, structurarea
logica, accesibilizarea limbajului, repetarea mesajelor complexe, ritm adecvat, combinarea
mai multor forme de comunicare, ascultare atenta, incurajarea feed-back-ului etc.
Putem aminti cateva obstacole ce apar frecvent in comunicarea didactica:
supraincarcarea, suprasolicitarea elevilor (prin transmiterea cat mai multor
informatii, fara a interveni selectarea, sistematizarea, esentializarea),
limbaj inaccesibil,
dozarea neadecvata la variabila timp,
necorelarea cu starea psihologica a celorlalti participanti la comunicare,
climat perturbator (tensionat sau zgomotos).
Variabilele ce influenteaza stilul de comunicare didactica pot fi :
caracteristicile personalitatii profesorului (caracter,
aptitudini, memorie, limbaj, atentie, afectivitate, motivatie etc.);

temperament, creativitate,

 experientele anterioare ale profesorului, pregatirea psihologica, sociologica,

pedagogica, de specialitate a profesorului;
raportarea cadrului didactic la criterii si asteptari generale, influentele si presiunile de
rol ce se exercita asupra profesorului (legislativ, institutional etc.);
nivelul culturii, al calitatii vietii;
asteptarile elevilor, parintilor, celorlalte cadre didactice,
inspectorilor, comunitatii locale, politicilor educationale nationale;

ale

directorilor,

extinderea rezultatelor pozitive obtinute la alte clase sau situatii;

caracteristici ale disciplinelor predate (s-a ajuns la concluzia ca sunt mai autoritari,
distanti, neutri profesorii ce predau discipline exacte, iar cei ce predau discipline socioumane
sunt mai toleranti, mai democrati, mai ingaduitori etc.);
caracteristici ale clasei de elevi (sintalitate, limbaj, nivelul de comprehensiune, relatii
interpersonale etc.), particularitati de varsta si individuale;
ciclul de scolaritate, sarcinile de invatare, spatiu didactic, timp scolar, tema predata,
dotari materiale, climatul organizational, modul de perceptie a contextului, a climatului, a
reactiilor, a diversilor stimuli externi sau interni, a relatiilor interpersonale prin conexiune
inversa etc.
Pe langa stiluri de comunicare didactica, mai sunt amintite, in context educational, si
stilurile de predare-invatare sau stiluri didactice sau stiluri educationale.
Literatura pedagogica aminteste, pe baza unor cercetari efectuate de-a lungul timpului,
trei tipuri importante de stiluri: autoritar, democratic si laisser-faire (permisiv).
Kenneth Moore prezinta trasaturile principale ale stilului autoritar a pedepsi, a umili, a
impune, a cere imperativ, a critica, a exercita presiuni, a utiliza o voce ascutita, a domina, a fi
aspru, a inspira teama, iar pentru stilul democratic a fi prietenos, a fi ferm, a incuraja, a
stimula, a ajuta, a indruma, a convinge, a fi atent, a fi deschis, cinstit, a influenta.
Forrest W. Parkay caracterizeaza stilul autoritar sef, voce ascutita, aspra, comanda,
putere, presiune, cere imperativ cooperare, impune ideile sale, dominare, critica, descopera
greseli, iar pentru stilul demo-cratic lider, invita, stimuleaza, incurajeaza, ajuta, voce calda,
influen-teaza, coopereaza cu succes, negociaza idei, orienteaza, realizeaza acorduri, discuta,
imparte responsabilitatea cu elevii.
12.Stilul comunicarii pedagogice in baza pasiunii.

17.Mijloace verbale e comunicare.

Dup apariia ciberneticii i a teoriei informaiei, comunicarea sa impus ca problem major de cercetare, cu extindere n toate sferele
cunoasterii stiinifice. Comunicarea reprezint o modalitate de legtur n
spaiu si timp ntre un anumit sistem si mediul extern. Potrivit acestei
accepiuni, comunicarea devine nu numai un atribut al omului, respectiv
al sistemelor socio-umane, ci i al sistemelor fizice i biologice, la nivelul
crora se realizeaz procese de reglare.
Noiunea de comunicare include doua aspecte distincte : cel de
relaie i
cel de proces.
-Ca relaie, comunicarea se defineste ca interaciune informaional ntre
doi termeni :sursa sau emitentul, care genereaz i transmite mesaje i
receptorul sau destinatarul, care capteaz i prelucreaz(decodific)
semnalele transmise de emitent, modificndu-i sub sub aciunea lor
starea iniial.
-Ca proces , comunicarea se refer la ansamblul operaiilor de codarerecodare-decodare i la succesiunea mesajelor care se transmit ntre
emitent i destinatar.
Comunicarea poate fi analizat din multe puncte de vedere, cunoscnd
forme diverse. Dintre acestea, comunicarea uman, se difereniaz, dup
natura substanial calitativ a semnalelor i alfabetelor utilizate pentru
transmiterea mesajelor(codul folosit) i canalul predilect de transmitere
n :
-comunicare verbal- prin cuvnt. Este specific uman, are form oral
sau scris, permite transmiterea unor coninuturi extrem de complexe.
-comunicare paraverbal-prin nsuiri vocale care nsoesc cuvntul
,cum ar fi :caracteristicile vocii, intensitatea ,ritmul, debitul vorbirii,
intonaia, etc.
-comunicarea nonverbal-prin semne legate direct de postur,
micare, gesturi, mimica, nfiare.
n cadrul formelor de comunicare, a fost evideniat valoarea
comunicativ a tcerii.Exist tceri-nedumeriri, tceri-proteste, tceriaprobri, tceri-laborioase(gndete intens), tceri-provocatoare, tceripedeaps,etc.
Formele de comunicare se intercondiioneaz i se sprijin
reciproc.Exprimarea verbal este facilitat de prezena gestualitii i

micrii, iar interzicerea acestora, din considerente ntmpltoare sau

experimentale , poate produce perturbri ale comunicarii.
S reinem : vorbim cu ajutorul organelor vocale, dar comunicm cu
ntregul nostru corp i nu numai. Comunicative sunt i mbrcmintea,
relaiile pe care le stabilim, spaiul pe care l ocupm , distanele la care
ne plasm fa de interlocutor.
Concluzii :
-Comportamentele comunicative reale pot fi cu dominant verbal,
nonverbal sau mixte.
-Se apreciaz c promptitudinea este apanajul comunicrii nonverbale, pe
aceast cale, informaiile sunt de patru ori i jumtate mai rapid
decodificate dect pe cale verbal.
-Coninuturile afectiv-atitudinale , indispensabile dimensiunii relaionale a
oricrei comunicri, se transmit, n proporii hotrtoare, prin comunicare
nonverbal.
-n comunicarea coninuturilor explicite comunicarea nonverbal are un
rol explicativ sau ilustrativ, dar are o importan redus.
-In comunicarea unor coninuturi implicite, rolul formelor nonverbale este
foarte important, multe dintre acestea neputnd fi detectate altfel.
-Fa de implicarea voluntar i contient a partenerilor comunicrii n
formele verbale, comunicarea nonverbal scap cel mai adesea
contientizrii, gradul de spontaneitate al acesteia fiind ridicat.
-In orice comunicare predominant verbal, componenta paraverbal i
cea nonverbal completeaz comunicarea, formnd un ntreg bine
structurat, complex i convergent.
Avantaje ale comunicrii verbale:
-se poate realiza n diferite moduri: -n limbaj oral(monolog, dialog,..),
-n limbaj scris
-n limbajul intern.
-permite transmiterea unui coninut complex, sistemul de informaii
transmis i receptat poate fi logic structurat, sistematizat, exprimat ntrun limbaj elevat, etc.
-pune n eviden capacitatea de gndire i creativitatea uman
-limbajul intern, vorbirea cu sine i pentru sine, prezint un maximum de
economicitate, uznd de prescurtri, condensri, substituind cuvintele cu
imagini, viteza de lucru fiind de sute de ori mai mare dect a vorbirii.
-pe msura constituirii sale , limbajul intern ndeplinete funcii de
anticipare, proiectare, coordonare a limbajului oral i scris.
-se intercondiioneaz cu funcia cognitiv i cea reglatorie a limbajului.
Dezavantaje ale comunicrii verbale:
-este lipsit de expresivitate, dac nu apeleaz la mijloace paraverbale i
nonverbale.
-transmite mai greu o anumit stare afectiv( suprare. bucurie, etc),
cuvintele nu sunt ntotdeauna suficiente.

