COMUNICARE EDUCAIONAL

Comunicarea n cadrul grupului. Exemplificare pe clasa de

elevi ca i grup social

Cursant:

Comunicarea n cadrul grupului. Exemplificare pe clasa de elevi ca i grup

social
Comunicarea interuman se bazeaz pe un ansamblu de procese psihomotorii specific
umane, limbajul, n care un loc deosebit revine componentei contiente, gndirii. Aceast form
de comunicare se poate realiza i prin utilizarea unor mijloace nonverbale cu funcie de
semnalizare, atitudini posturale, mimicogestic, sunete nonverbale, etc. Conform modelului
comunicaional al psihicului uman sugerat de teoria comunicrii, ntreaga activitate psihic este
conceput ca o reea de comunicare informaional, n ordine interspecific (cu alii, cu lumea) i
intraspecific (cu sine, ntre subsistemele sistemului psihic individual).
Etimologia cuvntului comunicare are la baz termenul latin communicare, ce are sensul
de a pune n comun si reprezinta:
un mod de manifestare a gndurilor i sentimentelor cu ajutorul vorbirii, scrierii,
gesturilor i mimicii n scopul de a te face neles;
o intervenie moral n faa unui auditoriu;
un mesaj care este transmis pe linie ierarhic ntr-o organizaie;
o relaie bidirecional ntre subiect i agent ntr-o situaie pedagogic;
un mijloc prin care indivizii scap de singurtate printr-un schimb cu semenii lor.
un schimb de informaii ntre doi corespondeni prin intermediul unui canal de
transmisie, etc.
element indispensabil pentru funcionarea optim a oricrei colectiviti umane,
indiferent de natura i mrimea ei
schimb continuu de mesaje, care genereaz unitatea de vederi, i implicit, de aciune,
prin armonizarea cunotinelor privitoare la scopurile, cile i mijloacele de a le atinge,
prin promovarea deprinderilor necesare, prin omogenizarea relativ a grupurilor sub
aspect afectiv (emoional, sentimental) i motivaional (opinii, interese, convingeri,
atitudini)
o cerin esenial n atingerea obiectivelor stabilite, o condiie sine qua non a
funcionrii sale eficiente, a stabilirii celor mai elementare relaii interumane
premisa exercitrii activitii de management, a funciilor procesului de management.
Numai o comunicare eficient face posibil planificarea i programarea, coordonarea i
controlul, motivarea, consultarea i participarea activ a membrilor organizaiei la
nfptuirea scopurilor propuse
In demersul nostru de identificare, dezvoltare si optimizare a cmpului complex de
influente pe care comunicarea l poate crea n jurul metodelor de interactiune educationala, un tip
aparte cu deosebita relevanta practica l reprezinta comunicarea n cadrul grupului. Iata de ce, n
rndurile care urmeaza, ne vom opri cu precadere asupra unui tip special de grup, si anume
echipa educationala, pe care o putem integra la limitele unor definitii ce preiau si folosesc
achizitiile teoretico-metodologice, att ale psihologiei sociale (referitor la dinamica grupurilor),
ale psihologiei organizationale (deoarece echipa educationala are multe determinante procesuale
similare grupului de lucru din organizatii), ct si - desigur - ale pedagogiei.

Astfel, vom defini, pentru nceput, echipele educationale drept microgrupurile rezultate din
divizarea clasei de elevi/studenti printr-o varietate de tehnici, microgrupuri care, alcatuite pentru
ndeplinirea uneia sau mai multor sarcini educationale, realizeaza simultan obiective de tip
informativ (cunoasterea unei anumite materii) si unele de tip formativ-motivational, cu un grad
ridicat de eficienta, comparativ cu ntreaga clasa sau cu individul izolat. In acest sens, vom lega
direct conceptul de echipa educationala cu dinamica termenului de performanta (asupra ncercarii
de definire a termenului de echipa educationala vom reveni).
Importanta n acest moment si din aceasta perspectiva devine astfel definirea grupului
propriu-zis n elementele care l caracterizeaza si pot reprezenta linii de forta n alcatuirea unor
astfel de echipe; n lumina acestui considerent, vom dezvolta caracteristici specifice acestuia
(spre exemplu, competitia si colaborarea), segmentele constitutive (normele, rolurile etc). De
asemenea, consideram util de semnalat distinctia pe care o facem - n aceste rnduri - ntre ceea
ce reprezinta o echipa didactica (pe care o vedem desemnnd simpla mpartire a clasei pe
microgrupuri ce trebuie sa ndeplineasca anumite obiective si sa realizeze sarcini) si construirea,
dezvoltarea si optimizarea conceptului de echipa educationala. Opernd n segmentul
delimitarilor conceptuale, un important instrument de lucru regasim la Donelson R. Forsyth, care
ne ofera o lista de definitii ale grupului, dintre care preluam la rndul nostru doua; astfel, n
viziunea lui Hare, "pentru ca o colectivitate de indivizi sa fie considerati un grup, ei trebuie sa
aiba un numar de interactiuni", iar pentru Shaw, grupul reprezinta "doua sau mai multe persoane
care interactioneaza ntre ele n asemenea maniera nct fiecare persoana influenteaza si este
influentata de fiecare cealalta persoana" , chiar autorul citat ofera ntr-o prezentare mai detaliata a
grupului cteva elemente de definire a acestuia, deosebit de utile ntr-o analiza procesuala: astfel,
grupul presupune interactiune, structura (norme, roluri, relatii ntre membri), scopuri comune,
nevoia de grup si interdependenta dinamica.
Pentru unii dintre autori, claritatea, simplitatea si obiectivarea practica a definitiei sunt
importante ; astfel, grupul nseamna "doua sau mai multe persoane care, pentru mai mult dect
cteva minute, interactioneaza influentndu-se una pe cealalta si percepndu-se una pe cealalta
ca noi". In aceeasi arie metodologica se situeaza si concisa definitie oferita de catre Newcomb,
Turner si Converse interactiunii ca denumind "anumite activitati care includ doua sau mai multe
persoane n mod simultan (...); cnd persoanele interactioneaza, fiecare dintre ele controleaza un
anumit segment din activitatea celeilalte" .
Cnd vorbeste despre definirea grupului, Steers identifica mai multe arii specifice unei
astfel de tentative: perceptuala, structurala, motivationala si interpersonala; n acelasi timp, el i
citeaza pe Hackman si Morris, care spun: "exista argumente substantiale printre cercetatorii si
observatorii grupurilor mici de lucru ca se ntmpla ceva important n interactiunea de grup, care
afecteaza performanta rezultatelor; exista putine acorduri despre ce este acest ceva - cum poate sa
ridice sau sa coboare gradul de eficienta al grupului si cum poate fi de asemenea monitorizat,
analizat si modificat".
Aceasta constatare la adresa grupurilor mici de lucru, care sunt n multe dintre
caracteristicile lor similare modului sub care vom privi echipele educationale, ne deschide foarte
generos aria de cercetare n cmpul practicii scolare. Astfel se disting urmatoarele ipostaze ale

