ARON ANCUȚA DANIELA,

MANAGEMENTUL COMNUNICĂRII,
ANUL 1, MASTER

COMUNICAREA DIDACTICĂ ŞI MANAGERIALĂ ÎN ŞCOALĂ.

STUDIU DE CAZ ÎN UNITATEA ŞCOLARĂ
ȘCOALA GIMNAZIALĂ SINTEA MARE ARAD  
 

Comunicarea este un proces profund uman, complex şi continuu, care

răspunde unor nevoi fundamentale: nevoia de a spune, nevoia de a fi auzit, nevoia
de a înţelege şi de a fi înţeles, nevoia de integrare în grupuri şi colectivităţi, nevoia
de a fi recunoscut şi apreciat, nevoia de a influenţa şi de a avea putere.

Referitor la comunicarea în cadrul organizaţiilor, reţinem o serie de definiţii

care subliniază rolul şi implicaţiile acesteia. Conform lui Ş. Iosifescu, comunicarea
este un proces de regulă intenţionat de transfer de informaţie şi înţelesuri între
indivizi, grupuri, niveluri sau subcomponente organizaţionale şi organizaţii în
întregul lor. Comunicarea reprezintă, alături de motivaţie şi competenţă
profesională, cheia eficienţei într-o organizaţie.   

 În cadrul oricărei organizaţii, comunicarea reprezintă un proces esenţial

prin care are loc schimbul de mesaje şi informaţii în vederea realizării scopului şi
obiectivelor planificate. De asemenea, comunicarea este elementul fundamental
care stă la baza funcţiei de coordonare, facilitând intervenţia managerilor în
vederea sincronizării şi armonizării acţiunilor membrilor organizaţiei. Mesajele şi
informaţiile comunicate sunt supuse unui proces de interpretare şi prelucrare din
partea fiecărui membru al organizaţiei, care urmăreşte evaluarea şi selectarea
datelor relevante, pentru a se obţine o reducere a incertitudinii în ceea ce priveşte
înţelegerea şi cunoaşterea misiunii şi obiectivelor promovate de organizaţie. Sursa
majorităţii problemelor de comunicare o constituie diferenţa dintre conţinutul
mesajului sau impactul pe care managerul intenţionează să-l transmită şi modul în
care ceilalţi membri ai organizaţiei recepţionează mesajul.

     Comunicarea este considerată o componentă şi o resursă capitală a

funcţionării organizaţiei, oamenii comunică pentru că simt nevoia să se implice, să
fie legaţi unii de alţii, să-şi simtă contribuţia în cadrul unui grup, să-şi ofere şi să
ofere stabilitate prin cunoaştere. Comunicarea evoluează odată cu noi, se
transformă şi ne transformă cu fiecare clipă pe care o trăim începând cu clipele
petrecute pe băncile şcolilor şi continuând cu viaţa de educator. Organizaţia este un
sistem social în care oamenii interacţionează pentru realizarea unor scopuri
comune, scopuri regăsite şi-n activitatea didactică unde elevul se modelează pentru
a deveni omul matur de mâine. 

 Comunicarea organizaţională apare la toate nivelurile conducerii, se

realizează pe toate treptele ierarhice şi între acestea, atât pe orizontală, cât şi pe
verticală. Am fost învăţată că nu trebuie să uităm că trei lucruri nu pot fi întoarse
din drum:  
1. timpul;
2. săgeata trasă;
3. cuvântul rostit – sau alte forme ale comunicării.
Comunicarea este prezentă în tot ce facem în viaţă şi este esenţială pentru
a putea munci, trăi şi modela şi trebuie să aibă un mesaj adaptat la interlocutor,
mesaj de observarea atitudinii psihologice a acestuia. Este vorba de fapt, de a-l
cunoaşte pe celălalt, dar şi de a te cunoaşte pe tine însuţi, pentru a alege propriul
registru psihologic adaptat la cel al interlocutorului. Important nu este să trimitem
cât mai multe mesaje, ci felul cum le recepţionăm, fapt care conduce la o
comunicare eficientă.
Niciun fel de activitate, de la banalele activităţi ale rutinei cotidiene şi
până la cele mai complexe activităţi desfăşurate la nivelul organizaţiilor,
societăţilor sau culturilor, nu mai pot fi imaginate în afara procesului de
comunicare.
Managementul constă, mai presus de orice, în realizarea, cu ajutorul
comunicării, a unui proces de influenţare interpersonală exercitat într-o situaţie
anumită şi îndreptat spre atingerea sau îndeplinirea unor obiective.
A conduce o instituţie înseamnă a comunica, înseamnă înainte de toate a
transmite idei, sentimente, decizii subordonaţilor şi posibilitatea de întoarcere a
informaţiilor.
Comunicarea managerială reprezintă o formă a comunicării interumane,
un instrument de conducere cu ajutorul căruia managerul îşi poate exercită
atribuţiile, comunicarea înseamnă aproape totul în management, indiferent că este
vorba despre comunicare formală, informală sau nonformală.
Comunicarea didactică poate fi definită ca un schimb
de mesaje, cu conţinut specific, între cadru didactic şi elevi.
Noi, cadrele didactice prin comunicare putem face necunoscutul să fie
cunoscut, exprimând anumite idei in termeni cunoscuţi, randamentul comunicării
adult-copil  nu se reduce doar la ceea ce spunem, ci depinde şi de atitudinea
noastră. Ea potenţează sau frânează comunicarea, sporeşte sau chiar poate anula
efectele conţinuturilor transmise verbal. Blocajele de comunicare dintre elev şi
profesori sunt generate de faptul că profesorul nu-l consideră pe elev partener de
discuţie cu drepturi egale în comunicare.
Comunicarea este un ansamblu de acţiuni care au în comun transmiterea
de informaţii în interiorul perechii emiţător- receptor în limbaj articulat sau prin
alte coduri, în vederea transmiterii unei informaţii, a obţinerii stabilităţii sau a unor
modificări de comportament individual sau de grup.