-viteza de transmitere si mai ales de receptare a mesajului este mai mic,

uneori se poate mai uor i mai rapid exprima printr-un simplu gest.
Avantaje ale comunicrii nonverbale:
-cel mai important avantaj se refer la expresivitate.De exemplu,
intonaia si nalimea vocii poate sa sugereze mesaje diferite ale aceluiai
cuvnt .G.Bernard Shaw spunea c exist 1000 de feluri de a spune da i
100 de feluri de a spune nu.
-mijloacele extralingvistice de expresivitate-gesturile, mimica, posturansoesc formele comunicrii verbale, antrennd ntraga personalitate.
-faciliteaz comunicarea, o completeaz cu o component afectiv ,
persuasiv sau ludic.
-dispune de spontaneitate i mare vitez de comunicare.
-nu se poate imagina nici un fel de comunicare eficient n absena unor
componente extraverbale.
Dezavantaje ale comunicrii nonverbale:
-nu poate fi utilizat n procesele de comunicare a unor coninuturi
complexe fr s fie utilizat i comunicarea verbal.
-n condiiile excesului de gesticulaie, mesajul poate fi alterat, reacia
fiind de respingere sau negare a coninutului transmis.
Concluzie: Toate formele de comunicare sunt importante i se
condiioneaz reciproc. Pentru o comunicare eficient i complet sunt
necesare att mijloace de comunicare verbale ct i nonverbale.

18. Igiena aparatului fonator

Cea mai mare parte a imperfectiunilor vocii si vorbirii nu sunt provocate
de bolile aparatului fonator, ci de lipsa de sincronizare sau deintrebuintare
defectuoasa a oricareia dintre cele trei parti ale aparatului periferic:
usflerie, laringe, rezonatori. Cel lipsit de coordonarea lor naturala,
organica, suporta consecintele, fiindca obisnuintele gresite,odata
capatate, se schimba foarte greu in acest caz, randamentul acusticfiind
scazut actorul face mai intai un efort, acest effort genereazaoboseala
vocala, care, la randul ei aduce cu ea toata suita de deficiente silipsuri.O
proasta folosire a organului fonator, impune o functioanredefectuasa care
exagereaza, impiedica, altereaza sau deviaza actiune luifiziologica
naturala. Stiind cum trebuie folosite rational organelleaparatului fonator si
facand zi de zi exercitiile indicate pentru fiecaredefect, pe de oparte,
defectele vor dispare, iar pe delata parte, aparatulfonator va fi ferit de
toate neplacerile inerente celor ce vorbesc in publicsin u sunt inarmati cu
coordonarea perfecta a aparatului periferic.Respiratia incorecta, folosirea
grestita a rezonatorilor vocii,suprasolicitarea coardelor vocale prin tipat
sau prin risipirea farasocoteala a mijloacelor vocale, sunt cauzele lezarii
organelor fonatoare.Din contra aplicarea rationala a exercitiilor vocale,
actiunea dirijataa diafragmei si centurii abdominale, o tehnica
articulatorie bine condusavor elmina repede cele mai multe dificultati.O

educare psiho-motrica, prin corectare atitudinilor fonatoarevicioase si

creeare unui automatism nou, mai normal din punct de vedere fiziologic,
va fi intra-devar salutara. Aceasta integrare se face prinsolicitarea
efortului cerebral al atentiei, al vointei si al increderii; ele suntun
medicament in sine, sunt parghii ajutatoare pentru elminarea oracaror
dificultati. Pentru deplina reusita, mai sunt necesare rabdarea,
perseverenta, inteligenta si un autorcontrol permanent, o ureche buna
pentru a deosebi suntul corect de cel incorect. Se analizeaza pe rand,
inraport cu structura paratului fonator toata grija pentru a-si putea
exersafara neplaceri meseria sa, arta sa.
Igiena nasului
In ceea ce priveste igiena vocii, nasul joaca deasemenea un rolcapital. E
necesara o deosebita grija ca straea sanatatii lui sa fie perfectain
permanenta- nasul fiind cainele de paza al aparatului vocal.
Toateingrijirile acestui aparat vor incepe cu ingrijirea nasului, altfel
rezultatulva fi diminuat, intarziat sau nul.Respiratia nazala este respiratia
fiziologica, adica respiratia vitala,aceasta respiratie purificand, umezind si
incalzind aerul inspirit, protejeaza tot aparatul fonator prin care circula
aerul, asigurandu-I,totodata, functionarea sa optima.De asemenea acesta
respiratie are rolul de a aera urechea mijlocie prin intermediul trompei lui
Eustache. Orice obstructie nazala, orice jenain respiratia nazala se
traduce prin iritatii ale faringelui, laringelui,coardelor vocale, traheei si
bronhiilor, ale tuturor organelor respiratorii siauditive.Oamenii care respire
prost sunt candidate la toate lipsurile sislabiciunile fizice posibile. Copii
care au caile respiratorii obstruatesufera in dezvoltarea lor: toracele
ramane mic, chircit, sternul aplatizat, bolta palatului deformata, dentitia
creste neregulat,tenul pal, gura vesnic deschisa, buza de jos atarana. Ei
nu se pot concentra nu sunt atenti, suntlipsiti de o buna memorie si au
irigarea cerebrala redusa.Toracel nedezvoltandu-se normal nu corespunde
restului sceletului,motorul este prea slab pentru caroserie si astfel
copilul sufera si estestanjenit in cresterea sa. Consecintele directe ale
unor obstructii rino-faringiene, chiar la oamenii mature nu sunt mai putin
pline de consecinte, precum:-incetineala psihica, apatie, pseudo leneinsuficienta respiratorie nazala-gatul vesnic uscat-puseuri infectianserezistenta minima a organismului la bolile infectioase etc.
Igiena gurii si a dintilor
Pastrarea integritatii mucoasei bucale si a dintilor pentru profesionistii
vocii nu e numai o problema a sanatatii organismului ci si o problema de
estetica, ba chiar de decenta professional.Trebuie deci sa I se dea cea mai
mare atentie. Perierea dintilor constituie cel mai important act al igienii
gurii de felul cum este practicata perierea depinde, in cea mai mare
parte, straea sanatatiiorganelor bucale. Perierea dintilor se facetimp de 2-

3 minute dimineata,dupa fiecare masa, si seara, pe absolute toate

fatetele lor interne si externefara abuz, fara brutalizare cu o perie de par
tare. Dupa ce s-a facut prinacest procedeu mechanic indepartarea
resturilor de alimente care atacamucoasa si in special dintii, se poate
dezinfecta gura cu diferite solutiiantiseptice speciale.Un dinte cariat
reprezinta un focar microbian care infectezaneancetat organismul si
intretine stari infectioase cornice. O laringita sau faringita, sau o faringita
cronica la un profesionist al vocii poate ficauzata de cariile dentare isolate
sau multiple.Dintii bine ingrijiti sunt o conditie esentiala pentru o
perfectarostire scenica si o rezonanta penetranta a vocii. Sa nu uitam ca
poza devoce cere indrepatarea coloanei sonore la baza incisivilor
superiori, eisunt sprijinul emisiei si al rezonanatei, o lipsa in randul lor
poate schimbamult sonoritatea vocii ca si integritatea articularii.Datoria
unui artist liric sau dramatic e sa-si ingrijesca cumeticulozitate acest
instrument al artei sale.
Igiena urechii
Pentru cei care canta sau vorbesc in public urechea sanatoasa
esteabsolute necesara, ea asigura puterea autocontrolului atat in emisia
justa avocii cu infinitatea ei de nuante, cat si in articularea perfecta a
cuvantului.Asa cum s-a artat, originea malafiilor urechii este de cele mai
multeori, in cavitatile nazale, naso-faringiene sau cavum si faringe. Calea
de propagare este trompa lui Eustache, conducta care face legatura
intrefaringe si urechea medie.A face igiena urechii iseamna in primul rand
a ingriji fosele nazale,naso-faringiene sau cavumul si faringele. Curatirea
urechii cu ace,chibrituri etc. este foarte primejdioasa, urechea fiind
plasata in imediatainvecinatate a creierului, orice infectare a ei se poate
propaga la creier siurmarile pot fi dezastroase.Deasemenea in cazul
imbolnavirii urechii, sa nu se folosescamedicamentele decat recomandate
de medic, san u ingrijesca atat organatat de pretios si delicat cu metode
empirice, caci pot surveni consecinteireparabile, care altfel pe cale
medicala se pot rezolva cu usurinta.