comunicarii: Obisnuitele - normale, stiute, cunoscute, gen cernd siguranta, ncrederea n

stapnirea situatiei, n reusita raporturilor cu celalalt/ ceilalti. Cadrul acestor comunicari este unul
familiar, cu elemente bine conturate, explorate anterior n detaliu. Un asemenea cadru l
prezinta familia, scoala; pentru copiii mai mari, mediul profesional.
Comunicarea n cadrul grupului de elevi
Cunoaterea ct mai bun a celuilalt, n orice grup social ne-am situa, elimin n mare parte
instaurarea unor relaii interpersonale negative, bazate pe suspiciune, nencredere, egoism,
intoleran. Grupul clasei nu se abate de la aceast regul. Aici vorbim despre dou paliere ale
intercunoaterii: o cunoatere a elevilor de ctre cadrul didactic; o cunoaterea fiecrui elev de
ctre colegii si.
Avnd informaii clare, reale, obinute n urma unui proces de cunoatere sistematic a
elevilor, profesorul va aciona n consecin, construind pe vertical relaii pozitive i trainice,
n msur s garanteze eficiena activitii pe care o desfoar cu clasa.
Comunicarea dintre profesor i elevi este prezent, ntr-o form sau alta, n toate
componentele procesului de nvare: oferta, receptarea i evaluarea. Interaciunea profesor-elev
descrie o relaie cu caracter preponderent informaional, datorat schimbului permanent de
informaii ntre cei doi poli ai nvrii, dar totodat i unul formativ, concretizat n formarea i
dezvoltarea continu a competenelor comunicaionale, fr de care nu se poate imagina
comunicarea real.
La fel de important este i comunicarea pe orizontal, ntre elevi. Ca n orice grup
social i n clas elevii au nevoie s comunice unii cu alii, mprtindu-i impresii cernd i
oferind informaii. Intercomunicarea este strns legat de intercunoatere, influenndu-se
reciproc. n universul clasei pot s apar deseori turbulene n planul comunicrii, att ntre elevi,
ct i ntre elevi i profesor. Aceste erori de intercomunicare sunt cauzate de regul de factori
perturbatori sau blocaje ale comunicrii.
n clasa de elevi mai apare un tip de relaii, cunoscute n literatura de specialitate ca relaii
de influenare, care nu se manifest doar ca rezultant a unor afiniti personale, ci sunt generate
i de poziia ocupat de fiecare elev n ierarhia subiectiv sau obiectiv a clasei. Vorbind de
influen n grupul de elevi, aceasta poate fi de trei feluri: 1. Influena exercitat de profesor
asupra relaiilor din clas; 2. Influena exercitat de liderul clasei (care poate fi formal sau
informal); 3. Influena exercitat de un subgrup al clasei (numit subgrup dominant). O influen
pozitiv sau negativ asupra relaiilor sociale stabilite la acest nivel ntre elevi o are relaia
afectiv dintre elevi i profesor. Atunci cnd aceast relaie este una pozitiv, elevii vor prelua
modelul, adoptnd multe dintre atitudinile profesorului, formndu-i abiliti de interrelaionare
corespunztoare.

Bibliografie

http://mail.ubv.ro/~janeta.sirbu/MMC3_5.pdf;
http://click.isjiasi.ro:8180/scorm-player/scorm/15e9b5e7-656b-44e8-a18947dbba27b3cb/contents/m01/res/Pdf3.pdf;
Conf. Prof. Univ. Raiu Monica- Comunicare profesional: note de curs, 2013;