 
Universalele comunicării au fost puse în evidenţă de către Meyer-Eppler
(1973).
E ® emiţător (sursă)
R ® receptor (destinatar)
Cod ® sistem de semne comun, cel puţin în parte, emiţătorului şi
receptorului
Re ® repertoriul emiţătorului
Rr ® repertoriul receptorului
partea haşurată ® repertoriul comun celor două repertorii
Nu întotdeauna suntem capabili sa influenţăm sau să schimbăm
personalitatea celuilalt dar, cel puţin, trebuie să fim pregătiţi să ne studiem propria-
persoană pentru a observa dacă o schimbare în comportamentul nostru poate
genera reacţii satisfăcătoare.
Revenind la comunicarea dintre oameni și mai ales dintre profesori și
elevi, dar și profesori părinți , aș dori să spun ca aceasta reprezintă esența activității
desfășurate în școalăcu un impact major și în afara ei.
Comunicarea eficientă dintre profesor și elev presupune existența unor relații de
intercunoaștere, de intercomunicare precum și a unor relații socio-afective bazate
pe încredere reciprocă. Cei trei parteneri sociali implicați în procesul instructiv-
educativ(părinte, elev, profesor), trebuie să interacționeze, să dorească să comunice
problemele cu care se confruntă și apoi să caute soluții de interes comun.
Comunicarea educațională sau pedagogică este acea comunicare care facilitează
realizarea fenomenului educațional în ansamblul său fără a ține seama de
conținuturi, niveluri, forme ori partenerii implicați.
Comunicarea didactică este o formă particulară de comunicare, obligatorie în
procesul instuctiv-educativ și specifică de învățare sistematică. Atât comunicarea
educațională cât și cea didactică pot fi considerate forme specializate ale
comunicării umane.
Un argument care vine în sprijinul ideii de importanță a comunicării dintre
profesor și elev este acela că a comunica eficient, înseamnă mai mult decât rostirea
unor cuvinte sau propoziții.. Putem vorbi și fără a spune un cuvânt, cu toate acestea
dacă dorim a comunica, ca formă de interacțiune, trebuie să avem și să activăm
competențe comunicative.
De aceea exista mai multe tipuri de relații de comunicare:
• de transmitere de cunoștințe
• de concentrare a atenției asupra unei sarcini date pe parcursul desfășurării
activității
• de solicitări adresate cadrului didactic de către elevi
• de răspuns al elevilor la solicitările cadrului didactic și invers
• de reacție care poate fi acceptare, respingere, apreciere etc. a răspunsurilor și
produselor elevilor
• de exprimare a unei stări afective ,etc.
Procesul instructiv – educativ este un proces continuu care se bazează pe dialogul
continuu între profesor și elev. Profesorul este condiționat să facă ce își dorește
elevul, în timp ce încearcă din răsputeri să evite acest lucru. Pentru asta există mai
multe metode de comunicare prin interactiune:
• metode centrate pe analiza fenomenuluii, producerea ideilor și rezolvarea de
problemeș
• metode centrate pe reflecție,observare și acțiune
• metode bazate pe utilizarea și dezvoltarea relaționărilor în cadrul grupului
Pentru evoluția copilului comunicarea, reprezintă unul din aspectele fundamentale
ale adaptării.
Un profesor interesat trebuie să afle cât mai multe despre clasa cu care
lucrează, despre elevul pe care îl are la clasă, caută informații despre acesta.
Câteva ore petrecute la clasă nu sunt suficiente pentru a descoperii talentele și
abilitățile copilului, în condițiile în care se lucrează cu 30 de elevi. Acesta este și
motivul pentru care întâlnirea cu părintele poate fi un prilej de colectare a
informațiilor care să ajute la distrugerea bariereide comunicare dintre profesor și
elev. Schimbul de informații trebuie să aibă loc în ambele sensuri ale relației
profesor-părinte.
Frecvența și consistența acestor informații despre copil , se dovedește de
cele mai multe ori a fi un test dificil de trecut pentru fiecare participant. Sarcina
profesorilor este să informeze părinții cu privire la modul în care se pot implica
activ în viața și modul de lucru al copiilor.
Observând sistematic copilul acasă sau în mediul școlar se poate depista
din timp problemele de comportament sau de adaptare la sarcinile școlare.
Cunoașterea acestor probleme din timp pot să conducă la adoptarea unui program
și a unor metode adecvate fiind mai ușor să previi decât să corectezi problemele
deja instalate.
Comunicarea eficientă între toți actorii implicați in acțiunile educative
reprezintă cheia de boltă a dezvoltării corecte a copiilor și a elevilor..
 