19.Ascultarea active ca metoda de comunicare verbala

Ce este i de ce este important ascultarea activ?
Comunicare este cheia dezvoltrii i meninerii unei bune relaii ntre copii i prini, sau
copii i educatori. Cnd spunem comunicare, cei mai muli dintre noi ne gndim la partea
verbal, dar nu doar vorbitul face parte din comunicare. Ascultarea este o parte critic a
comunicrii, o parte poate chiar mai important dect vorbitul, mai ales atunci cnd punem
bazele relaiei noastre cu copiii. Pe msur ce copiii ajung adolesceni, nevoia de a avea
prini care s-i asculte activ este tot mai mare.

Toat lumea vrea s fie ascultat, iar copiii nu fac excepie. La fel ca adulii, copiii vor s fie
nelei, apreciai, respectai i iubii. Dar, cum transformm ascultatul n ascultare activ?
Permanent suntem bombardai cu informaii, iar la rndul nostru suntem o
surs de informaii pentru cei din jur. Dac ni se cere prerea sau dorim
s oferim informaii din proprie iniiativ, am dori s tim c mesajul pe
care l transmitem ajunge la cel cu care vorbim, c i se acord atenie, c
este neles.
Cum se poate ntmpla aceasta? Cum putem la rndul nostru s
transmitem celui cu care vorbim c ne pas de el, c este important i c
prerea lui conteaz?
Un rspuns l constituie ascultarea activ.
Ce este ascultarea activ?
Ascultarea activ este nainte de toate o atitudine care se manifest
prin comportamente facilitatoare i care implic efort contient i
voluntar;
Este un mod de a reaciona prin care partenerul este stimulat s
continue s vorbeasc i care v permite totodat s avei
certitudinea c nelegei ceea ce vi se comunic.
Ascultarea activ este empatic, non-directiva, unde domnete
respectul de sine i respectul pentru cellalt.
Este un ansamblu de atitudini si de tehnici, dar mai presus de
acestea,
este un mod de A FI
Concluzii:
Ascultarea activ la fel ca multe abiliti de comunicare poate fi
dezvoltat prin training i exerciiu. Pentru a stpni bine acest
instrument este nevoie de perseveren i de folosirea fiecrei ocazii
pentru a practica.
Importana sa este exprimat att n dimensiunea ei pragmatic prin
ascultarea activ se clarific punctele de vedere i se lmuresc
eventualele nenelegeri ct i prin dimensiunea mult mai subtil a
relaiilor interumane.
A-i arta partenerului de discuie c suntei interesat de ceea ce spune,
nseamn n fond a arta respect.
Att pentru el, ct i pentru
dumneavoastr, ca i asculttor.

Este o ans de a v folosi potenialul personal, de a lua contact i de a

nelege un mod de gndire diferit, de a utiliza eficient timpul i nu n
ultimul rnd de a crea valoare.

20.Mijloace non verbale de comunicare

Concomitent cu comunicarea verbal, fiecare participant la procesul de
comunicare folosete o serie de alte coduri, nonverbale, care au rolul de a
acompania i nuana semnificaiile, de a le contextualiza, n general de a
facilita nelegerea inteniilor emitorului. Fiecare copil nva, prin
impregnare i imitaie, naintea codurilor lingvistice, o serie de elemente
expresive cu valoare de comunicare (simboluri nonverbale), pe care
participanii la o cultur le folosesc ca pe un limbaj implicit, n sensul c
nu este nevoie ca cineva s le descrie n mod explicit pentru a fi nelese.
Principalele componente ale comunicrii nonverbale sunt: nfiarea,
utilizarea spaiului i a timpului, expresia facial, privirea, gesturile,
atingerile, paralimbajul. Fiecreia dintre aceste componente i sunt
ataate sisteme de simbolizare: cum m exprim prin felul n care m
mbrac i m mic, cum organizez mobilierul n ncperi, cum m apropii
sau m deprtez de interlocutor n timpul conversaiei, cum zmbesc sau
m ncrunt, felul n care pronun frazele pentru a-l face pe cellalt s
neleag, ntr-un mod complex i nuanat, simultan i n paralel cu frazele
pe care i le spun, cine i cum sunt eu, ce emoii, atitudini sau intenii am,
ce cred despre mine, despre el i despre situaie, cum doresc s fiu tratat.
Analitii comunicrii susin c informaiile pe care le receptm din
comunicarea nonverbal au o pondere mai mare dect cele din zona
verbal a comunicrii n realizarea semnificaiei totale a actului de
comunicare. De multe ori cuvintele spun una i nonverbalul alta. Fr s
tie n mod explicit acest lucru, majoritatea oamenilor prefer, atunci
cnd au lucruri importante de comunicat, ntlnirile fa n fa, n care
pot vedea ochii interlocutorului, deoarece numai astfel consider c au
neles pe deplin ceea ce cellalt avea de spus.
Funciile comunicrii nonverbale
Comunicarea nonverbal o acompaniaz pe cea verbal, constituind
canavaua pe care se brodeaz semnificaia global a mesajelor. Ea
ndeplinete o serie de funcii complementare comunicrii verbale (Harris,
p. 128):

Repetiie a spune i a arta n acelai timp cum anume se face un

lucru (gesturi ilustratoare) menin treaz atenia interlocutorului i l ajut
s neleag i s memoreze mai bine coninutul mesajului verbal.

Substituire a utiliza un simbol nonverbal n locul unuia verbal

(gesturi emblem) poate avea aceeai semnificaie: a arta cuiva

simbolul OK n loc s-i spui c a fcut o treab bun sau a-l bate uor pe
spate pentru a-l consola, n loc s-i spui las c trece i asta.

Accentuare tonul vocii sau zmbetul care nsoesc o fraz pot

accentua semnificaia ei.

Contrazicere utilizarea unei expresii faciale contrar spuselor poate

crea efecte comice, poate semnifica o glum etc.

Reglare utilizarea unei gesturilor adaptoare regleaz derularea

interaciunii dintre dou persoane: interlocutorii se pot invita unul pe altul
s ia cuvntul dintr-o privire, un gest fcut cu mna sau cu capul.

Completare utilizarea limbajului nonverbal poate aduga noi

semnificaii spuselor: zmbetul sigur pe sine poate da mai mult greutate
cuvintelor, interlocutorul considernd c eti sigur pe ceea ce spui;
ncruntarea i tonul rstit completeaz gravitatea unei ameninri.
Dei exist semnificaii general-umane ale unor expresii faciale sau ale
unor gesturi, fiecare cultur i are propriile reguli de semnificare, care
sunt nvate de toi indivizii n cursul procesului de enculturare sau de
aculturare. Grupurile organizaionale au i ele reguli particulare
referitoare la semnificaia elementelor de comunicare nonverbal care
sunt, la rndul lor, nvate n cursul procesului de socializare
organizaional.
Adoptnd normele de comunicare verbal i nonverbal, individul i
precizeaz, ntr-o manier implicit, poziia pe care o adopt n
interaciunea social i dorina sa de a fi tratat n conformitate cu aceast
poziie de ctre ceilali participani la comunicare. Cunoaterea
particularitilor de comunicare nonverbal ale unui grup este esenial
pentru o persoan din exterior care se dorete s comunice eficient cu
membrii si.

21.Aspectul exterior al pedagoguli si rolul lui in

comunicarea pedagogica
Conform Dictionarului limbii romne pentru elevi "functia" este
"activitatea administrativa pe care o presteaza cineva n mod regulat si
organizat ntr-o institutie n schimbul unei retributii",
Plecnd de la aceasta definitie au fost identificate patru functii ale
profesorului:organizator al procesului de nvatamnt, educator, partener
al educatiei, membru al corpului .
Profesorul ca organizator al nvatarii este preocupat n egala masura de
aplicarea principiilor didactice ale teoriei instruirii n transmiterea

continuturilor, dar si de implicatiile psihologice ale acestei transmiteri:

psihologia vrstelor, psihologia nvatarii, strategii de comunicare.
Organizarea nvatarii respecta criteriile proprii fiecarei discipline si
urmareste dezvoltarea gndirii elevilor prin aplicarea celor mai potrivite
strategii de rezolvare a problemelor, nsusirea si dezvoltarea aptitudinilor
de culegere independenta a informatiilor, de prelucrare si de aplicare a lor
n diferite situatii.
Profesorul este mai mult dect un simplu transmitator de informatii, o
persoana care da indicatii elevilor despre ce sa nvete. El este cel care,
prin diferite strategii, creeaza premisele ca elevii sa ajunga la o mai buna
ntelegere a celor receptionate. Printr-o buna organizare a nvatarii
profesorul reuseste sa strneasca interesul, curiozitatea elevilor pentru
disciplina sa si sa le stimuleze motivatia de a gasi independent
raspunsuri. Tot de organizarea procesului de nvatare tine si dozarea
corecta a dificultatii problemelor n conformitate cu individualitatea
elevilor.
n rezumat se poate spune ca functia profesorului de organizator al
nvatarii, consta n a crea o atmosfera prielnica studiului, a utiliza
metodele cele mai adecvate pentru a nlesni nsusirea corecta a
cunostintelor, a trezi interesul elevilor, a doza gradul de dificultate a
problemelor pentru a dezvolta cele mai bune strategii de rezolvare.

Profesorul ca educator se poate spune ca este opusul profesorului

atotstiutor, preocupat exclusiv de respectarea programei, de dirijarea si
manipularea elevilor, de acordarea sanctiunilor negative, de inducerea
unui comportament conformist. Educatorul este preocupat de crearea n
clasa a unui climat de securitate, de ncredere, de ncurajarea succeselor
individuale, de stimularea cooperarii ntre elevi, de ncurajarea initiativei,
ceea ce duce la cresterea simpatiei profesor - elevi indiferent de
disciplina.
nainte de a transmite cunostinte cognitive, profesorul transmite valori
morale si asista la nsusirea acestora de catre elevi. Functia de educator a
profesorului este aceea de a trezi virtuti, de a forma caractere. A educa
nseamna a forma, "a-l ntelege pe elev, a-l ajuta sa nteleaga ce se
asteapta de la el" (A. Neculau, 1983, p. 204), a-l consilia n aprecierea
propriilor performante. Profesorul ca educator este mai mult dect un
simplu instructor, un functionar n slujba statului. Educatorul este,
asemenea medicului sau preotului, un model cu care elevii vor si trebuie
sa se identifice. El este un model real si iradiant ce se identifica cu idealul
cultural - educativ al comunitatii si care traieste valorile acesteia. Daca un
bun instructor poate fi nlocuit oricnd cu un computer bine programat, un

adevarat educator nu va fi niciodata nlocuit cu o masina, pentru ca

aceasta din urma nu poate servi drept model. Instructorul informeaza, dar
educatorul formeaza.
Functia de educator a profesorului pare a fi cea mai valorizata de catre
studentii viitori profesori, cel putin asa arata rezultatele unei cercetari
publicate de L. Antonesei. Conform acesteia, cele mai importante patru
calitati pe care trebuie sa le aiba un profesor sunt: empatia,
comunicativitatea, competenta, tactul pedagogic. Inteligenta se situeaza
abia pe locul al cincilea (L. Antonesei, 2000, p. 107). Studentii deci,
apreciaza mai mult calitatile psiho - afective ale profesorului, dect
competenta profesionala, nivelul de inteligenta sau calitatile manageriale.
Ipoteza care se naste este ca subiectii au mentionat acele calitati pe care
nu le-au observat la fostii lor profesori, ceea ce s-a confirmat ulterior.
Profesorul ca partener al educatiei este cel care ntretine relatii strnse cu
ceilalti factori educativi, mai ales cu familia. El trebuie sa colaboreze
permanent cu parintii, deoarece raspunderea formarii copiilor se mparte
deopotriva ntre scoala si familie. Tot n aceasta functie, de partener al
educatiei, profesorul trebuie sa armonizeze educatia formala cu cea
nonformala si informala si sa decida care dintre cele trei dimensiuni are
ponderea cea mai mare la un moment dat.
Profesorul ca membru al corpului profesoral se afla ntr-o strnsa
interdependenta cu colegii din scoala, cu directorul si cu alte cadre
didactice. Statutul de organizatie sociala a scolii face imposibila izolarea,
independenta profesorilor. Instructia si educatia nu se pot realiza prin
simpla punere n comun a cunostintelor si influentelor transmise de
profesori la diverse discipline. Este nevoie ca profesorii care predau la
aceeasi clasa sa poarte discutii ntre ei privind metodele si strategiile de
eficientizare a procesului nvatarii.
Rolurile profesorului
Autorii Dictionarului de sociologie definesc "rolul social" ca fiind "model
de comportare asociat unei pozitii sociale sau unui status, punerea n act
a drepturilor si datoriilor prevazute de statusurile indivizilor si grupurilor
ntr-un sistem social. Ca aspect dinamic al statusului, rolul social exprima
att comportamentul efectiv, ct si o prescriptie normativa. Din acest din
urma punct de vedere, rolul social reprezinta ansamblul de
comportamente pe care n mod legitim l asteapta ceilalti de la individul
care ocupa o pozitie sociala determinata" (C. Zamfir, L. Vlasceanu, 1993,
p.517). Rolurile sociale profesionale sunt cele mai clare, deoarece
asteptarile celorlalti sunt mai precis formulate.

Coordonatorii Enciclopediei Internationale a Educatiei (The

International Encyclopedia of Education) au descris trei ntelesuri majore
ale expresiei "rolul profesorului":
1. Rolul profesorului nteles drept comportament. Studiind literatura de
specialitate aparuta ntre 1980 si 1990, autorii au constatat ca, n unele
lucrari, prin "rolul profesorului" se nteleg comportamentele caracteristice
profesorului. Cele mai multe dintre aceste comportamente pot fi
observate n scoala, n timpul unei zile de lucru. Cnd nu sunt n clasa cu
elevii, profesorii sunt n cabinete, n laboratoare sau pe hol, corecteaza
lucrari, pregatesc lectiile viitoare sau ndeplinesc alte sarcini n folosul
scolii. Aceasta nu nseamna ca toti profesorii se comporta exact la fel, dar
o persoana care nvata sa traiasca ntr-un anume fel (ca profesor) este
mai probabil sa faca aceste actiuni si nu altele.
Profesorilor le este caracteristic sa faca mai multe lucruri, ceea ce
ngreuneaza studierea rolului lor. Uneori dificultatile tin de context, de
exemplu se poate studia rolul profesorului n clasa, n scoala sau n alt
context unde pozitia sociala a profesorului este recunoscuta si relevanta.
Alteori dificultatile sunt de ordin functional, de exemplu, profesorul
transmite informatii elevilor, le este consilier, le evalueaza rezultatele
etc.; fiecare sarcina solicita activitati diferite si se poate ntmpla ca
profesorul sa nu reuseasca n toate.
Potrivit autorilor care nteleg prin rolul profesorului comportamentul
profesorului, cel mai eficient mod de a-l studia este observatia. Putnd fi
observat de ceilalti, exista posibilitatea ca elevii sau alte persoane sa
influenteze sau sa fie influentate de rolul profesorului.