Un manager apelează la tăcere ca mijloc de comunicare nonverbală,

deoarece a şti să taci este o calitate a omului preţuită din cele mai vechi timpuri,
chiar și prin tăcere oamenii comunică.
Pentru manager, percepţia diferită a celor din jur constituie un obstacol
care poate fi diminuat sau eliminat prin efortul de a cunoaşte şi înţelege oamenii
astfel încât să poată fi depăşite situaţiile in care comunicarea este deformată şi
se transformă în conflicte, care sunt componente ale vieţii.
Şcolala Gimnazială Sintea Mare, ARAD 
Gradinița cu program prelungit Sintea Mare judeţul ARAD a luat fiinţă ca o
necesitate datorită faptului că pe zona Ghișineu Criș, unde este amplasată, nu
exista o astfel de instituție, unde părinți să-si lase copii după-masa,iar ei să poată
merge la serviciu. Scoala Gimnazială, fiind o pepinieră de cadre calificate,
profesori, educatoare și nu în ultimul rand beneficind de un maneger devotat.
Unitatea are un efectiv de 20 cadre didactice şi aproximativ 200 elevi și activitatea
managerială este îndeplinită de către director în persoana D-nei prof. Pavel
Carmen.

Cadrele didactice, în special, educatoarele au inițiat acest demers, au

comunicat directorului problemele părinților și împreună au luat măsuri de
rezolvare. La cerera părinților, cu ajutorul doamnelor educatoare și datorită unei
comunicări eficiente cu autoritățile locale s-a realizat deschiderea unei gradinițe cu
program prelungit. Printr-o bună comunicare între manageri şi subalterni, ultimii
au reuşit să lămurească de acest neajuns conducerea, profitând de oportunitatea
obţinerii de fonduri europene, s-au întocmit proiecte, care au devenit realitate, în
prezent unitatea şcolară beneficiind o clădire a gradiniței , echipate corespunzător.
Întâmpinând greutăţi la obţinerea autorizaţiei sanitare printr-o bună comunicare şi
colaborare s-a reuşit forarea unui puţ de mare adâncime cu apă potabilă, rezolvând
atât necesarul de apă potabilă şi menajeră. Aceste două exemple fiind câteva din
realizările unităţii şcolare din localitatea Sintea Mare, realizări bazate în primul
rând pe comunicare şi pe un management performant.
Cu toate acestea, scoala a avut de dobândit, copii prescolari inscrisi la
gradiniță, au continuat cursurile scolii gimnaziale până la finalizarea clasei a 8-a,
astfel nu s-a mai ridicat problema claselor simultane si restrangerea de activitate a
cadrelor didactice. La rândul lor, părinții au fost foarte multumiti si au avut un loc
unde să-și lase copii, în siguranță și având parte de educație. Comunicarea eficientă
a d-nei director,implicarea ei și profesionalismul a ridicat la standarde europene
atât școala cât și întreaga comună.
 

Bibliografie:
ABRIC, J., Psihologia comunicării, Editura Polirom, Iaşi, 2002
CUCOŞ, Constantin, 1998, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi
CUCOŞ, Constantin, Comunicarea didactică, în: Pedagogie, Editura Polirom,
Iaşi, 1996
EZECHIL, Liliana, Comunicarea educaţională în context şcolar, Editura
Didactică şi Pedagogică, Buc
FERRY Giles (trad.), Dialogul în educaţie, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1975
GOLU, Pantelimon, Fenomene şi procese psihosociale, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1989
IONESCU, Miron; RADU, Ion (coord.), Didactica modernă, Cluj-Napoca,
Editura Dacia, 1995
 MACARIE, Tiberiu, Suport de curs, MEP, Universitatea din Piteşti, Facultatea
de Ştiinţe ale Educaţiei
MARINESCU, Paul, Managementul instituţiilor publice, Tipografia
Universităţii din Bucureşti, 2003
MUCCHIELLI, Alex, Teoria proceselor de comunicare, Bucureşti, Institutul
European, 2006
PÂNIȘOARĂ, Ion-Ovidiu, Comunicarea eficientă, Ediţia a III-a, revăzută şi
adăugită, Iaşi, Editura Polirom, 2006
POSTELNICU, Constantin., Fundamente ale didacticii şcolare, Tipografia
Universităţii din Craiova, 2000
SHAPIRO, D., ”Conflictele şi comunicarea” Ed. Arc, Bucureşti, 1998