2. Rolul ca pozitie sociala. Pozitia sociala a unei persoane se refera la

anumite caracteristici recunoscute si etichetate de societate. Persoanele
care se ocupa de instruirea elevilor sunt numite de obicei "profesori",
"instructori", "maistri" etc. Autorii care s-au preocupat de pozitia sociala a
profesorului si-au concentrat atentia mai ales asupra celor din
nvatamntul preuniversitar si mai putin asupra celor din nvatamntul
universitar.
n ceea ce priveste averea unui profesor, cele mai multe studii arata ca
salariul este suficient pentru a ntretine o singura persoana si nu o familie.
n cazul n care sotia nu lucreaza, sotul profesor ajunge sa-si ia o a doua
slujba pentru a-si completa salariul.
3. n sfrsit, un al treilea grup de autori citati in Enciclopedia
Internationala a Educatiei, folosesc expresia "rolul profesorului" pentru a
se referi la asteptarile carora profesorul trebuie sa le faca fata si care vin

din partea parintilor, elevilor, directorilor, politicienilor, membrilor

societatii si din partea profesorului nsusi. Aceste asteptari au fost
dezbatute pe larg de autorul romn E. Paun.
n cele din urma, profesorul este supus unor presiuni care si au
originea n propriile asteptari. Acestea sunt puternic personalizate si se
refera mai ales la exigentele privind cariera didactica, la gradul de
satisfactie pe care aceasta l ofera. Desi nu sunt ntotdeauna esentiale,
aceste asteptari personale pot influenta ndeplinirea rolului profesional.

22.Rolul primei impresii in comunicare.

Stim cu toti cat de importanta este prima impresie, atat la un interviu de
angajare cat si in cadrul oricarui eveniment inter-relational. Comunicarea
verbala si cea non-verbala are un rol decisiv in crearea primei impresii,
insa nu conteaza atat de mult ceea ce spui cat modul in care o spui.
Suntem puternic influentati, fara sa ne dam seama de un numar de factori
perceputi subconstient, cum ar fi: modelul discursului, nivelul de
activitate fizica (miscari corporale) si modul in care interlocutorul seteaza
tonul conversatiei. Aceste indicii subtile pun la dispozitie semnalele
onestitatii (Pentland, 2008) despre ceea ce poate oferi candidatul si
despre rezultatul interviului de angajare.
Pentland a dezvoltat niste dispozitive de marimea unei carti de credit pe
care le-a numit sociometre care masoara vocea si miscarile corporale.
Folosind doar aceste date fara sa stii raspunsurile oferite
intervievatorului de catre candidat cercetatorul a putut prezice acurat
rezultatul interviului de angajare.
De fapt, aceasta tehnologie inregistreaza si cuantifica ceva ce majoritatea
oamenilor percep intuitiv, insa din motive de rationalitate ingnora
informatia perceputa inconstient. Sociometrele pot prezice de asemenea
rezultatele interactiunilor specifice dintre oameni, fiind astfel utile in
formarea echipelor de lucru intr-o organizatie astfel incat performanta
grupului sa creasca.
Ce poti face practic pentru a fi sigur ca semnalele onestitatii iti ofera
ceea ce vrei si nu exact opusul? Unul dintre aspectele pe care ar trebui sa
ti le dezvolti indiferent de metoda de intervievare (sociometru
tehnologic vs. sociometru intuitiv) este personalitatea atractiva.
Conform lui Napoleon Hill (Legea succesului, 1928; lectia 10) exista sapte
factori care formeaza o personalitate atractiva:
Interesul pentru ceilalti (acorda-le atentie celorlalti si subliniaza calitatile
si realizarile acestora).

Dezvolta-ti abilitatea de a vorbi cu forta si convingere.

Imbraca-te cu stil (astfel incat sa transpara din vestimentatie postul
ocupat).
4.

Dezvolta-ti o atitudine pozitiva.

5.
Invata cum sa strangi mana interlocutorului si cum sa exprimi
caldura si entuziasm.
6.

Atrage-i pe ceilati spre tine apropiindu-te tu in primul rand de ei.

7.

Singurul tau obstacol perceput este impus de propria ta minte.

Un efort atat de mic dezvoltarea acestor 7 pasi extrem de simpli

pentru un castig atat de mare o personalitate atractiva, personalitate
care sa-ti aduca locul de munca mult dorit. Investeste timp si energie, in
mod special, in imbunatatirea comunicarii non-verbale: postura, miscari
corporale, expresii faciale, strangerea de mana, zambet, tonalitatea vocii,
deoarece dupa cum a demonstrat Pentland, acestea decid intr-o mare
masura finalitatea interviului de angajare

23.Mimica si gesturile ca mijloace de comunicare

nonverbala.
Se realizeaz prin intermediul mijloacelor nonverbale, printre acestea,
fiind corpul uman, spaiul sau teritoriul i imaginea. Informaiile sunt
codificate i transmise printr-o diversitate de semne legate direct de
postura, micarea, gesturile, mimica, nfiarea partenerilor.
Din punct de vedere ontogenetic, comunicarea nonverbal este precoce
comunicrii verbale i se bazeaz n mare msur pe elemente nnscute:
diverse comportamente expresive primare ale afectelor i emoiilor, dar i
nvare, la nceput imitativ.
Gesturile reprezint unul dintre cele mai importante mijloace care dau acces la o
persoan; Jean Stoetzel le clasific in trei categorii:
o gesturi autice (care nu au nici o legtur cu comunicarea, dar care trdeaz o
anumit stare afectiv a individului, de exemplu, la un examen, o persoan i
frmnt minile, ine creionul ntre dini, mic picioarele sub banc);
o gesturi obinuite (reverena diplomatului, degetele ridicate ale elevilor care vor
s rspund la lecie ete.);
o gesturi simbolice (prin care se exprim aprobarea, indiferena, entuziasmul;
pentru a chema pe cineva se face un semn cu degetul, pentru a aproba se da din
cap).
Exist chiar o tiin a gesturilor, numit kinezica.

Exist ns nu numai o kinezic, ci i o parakinezic, deoarece gesturile au

intensitate, durat, ntindere, amplitudine, ritmuri constante sau flux, caracteristici care se
integreaz contextelor psihologice, sociale.
Studiind relaia dintre cultur i personalitate, Birdwhistell a ajuns la concluzia c
gestul reprezint o a treia instan ce se interpune ntre cele doua noiuni.
El ajunge chiar la stabilirea unei stratificri sociale a oamenilor pornind de la indicii
gestuali.
Mimica n dicionarul limbii romne, mimica este definit ca fiind arta de
exprimare a gndurilor i sentimentelor prin gesturi sau prin modificarea
expresiei feei, ansamblu de gesturi i de modificri ale fizionomiei care
nsoete sau nlocuiete limbajul verbal. Modul n care privim i suntem
privii are legtur cu nevoile noastre de aprobare, de acceptare, de
ncredere n sine i prietenie. n legtura cu privirea, se studiaz contactul
vizual, expresia facial.
Corpul uman nseamn nu numai aparena fizic sau gestic, ci i expresia fetei,
mimica cu un foarte mare rol n comunicarea nonverbal.
Privirea, se pare, c se distinge ca element central al expresiei feei. Susinerea sau
ocolirea ei, fixitatea sau mobilitatea ei trdeaz strile de admiraie, iubire, dumnie,
sinceritate etc.
Cercetrile au artat c ntr-o conversaie asupra unor probleme personale, persoanele
se privesc ntre 50%-60% n timpul conversaiei. Prin expresia feei putem stimula, orienta,
decodifica i nelege inteniile partenerului, susine partenerul.
Mijloacele nonverbale ale comunicrii au, n totalitatea lor, urmtoarele roluri:
1)de a transmite ceva (idei, informaii, intentii, trsaturi de caracter);
2)de a nuana i preciza comunicarea (care devine, astfel, aprobativ sau dezaprobativ,
receptiv sau nereceptiv);
3)de a ajuta persoanele s se exprime i s se neleag reciproc mult mai bine (pentru
realizarea acestui ultim rol, mijloacele nonverbale trebuie s le nsoeasc pe cele verbale, n
nici un caz nu pot aciona independent).

24.Convinjerea ca mijloc de influenta pedagojica.

Sunt intrebuintate, de catre om si fata de om, o cantitate uriasa de forme,
tipuri si mijloace diferite de influenta convingerea, constrangerea,
sugestia, contaminarea precum si metode si procedee, tehnici si
tehnologii de influenta.
Psihologia influentei, Maya Dushkina, Fundatia Culturala Ideea Europeana
Fiecare din aceste influente, dispunand de specificul si posibilitatile lor,
capata o intruchipare completa numai prin realizarea sarcinilor si
conditiilor actuale ale activitatii si comunicarii in care ele se manifesta.

Oportunitatea si eficienta lor depind de alegerea unei strategii, tactici si

instrumentari adecvate in imprejurari absolut concrete.
O importanta deosebita capata cunoasterea legitatilor si stapanirea, prin
metode practice, a organizarii influentei psihologice in acele sfere ale
activitatii, unde rolul conducator il joaca procesul comunicarii interumane.
Acestea sunt, in principal si inainte de toate, diferitele domenii ale
practicii psihologice, manageriale, pedagogice, de marketing si de
reclama.
Tocmai influenta psihologica formeaza si caracterizeaza potentialul
transformator de comunicare ca activitate a persoanei. Problemele legate
de posibilitatea si tendinta de a folosi influenta psihologica pentru
atingerea scopurilor lor apar la profesionistii din cele mai diferite domenii
de activitate. Ele se refera, in principal, la necesitatea alegerii unor
mijloace, procedee si metode psihologice eficiente de influenta
psihologica.

25.Convingeri reale si convingeri false la elevi.

28. Formele si conditiile sugestiei

n primul rnd, pentru a nu apare neclariti, trebuie s definim noiunile de sugestie i autosugestie.
Sugestia este mesajul pe care-l transmitem. unei persoane sau grup de persoane, prin scris, imagini, voce sau
mixt, dar poate fi n acelai timp i mesajul pe care-l recepionm de la o persoan sau grup de persoane, prin
aceleai metode.
De ce este important s cunoatem ct mai mult despre sugestie i autosugestie? Pentru c o mare parte a
aciunilor noastre zilnice sunt fcute pe baza unor sugestii venite de la prieteni, familie, efi, mass
media.etc. Cnd cerei prerea cuiva pentru rezolvarea unei probleme, ce primii n schimb? O sugestie!
Cnd sftuii pe cineva ce oferii de fapt? O sugestie. Voi putei s-i spunei sfat, prere, dar dac analizai
mai bine vei vedea c de fapt acestea sunt sugestii. Toate reclamele pe care le vedei la TV sau n ziare,
reviste, pe panourile publicitare, sunt sugestii vizuale, auditive sau mixte. Sugestia este folosit i de ctre
psihoterapeuii care folosesc hipnoterapia pentru rezolvarea anumitor cazuri. Dup cum obsevai, sugestia
poate fi i este folosit n foarte multe domenii. Este bine de tiut c sugestia poate fi pozitiv sau negativ i
comercial. Am adugat eu i comercial, pentru c n cazul reclamelor, sugestia este folosit doar pentru a
vinde un produs i nu poate fi catalogat ca pozitiv sau negativ ci doar comercial. n cazul campaniilor
electorale, afiele electorale, mesajele din aceste afie pot fi incluse n categoria sugestiilor, dar, atenie,
unele mesaje electorale sunt manipulatorii. Problemele apar atunci cnd sugestia este folosit n mod voit
pentru a distruge psihicul uman sau pentru a creea montri. Combinaia dintre droguri, alcool, substane
halucinogene i sugestii negative sau care conin anumite mesaje, poate fi fatal, iar atunci cnd este
direcionat voit spre anumii subieci, i poate transforma pe acetia n ucigai, sinucigai sau teroriti
sinucigai, sau i poate mbolnvi foarte grav psihic i fizic. De asemenea, atunci cnd suntei foarte obosii
i avei diferite probleme, suntei foarte uor sugestionabili. Atenie foarte mare deci la ce mesaje lsai s v
intre n subcontient i mai ales de la cine. Foarte mare atenie trebuie s avei la ce emisuni i lsai pe copiii
votri s se uite la TV, sau ce tip de jocuri pe calculator joac. S nu v mirai dac vei observa o cretere a
agresivitii la copii dac acetia joac numai jocuri care dezvolt aceast latur, sau se uit numai la filme

de aciune sau de groaz Foarte multe filme conin mesaje, sugestii negative, care mbolnvesc psihicul,
ndeamn la agresivitate i chiar la sinucidere.
Pentru a ne ntri sistemul nervos, psihicul, este bine s facem ct mai mult sport, ct mai mult micare n
natur, s ascultm muzic clasic sau o muzic linititoare i s ne hrnim ct mai sntos. Atunci cnd
avem de depit o perioad mai dificil n via, sau cnd pur i simplu dorim s dezvoltm n noi anumite
caliti sau trsturi de personalitate pozitive, este indicat s folosim autosugestia. Autosugestia este
modalitatea prin care noi nine ne formm, ne crem mesaje scrise, vizuale sau auditive pe care dorim s ni
le imprimm n subcontient n anumite scopuri. n acest sens, putem s scriem pe foi de hrtie A4, A3 sau
mai mari, de mn sau la calculator, diferite formule de autosugestie pe care s le afim n camera noastr
sau n toat casa. Toate formulele de autosugestie trebuie s nceap cu sintagma EU SUNT, dup care
putei s punei trsturile pe care vrei s le dezvoltai sau s le obinei. De exemplu: Eu sunt, inteligent,
curajos, sociabil i perfect sntos fizic i psihic. Pe foile de hrtie pe care le afim prin cas putem scrie
de exemplu, pe una, Eu sunt perfect sntos , pe alta, Eu sunt ntotdeauna vesel i bine-dispus, pe alta,
Eu sunt inteligent i creativ.etc. Formula de autosugestie nu trebuie s fie foarte lung pentru a fi
preluat uor de subcontient i trebuie rostit cu o voce joas, litanic, de cel puin 15-20 de ori, de 3 ori pe
zi, ntr-un loc linitit i aezai ntr-o poziie ct mai comod, de exemplu ntr-un fotoliu. Pentru ajutor,
putem folosi n acest scop un casetofon sau un calculator, pentru a nregistra mai nti formula, dup care, la
orele pe care ni le propunem, ne aezm comod n fotoliu, n linite i dm drumul la nregistrare,
concentrndu-ne doar asupra mesajului. Rezultatele nu se vor lsa ateptate i atunci cnd este utilizat
corect i constant autosugestia, rezultatele vor apare dup cteva sptmni de practic.
n sperana c vei aplica cele citite, nu uitai ca indiferent de ceea ce se petrece n jurul vostru, s gndii i
s acionai ntotdeauna pozitiv, benefic, respectai viaa sub toate formele ei i entitatea vie Planeta Pmnt
pentru toate condiiile de via pe care ni le asigur indiferent de voina noastr.

31.

Comunicarea didactic eficient premis a

reuitei colare

Comunicarea reprezint un proces de viaa esenial, prin care animalele i oamenii genereaz
sisteme, obin, transform i folosesc informaia pentru a-i duce la bun sfarsit activitile sau viaa(Brent
D. Ruben)
Comunicarea este un transfer de informaie ntre un emitor i un receptor, n urma cruia,
informaia transmis i captat este neleas i interpretat n acelai mod de ctre cele dou pri.
Dicionarul explicativ al limbii romne ne ofer mai multe sinonome pentru cuvntul comunicare:
ntiinare, tire, veste, raport, relaie, legtur. Ea se refer la transmisie i schimb de informaii ntre
oameni, la circulaia de impresii, triri afective, judeci de valoare, comenzi cu scopul de a obine
modificri comportamentale la indivizi, manifestate, n reprezentrile, cunotintele acestora. In forma
uman, comunicarea atinge punctul maxim, avandu-se in vedere: complexitatea procesului, formele,
coninuturile i nivelurile comunicrii cat i diversitatea codurilor, canalelor, sistemelor, modalitailor n care
ea se produce.
Comunicarea are un numar mare de clasificri. Una dintre cele mai frecvente diferenieri
utilizate are la baza noiunea semnelor utilizate n codarea informaiei i canalul predilect de transmitere a
mesajului astfel rezultat, i e clasificat in comunicare verbala, comunicare nonverbala, comunicare
paraverbala:
- comunicarea verbala informaiile sunt codate i transmise prin intermediul cuvintelor sub
aspectul fonetic, lexical sau morfosintactic, este cea mai studiat form, dei este devansat de
celelalte forme, poate fi oral sau scris, folosindu-se canalul auditiv i vizual. n cadrul
acesteia, informaia circul unidirecional, adic de la emiator la raceptor, acesta fiind pasiv;
- comunicarea nonverbal informaia este codificat i transmis printr-o diversitate de
elemente care ine de postur, mimic, nfaiarea partenilor. Aceast mod de comunicare implic
gestica, indicatoare sugestive, descriptive, expresive, privirea i distana, toate acestea pot
influena coninutul mesajului;

comunicarea paraverbala - informaia este codificat i transmis prin intermediul elementelor

prozodice i vocale care nsoesc vorbirea n general, dar care au semnificaii aparte : elemente
caracteristice ale vocii(varst, sex, temperament), debit, pauze, ritm, particularitai de
pronunie(defecte de vorbire, grad de cultur, zona din care provine), intensitatea vocii, starea
afectiv.
ns toate cele trei forme ale comunicrii umane sunt n simbioz, comunicarea paraverbal i nonverbal
pregtesc terenul pentru mesajul verbal.
Finalitatea actului de comunicare, contient sau nu de actorii relaiei, a permis delimitarea
altor tipuri de comunicare:
comunicarea accidental se caracterizea printransmiterea ntampltoare de informaii, ce nu
sunt vizate expres de emitor i care, cu atat mai puin, sunt destinate procesului de nvaare
dezvoltat de receptor;
- comunicarea subiectiv are drept caracteristic faptul c exprim direct( verbal,paraverbal ori
nonverbal) starea afectiv a locutorului, din necesitatea descrcrii i reechilibrrii, n urma
acumulrii unei tensiuni psihice;
- comunicarea instrumental apare atunci cand sunt reunite o serie de particulariti: scop precis,
un anumit efect n comportamentul receptorului, capacitatea de a se modifica, este un tip de
comunicare dominant n actul didactic.

Comunicarea pedagogic sau educativ are drept scop producerea, provocarea sau introducerea unei
schimbri la receptor i, ca urmare, ea ea trebuie s se adapteze receptorului.Comunicarea pedagogic sau
educativ ajut la realizarea femomenului educaional, pe cand comunicarea didactic este o form
particular i obligatorie n vehicularea coninuturi determinate, specifice unui act de nvaare sistematic,
asistat i este baza procesului de predare nvare a cunotinelor.
Comunicarea didactic este o comunicare instrumental, direct implicat n susinerea unui
proces sistematic de nvare, este o form de interacine profesor elev, prin care profesorul trnsmite
mesajul su didactic, folosind procesul de predare nvare evaluare, n scopul realizarii obiectivelor
cadru i a obiectivelor de referin, din programele colare.(Stoica M.)
Schema oricrei comunicri didactice cuprinde:
- factorii (actorii/personajele/agenii) comunicrii ;
- distana dintre acetia ;
- aezarea factorilor;
- canalul de transmitere a mesajului;
- cadrul i contextul instituional al comunicrii;
- tipul de cod folosit;
- situatia enuniativ ;
- repertoriile active sau latente ale emitor receptorilor;
- retroaciunile practicate;
- factorii de bruiaj.(Constantin Cuco)
Comunicarea didactic este privit i consideratca model de formare a capacitatilor
comunicative ale elevilor ocup un loc central n demersul educaional, dat fiind faptul c n faa colii
sarcina pregtirii copiilor pentru autoinformare permanent.
Conceptul de comunicare didactic reprezint un demers pedagogic complex care presupune o
interaciune ntre dou entiti( indivizi ori grupuri) care provoac reacia formativ a obiectului sau
subiectului educaiei evaluabil n termeni de feed-back extern i intern. Competena comunicativ
reprezint un nivel de performan bazat pe cunotine, capaciti i atitudini precum i un optim
motivaional care dermin eficiena subiecilor n activitatea de comunicare. Ea poate fi definit ca un
schimb de mesaje, cu coninut specific, ntre cadru didactic i elevi. Se realizeaz oral (cea. 70% din

timpul destinat instruirii), n scris, pe cale vizual i chiar prin gesturi. Scopul comunicrii didactice
este multiplu:
- transmiterea i asimilarea informaiei;
- rezolvarea de probleme;
- adoptarea unor decizii referitoare la strategiile didactice, tehnici de nvare, orientare
colar i profesional;
- evaluarea rezultatelor. formarea unor capaciti, convingeri, sentimente i atitudini.
Comunicarea didactic[ are o serie de caracteristici:
- dimensiunea explicativ a discursului didactic este pronunat, deoarece el vizeaza nelegerea
coninutului propus, condiie primar i obligatorie pentru cntinuarea procesualitii nvrii;
- structurarea comunicrii didactice conform logicii pedagogice,far a face rabat criteriul
adevrului tiinific, are ca prim cerin facilitarea nelegerii unui adevr, i nu simpla lui
enunare;
- rolul activ pe care l are profesorul fa de coninuturile tiinifice cu care va opera, acesta va
aciona ca un filtru, el va seleciona,organiza i personaliza coninuturile literaturii de
specialitate, inand cont de program i manual;
- pericolul transferrii autritii de statut asupra coninuturilor,sub forma argumentului autritii;
- o serie de particulariti de ritm, de form, de coninut;
- personalizarea comunicrii didactice face ca acelai cadru instituional, acelai coninut formal,
acelai potenial uman s fie explorate i expoatate diferit i cu rezultate diferite, de profesori
diferii.
Comunicarea didactic st la baza oricrei intervenii educative. Coninutul cognitive predat
nvaat n procesul didactic i influenarea formativ(asupra capacitilor operaionale, formrii morale,
estetice etc.) presupun o interaciune permanent ntre educator i educat.
Funcionalitatea conexiunii inverse informeaz permanent emiatorul despre efectele
comunicrii asupra partenerului: invtorul citete reaciile eleviloi, iar elevii citesc atitudinea
invtorului cu privire la reacia lui i fiecare dintre locutori i adapteaz conduita comunicaional
ulterioar n funcie de ceea ce recepteaz. Astfel comunicarea didactica este bilateral, elevul este n egal
msur cu educatorul, agent al comunicrii didactice.
Predarea ca form de comunicare didactic este un sistem de operatii de selectare, ordonare i
adecvare la nivelul de gandire a elevilor, a unui coninut informaional i de transmitere a lui, folosind
anumite strategii didactice, n scopul atingerii obiectivelor pedagogice.
Prin comunicarea didactic se realizeaza interaciunea profesor elev i o serie de relaii care
influenteaza procesul de predare : relaii de schimb informaional, de influenare reciproc, de cooperare,
simpatetice fa de emitorul mesajului didactic.
Comunicarea eficient trebuie s intruneasc anumite condiii :
- coninutul relevant al mesajelor, informaie actual, bine structurat i organizat, selectat
potrivit particularitilor clasei i n timpul afectat momentelor leciei; argumentare logic,
exemple riguros selecionate, limbaj corect i riguros, nivelul de conceptualizare adecvat
elevilor;
- modul de prezentere : coeren logic, strategie de abordare variat, adecvat coninutului i
scopului, alternarea strategiilor ( inductiv, deductiv, analogic ), implicare afectiv prin
exprimarea interesului, pasiunii, convingerea copiilor de autoritatea i competena nvatorului;
- stilul stimulator, incitant, antrenant, atrgator al exprimrii verbale, pentru a crea o ambian
favorabil comunicrii;
- concordan ntre exprimarea verbalizat si limbajul trupului;
- empatie pentru a putea imprima circulaiei informaionale sensul dorit;
- tact n comunicare pentru a putea preveni distorsiunile: mod politicos de adresare, incitant,
stimulator, pentru a putea capta atenia copiilor i bunvoina lor de a asculta i de a participa
activ la comunicare.
deprinderile, le consolideaz n funcie de relevana informaiei primite.

n actul comunicrii, receptorul elev i valorific conotinele, priceperile i deprinderile,

le consolideaz n funcie de relevana informaiei primite. Faptul c informaia primit aduce ceva nou
pentru elev l determin s-i concentreze atenia, s se implice cu toate capacitile intelectuale, afective,
volative si atitudinale pentru a recepiona corect mesajul, a-l nelege i a-l interpreta corect. Dorina lui de a
afla ceva nou l determin s asculte activ, iar aceast dorim depinde de calitatea emiterii i de msura in
care elevul este stimulat s-i exprime opiniile proprii.
Eficiena comunicrii didactice depinde i de o serie de factori tehnici. Astfel, calitatea
canalelor de informare favorizeaz schimbul de mesaje, previne distorsiunile i pierderile de informaii
Formarea competenei comunicative presupune un nivel de performan bazat pe cunotine,
capacitai i atitudini i un nivel optim educaional care determin eficiena subiectului ntr-o activitate. i
este la fel de important atat pentru educatori cat i pentru educai.
Comunicarea didactic este eficient atunci cnd, att profesorul ct i elevii respect
anumite cerine:
a) ale profesorului:
- claritatea mesajelor;
- precizia acestora (evitarea formulrii ambigue);
- utilizarea unui limbaj adecvat i accesibil elevilor (potrivit nivelului lor
de nelegere,
corespunztor vrstei);
- structura logic a mesajelor transmise;
- prezentarea interesant a materiei predate;
- asigurarea unui climat adecvat comunicrii.
b) ale elevilor:
- sa aib capacitate de concentrare (pentru a putea recepiona i nelege mesajul
profesorului);
- s posede cunotinele anterioare necesare nvrii care urmeaz;
- s fie motivai pentru a nva (n general i la un anumit obiect de studiu, n
particular);
- s cunoasc limbajele utilizate de profesor ( sau de calculator, n cazul instruirii asistate
de acesta).
Cunotinele, modul de gandire, vocabularul, deprinderile, priceperile i conduitele
communicative sunt dobandite prin instrucie i educaie i mbogite/perfecionate prin
autoinstruire,autoeducaie.
O importan deosebit n activitatea cu elevii o are capacitatea empatic a profesorului,
constituind o premis a optimizrii relaiilor i o condiie a comunicrii eficiente. Capacitatea empatic are
un potenial psihofiziologic nnascut, dar se realizeaz i se dezvolt n procesul cunoaterii interpersonale i,
dac subiectul i propune, prin antrenare autodirijare.
Din perspectiv psihopedagogic relaia comunicaional este strans legat de activitatea de
nvtare. Factorii determinani ai comunicrii, dup Abric, se grupeaz n trei categorii de variabile
(psihologice, cognitive, sociale ale comunicrii).
Sintetizand complexitatea procesului de comunicare De Peretii, Legrand i Boniface emit
anumite avertismente practice pentru regularizarea comunicrilor, a transferurilor i nelegere ntr-o
activitate de formare n nvmant.
Comunicarea didactic reprezint un demers axiomatic al activitii de educaie care
presupune un mesaj educaional elaborate de subiect( cadrul didactic), capabil s provoace reacia formativ
a obiectului/subiectului educaiei(elevului), evaluabil n termini de conexiune invers intern i extern.
Comunicarea didactic reprezit activitatea cadrului didactic privind:
- constituirea unui proiect pedagogic viabil n sens curricular;
- elaborarea mesajului educaional inand cont de particularitile de varst a elevilor , campul
psihosocial etc;
- focalizarea mesajului educaional asupra fiecrui elev;
asigurare repertoriului comun cu elevul prin raportarea corelaieie subiect subiect simultan la nivelul de
comunicare intelectual afectiv motivaional.

stapanirea deplin a coninutului mesajului educaional;

valorificarea deplin a mijloacelor de emisie a mesajului educaional.
Perfecionarea continu a canalelor de comunicare a mesajului educaional, controlabile din
perspectiva efectelor realizate n conformitate cu obiectivele concrete asumate.
Randamentul comunicrii didactice nu se reduce la formularea coninuturilor verbale. Dac
prin componenta verbal se exprim un anumit coninut n acelai timp, prin componenta para i nonverbal
se exprim atitudini.
Dintre formele i tipurile de comunicare didactic se remarc limbajul cu funciile: de
comunicare, cognitiv, expresiv, de semnalizare/avertizare, persuasiv, practice operaional, de reglaj i
autoreglaj, de control i autocontrol. Urmeaz apoi comunicarea nonverbal, audio-vizual, limbajul
trupului, comunicarea paraverbal, retroaciunea etc.
Comunicarea cadru didactic- elev nu se reduce la un schimb verbal care angajeaz, doar
forele intelectual, ea are i o importan afectiv- emoional. Subtextul emotiv al vorbirii, calitatea
gesticii i a mimicii vin s sporeasc fora de influenare educativ a coninuturilor verbale.
Comunicarea didactic constituie baza pe care se desfoar procesul de predare nvare
evaluare. n cadrul interaciunii didactice se creeaz mai multe tipuri de relaii, care faciliteaz, sau pot s
blocheze eficiena comunicrii. Dintre acestea enumerm:
- relaia de schimb informaional,cu condiia ca acesta s fie neles;
- relaia de influenare reciproc a comportamentului, pe baza nelegerii i acceptrii mesajului
transmis i receptat;
- relaii socio afective ntre emitor profesor i receptor elev;
- relaii democratice, de cooperare profesor elevi i de cooperare ntre elevi,n cadrul
comunicrii didactice sau educaionale.
Blocaje de comunicare, sau distorsiunea informaiei se pot produce cand:
- emiatorul nu stpanete coninutul mesajului didactic transmis;
- mesajul nu este expus clar, inteligibil, sistemetizat;
- emitorul vorbete prea ncet, prea tare sau prea repede;
- nu prezint la nceput scopul mesajului i nu creeaza motivaii pentru a starni interesul pentru
comunicare;
- emitorul nu sincronizeaz diferitele tipuri de comunicare;
- mesajul transmis nu corespunde cu interesele elevilor sau cu problemele ce le au de rezolvat;
- mesajul didactic este prea cunoscut sau prea abstract;
- comunicarea este numai unidirecional, producand pasivitate;
- elevii nu sunt angajai n comunicare prin dialog sau ntrbri retorice;
- elevii nu au cunotinele necesare pentru a nelege mesajul didactic sau acestea nu au fost fixate
temeinic i ca urmare se produc interferene.(Marin
Stoica)
D. Slvstru (2004) arat c barierele care stau n faa comunicrii didactice sunt de o ntr-o
mare diversitate i le sistematizeaz n funcie de natura elementului structural afectat relaie de comunicare:
a) blocaje determinate de caracteristicile persoanei angajate n comunicarea didactic;
b) blocaje determinate de relaiile social-valorice existente ntre participanii la relaia de
comunicare didactic;
c) blocaje determinate de canalul de transmisie;
d) blocaje determinate de particularitile domeniului n care se realizeaz comunicarea didactic.
Competena comunicaional a profesorului este ntr-o oarecare msur nnscut,dar mai
ales dobandit, prin voin i efort pedagogic. Aceast competen are mai multe caracteristici: inteligena(ca
instrument de cunoatere,nelegere ireuit n rezolvarea problemelor sau a situaiilor de instruire i
educaionale), memorie, capacitatea de comunicare, gandire logic, spirit de observare, imaginaie
constructiv, atenie concentrat, dicie.
Pentru perfecionarea comunicrii didactice, cadrul didactic trebuie s respecte anumite
cerine;
- vorbirea corect, deschis i direct (care previne sau reduce distorsiunea mesajelor);

ncurajarea feedback-ului din partea copiilor (pentru a cunoate n ce msur mesajele

transmise au fost corect recepionate i nelese);
- ascultarea atent, rbdtoare i ncurajatoare a mesajelor primite etc.
Prin caracteristica sa deinstrumentalitate, comunicarea didactic nglobeaz fenomenul de
retroaciune. Ca aciuni recurente, propagate n sens invers de la efecte la cauze, de la rezultate spre
planurile iniiale retroaciunile sunt principalele modaliti care permit adaptarea interlocutorilor unul la
cellalt,la situaia i, esenial la finalitatea urmrit.
Comunicarea didactic este una din resursele majore ale procesului instructiv educativ.
Ea se n cadrul coninuturilor latente ale procesului formativ, fiind, prin maniera i nivelul realizrii sale, o
surs de potenare sau diminuare a coninuturilor formale. De aceea comunicarea didactic are o influen
major asupra reuitei sau eecului colar i este considerat premisa esenial a eficientizrii nvamantului
n vederea reuitei colare.